Andronache Iuliana

Teologie Didactica an 2
Referat la disciplina Literatura Patristica, sem II

Desvarsirii omului
in
Tratatul despre rugaciune al Sf Ioan Casian - Convorbirile 9 si 10
Tratatul despre rugaciune al lui Origen
Tratatul despre rugaciune al Sf Grigorie de Nyssa.

Calea mantuirii omului, scopul final al creatiei, pleaca de la idea esentiala ca omul este o
fiinta orientata in sus, spre cer, destinatia finala fiind comuniunea cu Dumnezeu, pana la
indumnezeirea lui, care se realizeaza “prin Fiul, in Duhul Sfant”. Putem spune ca la inceput a
fost iubirea, pentru ca toate au fost create din bunatatea si iubirea lui Dumnezeu, scopul celor
create fiind participarea la comuniunea deplina cu peroanele Sfintei Treimi. Dumnezeu a
creat lumea pentru om, martorul slavei si bunatatii Lui, care se poate bucura, in mod
constient, de iubirea lui Dumnezeu.

Scopul vietii duhovnicesti este indumnezeirea deplina si desavarsita si poate fi considerata

drept scop unic. Taina iubirii lui Dumnezeu e o taina a unirii, dar si a distinctiei. Origen a
definit unirea noastra cu el drept un "amestec", pentru ca omul sa fie desavarsit, Duhul trebuie
sa se uneasca cu sufletul si prin el cu trupul. Lucrarea Duhului Sfant produce efecte care se
vad in suflet, in trup si in univers. Origen spune ca omul care nu este sfintit prin fiinta, pot
deveni sfint prin impartasirea de Duhul Sfant - suflu de viata si Luminator. Duhul este
Curatitor, face cu putinta tinerea poruncilor si cresterea virtutilor. Apropierea intre duhul
nostru si Dumnezeu prin rugaciune se face "in Duhul". Fiecare rugaciune contine o epicleza
in sine, ea fiind rostita in puterea Duhului Sfant care ne introduce intru Hristos "Omul ascuns
in inima" (II Corinteni 4, 16; este Duhul), care se naste si creste in inima omului. Viata
omului este hristologica asa cum scrie Origen: "Tot ce e innascut in sufletul omenesc a fost
semanat in ele la inceput de Dumnezeu si toate acestea sunt seminte ale Imparatiei lui
Dumnezeu". Hristos, Lumina si Intelepciunea, deschide pentru totdeauna "portile luminii
celor care, fiind fii ai intunericului si ai noptii, nazuiau sa se faca fii ai zilei si ai luminii".
Exista o diferenta foarte mare intre Creator si creatura care beneficiaza de o unire deplina si
desavarsita a lor in taina lui Iisus Hristos, devenind in mod fiintial Unificatorul. Origen
prezinta faptul ca daca exista ceva neasumat de Dumnezeu nu va fi mantuit, atfel : "Omul n-
ar fi fost mantuit in intregime daca Mantuitorul si Domnul nostru n-ar fi imbracat omul
intreg". Aceasta unire intre divin si uman este un "amestec" special pentru ca cele doua
naturi nu se confunda. In Hristos se realizeaza intalnirea dintre cele doua parti ale creatiei
Dumnezeu si omul "Dumnezeu si omul au devenit una". Pentru a ajunge la desavarsire
omul , spune Origen, nu ar trebui sa se roage"lui Iisus" ci mai ales "prin Iisus" pentru a
gusta din afectiunea de iubire a Mantuitorului.

Chipul lui Dumnezeu a fost dat omului si inscris in fiinta lui, asemanarea este ceea ce omul
trebuie sa realizeze in temeiul acestui chip, ca sarcina a vietii lui. Omul „chip al lui
Dumnezeu” a primit doua insusiri esentiale: iubire si libertatea care se intrepatrund, iubirea
creeaza si sustine comuniune libera dintre om si Dumnezeu, omul avand libertatea de a
respinge relatia cu Dumnezeu, insa omul nu poate indeparta harul divin. Imitarea vietii lui
Hristos inseamna realizarea progresiva a "asemanarii". A urma pe Hristos inseamna pentru
Origen a pazi virtutile, atributele vietii divine a Logosului: "intelegere, intelepciune, adevar,
dreptate".

Scopul desavarsirii omului este vocatia lui cosmica si destinul lui in lume. Sentimentul
religios picurat de la creatie in inima omului, din intelepciunea lui Dumnezeune, ne arata
unirea tainica a sufletului si a trupului dar si faptul ca omul este un cosmos redus cu
responsabilitate fata de restul creatiei, el fiind chemat sa se uneasca cu Hristos in intreaga
creatie. Dumnezeu, inca din momentul facerii, a randuit pentru om lucrarea pamantului si
purificarea lumii si indumnezeirea ei progresiva pana la desavarsirea omului, care este
lucrarea directa a lui Dumnezeu in om. Desavarsirea se realizeaza prin curatia de pacat,
rugaciune neaincetata, asceza, contemplatie, pazirea virtutilor si prin imitarea Mantuitorului
care sunt pentru Origen "lucrul cel mai desavarsit al lui Dumnezeu". Desavarsirea este o
cautare a vietii cu Dumnezeu, o colaborare a divinului cu umanul, sporirea lui Hristos in
suflet si restabilirea starii originare: "Sa crestem in orice chip prin iubire in cel ce este capul,
Hristos" (Efeseni 4, 15), "pana cand Hristos va lua chip in voi" (Galateni 4,19).  Credinta este
un dar al Duhului Sfant (I Corinteni 12, 13) in timp ce virtutile sunt o impartasire de Hristos.
Insa cel mai important in acceptiunea lui Origen este deosebirea duhurilor pe care il considera
un semn al sfinteniei: "Sufletul care va fi inaintat indeajuns pentru a incepe sa aiba
discernamantul vedeniilor, va arata ca este duhovnicesc daca este in stare sa discearna toate".
Tot Origene afirma ca Dumnezeu, este ,,lumina nepatrunsa”, este perceptibil prin simturi, nu
doar prin inima si prin minte, pentru ca El s-a intrupat in Iisus Hristos. Astfel Hristos devine
perceptibil fiecarui simt al sufletului. Iisus Hristos este: ,,adevarata lumina”, pentru ca
lumineaza ochii sufletului; El este ,,painea”, pentru a fi gustat; ,,uleiul de mir si de nard”,
astfel ca sufletul prinde mirosul logosului; el a devenit ,,trup”, palpabil pentru ca omul sa
inteleaga Cuvantul Vietii. El devine astfel in urma unei rugaciuni pline de fervoare, si nu
permite ca vreunul dintre simturile spirituale sa fie lipsit de har .

Sf. Ioan Casian arata ca virtutea rugaciunii curate face ca iubire divina, prin care El ne-a iubit
mai intai, sa ajunga in inimii omului, astfel ca tot ce vorbim, ce respiram sau traim va fi cu
EL, pentru El si in El, in unitatea vesnica a Sfintei Treimi. Prin rugaciune, omul se daruieste
lui Dunezeu si creeza o legatura de nedespartit prin care orice gand sau fapta sa fie pentru
Dumnezeu, Dumnezeu devine tot si in toate. Omul devine deplin prin rugciune profunda
urmata de comuniunea cu Tatal. Scopul intregii desavirsiri a omului este ca sufletul eliberat
de lanturile trupului sa se inalte astfel incat orice bataie a inimii sa devina o rugaciune. A te
ruga nu inseamna a te gandi la Dumnezeu, inseamna a intretine prezenta Lui in inima si viata
ta, chiar daca esenta lui Dumnezeu ramane nepatrunsa.

Tinta finala a omului a fost fixata de la momentul creatiei si este Imparatia lui Dumnezeu,
puritatea inimii este singura cale, paza mintii si a virtutilor sunt mijloacele. Scopul vietii
crestine este participarea la viata Sfintei Treimi, prin purificarea patimilor, a gandurilor si
purificarea inimii. Puritatea inimii este o stare de eliberare si de nonatasament fata de
lucrurile importante dar si de cele neinsemnate. Inima pura este ca o oglinda care trebuie
curatata zilnic, nu este pura pe vecie. Obtinerea puritatii inimii reprezinta cautarea Imparatiei
lui Dumnezeu, doar iubirea purifica si izbaveste totul. A fi necurat inseamna ganduri si fapte
fara iubire, umplerea lor cu iubire le purifica. Faptele fara iubire sunt timp pierdut, iar cele cu
iubire sunt eternitate: ,,Puritatea inimii va fi deci singura masura a faptelor si a dorintelor
noastre. Pentru ea trebuie sa luam calea singuratatii, sa suferim in ajunare, veghe, munca,
goliciune, sa ne dedam lecturii si practicii celorlalte virtuti, neavand alt tel, prin ele, decat de a
ne face si pastra inima de nepatruns pentru toate patimile cele rele, si de a urca, prin tot atatea
trepte, pana la desavarsirea iubirii.”
Starea de prezenta si de iubire, ne reaminteste Sf. Casian se obtine doar prin rugaciunea
neincetata. Inima curata te ajuta ,,sa-L vezi pe Dumnezeu” si sa-i simti iubirea Sa
nemarginita. Pentru a ajunge la ,,stare de rugaciune” si al pastra mereu in gand pe Dumnezeu,
Sf. Casian recomanda un verset scurt din Scriptura pentru a nu imprastia mintea: ,,Doamne
ajuta-ma; Dumnezeule, sa-mi ajuti mie grabeste-Te!” . Acesta scurta rugaciune este una
deplina: (i) se cere si se asteapta ajutorul divin ; (ii) arata credinta si dorinta omului in
mantuire; (iii) ,,taina bine pastrata” cu transmitere de la o inima la alta.
In orice om putem avea fie cunoastere sau minciuna, fie viciu sau virtute in functie de
alegerea personala a fiecaruia, cine stapaneste inima omului Hristos sau diavolul. Dumnezeu
salasuieste in fiecare om prin virtutile de pace, bucurie, integritate sau in cealalta imparatie
daca traieste in tristete si nedereptate. Bucuria rugaciiunii neincetate si a credintei in
Dumnezeu nu este cea a fiintei ci una de deschidere a inimii fata de Dumnezeu.

Sf Grigorie de Nyssa spune ca idealul omului este cunoasterea lui Dumnezeu pentru a atinge
scopul suprem al existentei sale, care este desavarsirea si indumnezeirea. Dumnezeu l-a
creeat pe om ca pe o fiinta cu calitati cu totul speciale, fiind „dupa chipul lui Dumnezeu” a
fost chemat sa lucreze pentru a dobandi asemanarea, respectiv indumnezeirea. Creatorul il
cheama pe om sa indeplineassca scopul desavarsit pentru care Ziditorul si Creatorul L-a creat
pe om, respectiv Indumnezeirea care a devenit posibila prin Intruparea Cuvantului lui
Dumnezeu.
Unirea omului cu Dumnezeu se face in trepte si ii aduce acestuia o fericire si o bucurie
infinita. Sf Grigorie de Nyssa ne arata ca fiecare treapta are o largime mai mare care cuprinde
si treptele anterioare, astfel oadata cu urcusul se largeste si treapta dar si sufletul. Dorul dupa
frumusetea si iubirea lui Dumnezeu aprinde in om o bucurie infinita care transfigureaza
sufletul pentru ca infinitul divin nu se epuizeaza niciodata si pentru ca fiecare treapta din
urcus aduce un plus de lumina in sufletul omului.

Uniunea omului cu Dumnezeu nu este una ipostatica, El va indumnezei natura umana fara a o
schimba in natura divina. Sfantul Grigorie sustine ca indumnezeirea este extinsa asupra
fiintelor umane prin Sfintele Taine, care aduc o participare la trupul indumnezeit al lui
Hristos. Chemarea suprema a omului este fiinta lui Dumnezeu, care a fost canalizata de
intentia divina originala si nu de recuperarea dintr-un univers cazut in pacat. Lumea materiala
este locul in care Divinul se face cunoscut omului, Sfantul Grigorie considera mantuirea
fiinta lui Dumnezeu. Astfel omul este unit cu energiile lui Dumnezeu prin Intruparea Lui
Iisus . Indumnezeirea va fi deplina in timpurile de apoi, insa omul poate dobandi desavarsirea
in aceasta viata prin dobandirea Sfantului Duh, poate fi asemanator cu Dumnezeu, fara natura
divina.
Singurul scop al vietii umane este de a progresa continuu in perfectiunea vietii divine, pentru
a participa la Dumnezeu, pentru a-L experimenta pe El fata in fata si pentru a-L atinge, pentru
a fi cunoscut de Dumnezeu personal si a deveni prietenul lui Dumnezeu. Dar acest scop
simplu imbratiseaza intreaga realitate creata si toate aspiratiile sale. In contextul infinitatii lui
Dumnezeu Sfantul Grigorie spune ca „vederea lui Dumnezeu” nu este satisfacuta pe deplin
niciodata, dar ea aprinde in om dorinta de a vedea mai mult. Nu exista limita care sa opreasca
inaltarea spre Dumnezeu, asa cum nu exista o limita a binelui. Adorarea lui Dumnezeu nu
este un punct static de odihna, nici un refugiu in fata valurilor schimbatoare ale lumii si ale
vietii, adorarea lui Dumnezeu trebuie sa curga in om continuu pana la desavarsirea lui
deplina.