CURSURI ANATOMIE 2021

METABOLISMUL
 CE ESTE METABOLISMUL?
• totalitatea reacțiilor biochimice care au loc în organism

Aceste reacții sunt:

1. de sinteză – au loc cu consum energetic
2. de degradare – au loc cu producere de energie

REZULTATELE ACESTOR REACȚII:

- menținerea vieții
- adaptarea organismului la condițiile mediului înconjurător,

Între organism și mediu există un schimb permanent de

substanțe și energie.
 După sensul biologic al acestor reacții
biochimice:
• Procesele metabolice pot fi:
- de tip catabolic
- de tip anabolic
În celule, cele 2 procese au loc concomitent:
ele se potențează sau se inhibă reciproc;
METABOLISM = ANABOLISM + CATABOLISM
- Cele 2 procese sunt unitare (depind unul de altul)
– ex. anabolismul consumă energie rezultată din
catabolism;
 CATABOLISMUL
• Catabolism = arderi, oxidări, degradări = „- liză”
• au ca rezultat producerea de energie;
• Cuprinde reacții de descompunere a
substanțelor macromoleculare până la
constituenți simpli.
• Degradarea moleculelor poate fi:
- Incompletă – când rezultă produși intermediari
(ex. acid piruvic, acid lactic etc)
- Completă – când rezultă produși finali (CO2 și
H2O)
 Substanțele macromoleculare
• provin din alimente (exogene)
• provin din structurile celulare (endogene)
Energia rezultată din catabolismul total

• 55% se pierde sub formă de căldură,

• 45 % se depozitează în compuși macroergici*
= acidul adenozintrifosforic (ATP)
*care pot înmagazina cantității mari de
energie.
 ANABOLISMUL
Anabolism = sinteză, asimilație , „- geneză”
Anabolism = totalitatea reacțiilor biochimice care
refac molecule cu consum energetic;
- Moleculele utilizate sunt:
1. cele absorbite la nivelul tubului digestiv
2. cele rezultate din procesele catabolice
REZULTATE:
- refacerea macromoleculelor uzate din structurile
celulare,
- asigură creșterea și dezvoltarea organismului
- asigură realizarea funcțiilor organismului.
• În general, anabolismul se află în echilibru cu
catabolismul, însă cele 2 procese pot varia:
Anabolismul predomină:
- la vârstele tinere (diviziunea accelerată,
diferențierea celulară crescută)
- în cursul perioadelor de convalescență
Catabolismul predomină:
- în cursul eforturilor mari,
- la bătrânețe
• Pentru facilitarea studiului proceselor
metabolice, acestea vor fi prezentate atât
analitic (metabolismul intermediar), cât și
prin prisma aspectelor energetice care le
caracterizează (metabolismul energetic).
 METABOLISMUL INTERMEDIAR
MI = totalitatea reacțiilor chimice la care
participă produșii absorbiți la nivelul tubului
digestiv și realizează înglobarea lor în edificiile
macromoleculare ale organismului sau
degradarea acestora până la forme excretabile.

• Fiecare reacție necesită enzime, care au rol

de biocatalizatori.
 DECI: Anabolismul și catabolismul:
Sunt procese antagonice
Sunt condiționate reciproc
Se află în echilibru dinamic unul cu altul
Sunt catalizate de enzime
Sunt reglate de hormoni și vitamine
Metabolismul: intermediar și energetic
• Metabolism intermediar = reacțiile la care
participă substanțele rezultate din digestie și
până ce sunt integrate în celule – pentru
”construcții” sau consum.
• Metabolismul energetic = schimburile
energetice dintre organism și mediu (energie
produsă – energie consumată);
METABOLISMUL INTERMEDIAR AL
GLUCIDELOR
 Aport exogen glucide Amidon
complexe (alimente)
Glicogen
DIGESTIE

Glucide simple

Glucoză
Fructoză
Galactoză

ABSORBȚIE

Vena portă
 Etape metabolism glucidic:
Glucidele simple rezultate din digestie: Glucoza,
fructoza și galactoza – sunt absorbite la nivelul
tubului digestiv - ajung prin vena portă la ficat.
GLUCOZA = forma de utilizare preferențială a
hexozelor de către toate celulele.

În ficat: reacții chimice:

• Toată galactoza  se transformă în glucoză
• Cea mai mare parte a fructozei  glucoză
 În ficat: glucoza va fi metabolizată
astfel
A. O parte continuă „drumul” prin sânge
B. GLICOLIZA (catabolism): - degradare
Glucoza  2 Acid piruvic (oxidare celulară)
- Glucoza poate fi utilizată ca principală sursă de energie printr-o serie de
reacții metabolice;
C. GLICOGENOGENEZA (anabolism): sinteza de glicogen
Glucoza  Glicogen
- Glucoza (în exces) este stocată sub formă de glicogen;
- Glicogenul este un polimer al glucozei/ forma de rezervă a
glucidelor în celulele umane;
De la glucoză la glicogen
 Glicogenogeneza (anabolism)
= procesul de formare/sinteză a glicogenului
- are loc la nivelul diferitelor celule din organism
dar în special în ficat și mușchi.
Glicogenul este:
- forma de depozit a glucozei
- poate fi mobilizat cu ușurință, la nevoie, printr-o
serie de reacții de depolimerizare (glicogenoliza);
ARE LOC ÎN EXCESUL DE GLUCOZĂ
 CATABOLISM

Glicogenoliza
• = procesul prin care se obține glucoză
din glicogen (depolimerizare)
Glicogenoliza - este activată de:
• adrenalină și
• glucagon.

APARE IN CAZUL HIPOGLICEMIEI, EFORT

 ÎN DEFICIT DE
GLUCOZĂ: GlucoNEOgeneza
= transformarea substanțelor neglucidice în
glucide.

CÂND?
când glicemia scade ca urmare a aportului insuficient de glucoză ori a
utilizării ei excesive;

Ce substanțe se transformă în glucoză?

1. acizii grași (proveniți din scindarea lipidelor)
2. aminoacizii (proveniți din catabolizarea proteinelor)
(gluconeogeneza).
 ANABOLISM
ÎN EXCES DE
GLUCOZĂ Lipogeneza
= transformarea glucozei în trigliceride și depunerea
acestora sub formă de lipide de rezervă în țesutul adipos.
CÂND?
În situația în care cantitatea de glucoză este crescută
peste posibilitățile celulei de a o utiliza,

!!! Acest fapt explică de ce sedentarismul (scăderea

consumului energetic ), sau aportul excesiv de glucide
atrag creșterea cantității de țesut adipos (îngrășarea).
 Glicoliza
Glicoliza = desfacerea moleculei de glucoză pentru a forma 2 molecule de
acid piruvic.
- se desfășoară în 10 trepte de reacții chimice succesive, catalizate de
către o enzimă proteică specifică.
AEROB: Fiecare din cele 2 molecule de acid piruvic pot fi transformate în 2
molecule de acetil coenzima A (Acetil-CoA), care vor intra în ciclul acizilor
tricarboxilici (ciclul Krebs), desfășurat în matricea mitocondrială.

ANAEROB: Fiecare din cele 2 molecule de acid piruvic pot fi transformate în

2 molecule se transformă în acid lactic;
Rezultatul net per moleculă de glucoză:
- la sfârșitul ciclului Krebs: 2 ATP
- în glicoliza anaerobă: 2 ATP
 Sinteza de ATP
• Cu toată complexitatea glicolizei și a ciclului
Krebs, în timpul acestor procese se
sintetizează cantități foarte mici de ATP (4
moli ATP) = 5%
• Cea mai mare parte ATP dintr-o moleculă de
glucoză (aprox 95%) se va sintetiza în timpul
fosforilării oxidative:
- O moleculă de glucoză  34 ATP (prin
fosforilare)
 Fosforilarea oxidativă
- proces extrem de complex
- are loc tot în mitocondrii
- presupune oxidarea hidrogenului produs
în timpul glicolizei și al ciclului Krebs.
În mitocondrii există niște structuri speciale
care, prin reacții enzimatice, furnizează
energie ce se va înmagazina sub formă de
ATP.
 GLUCOZA

GLICOLIZA

2 Acid piruvic
ANAEROB AEROB

2 Acid lactic Acetil CoA

CICLUL KREBS
 Eficiența transferului de energie
(randament)

• Catabolism 1 mol de glucoză: 66 % ATP

• catabolism 1 mol glucoză: 34% căldură
 Rolul ADP-ul în controlul glicolizei
și al oxidării glucozei

• ADP este necesar în diferite etape pentru a fi

convertit în ATP
• În concluzie, absența lui duce la stoparea
degradării moleculei de glucoză.
 odată ce tot ADP-ul din celulă a fost
transformat în ATP, întregul proces glicolitic și
oxidativ se oprește.
 Eliberarea de energie în absența
oxigenului (Glicoliza anaerobă)
CÂND?
- Uneori, când oxigenul devine fie indisponibil, fie insuficient  se eliberează o
cantitate mică de energie prin glicoliză (2 ATP);
GLICOLIZA NU NECESITĂ OXIGEN – glucoza se transformă în acid piruvic anaerob

Glicoliza anaerobă are un randament extrem de mic: (3 %), dar este salvator pentru
viața celulei pentru cele câteva minute în care oxigenul poate fi indisponibil.

În aceste condiții, cantități mari de acid piruvic sunt transformate în acid lactic,

ACIDUL LACTIC difuzează în afara celulelor, permițând obținerea în continuare de acid

piruvic prin glicoliză.

Când oxigenul devine din nou disponibil: acidul lactic se transformã din nou în acid
piruvic, care, eventual, va fi oxidat, pentru a asigura o cantitate suplimentară de
energie.
• Glucoza provine din diferite
surse: alimente (exogen) și din
gluconeogeneză (endogen);
• Prin glicoliză rezultă 2 Acid
piruvic;
În anaerobioză:
2 ac.piruvic  2 ac.lactic
În prezența O2:
2 ac.piruvic  2 AcetilCoA
Acetil CoA - va intra în ciclul
Krebs;
Din glicoliză și din c.Krebs rezultă
H+ care intră în fosforilarea
oxidativă (are loc tot în
mitocondrii ca și ciclul Krebs);
 CALEA PENTOZO-FOSFAȚILOR.

• este o cale alternativă de eliberare a

energiei din glucoză în afară de
glicoliză (calea principală).
 Mecanismele de reglare a glicemiei
Glicemia = valorile glucozei în sânge - 65–110
mg la 100 mL de sânge
- variază relativ puțin, menținându-se în limite
relativ constante prin mecanisme complexe;
• - se păstrează echilibrul între glicogenoliză,
glicogenogeneză, glicoliză și gluconeogeneză.
 HORMONII reglează glicemia:
SCAD GLICEMIA (HIPOGLICEMIANT)
Insulina: scade glicemia, prin facilitarea
pătrunderii și utilizării ei celulare.
CRESC GLICEMIA (HIPERGLICEMIANT)
Glucagonul: stimuleazã glicogenoliza și
gluconeogeneza,
Adrenalina: stimulează glicogenoliza, iar
Hormonii glucocorticoizi (cortizolul):
stimuleazã gluconeogeneza.
• Dacă glicemia crește 
celulele beta pancreatice
secretă insulină;
• Insulina va stimula
intrarea glucozei în
celule (scoaterea ei din
sînge!) oxidarea,
stocarea în glicogen sau
transformarea în lipide
(trigliceride);
= Feedback negativ –
glicemia scade
 Efectele hormonilor asupra
metabolismului glucidic
Hormon Efect principal Glanda care secretă Rol
Insulina Hipoglicemiant pancreasul endocrin – Glicoliză
celule beta glicogenogeneza
lipogeneza
Glucagon Hiperglicemiant pancreasul endocrin – Glicogenoliza
celule alfa Gluconeogeneza

• :, Hiperglicemiant medulosuprarenală Glicogenoliza

Adrenalina
• : hiperglicemiant,
Cortizol Hiperglicemiant :, secretată de
corticosuprarenală Gluconeogeneza
(Glucocorticoizi) (controlat de
ACTH!)
Hormonii Hiperglicemianți tiroida Glicogenoliza
tiroidieni cresc absorbția glucidelor la
nivel intestinal
STH Hiperglicemiant adenohipofiza
 Rolul glucidelor în organism
A. Rolul energetic - este primordial !!

Din degradarea completă 1 gram de glucoză

(glicoliză și oxidare)  4,1 kcal.
Avantajul utilizării glucidelor ca sursă energetică:
- sunt rapid degradate, fără obținerea unor
produși reziduali, până la CO2 și H2O.
 Glicogenul
• depozitat în special în ficat și mușchi,
• Este o rezervă energetică de cca 3 000 kcal
- mobilizabilă prioritar în condiții de
solicitare de relativ scurtă durată (efort
fizic moderat, expunerea organismului la
frig).
 B. Rolul plastic al glucidelor
• Anumite structuri glucidice intră în
alcătuirea unor țesuturi ori a membranelor
celulare (glicolipide, glicoproteine pe
suprafața membranelor, încărcate negativ).
 C. Rolul funcțional
Pentozele (riboza și dezoxiriboza) intră în
alcătuirea:
• acizilor nucleici
• unor enzime.
METABOLISMUL INTERMEDIAR AL
LIPIDELOR
 Din digestia lipidelor rezultă
• Chilomicronii formați în enterocite, ajung prin vasele
chilifere în limfă și trec odată cu limfa în sânge;
• În sânge: Chilomicronii sunt scindați sub influența unei
enzime (lipoprotein-lipaza) în compuși utilizabili la nivel
tisular:
 proteine,
 acizi grași,
 glicerol,
 fosfolipide,
 colesterol,
Acești compuși vor circula prin tot organismul, ex. revin la ficat
prin artera hepatică.
• CATABOLISM: LIPOLIZA
- Descompunerea trigliceridelor (TG):
TG  Acizi grași + Glicerol

• ANABOLISM: LIPOGENEZĂ
= Sinteza TG
 Metabolismul acizilor grași liberi
Acizii grași:
- pătrund în toate celulele (cu excepția celulelor
nervoase) - marea lor majoritate;
- rămân în plasmă (acizi grași liberi) - în
cantitate mică

• O parte din AG liberi vor pătrunde și ei în

celule, aflându-se într-un permanent echilibru
dinamic cu acizii grași din celule.
 Acizii Grași: la nivel celular
pot trece printr-o secvență de reacții chimice
de beta-oxidare cu eliberare de energie
pot fi utilizați pentru resinteza diferiților
compuși lipidici.
 VALORI NORMALE
• AG liberi: 0,19 – 0,9 mEq/l plasmă
• Colesterol total - < 200 mg/dl
 Mecanisme de reglare a
metabolismului intermediar lipidic
Insulina stimulează utilizarea glucozei și ca urmare
atrage:
 scăderea lipolizei și
 stimularea lipogenezei.
 Adrenalina și noradrenalina:
• degradarea trigliceridelor : lipoliza în ț.adipos
• mobilizarea acizilor grași din depozite.
 Hormonii glucocorticoizi (cortizol) și STH:
 Lipoliza în ț adipos;
 Mobilizarea AG din depozite
 degradarea AG (ex. În ciclul Krebs)
Hormonii tiroidieni
• Mobilizarea* rapidă a grăsimilor,
* fapt determinat indirect prin creșterea ratei
metabolismului energetic în celulele corpului.
Explicație: hm tiroidieni au efect direct asupra metabolismului
energetic și acest lucru atrage după sine mobilizarea grăsimilor!

- Efect hipercolesterolemiant în ficat;

- Hipocolecterolemiant în sânge
 Rolul lipidelor în organism
1. Rol energetic:
Lipidele reprezintă principalul rezervor
energetic din organism.
- la o persoană cu o constituție fizică normală,
lipidele reprezintã o rezervă energetică de
aproximativ 50 000 kcal.
1 g lipide eliberează 9,3 kcal
 2. Rol plastic:
• - lipidele intrã în constituția tuturor sistemelor
de citomembrane (ex. colesterol, lecitina,
fosfolipide).
• Cantități importante de lipide se găsesc
depozitate în jurul organelor (grăsimea din
loja perirenală, din orbită etc.), asigurând
protecția mecanică a acestora, sau subcutanat,
cu rol termoizolator.
 3. Rol funcțional
• precursori ai unor hormoni (hormonii sterolici);
• Ex. Colesterolul - precursorul hormonilor glucocorticoizi,
mineralocorticoizi, sexosteroizi, cât și al hormonilor
sexuali (estrogen, testosteron, progesteron).
• Unele fosfolipide intervin în prima fază a
procesului de coagulare (formarea
TROMBOPLASTINEI).
• Sinteza acizilor biliari și a sărurilor biliare din
colesterol;
METABOLISMUL INTERMEDIAR AL
PROTEINELOR
 Proteinele
• Reprezintă ¼ din masa corporală;
• Sunt substanțe macromoleculare sintetizate în
organism din aminoacizi (AA);
• Concentrația normală a aminoacizilor în sânge:
35 - 65 mg/100 mL de plasmă.
Proteine totale: 6 – 8.5 g/100 ml plasmă
Proteine plasmatice (Proteinograma):
• albumină: 3,5 – 5 g/dl
• globulină: 2,5 – 3,5 g/dl
 În procesul sintezei de proteine:
• sunt folosiți aminoacizii de proveniență
variată:
1. Alimentară (exogeni)
2. Cei formați în organism din precursori
glucidici și lipidici (endogeni);
3. o bună parte din cei rezultați din procesele
de catabolism al proteinelor (endogeni).
 Transport membranar AA
• Aproape toți aminoacizii au moleculele mult
prea mari pentru a putea difuza prin porii
membranei celulare  vor traversa
membrana celulară, prin:
• transport activ Na – dependent sau
• difuziune facilitatã.
 Aminoacizii vor fi utilizați:
- Pentru sinteza proteinelor,
- într-o serie de reacții metabolice.
ANABOLISM: Sinteza proteică, în ribozomi
CATABOLISM: Proteoliză
DEZAMINAREA
• DEZAMINAREA:
Aminoacid A dezaminare (- NH2)  Cetoacid A + NH3
 Transaminarea
• Are loc mai ales în ficat
• Este modalitatea prin care organismul produce noi aminoacizi;
 DECARBOXILAREA
• Constă în pierderea grupării COOH de către un
AA;
• Rezultă: amine biogene
 Mecanisme de reglare a
metabolismului intermediar proteic

• Asigură menținerea unui echilibru între

procesele de anabolism și cele de catabolism;

• se realizează în funcție de aportul alimentar și

de cheltuiala energetică a organismului, sub
controlul SN și al glandelor endocrine.
 hormonii
Stimulează ANABOLISMUL (sinteza proteinelor):
- STH (hormonul de creștere),
- testosteronul,
- hormonii estrogeni
- insulina

Stimulează CATABOLISMUL:
- tiroxina,
- cortizolul – respectiv ACTH
- glucagonul
- adrenalina
 Sistemul Nervos
• Intervine în controlul echilibrului dintre
procesele anabolice și cele catabolice.
Stimularea SNV simpatic: predominanța
catabolismului;
Stimularea SNV parasimpatic: predominanța
anabolismului;
 Rolul proteinelor în organism
1. Rol plastic :
• reprezintă scheletul pe care are loc
constituirea ultrastructurii celulare.
• Intră și în alcătuirea macrostructurilor,
a substanței fundamentale din structura
tesutului osos (oseina), cartilaginos (condrina)
etc.
 2. Rol funcțional

• majoritatea substanțelor „active“ (enzimele,

unii hormoni, vitamine) din organism sunt de
natură proteică.
• Transportor al diferitelor substanțe prin
sânge, lichide interstițiale, ori prin
membranele celulare (canale
transmembranare, pompe ionice,
hemoglobina)
 3. Rol energetic
DOAR în cazuri extreme!!
- degradarea proteinelor în vederea acoperirii
consumului energetic se face când depozitele
de glicogen și lipide sunt epuizate (INANIȚIE/
ÎNFOMETARE).
1 g proteine furnizează 4,1 kcal.
 O moleculă glucoză eliberează
• 2 ATP în glicoliză (anaerob)
• 2 ATP în ciclul Krebs (aerob)
• 34 ATP în fosforilarea oxidativă (aerob)
METABOLISMUL ENERGETIC
 Metabolismul energetic
• reprezintă schimburile energetice dintre organism și
mediu;
• = cantitatea totală de energie produsă în catabolism
+ cantitatea de energie utilizată de organism.
Concret: organismul produce energie pe baza
metabolismului intermediar dar din energia produsă, o
parte se consumă pentru menținerea vieții!
Energia este utilizată pentru:
• Menținerea proceselor vitale,
• realizarea unor reacții cu caracter adaptativ ale
principalelor sisteme funcționale ale organismului.
 Manual:
• Glucidele, lipidele și proteinele pot fi utilizate
de către celule pentru obținerea ATP, iar
acesta poate fi folosit ca sursă energetică
pentru alte funcții celulare.
Ce face ca ATP să fie utilizat atât de larg ca
sursă de energie?
R: marea cantitate de energie eliberată

1 mol ATP stochează 12 000 calorii în condiții

fiziologice).
Energia este înmagazinată în fiecare dintre cele
două legături fosfat macroergice ale sale (1
legătură ATP = 6000 cal)
 ATP
• Are importanța deosebită ca agent de legătură
pentru transferul de energie – din alimente în
celule;
• Totuși, ATP nu este cel mai abundent depozit
de legături fosfat macroergice din celulă.
• Fosfocreatina (PC) este de câteva ori mai
abundentă, iar legătura macroergică de la
nivelul său conține 13 000 de calorii/mol.
 Fosfocreatina (PC)
!!! nu poate acționa ca agent de legătură
pentru transferul de energie între principiile
alimentare și sistemele funcționale celulare.

• PC poate transfera energie prin schimb cu

ATP-ul;
• Mult ATP: poate fi utilizat pentru sinteza de
PC;
• în timpul utilizării ATP, PC poate transfera
rapid energie ATP-ului și, de la acesta,
sistemelor celulare.
 Inter-relațiile biochimice ale
fosfocreatinei și AMP, ADP și ATP
• PC + ADP  creatină + ATP
• 2 ADP  ATP + AMP
Cele 2 reacții sunt controlate enzimatic de:
creatinkinaza și adenilatkinaza
ATP se poate produce fie din ADP, fie din PC;
Energia (ATP) produsă este „cheltuită”
pentru:

- Creștere
- Absorbție activă
- Conducere influx nervos,
- Secreție
- Contracție musculară ș.a
• Calculați nr de calorii produse dintr-o
moleculă de glucoză în:
- Glicoliză
- Ciclul Krebs
- Fosforilare oxidativă
METABOLISMUL BAZAL (MB)
 Metabolismul bazal
• Este un metabolism de „întreținere”
= consumul energetic minim necesar pentru
menținerea funcțiilor vitale.
• Rata MB = rata utilizării energiei în organism;
• Se măsoară în calorii sau kcal;

Rata MB= cheltuieli energetice fixe ale unui

organism;
Se măsoară în condiții speciale și se determină prin
calorimetrie indirectă
Cresterea activității celulare determină
și creșterea ratei metabolice
METABOLISMUL CREȘTE:
- În efort
- SN simpatic
- hormonii tiroidieni,

METABOLISMUL POATE VARIA ÎN FUNCȚIE DE:

Tipul de activitate:
• Profesii statice: MB < 3 000 kcal/zi
• Profesii dinamice: MB = 5–6 000 kcal/zi.
Vârstă:
- Tineri: MB crescut
- Bătrâni: MB scăzut
Sex:
- bărbați: mai crescut
- Femei: mai scăzut
 Valoarea MB poate fi exprimată în funcție de:

• greutatea corpului: 1 kcal/kg/oră),

• suprafața corporală: 40 kcal/m2/oră

Valorile MB mai pot fi exprimate și procentual,

în raport cu valorile standard ale MB în funcție
de vârstă, sex, talie – aceste valori se găsesc în
tabele speciale, situație în care se acceptă o
abatere de +/– 10 % față de valoarea medie.
• Calculați rata MB pentru un adult care are
suprafața corpului 2 m2 în 24 ore!
 rezolvare
• Valoare MB: 40 kcal/m2/oră  40 kcal

Daca 1 m2 consumă 40 kcal/oră  2 m2

consumă 80 Kcal/oră
-- în 24 ore: 80 X 24 = 1920 kcal
 Măsurarea metabolismului energetic
Metode directe:
- se măsoară cantitatea de căldură degajată de
organism (egală cu consumul energetic doar
atunci când energia nu se consumă și sub
formă de lucru mecanic);
Metode indirecte:
• măsurarea cantității de oxigen consumată în
cursul unei activități.
 Rolul și valoarea energetică a
nutrimentelor
• Principalele nutrimente sunt glucidele, lipidele și proteinele.

RAȚIA ALIMENTARĂ

Alimentația corespunzătoare = aportul unor alimente în concordanță

cu nevoile organismului, diferențiate în funcție de vârstã, de tipul
activității depuse, de anotimp și de condițiile climaterice etc.

Alimentația corectă Nu înseamnă:

- asigurarea senzației de plenitudine gastrică
- aportul excesiv și neselectiv de alimente
 Alimentația echilibrată
• Asigură suportul energetic pentru existență (
• Asigură elementele necesare creării unor
structuri noi ori refacerii celor uzate
(substanțe plastice),
• Asigură biocatalizatorii exogeni (minerale,
vitamine etc.) care nu pot fi sintetizați în
organism.
Conținutul energetic al alimentelor
• Reprezintă energia eliberată de fiecare gram
din fiecare principiu alimentar oxidat complet
până la CO2 și H2O;
• 1 g glucide  4.1 kcal
• 1 g lipide  9.3 kcal
• 1 g proteine  4.1 kcal
 Compoziția aproximativă a dietei
• 50 % glucide,
• 35 % lipide
• 15 % proteine;
NECESAR ZILNIC:
Glucide: 250 – 800 g/zi
Lipide: 25 – 160 g/zi
Proteine: 0,5 – 0,7 g/kg corp (ex. O persoană de
50 kg  25 – 35 g/zi)
 Coeficientul respirator
• QR = CO2 eliminat / O2 consumat
• este raportul dintre CO2 eliberat și O2 consumat
pentru oxidarea unui gram de principiu alimentar.
QR = 1 pentru glucoză – se consumă si se elimină
cantitati egale;
Alte valori pentru restul substanțelor:
Ex. pentru aminoacidul alanină QR = 0,83).
- Dacă QR < 1 – se elimină mai puțin CO2 și se
consumă mai mult O2)
 Reglarea aportului alimentar
• FOAMEA = dorința de alimente și se asociazã
cu o serie de fenomene obiective (de exemplu,
contracțiile de foame de la nivelul stomacului).

• APETITUL este dorința pentru un anumit tip de

aliment.

• SAȚIETATEA este opusul foamei; senzația de

împlinire a ingestiei de alimente.
Centrii nervoși de reglare a aportului alimentar

• se găsesc în hipotalamus.
• Centrii foamei: la nivel lateral;
• Centrii sațietății: ventromedial;

Există și alți centri nervoși cu rol în alimentare:

• centrii din partea inferioară a trunchiului cerebral:
care controleză mișcările propriu-zise din timpul
alimentației (nucleul dorsal al vagului, nucleul
masticator)
• amigdala și câteva arii corticale ale sistemului
limbic, strâns corelate cu hipotalamusul.
REGLAREA APORTULUI ALIMENTAR
• REGLARE NUTRITIVĂ
- Constă în menținerea cantităților normale de
depozite nutritive în organism,
- Când depozitele de substanțe nutritive scad sub
normal, centrul foamei din hipotalamus devine
extrem de activ și apare senzația de foame.
- Rolul cel mai important revine, printr-un
mecanism necunoscut, produșilor
metabolismului lipidic.
• REGLAREA ALIMENTAȚIEI (periferică
= reglare pe termen scurt)
• este în legătură directă cu efectele imediate
ale alimentării asupra tractului digestiv.
• intensitatea senzației de foame poate fi
temporar scăzută sau crescută prin obișnuință
(Ex. Obișnuința de mînca trei mese pe zi, sau la
ore fixe);
• Alți stimuli fiziologici pe termen scurt:
- plenitudinea gastrointestinală
- înregistrarea alimentelor de receptorii din
cavitatea bucală.

• Este recomandabil ca aportul alimentar să fie

rațional, într-un ritm la care tractul gastro-intestinal să
se poată acomoda, reglat mai ales prin mecanismele
pe termen scurt, dar modulat de către sistemele de
reglare pe termen lung.
 OBEZITATEA
• Faza de instalare: apare printr-un aport
excesiv de energie în comparație cu consumul;
• Faza de menținere: aportul și consumul sunt
egale.
Consecințe grave: o serie de tulburări majore (o
fac boală metabolicã)
• .
 INANIȚIA
• Lipsa cronică de hrană
• duce la golirea depozitelor nutritive din țesuturile organismului.
• Primele depozite golite: glucidele – în câteva ore
• Apoi eliminarea excesivă de lipide - constantă,
• Ultimele: proteinele
Proteinele au trei faze de depleție (epuizare):
- rapidă
- lentă
- rapidă, cu puțin timp înainte de deces.

În orice etapă a inaniției existã modificări metabolice însemnate și

semnele directe sau indirecte ale carențelor instalate