1. (29.2.1.

12) Se vor considera oare facilități acordate de angajator suma

suportată pentru hrana organizată a angajaților?
În conformitate cu prevederile art. 19 lit. a) din Codul fiscal, facilități impozabile acordate de
angajator includ plăţile acordate salariatului de către angajator pentru recuperarea cheltuielilor
personale, precum şi plăţile în favoarea lucrătorului, efectuate altor persoane, cu excepţia plăţilor
în bugetul asigurărilor sociale de stat şi a primelor de asigurare obligatorie de stat, a plăţilor
menţionate la art. 24 alin. (20), precum şi a plăţilor aferente cheltuielilor suportate şi determinate
de angajator pentru transportul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului, conform modului
stabilit de Guvern.

De asemenea, potrivit prevederilor lit. a) din articolul menționat, mărimea depășirii stabilite pentru
cheltuielile suportate și determinate de angajator pentru hrana angajatului reprezintă facilitate
acordată de patron, care conform art. 14 lit. b) din Codul fiscal, constituie obiect al impunerii cu
impozitul pe venit pentru angajat.

Regimul aferent impozitului pe venit din perspectiva angajatorului şi angajatului pentru cheltuielile

suportate de angajator pentru transportul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului sunt stabilite
prin Regulamentul cu privire la cuantumul şi criteriile de stabilire a cheltuielilor suportate şi
determinate de angajator pentru transportul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului (în
continuare – Regulament), aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 144 din 26 februarie 2014.

Astfel, potrivit pct. 6 din Regulament, angajatorul, la care salariul mediu lunar brut este egal sau
depăşeşte 3/4 din cuantumul salariului mediu lunar pe economie prognozat pentru fiecare an, este
în drept să deducă cheltuielile pentru hrana organizată a angajaţilor. În sensul prezentului punct
salariul mediu lunar brut se calculează reieşind din fondul lunar de salarizare a angajatorului raportat
la numărul mediu scriptic de angajaţi în luna respectivă.

În cazul în care criteriul stabilit la pct. 6 din Regulament se respectă, limita maximă permisă spre
deducere nu va depăşi 35 lei (fără TVA) per angajat pentru fiecare zi efectiv lucrată de către
angajatul respectiv (pct. 7 din Regulament).

Sumele ce se încadrează în valoarea stabilită la pct. 7 din Regulament nu se vor considera

drept recompense şi facilităţi acordate de angajator din perspectiva angajatului şi a angajatorului
şi, respectiv, nu vor implica careva obligaţii fiscale, de reţinere sau calculare adiţionale pentru
angajaţi. În cazul depăşirii plafonului stabilit la pct.7 din Regulament, se vor considera drept
recompense şi facilităţi acordate de angajator doar sumele ce depăşesc plafonul respectiv (pct. 8 din
Regulament).