CUPRINS

INTRODUCERE
1. Scopul şi obiectivele lucrării 3
2. Scurtă prezentare a S.C. Chiţulescu Prod S.R.L. 4
3. Funcţiile întreprinderii 10

CAPITOLUL 1
Fundamente teoretice privind cheltuielile, veniturile şi rezultatele 12
1.1. Definirea şi sfera de cuprindere a cheltuielilor şi veniturilor 12
1.2. Clasificarea cheltuielilor şi veniturilor 15
1.3. Delimitări şi structuri privind rezultatele 21
1.4. Contul de profit şi pierdere şi performanţa întreprinderii 24
1.5. Cheltuielile, veniturile şi rezultatele adordate prin prisma
27
Standardelor Internaţionale de Contabilitate

CAPITOLUL 2
Organizarea contabilităţii cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor la
36
S.C. Chiţulescu Prod S.R.L.
2.1. Documente contabile utilizate şi sistemul informaţional 36
2.2. Organizarea contabilităţii sintetice şi analitice a cheltuielilor,
47
veniturilor şi rezultatelor
2.2.1. Contabilitatea cheltuielilor 51
2.2.2. Contabilitatea veniturilor 70
2.2.3. Contabilitatea rezultatelor 85
2.3. Lucrări contabile de închidere a exerciţiului financiar 93

CAPITOLUL 3
Analiza indicatorilor economico-financiari privind cheltuielile,
103
veniturile şi rezultatele la S.C. Chiţulescu Prod S.R.L.
3.1. Necesitatea analizei economico-financiare 103
3.2. Analiza pe baza contului de profit şi pierdere 105
3.2.1. Analiza în dinamică a rezultatelor S.C. Chiţulescu Prod S.R.L. 105
3.2.2. Analiza cifrei de afaceri 108
3.2.3. Analiza soldurilor intermediare de gestiune 111
3.3. Analiza pe baza bilanţului contabil 117
3.3.1 Analiza fondului de rulment, nevoii de fond de rulment şi
117
trezoreriei
3.3.2. Analiza ratelor de rentabilitate 121
3.3.3. Analiza capacităţii de autofinanţare 123

1
CONCLUZII 126

BIBLIOGRAFIE 129

ANEXE
1. Bilanţul contabil
2. Contul de profit şi pierdere

2
 INTRODUCERE

1. Scopul şi obiectivele lucrării

Problematica abordată în cadrul lucrării surprinde aspecte ce privesc

contabilitatea financiară a veniturilor, cheltuielilor şi rezultetelor în cadrul societăţii
Chiţulescu Prod SRL, precum şi aspectele de natură teoretică, metodologică şi
aplicativă, inclusiv abordarea fiscală a acestora.
Lucrarea începe cu o scurtă prezentare a societăţii Chiţulescu Prod S.R.L. din
punct de vedere al obiectului de activitate, al rezultatelor obţinute, resurse umane,
furnizori, concurenţă, după care este structurată în trei capitole:
- fundamente teoretice privind cheltuielile, veniturile, rezultatele;
- organizarea contabilităţii cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor la S.C.
Chiţulescu Prod S.R.L.;
- analiza indicatorilor economico-financiari privind cheltuielile, veniturile şi
rezultate.
Deoarece analiza globală a cheltuielilor permite cunoaşterea produselor,
activităţilor care contribuie la ameliorarea sau degradarea rezultatelor întreprinderii,
analiza indicatorilor economico–financiari privind cheltuielile, veniturile şi rezultatele
este structurată astfel:
- necesitatea analizei indicatorilor economico – financiari;
- analiza pe baza contului de profit şi pierdere întocmit la sfârşitul anului 2002;
- analiza pe baza bilanţului contabil întocmit la sfârşitul anului 2002;
- calculul ratelor de rentabiliate.
Lucrarea se încheie cu o serie de concluzii referitoare la activitatea societăţii.

2. Scurtă prezentare a S.C. Chiţulescu Prod S.R.L.

3
 Societatea comercială Chiţulescu Prod S.R.L. a fost înfiinţată în anul 1994 şi
este înmatriculată în Registrul Comerţului începând cu data de 06.05.1994.

Societatea are sediul în Târgovişte, Bulevardul Eroilor nr.22 şi a dispus la

înfiinţare de un capital social subscris şi vărsat de 100.000 lei.

În prezent capitalul social a fost majorat la 164.500.000 lei, iar patrimoniul

societăţii este estimat la circa 10 miliarde lei.

 Evoluţia capitalului social este următoarea :

- mii lei -
Indicator Iniţial 1998 1999 2003
-capital social 100 3.100 164.500 164.500

Societatea comercială Chiţulescu Prod S.R.L. este persoană juridică romană şi s-

a constituit cu răspundere limitată, iar părţile sociale sunt deţinute de un singur
acţionar, formând o societate cu unic asociat.

Durata societăţii este nelimitată, cu începere de la data înregistrării la Camera de

Comerţ şi Industrie.

 Obiectul de activitate

Firma activează în domeniul industriei alimentare şi are ca obiect principal de

activitate fabricarea produselor de panificaţie şi patiserie.

 Produse

În perioada 1994-1999, societatea a produs şi comercializat o gama largă de

produse, dar în urma unui studiu de piaţa şi al analizei asupra rentabilităţii, societatea
a dezvoltat numai sectoarele productive rentabile, celelalte activităţi fiind oprite.

Începând din 1999, firma s-a orientat şi a dezvoltat sectoarele productive ale
următoarelor produse:
4
 - Turtă dulce,
- Pufarin,
- Paste făinoase,
- Arpacaş.
 Resurse umane
În anul 1994, la înfiinţare, societatea avea 7 salariaţi, dar numărul acestora a
crescut progresiv până în anul 1999, când s-a trecut la restructurarea masivă a firmei.
Astfel, în anul 1999 societatea a înregistrat cel mai mare număr de salariaţi,
deoarece majoritatea activităţilor înglobau un volum mare de manopera iar procesele
tehnologice erau cu preponderenţă manuală.
Ca urmare a investiţiilor în tehnologie şi utilaje moderne, performante, precum
şi a renunţării la produsele care nu aduceau profit firmei, numărul salariaţilor a
început să scadă, iar cifra de afaceri să crească vertiginos.

Evoluţia numărului de salariaţi se prezintă astfel:

Anul 1994 1999 2000 2001 2002
Nr. salariaţi 7 80 55 34 42

Clasificarea personalului după domeniul de activitate:

Categoria de personal Nr. persoane %
Personal de conducere 1 2,38
Personal tehnico-administrativ şi 4 9,52
comercial
Muncitori 37 88,10
Total 42 100

Clasificarea personalului după studii:

Categoria de studii Nr. persoane %
Studii superioare 4 9,52
Studii medii 31 73,81
Studii generale 7 16,67
Total 42 100

Clasificarea personalului după vechimea în muncă:

Vechime Nr. persoane %

5
 Sub 5 ani 10 23,81
Între 5-10 ani 21 50,00
Între 10-20 ani 5 11,90
Între 20-30 ani 6 14,29
Peste 30 ani - -
Total 42 100

 Furnizorii
Furnizorii sunt reprezentaţi de diferite firme sau persoane particulare, care
asigură întreprinderii resursele de materii prime şi materiale, echipamente, maşini şi
utilaje.
Materia primă principală – grâul – este folosită la majoritatea produselor
societăţii ce se obţine din producţie proprie.
Principalii furnizori de materie primă sunt prezentaţi în tabelul mai jos:
Nr. Materia primă Furnizorii
crt.
1 Grâul S.C. Crin Prod SRL Târgovişte ;
silozuri diverse în funcţie de preţ şi de la
populaţie.
2 Făina S.C. Compan Târgovişte S.A.,
S.C. Crin Prod SRL Târgovişte,
S.C. Spicul S.A Bucureşti
3 Zahărul S.C. Zahărul S.A. Buzău,
S.C. Trimex SRL Târgovişte,
S.C.Agrirom Internaţional SRL Bucureşti
4 Folie pentru ambalat S.C. ProdComplast SRL Bucureşti
5 Pungi S.C. Cartex SRL Constanţa
6 Cartoane S.C. Vrancart S.A,
S.C. Everest SRL,
S.C. Europack SRL

Furnizorii enumeraţi mai sus sunt parteneri constanţi ai societăţii cu care are
relaţii bune, relaţii datorate seriozităţii cu care cele două părţi îşi îndeplinesc
obligaţiile.
Plata furnizorilor şi materialelor achiziţionate de la furnizori se face prin file
C.E.C, cash sau prin compensaţii.

6
 În ceea ce priveşte furnizorii de utilaje şi maşini necesare procesului de
producţie se remarcă faptul că societatea are relaţii cu firme renumite turceşti sau
italiene.
Alegerea furnizorilor se face după preţurile practicate, după distanţă, după
cantităţile aprovizionate.
 Clienţii
În funcţie de statutul lor, de natura solicitărilor faţă de produsele sau serviciile
firmei, clienţii se pot grupa astfel: consumatori, utilizatori industriali, distribuitori,
agenţii guvernamentale.
Clienţii principali ai S.C. Chiţulescu Prod S.R.L. se împart în consumatori şi
intermediari ai sistemului de distribuţie ( engrossişti şi detailişti). Engrossiştii au la
rândul lor reţele proprii de distribuţie.
Consumatorii sunt alcătuiţi din segmente diferite de populaţie de la copii până la
bătrâni. Gama largă de produse oferită de societate face dificilă alegerea unui segment
ţintă căruia să i se adreseze oferta societăţii.
În categoria detailiştilor întră magazinele specializate sau nespecializate,
minimarket-uri, magazine alimentare, chioşcuri, cofetării.
Principalii clienţi, pe categorii de produse ai S.C. Chiţulescu Prod S.R.L. sunt:
Clienţi locali Clienţi din ţară
S.C. Coba Com SRL S.C. Lux-Star S.R.L. Bucureşti
S.C. Podigom SRL S.C. Grand General S.R.L. Piteşti
S.C. Roximpex SRL S.C. Mitidora S.R.L. Suceava
S.C. Ted Trans SRL S.C. Elsor S.R.L. Ploieşti
S.C. Triopa SRL S.C. Iva-ro S.R.L. Buzău
S.C. Trimex SRL S.C. Dalmers S.R.L. Târgu Jiu

Societatea Chiţulescu Prod S.R.L. încearcă prin activitatea sa să stabilească

relaţii bune cu furnizorii de materii prime şi de utilaje necesare fabricării produselor
sale. De asemenea are legături strânse cu principalii intermediari de marketing care

7
vor asigura clienţilor produsele respective, legături care permit supravegherea
permanentă a distribuţiei de la producător la consumator.
 Concurenţa
În postura de concurenţă apar firmele sau persoanele particulare care îşi dispută
aceleaşi categorii de clienţi, iar uneori chiar şi aceeaşi furnizori. Deosebirea dintre
aceştia constă în rolul pe care îl are fiecare în raporturile dintre ei, în raporturile cu
clienţii, atitudinea manifestată faţă de noutăţi, formele de comunicare cu
consumatorii.
Deoarece societatea îşi desface produsele sale în întreaga ţară concurenţa este
prezentă atât pe plan local cât şi naţional.
- Pe plan naţional
Principalele grupe de produse distribuite în ţară şi societăţile producătoare
competitive pentru acestea sunt:

Produse proprii Producători competitori

Turtă dulce S.C. Ledi-Geo S.R.L. Brăila,
S.C. Fanyon S.R.L. Brăila
Pufarin S.C. Tritibel S.R.L.,
S.C. Feleacul S.A. Cluj Napoca
Paste făinoase S.C. Spicul S.A. Bucureşti,
S.C. Băneasa S.A.. Bucureşti,
S.C. Germino S.A .Alexandria,
S.C PanBaco S.A. – Bacău
Arpacaş IMP Slobozia, IMP Brăila

Trebuie avută în vedere şi concurenţa din afara ţării, piaţa României fiind
invadată de produse din Turcia şi Orientul Mijlociu ( biscuiţi şi napolitane).
Cu toate că în ţară, pe piaţa produselor de morărit şi panificaţie, există o
concurenţă acerbă, societatea a reuşit să-şi păstreze o parte din clienţii vechi şi chiar
să intre pe noi pieţe datorită următoarelor avantaje:
- produsele sunt obţinute pe baza unor reţete foarte bune, satisfăcând astfel cerinţele
actuale ale consumatorilor;
- varietatea mare de produse acoperă un segment foarte mare de piaţă.

8
 - Pe piaţa locală, SC. Chiţulescu Prod S.R.L. deţine o pondere de aproximativ

70%, iar în ţară desface produsele sale în următoarele judeţe şi localităţi: Bucureşti,
Braşov, Iaşi, Buzău, Ploieşti, Piteşti, Craiova, Târgu Jiu, Constanta, Suceava, Galaţi,
Slatina, Sfântu Gheorghe.

Evoluţia cifrei de afaceri a societăţii Chiţulescu Prod S.R.L. este următoarea:

- mii lei -
Nr Indicatori Anul
crt 1998 1999 2000 2001 2002
1 Cifra de
2.363.659 2.090.255 5.397.355 10.288.369 17.073.035
afaceri

În ceea ce priveşte profitul, dinamica acestuia este reprezentată în tabelul

următor :
- mii lei -
Nr Indicatori Anul
crt 1998 1999 2000 2001 2002
1 Venituri 2.364.227 2.093.786 5.405.116 10.408.605 17.074.351
totale
2 Cheltuieli 2.021.251 2.090.295 5.186.424 9.837.755 15.864.638
totale
3 Profit 342.976 3.491 218.692 570.850 1.209.713
brut

Evoluţia capacităţilor de producţie pe anii 1999-2002 a fost:

Produsul 1999 (tone/24 h) 2002(tone/24 h)

Arpacaş 3 10
Paste făinoase 1 2,5
Turta dulce 1 5
Pufarin 0,5 1,5

Evoluţia la principalele categorii de produse a fost:

Produsul 1999 2002 2002/1999
Cantitat Valoare Cantitate Valoare %
e Mii lei (tone) Mii lei
(tone)
Arpacaş 100 400.000 300 1.600.000 400
Paste 100 450.000 200 1.473.035 327,3

9
 făinoase
Turtă 200 800.000 800 12.000.000 1500
dulce
Pufarin 100 443.000 200 2.000.000 451,5

Structura producţiei pe tipuri de produse şi ponderea acestora în veniturile totale:

Tipuri de produse Ponderea în total venituri (%)
Arpacaş 9,37
Paste făinoase 8,63
Turtă dulce 70,29
Pufarin 11,71

Structura datoriilor în perioada analizată se prezintă astfel:

Indicatori 2001 2002
Împrumuturi 17,40 1,54
Furnizori 68,10 45,63
Clienţi-creditori 0,50 2,38
Alte datorii 14,00 36,55
Total 100 100

Societatea comercială Chiţulescu Prod S.R.L. îşi desfăşoară activitatea în

condiţiile şi cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, având atribuţiile prevăzute
în lege şi statutul societăţii.
Societatea este administrată de către un manager general.

3. Funcţiile întreprinderii

Funcţiunile întreprinderii reprezintă ansamblul activităţilor în cadrul cărora se

folosesc tehnici specializate în vederea realizării unor obiective derivate, rezultate
din obiectivele generale ale întreprinderii.

Funcţiunile întreprinderilor moderne de orice profil sunt:

-Cercetare-dezvoltare: cercetarea (produselor, serviciilor, tehnologiilor), proiectarea

produselor, realizarea şi încercarea prototipurilor; proiectarea investiţiilor,

10
dezvoltarea capacităţilor de producţie, organizarea producţiei şi a muncii, invenţii,
inovaţii, raţionalizări, informarea – documentarea.

- Producţie: programarea, lansarea şi urmărirea producţiei; fabricaţia; întreţinerea şi

repararea utilajului; controlul tehnic de calitate; metrologia; transportul intern şi
manipularea materialelor, aplicarea normelor de tehnică a securităţii;

- Comerciale: studiul pieţei; vânzarea (expediţia, reteaua de desfacere, magazinele de

prezentare cu vânzare); serviciile post-vânzare; reclamă şi publicitate;
aprovizionarea; încheierea şi urmărirea contractelor; depozitele (de materii prime,
materiale, semifabricate, produse finite) şi gestiunea stocurilor; transportul exterior;

- Financiar-contabil: planificarea financiară; execuţia financiară; controlul financiar

intern; contabilitatea; stabilirea preţurilor; analiza economico-financiară a
rezultatelor;

- Personal: analiza şi evaluarea posturilor; planificarea forţei de muncă, recrutarea

personalului; selecţia profesională; integrarea psiho–socio–profesională; aprecierea
personalului; promovarea personalului, salarizarea; formarea şi perfectionarea
personalului; activităţile şi serviciile cu caracter social (asigurarea condiţiilor
corespunzătoare de muncă, protecţia muncii, igiena şi medicina muncii; asigurarea
serviciilor necesare unor salariaţi –cazare, transport, alimentaţie).

11
 CAPITOLUL 1
Fundamente teoretice privind cheltuielile,
veniturile şi rezultatele

1.1. Definirea şi sfera de cuprindere a cheltuielilor şi veniturilor

Orice activitate pe care o desfăşoară agenţii economici necesită, în mod

obiectiv, anumite consumuri de muncă vie şi materializată, care poartă denumirea
generală de cheltuieli.
 Cheltuielile sunt sume plătite sau de plătit de către unitatea patrimonială pentru:
- consumurile proprii ;
- munca prestată în folosul său ;
- obligaţiile contractuale şi legale fată de terţi ;
- alte situaţii excepţionale.
Pentru stabilirea rezultatului exerciţiului se asimilează acestora amortizările şi
provizioanele şi cedările sau pierderile din calamităti sau alte cauze a activelor.
Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot rezulta, sau nu,
ca urmare a desfăşurării activităţii curente a persoanei juridice. Ele nu diferă ca natură
de alte tipuri de cheltuieli.
În general, cheltuielile reprezintă expresia valorică a operaţiunilor economice
referitoare la cumpărarea şi utilizarea bunurilor economice. Structura analitică a
cheltuielilor este deosebit de diversificată, dar pot fi identificate cel puţin patru
modalităti principale de formare (apariţie) a acestora:
 Consumul de bunuri stocabile în activitatea curentă de exploatare, cum ar fi
consumul de materii prime şi materiale auxiliare în procesul de producţie, în
scopul obţinerii de produse, lucrări şi servicii.

12
  Angajarea unei cheltuieli care intervine în momentul cumpărării de bunuri
nestocabile, lucrări, utilităţi şi servicii destinate producţiei, cu ocazia naşterii
obligaţiilor faţă de furnizori.
 Plata unei sume de bani destinată satisfacerii unei nevoi curente a firmei, pentru
care anterior plăţii nu a fost înregistrat angajamentul (obligaţia) de plată.
 Încorporarea (includerea) în cheltuielile curente ale exerciţiului financiar
expirabil a unor sume reprezentând deprecieri economice ireversibile
(amortizările imobilizărilor), deprecieri economice probabil reversibile
(provizioane pentru deprecieri) sau rezerve pentru acoperirea riscurilor viitoare
(provizioane pentru riscuri şi cheltuieli).

 Veniturile unitătii patrimoniale sunt sume încasate sau de încasat pentru :

- pentru bunurile livarte, lucrările executate şi serviciile prestate de terţi ;
- obligaţii legale sau contractuale din partea unor terţi ;
- alte situaţii excepţionale.
Pentru stabilirea rezultatului exerciţiului, la venituri se adaugă şi veniturile din
producţia stocată (pe sold) şi producţia de imobilizări şi de asemenea cele din cedarea
activelor.
În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat
în nume propriu din activităţi curente, cât şi caştigurile din orice alte surse.
Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu
ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această
activitate.
Veniturile din activităti curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi :
vânzări, comisioane, dobânzi, dividende.
Pentru reprezentarea cheltuielilor şi veniturilor se porneşte de la caracterul de
proces al activităţilor consumatoare de resurse şi producătoare de rezultate.

În general, veniturile reprezintă expresia banească a producţiei stocate şi/sau

13
livrate. Similar cheltuielilor, ele au o mare diversitate, dar totuşi, pot fi indentificate
cel puţin patru modalităţi principale de formare (apariţie) a lor:
 Obţinerea producţiei fabricate în cadrul obiectului principal de activitate al unei
firme. În acest moment al circuitului economic, evaluarea producţiei obţinute se
face în costuri efective de producţie.
 Livrarea (facturarea) producţiei fabricate, care constituie momentul transferului
dreptului de proprietate de la producător (vânzător) către client (cumpărător). În
acest moment al circuitului economic, evaluarea producţiei vândute se face în
preţuri de vânzare, inclusiv taxa pe valoarea adaugata (TVA). Venitul
producătorului se constituie la nivelul preţului negociat de vânzare, fără TVA.
 Încasarea unor sume de bani, ca urmare a facturării de produse, lucrări,
prestaţii şi servicii care fac obiectul curent de activitate al firmei, dar pentru
care nu s-au înregistrat anterior creanţe faţă de clienţi (cumpărători).
 Încorporarea (includerea) în veniturile curente ale exerciţiului financiar
expirabil a unor sume reprezentând venituri care au fost estimate ca probabile
în exerciţiile financiare anterioare, dar care au devenit certe în exerciţiul
financiar expirabil. Este vorba de veniturile constatate în avans, scadente şi/sau
de anularea provizioanelor pentru deprecieri, riscuri şi cheltuieli, rămase fără
obiect.
Respectând principiul independenţei exerciţiilor, toate operaţiile care determină
cheltuieli şi venituri sunt înregistrate în momentul generării sau angajării lor. În mod
corespunzător se organizeaza o “contabilitate de angajamente”. Ea presupune
individualizarea şi reflectarea cheltuielilor în faza de angajare şi consum, iar a
veniturilor în momentul obţinerii şi realizarii lor.

Principiul prudenţei impune înregistrarea che1tuielilor cu amortizările şi

provizioanelor indiferent de existenţa unor rezultate financiare favorabi1e.
Principiul necompensării interzice efectuarea de compensări între cheltuieli şi
venituri, înegistrate la conturi de rezultate diferite.
14
 În concordanţă cu principiul rezultatului este necesar să se delimiteze
momentul în care cheltuielile se consideră consumate şi veniturile realizate, iar pe
această bază imputarea costului ataşat în vederea determinării rezultatului net. În
acest sens s-a creat principiul recunoaşterii cheltuielilor consumate în momentul
utilizării resurselor, iar a veniturilor realizate în momentul transferării dreptului de
proprietate, deci al livrării sau facturării către client. Dacă veniturile nu sunt legate de
vânzări (chirii, dobânzi de încasat) sunt considerate realizate în momentul constatării
lor. Pornind de la venitul realizat al exerciţiului, în mod corespunzător se delimitează
cheltuielile în calitatea lor de efort care au generat veniturile.

1.2.Clasificarea cheltuielilor şi veniturilor

 Cheltuielile se clasifică după mai multe criterii :

a) după natură respectiv natura activitaţii desfaşurate şi natura resurselor
consumate;
b) după destinaţie (în cadrul contabilităţii de gestiune);
c) după momentul angajării şi consumului.
Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel :
- cheltuieli de exploatare ;
- cheltuieli financiare ;
- cheltuieli extraordinare (calamităti şi alte evenimente extraordinare).
Cheltuielile de exploatare se referă la complexitatea activităţilor economice pe
care întreprinderea le poate desfăşura, fiind sistematizate în următoarele categorii :
- Cheltuielile privind mărfurile (sau costul mărfurilor vândute ) sunt constituite din
preţul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport, aprovizionare şi
alte cheltuieli accesorii legate de achiziţia mărfurilor.
- Cheltuielile cu materiile prime se referă la cheltuielile cu consumul de materii
prime.
15
- Cheltuielile cu materiale consumabile constau din cheltuielile cu materiale auxiliare,
combustibil, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de
plantat, furaje şi alte materiale consumabile.
- Cheltuielile cu energia şi apa reprezintă costul de achiziţie al energiei şi apei
consumate.
- Alte cheltuieli materiale care includ costul de achiziţie al obiectelor de inventar
consumate sau uzura acestora, cheltuielile privind baracamentele şi amenajările
provizorii, costurile de achiziţie al materialelor nestocate trecute direct asupra
cheltuielilor şi costul de achiziţie al animalelor şi păsărilor.
- Cheltuielile cu lucrările şi serviciile executate de terţi reprezintă cheltuielile cu
întreţinerea şi reparaţiile; redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii ; studii şi cercetări
inclusiv sumele plătite pentru contractele de cercetare; cheltuieli cu primele de
asigurare; cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (colaboratori, comisioane,
inclusiv cele plătite agenţilor economici cu activitate de comerţ exterior şi onorarii;
cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate; transportul de bunuri şi personal ;
deplasări, detaşări şi transferări, poşta şi taxe de telecomunicaţii; servicii bancare şi
altele).
- Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate suportate de unitatea
patrimonială, indiferent de rezultatul exerciţiului cum sunt : impozitul pe clădiri şi
terenuri ; taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat ; taxa asupra mijloacelor
de transport ; datorii şi vărsăminte privind fondurile speciale.
- Cheltuieli cu personalul, unde se încadrează : salariile şi alte drepturi de personal;
asigurări şi protecţie socială (contribuţia unităţii la asigurari sociale, ajutorul de
şomaj, asigurări sociale de sănătate şi alte cheltuieli privind asigurările şi protecţia
socială suportate de unitatea patrimonială).
- Alte cheltuieli de exploatare, care se referă la pierderile din creanţe şi debitori
diverşi; despăgubiri, amenzi şi penalităţi; donaţii şi subvenţii acordate; activele cedate

16
şi alte operaţii de capital; sconturile acordate clienţilor şi alte cheltuieli financiare
(pierderi din creanţe de natură financiară).
În cheltuielile activităţii financiare sunt incluse:
- Pierderi din creanţe legate de participaţii reprezintă pierderile din creanţele
imobilizate ale întreprinderii.
- Cheltuielile privind investitiile financiare cedate, respectiv valoarea imobilizărilor
financiare, cedate sau scoase din activ ; diferenţa nefavorabilă dintre valoarea
contabilă a investiţiilor financiare pe termen scurt şi preţul de cesiune.
- Cheltuieli din diferenţe de curs valutar, reprezentate de diferenţele nefavorabile de
curs valutar, rezultate în urma lichidării creanţelor şi datoriilor în valută, diferenţele
nefavorabile de curs valutar aferente disponibilităţilor în devize existente în casierie
cât şi existentul în conturile de acreditive în devize.
- Cheltuielile privind dobânzile, respectiv dobânzile curente aferente împrumuturilor
primite şi altor datorii privind exerciţiul în curs.
- Alte cheltuieli financiare, reprezentate de sconturile acordate clienţilor, debitorilor
şi alte cheltuieli financiare.
Cheltuielile extraordinare reprezintă acele cheltuieli care nu sunt legate de
activitatea normală, curentă a unităţii patrimoniale. Ele se referă la calamităţi şi alte
evenimente extraordinare sau altfel spus la piederile din calamităţi şi exproprieri de
active.
Cheltuielile cu amortizările şi provizioanele sunt grupate, în funcţie de natura
lor, pe activităţile care le ocazionează, de exploatare şi financiară, şi cuprind :
cheltuieli ce privesc amortizarea imobilizărilor necorporale şi corporale, provizioane
pentru riscuri şi cheltuieli de exploatare şi deprecierea imobilizărilor corporale,
necorporale şi financiare, activelor circulante de natura stocurilor şi celor financiare.
Cheltuielile cu impozitul pe profit şi alte impozite reprezintă sumele de această
natură datorate bugetului statului de către toate entităţile economice, inclusiv
microîntreprinderi.

17
 Cheltuielile se află într-o conexiune cu veniturile deja recunoscute, proces
cunoscut sub denumirea de “matching”. Toate cheltuielile angajate în cursul
exerciţiului care nu se pot ataşa veniturilor realizate sunt “activate” sau recunoscute
ca active, fiind imobilizate, stocate sau repartizate asupra mai multor exerciţii.
Generalizând, se poate aprecia că în contabilitatea financiară cheltuielile se
grupează în:

- cheltuieli curente,

- cheltuieli înregistrate în avans,

- cheltuieli de repartizat pe mai multe exerciţii,

- cheltuieli de plată.

Prima categorie, cheltuielile curente, cuprinde cheltuielile angajate şi

recunoscute de rezultatul exerciţiului curent sau în curs.

Cheltuielile înregistrate în avans şi cele de repartizat pe mai multe exerciţii

sunt, după caz, cheltuieli constatate sau angajate în exerciţiul “N”, dar recunoscute de
rezultatul exerciţiului “N+1”.

În ceea ce priveşte cheltuielile de plată sunt consumurile constatate efectiv

pentru care nu s-au primit până la închiderea exerciţiului documentele de constatare
(exemplu: drepturile cuvenite angajaţilor la închiderea exerciţiului cu titlu de
concedii de plătit, impozite şi taxe datorate, dobânzi datorate).

 Veniturile se grupează după natura lor economică în următoarele categorii:

Veniturile aferente activităţii de exploatare care cuprind:
- Veniturile din vânzări de mărfuri sunt întâlnite la întreprinderile comerciale, dar şi la
alte tipuri de întreprinderi cu activitate de distribuţie. Vânzările de mărfuri sunt
evaluate la preţ de vânzare (preţul pieţei), exclusiv taxa pe valoare adăugată.

18
- Veniturile din producţia vândută includ veniturile din vânzarea de produse finite,
semifabricate, produse reziduale, executarea de lucrări, prestări de servicii, venituri
din studii şi cercetări, venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii, venituri din
activităţile anexe. Producţia vândută este evaluată la preţ de vânzare, exclusiv taxa pe
valoare adăugată.
Însumarea vânzărilor de mărfuri şi a producţiei vândute, evaluate la preţ de
vânzare, exclusiv reducerile de preţ acordate clienţilor şi TVA duce la obţinerea
indicatorului cifra de afaceri, utilizat în caracterizarea mărimii întreprinderii şi în
analiza situaţiei economico-financiare a acesteia.
- Variaţia stocurilor reprezintă variaţia în plus (cazul stocajului, când stocul final >
stocul iniţial) sau în minus (cazul destocajului când stocul final < stocul iniţial), între
valoarea la cost de producţie a stocurilor de produse şi producţiei în curs de execuţie,
de la finele perioadei şi valoarea iniţială a acestor stocuri, fără a lua în considerare
provizioanele constituite pentru depreciere.
Variaţia stocurilor se determină pentru fiecare formă de produse stocate
(produse finite, semifabricate, produse reziduale) cât şi pentru producţia în curs de
execuţie.
- Veniturile din producţia imobilizată reprezintă costul lucrărilor şi cheltuielilor
efectuate de unitatea patrimonială, pentru ea însăşi, şi înregistrate ca active
imobilizate corporale şi necorporale.
Producţia stocată şi producţia imobilizată sunt venituri care nu generează
încasări monetare într-o perioada imediat următoare; fiind surse de îmbogăţire
virtuală pentru întreprindere, ele sunt evaluate, din raţiuni de prudenţă, la nivelul
costurilor de producţie.
Suma algebrică dintre producţia vândută, producţia stocată şi producţia
imobilizată reprezintă producţia exerciţiului.
- Venituri din subvenţii de exploatare reprezintă sume primite cu titlu gratuit
(nepurtătoare de dobânda şi nerambursabile) pentru finanţarea activităţii de exploatare

19
a persoanei juridice, în schimbul respectării anumitor condiţii. Alte venituri din
exploatare se referă la veniturile din creanţe reactivate şi alte venituri din exploatare,
altele decât cele prezentate anterior.
În veniturile financiare sunt incluse:
- Veniturile din participaţii detinute la filiale din cadrul grupului; la societăti din afara
grupului ; în întreprinderi asociate din cadrul grupului ; în întreprinderi asociate din
afara grupului ; titluri de participare strategice în cadrul grupului şi în afara grupului.
- Veniturile din investiţii financiare pe termen scurt sunt reprezentate de dividendele
aferente investiţii financiare pe termen scurt;
- Veniturile din creanţe imobilizate reprezentând dobânda aferentă creanţelor
imobilizate cedate;
- Veniturile din imobilizări financiare cedate reprezintă câştigul rezultat din vânzarea
investiţiilor financiare pe termen scurt la un preţ de cesiune mai mare decât valoarea
contabilă;
- Veniturile din diferenţe de curs valutar reprezintă veniturile obţinute din diferenţele
favorabile de curs valutar, rezultate în urma lichidării împrumuturilor şi datoriilor în
valută ale unităţii şi din diferenţele favorabile de curs valutar aferente
disponibilităţilor bancare în devize, disponibilităţilor în devize existente în casierie,
precum şi existentul în conturile de acreditare în devize.
- Veniturile din dobânzi includ dobânzile primite pentru disponibilităţile din conturile
bancare şi pentru împrumuturile acordate.
- Veniturile din sconturi obţinute şi alte venituri financiare.
Veniturile extraordinare cuprind acele venituri care nu sunt legate de activitatea
curentă a unităţii patrimoniale. Aceste venituri sunt venituri rezultate din compensaţii
primite pentru cheltuieli sau pierderi din calamităţi sau alte evenimente extraordinare.
Venituri din diminuarea sau anularea provizioanelor
Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare reprezintă veniturile
obţinute din diminuarea sau anularea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli, pentru

20
deprecierea imobilizărilor corprale şi necorporale, pentru dprecierea activelor
circulante .
Veniturile financiare din provizioane reprezintă venituri din diminuarea sau
anularea provizioanelor constituite în legătură cu activitatea financiară a
întreprinderii cum sunt provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor financiare şi
pentru deprecierea titlurilor de plasament.
Sunt “pasivizate” sau recunoscute ca pasive toate veniturile realizate în avans
care sunt atribuite exerciţiilor viitoare.De aceea, veniturile se împart în:

- venituri curente,

- venituri înregistrate în avans,

- venituri de realizat.

Veniturile curente sunt constatate, înregistrate şi încorporate în rezultatul

exerciţiului curent.

Veniturile de realizat sunt venituri realizate efectiv în exerciţiul “N” şi

încorporate în rezultatul aceluiaşi exerciţiu, pentru care nu s-au întocmit documente
de înregistrare. Exemplu: vânzări de produse pentru care nu s-au întocmit facturi
până la închiderea exerciţiului.

1.3. Delimitări şi structuri privind rezultatele

Potrivit art. 19 din Legea contabilităţii nr.82/1991 - republicată, în contabilitate

profitul sau pierderea se stabilesc lunar, cumulat de la începutul anului.

În acest sens, conturile de cheltuieli şi conturile de venituri în care se

înregistrează, în funcţie de natura lor, cheltuielile, respectiv, veniturile se închid
provizoriu, prin contul de rezultate.

21
 Rezultatul se poate determina prin compararea capitalurilor proprii aferente a
două exerciţii succesive:

Capitaluri proprii - Capitaluri proprii = Rezultatul

aferente exerciţiului aferente exerciţiului exerciţiului
N N–1 N

Deoarece această relaţie nu ţine cont de posibilele modificări ale capitalului social
intervenite în cursul exerciţiului (creşteri de capital prin aporturi de numerar şi în
natură sau ca urmare a conversiilor de datorii, reduceri de capital social), cât şi a
faptului că o parte din profit poate fi distribuită asociaţilor sub forma de dividende,
ecuaţia care permite determinarea rezultatului exerciţiului este:

Variaţia capitalurilor Creşterile de capital Distribuiri Rezultatul

proprii între două - social aferente + de dividende = exerciţiului
exerciţii succesive exerciţiului N şi, eventual, N
(N şi N – 1) reduceri de
capital social aferente
exerciţiului N

Determinarea rezultatului exerciţiului prin prisma abordării patrimoniale este

criticabilă în perioada de creşteri de preţuri, deoarece ajustările aduse elementelor
patrimoniale, ca urmare a variaţiilor de preţuri, se pot realiza prin metode diferite,
ceea ce atrage furnizarea mai multor imagini (mărimi) plauzibile de rezultate.
Punctul de vedere economic defineşte rezultatul ca diferenţă între venituri şi
cheltuieli:

Venituri - Cheltuieli = Rezultatul exerciţiului

22
 Rezultatul poate fi o mărime pozitivă, denumită profit sau beneficiu, atunci
când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, adică un venit rămas după acoperirea
cheltuielilor sau o mărime valorică negativă, denumită pierdere, în situaţia inversă.

Prin compararea cheltuielilor din exploatare cu veniturile din exploatare se

determină rezultatul din exploatare - profit sau pierdere. Rezultatul din exploatare
evaluează rentabilitatea economică a unei întreprinderi şi corespunde activităţii
normale şi curente a acesteia, inclusiv operaţiuni efectuate în exerciţiile anterioare
dar aferente exerciţiului curent. Acest rezultat este utilizat în compararea
performanţelor întreprinderii care au politici financiare diferite.

Prin compararea cheltuielilor financiare cu veniturile financiare se determină

rezultatul financiar - profit sau pierdere. Veniturile şi cheltuielile financiare generate
de operaţiuni financiare sunt considerate în această categorie, indiferent de caracterul
lor orinar sau excepţional.

Suma algebrică dintre rezultatul de exploatare şi rezultatul financiar permite

stabilirea rezultatului din activitatea curentă – profit sau pierdere, deci a rezultatului
curent al execiţiului. Acesta este soldul intermediar de gestiune care apare în Contul
de profit şi pierdere şi care decurge din activitatea curentă a întreprinderii, excluzând
operaţiunile excepţionale.

Rezultatul extraordinar se obţine prin compararea veniturilor extraordinare cu

cheltuielile extraordinare. Veniturile şi cheltuielile din această categorie reprezintă
operaţii cu caracter de excepţie, neavând legătură directă cu activităţile curente ale
unităţii, de exploatare şi financiară.

Rezultatul brut al exercţiului – profitul sau pierderea contabilă - se calculează ca

suma dintre rezultatul curent şi cel extraordinar.
Dacă din rezultatul exerciţiului înainte de impozitare se scade impozitul pe
profit determinat conform normelor legale, se obţine rezultatul net al exerciţiului care

23
este de fapt soldul contului de profir şi pierdere înscris în documentele contabile de
sinteză, fiind apoi supus afectării.
Rezultatul contabil reprezintă suma globală a profitului sau pierderii
exerciţiului financiar ce figurează în contul 121 “Profit şi pierdere” înainte de
impozitare.

Rezultatul fiscal reprezintă profitul impozabil sau pierderea fiscală a

exerciţiului, stabilit potrivit regulilor fiscale şi în funcţie de care se calculează
volumul impozitelor exigibile (sau rambursabile).

Într-o abordare generală, pornind de la standardele contabile internaţionale

relaţia dintre cele două mărimi poate fi prezentată astfel:

Rezultatul = Rezultatul + Diferenţele + Diferenţele

fiscal contabil permanente temporare

Diferenţele permanente sunt elemente reintegrate sau deduse definitiv din

rezultatul fiscal.

Diferentele temporare sunt elemente neintegrabile în rezultatul fiscal al

exerciţiului dar care vor fi deduse ulterior, sau elemente care sunt deduse din
rezultatul exerciţiului dar care vor fi impozabile ulterior. Aceste diferenţe se explică
prin decalajul între exerciţiul în care se includ anumite elemente de cheltuieli şi
venituri în calculul rezultatului contabil.

1.4.Contul de profit şi pierdere şi performanţa întreprinderii

Contul de profit şi pierdere sau contul de rezultate este documentul contabil de

sinteză care măsoară performanţele activităţii unei întreprinderi, în cursul unei
perioade date. El constituie o sinteză a contabilităţii de flux la nivel microeconomic,
deoarece pune în evidenţa fluxurile de valoare care au contribuit la creşterea sau

24
micşorarea bogăţiei unei întreprinderi, pentru o anumită durată. Însă, definirea
performanţei firmei se face diferit, în funcţie de interesele utilizatorilor de informaţie
contabilă şi de postulatele şi principiile contabile reţinute pentru determinarea
rezultatului. Astfel, unii utilizatori de informaţie contabilă sunt interesaţi mai mult de
informaţia privind profitul întreprinderii, pe când alţii urmăresc fluxurile (viitoare) de
trezorerie. Chiar noţiunea de profit sau beneficiu nu este definită în acelaşi mod de
economişti şi de profesioniştii contabili.
Măsurarea profitului poate fi abordata din trei unghiuri de vedere:
- Patrimonial, prin compararea valorii unei întreprinderi referitoare la două
momente diferite, utilizând aceleaşi metode de evaluare.
- Economic, prin deducerea cheltuielilor din venituri, ambele referitoare la
aceeaşi perioadă.
- Financiar, prin deducerea amortizării din fluxurile nete de trezorerie (acest
din urmă unghi de vedere este derivat din cel economic).
Din punct de vedere patrimonial, măsurarea profitului întreprinderii pleacă de la ecuaţia
juridică a bilanţului:
Active – Datorii = Capitaluri proprii

Contul de profit şi pierdere prezintă importanţă pentru o gamă largă de

utilizatori de informaţie contabilă, fiecare urmărind satisfacerea propriilor nevoi
informaţionale. Astfel, plecând de la contul de profit şi pierdere, investitorii şi
creditorii pot să evalueze fluxurile viitoare de trezorerie ale întreprinderii. În felul
acesta, investitorii pot să evalueze, cu cea mai mare exactitate, valoarea economică a
întreprinderii unde sunt acţionari, iar creditorii pot să determine măsura în care
întreprinderea îşi va putea rambursa datoriile.

Previziunea fluxurilor de trezorerie se face prin actualizarea performanţelor

(profiturilor) trecute ale întreprinderii, iar atunci când există o corelaţie raţională între

25
performanţele trecute şi cele viitoare, estimarea rezultatelor şi fluxurilor de trezorerie
viitoare nu trebuie pusă la îndoială.
Contul de rezultate poate fi utilizat şi de alte categorii de utilizatori: clienţii vor
să fie informaţi asupra capacităţii în care întreprinderea le poate furniza bunurile şi
serviciile de care au nevoie; sindicatele sunt interesate să examineze rezultatele în
vederea negocierii de noi convenţii colective; guvernele utilizează informaţiile privind
rezultatele pentru fundamentarea politicilor economice şi fiscale; managerii utilizează
contul de profit şi pierdere pentru evaluarea eficacităţii resurselor consumate şi
proiectarea de noi strategii de firmă.
Întocmirea contului de profit şi pierdere ca şi bilanţul contabil constituie o
obligaţie legală pentru societăţile comerciale sau grupurile de societăţi. În continuare,
prezentarea contului de rezultate variază, însă, de la o ţară la alta, în funcţie de
particularităţile economice, juridice, şi fiscale ale fiecărei ţări, cât şi de experienţa de
normalizare contabilă.
Practica contabilă contemporană permite conturarea unei tipologii de prezentare
a contului de profit şi pierdere, care are la bază două criterii:
1. Clasificarea contului de rezultate după forma de prezentare:
- sub forma de tablou bilateral sau forma de cont (schema orizontală care prezintă în
partea stângă cheltuielile şi pierderile, iar în partea dreapta, veniturile şi profiturile);
- sub forma de listă (sau schema verticală care descrie formarea rezultatului).
Cea mai utilizată formă de prezentare a contului de profit şi pierdere, pe plan
mondial, este forma listă.
2. Clasificarea contului de rezultate după conţinutul informaţional:
- cont de rezultate cu prezentarea destinaţiei cheltuielilor şi veniturilor (sau cu
prezentarea pe funcţiuni sau pe activităţi a veniturilor şi cheltuielilor);
- cont de rezultate cu prezentarea cheltuielilor şi veniturilor după natură
Schematic, contul de profit şi pierdere se prezintă astfel:

26
 Indicatori Exercitiul financiar
Precedent Încheiat
1. ACTIVITATEA DE EXPOATARE
1.1. Venituri
1.2. Cheltuieli
1.3. Rezultatul din exploatare (1.1. - 1.2.)
2. ACTIVITATEA FINANCIARĂ
2.1. Venituri
2.2. Cheltuieli
2.3. Rezultatul financiar (2.1. – 2.2.)
2.4. Rezultatul curent (1.3. + 2.3.)
3. ACTIVITATEA EXTRAORDINARĂ
3.1. Venituri
3.2. Cheltuieli
3.3. Rezultatul extraordinar (3.1. – 2.2.)
4. VENITURI TOTALE (1.1. + 2.1. + 3.1.)
5. CHELTUIELI TOTALE (1.2 + 2.2. + 3.2)
6. REZULTATUL BRUT AL EXERCIŢIULUI (4-5 sau 5-4)
7. IMPOZITUL PE PROFIT
8. REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI
- PROFIT (6-7)
- PIERDERE (7-6)

Rezultatul obţinut - profitul sau pierderea – se determină în mod distinct pentru

fiecare dintre cele trei grupe de activităţi şi în mod cumulat atât pentru primele două
grupe, cât şi pentru toate cele trei grupe, precum şi pentru cea de a patra grupă care
priveste impozitul pe profit, în vederea obţinerii rezultatului final net al exerciţiului
financiar.

1.5. Cheltuielile, veniturile şi rezultatele adordate prin prisma

Standardelor Internaţionale de Contabilitate

 Standarde referitoare la cheltuieli

Potrivit Cadrului conceptual IASC cheltuielile reprezintă “diminuări ale
beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de
ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale datoriilor, care se concretizează

27
în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate prin distribuirea acestora
către acţionari”.
Conform Cadrului General al IAS definiţia cheltuielilor include pierderile
precum şi acele cheltuieli care apar în procesul desfăşurării activităţii curente ale
întreprinderii. De exemplu cheltuielile ce apar în cursul activităţilor curente ale
întreprinderii include costul vânzărilor, salariile şi amortizarea.
Pierderile reprezintă alte elemente care corespund definiţiei elementelor şi care
pot apărea sau nu pe parcursul desfăşurării activităţilor curente ale întreprinderii.
Pierderile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice şi din acest punct de vedere
nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli.
Definiţia cheltuielilor include şi pierderile nerealizate cele rezultate din creştere
cursului de schimb valutar în cazul unor împrumuturi pe care întreprinderea le-a
contractat în valută.
Cheltuielile ulterioare aferente unui element de natura terenurilor şi mijloacelor
fixe conform IAS 16 care a fost deja recunoscut trebuie adăugate valorii contabile a
activului numai atunci când se estimează că întreprinderea va obţine beneficii
economice viitoare suplimentare faţă de performanţele estimate iniţial ca fiind
corespunzătoare. Cheltuielile ulterioare privind terenurile şi mijloacele fixe sunt
recunoscute ca active numai atunci când acea cheltuială îmbunătăţeşte starea
respectivului activ faţă de performantele estimate iniţial.
Tratamentul contabil adecvat în cazul cheltuielilor efectuate ulterior
achiziţionarii unui teren sau mijloc fix depinde de factorii care au fost luaţi în
considerare la evaluarea iniţială şi la recunoaşterea elementelor aferente şi de
posibilitatea recuperării acestei cheltuieli ulterioare.
Cheltuiala pe segment (IAS 14) este cheltuiala ce rezultă din acţiunea de
exploatare a unui segment care este direct atribuibilă segmentului respectiv şi
ponderarea relevantă dintr-o cheltuială care poate fi alocată pe un temei rezonabil

28
segmentului respectiv, inclusiv cheltuielile legate de vânzări către clienţii externi şi
cheltuieli legate de tranzacţii cu alte segmente ale aceleiaşi întreprinderi.
Cheltuiala pe segment nu include:
- Elemente extraordinare,
- Dobânzi, inclusiv dobânzi ocazionate de împrumut,
- Pierderi din vânzarea investiţiilor financiare sau pierderi din stingerea
datoriilor,
- Cheltuieli cu impozitul pe profit,
- Cheltuieli administrative generale, cheltuiala birourilor centrale.
Cheltuiala pe segment include partea unui asociat al unei societăţi mixte din
cheltuiala entităţii controlate în comun care este contabilizată prin consolidare
conform IAS 31. Rezultatul pe segment este diferenţa dintre venitul şi cheltuiala pe
segment. Rezultatul pe segment se determină inainte de ajustările pentru interesul
minoritar.
Elementele de cheltuieli şi venituri conform IAS 1 trebuie compensate atunci şi
doar atunci când:
 un Standard Internaţional de Contabilitate cere sau permite aceasta ;
 câştigurile, pierderea şi cheltuielile aferente provenind din aceeaşi tranzacţie
sau eveniment sau din tranzacţii şi evenimente similare nu sunt
semnificative.
Este important ca atât activele şi datoriile cât şi veniturile şi cheltuielile atunci
când sunt semnificative să fie raportate separate.
 Standarde referitoare la venituri
Conform IAS 18 veniturile reprezintă “creşteri ale beneficiilor economice
înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale
activelor sau descreşteri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale
capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor ”.

29
 Potrivit Cadrului conceptual IASC elementele extraordinare sunt  “venituri sau
cheltuieli ce rezultă din evenimente sau tranzacţii care sunt în mod clar diferite de
activităţile curente ale unei întreprinderi şi care, prin urmare, nu se aşteaptă să se
repete într-un mod frecvent sau regulat ”.
Termenul de venituri include acele venituri care apar în cursul desfăşurării de
către o întreprindere a activităţii sale curente termenul fiind regăsit şi sub alte
denumiri ce include vânzări, onorarii, dobânzi, dividende şi redevenţe.
Un element de primă importantă în contabilitatea veniturilor este determinarea
momentului la care trebuie recunoscut ca venit. Venitul este recunoscut atunci când
exista posibilitatea că societăţii îi vor reveni în viitor anumite benificii economice şi
când aceste beneficii pot fi evaluate cu fidelitate.
Venitul este fluxul brut de beneficii economice primite de o societate în cursul
activităţilor obişnuite al acesteia atunci când acest flux se materializează prin creşteri
ale capitaluilui propriu, altele decât creşterile datorate contribuţiilor din partea
participanţilor la acest capital propriu.
Venitul include doar fluxurile brute de beneficii economice primate sau de
primit de către societate în nume propriu.
Sumele colectate în numele unor terţe părti cum ar fi: taxele de vânzare, taxele
pentru bunuri şi servicii şi taxele pe valuare adaugată nu sunt beneficii economice de
primit de către societate şi nu au ca rezultat creşterea de capital propriu. De aceea
sunt excluse din venituri. Similar în cazul unei relaţii de mandator fluxurile brute de
beneficii economice include sumele colectate în numele proprietarului şi care nu au ca
rezultat creşteri ale capitalului propriu al societăţii.
Sumele colectate în numele proprietarului nu reprezintă venituri. Veniturile sunt
reprezentate de comisioane. Veniturile trebuie evaluate la valoarea justă a mijlocului
de plata primit sau de primit. Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacţie este
determinată de obicei printr-un acord dintre societate şi cumpărător sau utilizatorul
activului. Se evaluează la valoarea justă a mijlocului de plată primit sau de primit,

30
ţinând cont de suma oricăror reduceri comerciale şi de rabatul cantitativ permis de
societate. Diferenţa dintre valoarea justă şi suma nominală a mijloacelor de plată este
recunoscută ca fiind venit din dobândă conform IAS 39.
În momentul în care bunurile sunt vândute sau se prestează servicii în schimbul
unor bunuri sau servicii ce nu sunt similare schimbul este privit ca fiind o tranzacţie
ce generează venit. Când preţul de vanzare al unui produs include suma identificabilă
pentru servicii succesibile, aceasta sumă este înregistrată în avans şi recunoscută ca
venit pe parcursul perioadei în care este efectuat serviciul.
Veniturile din vânzarea bunurilor se contabilizează când sunt cumulativ
satisfăcute următoarele condiţii:

- întreprinderea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele principale ce

decurg în legatură cu proprietatea bunurilor respective;
- întreprinderea nu mai gestionează bunurile cum ar fi făcut-o când deţinea
proprietatea lor şi nici nu le mai poate controla efectiv;
- veniturile pot fi evaluate la o valoare rezonabilă;
- este probabil ca beneficiile economice ca efecte ale tranzitiei să fie generate de
catre întreprindere;
- costurile tranzacţiei se pot masura rezonabil.
Când întreprinderea păstrează riscuri semnificative oferite proprietăţii,
tranzacţia nu reprezintă o vânzare şi bunurile nu sunt recunoscute.

Dacă societatea păstrează doar un risc nesemnificativ aferent dreptului de

proprietate, tranzacţia reprezintă o vânzare şi veniturile sunt recunoscute. Exemplu:
păstrarea titlului legal de proprietate până la încasarea sumei ce i se datorează sau
returnarea banilor în cazul în care clientul nu este satisfăcut. Este cazul în care
vânzătorul poate estima posibilitatea returnărilor pe baza experienţei anterioare şi a
altor factori relevanţi şi previziona estimările.

31
 Dacă în conformitate cu principiul conectării cheltuielilor la venituri, primele nu
se pot evalua rezonabil, veniturile corespunzatoare nu pot fi contabilizate, iar dacă
sumele s-au încasat se înregistrează la datorii.
Veniturile şi cheltuielile ce se referă la aceeaşi tranzacţie sau eveniment se
recunosc simultan, acest proces fiind denumit în mod curent corespondenţa veniturilor
cu cheltuielile.
Contabilitatea veniturilor degajate din activitatea ordinară a întreprinderii este
tratată de IAS 18 “Recunoaşterea veniturilor” - obiectivul normei este de a prescrie
tratamentul contabil al diverselor venituri generate de activitatea de baza a
întreprinderii prin diferite tipuri de tranzacţii şi evenimente.

Standardul îşi propune şi determinarea momentului recunoaşterii venitului,

respectiv posibilitatea obţinerii unor beneficii economice şi evaluării lor cu fidelitate.

Câmpul de aplicare a normei IAS 18 cuprinde veniturile provenite din

următoarele operaţiuni sau evenimente:

- vânzări mărfuri şi produse;

- prestări de servicii;
- utilizarea de către terţi a unor active ale întreprinderii, producătoare de
dobânzi, redevenţe şi dividende.
Principiul de bază în evaluare susţinut de standard este valoarea justă a
mijlocului de plată primit sau de primit.

Valoarea justă este suma la care se poate tranzacţiona un venit sau deconta o
datorie, între părţi aflate în cunoştinţa de cauză, iar preţul fixat este determinat
obiectiv.

În cazul în care mijlocul de plată ia forma numerarului, operaţiunea este simplă.

Dacă se acceptă în contrapartidă un efect comercial, rata dobânzii poate fi nulă sau
mai mică decât cea de pe piaţa. Dacă aranjamentul constituie efectiv o tranzacţie
financiară se stabileşte o rată a dobânzii prin două posibilităţi:
32
 - ca rată predominantă pentru un instrument similar al unui emitent cu acelaşi
grad de risc;
- rata dobânzii să actualizeze suma nominală a instrumentului la preţurile
actuale în numerar pentru vânzarea bunului.
Când bunurile şi serviciile se schimbă în contrapartidă, se aplică următoarele
reguli:

- când bunurile sau serviciile au aceeaşi natură sau valoare nu se înregistrează

nici un venit:
- când acestea diferă, veniturile corespund valorii juste primite, corectată cu
suma lichidităţilor sau cvasilichidităţilor transferate;
- când valoarea bunurilor sau serviciilor primite nu se poate evalua, drept
referintă serveşte valoarea bunurilor sau serviciilor cedate.
Criteriile de recunoaştere a tranzacţiilor conform normei se aplică pentru
fiecare în parte.

În situaţiile în care elementele identificabile se includ în servicii succesive,

sumele se înregistrează în avans, dar se recunosc ca venituri în perioada efectuării
serviciului.

Dacă serviciile sunt legate şi fenomenul economic nu poate fi înteles separat,

criteriile se aplică la ansamblul tranzacţiilor. (Exemplu: dacă o societate vinde bunuri
şi printr-un contract separat le cumpară inapoi ulterior, se neagă efectiv tranzacţia şi
se tratează împreună).

Când rezultatul unei tranzacţii implica prestarea de servicii şi veniturile

realizate pot fi recunoscute pe măsura execuţiei contractului la data întocmirii
bilanţului, acesta poate fi estimat rezonabil.

Este necesar în acest sens îndeplinirea tuturor condiţiilor de mai jos:

- mărimea tuturor veniturilor poate fi estimată rezonabil;

33
 - este probabil ca beneficiile economice aferente tranzacţiei sa fie generate de
către societate;
- stadiul de execuţie al contractului de prestări să fie la încheierea bilanţului
evaluat în mod rezonabil;
- costurile apărute pe parcurs şi cele de finalizare a contractului să poată fi
evaluate rezonabil.
Recunoaşterea veniturilor pe măsura execuţiei contractului este denumită în
mod frecvent “metoda procentului de execuţie”, acestea fiind situate astfel în
perioadele contabile în care sunt prestate serviciile.

În funcţie de natura tranzacţiei, există trei moduri de determinare a procentului

de avansare:

- examinarea lucrărilor executate;

- serviciile prestate la data bilanţului, exprimate sub formă procentuală faţă de
ansamblul serviciilor contractate;
- ponderea costurilor angajate faţă de totalul costurilor contractului.

 Standarde referitoare la rezultat

Conform IAS 8 toate elementele de venit şi cheltuieli recunoscute într-o
perioada trebuie incluse în determinarea rezultatului net corespunzător acelei perioade
în afara de cazul în care un anumit IAS specifică altceva.
Atunci când elementele veniturilor şi cheltuielilor din contul de profit şi pierdere
provenite din activităţi obişnuite au o aşa mărime, natură sau impact astfel încât
prezentarea acestora să fie relevantă în explicarea performanţelor întreprinderii pentru
peroioada respective atunci natura şi valoarea corespunzătoare acestor elemente
trebuie prezentate separate.
Deşi elementele veniturilor şi cheltuielilor nu sunt elemente extraordinare,
natura şi suma corespunzătoare acestor elemente pot fi relevante pentru utilizatorii

34
documentelor financiare în întelegerea poziţiei, finanţarea şi performanţele unei
întreprinderi şi în efectuarea previzibilă asupra poziţiei financiare şi performanţei.
Când rezultatul unui contract de construcţie (IAS 11) poate fi exprimat în mod
credibil costurile şi veniturile contractuale ar trebui recunoscute ca şi cheltuieli şi
venituri de referinţă pentru stadiul final al activităţii contractuale la data bilanţului.
În cazul unui contract cu pret fix: rezultatul unui contract de construcţie este
estimate credibil atunci când toate conditiile următoare sunt satisfăcute:
- venitul contractual total este evaluat în mod credibil,
- este posibil ca beneficiile economice asociate contractului să fie generate către
întreprindere,
- atât costurile contactuale necesare derulării contractului cât şi cele din faza
finală a acestuia evidenţiate la data bilanţului sunt evaluate în mod credibil.
Când este posibil ca totalul costurilor contractuale să depăşească totalul
veniturilor contractuale pierderea prevăzută trebuie recunoscută în mod automat drept
cheltuială .
Valoarea unei asemenea pierderi este determinată indiferent:
 dacă lucrare a început sau nu,
 de stadiul definirii activităţii contractuale.
Rezultatul acţiune (IAS 33) de bază se calculează împărţind profitul sau
pierderea netă aferenta exerciţiului corespunzătoare acţionarilor comuni la media
ponderată a acţiunilor commune în circulaţie în exerciţiul respectiv.
Toate veniturile şi cheltuielile recunoscute într-o perioadă, inclusiv
cheltuielile cu impozite şi taxele, elementele extraordinare şi interesele minoritare
contribuie la determinarea profitului sau pierderii nete aferente exerciţiului (IAS
8).
Valoarea profitului net corespunzătoare acţionarilor preferenţiali inclusiv
dividendele preferenţiale aferente exerciţiului se reduce din profitul net aferent

35
 exerciţiului pentru determinarea profitului sau pierderii nete aferente exerciţiului
corespunzătoare acţionarului comun.
CAPITOLUL 2
Organizarea contabilităţii cheltuielilor, veniturilor
şi rezultatelor la S.C. Chiţulescu Prod S.R.L.

2.1. Documente contabile utilizate şi sistemul informaţional

 Definirea, conţinutul şi funcţiile documentelor contabile

Organizarea contabilităţii nu poate fi concepută fară existenţa unui sistem de
documente contabile judicios elaborate şi utilizate după reguli bine stabilite.
Potivit articolului 6 aliniatul 2 din Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată,
modificată si completată prin Ordonanţa de Guvern nr.61/2001, precum şi a celorlalte
prevederi legale privind întocmirea şi utilizarea formularelor comune şi a celor cu
regim special, utilizate în activitatea financiară şi contabilă, orice operaţiune
economică se consemnează într-un document care stă la baza înregistrării lor în
contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Cu ajutorul documentelor contabile se formalizează în scris şi se organizează
faptic procesele de culegere, prelucrare, stocare şi transmitere a informaţiilor privind
patrimoniul. Ele reprezintă piesele sau suporturile materiale ale contabilităţii.
Formularele folosite ca documente contabile pot fi tipizate sau netipizate.

Ministerul Finantelor, în carul reglementărilor referitoare la noul sistem de

contabilitate, a elaborat “Nomenclatorul privind modelele registrelor şi formularelor
comun privind activitatea financiară şi contabilă  ”.
Persoanele care răspund de organizarea şi conducerea contabilităţii trebuie să
asigure potrivit legii, condiţiile necesare pentru întocmirea documentelor justificative

36
privind oreraţiile economice, organizarea şi conducerea corectă şi la zi a contabilităţii,
organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv, precum şi
valorificarea rezultatelor acesteia: respectarea regulilor de întocmire a situaţiilor
financiare anuale simplificate, depunerea la termen a acestora la organele în drept şi
publicarea lor; păstrarea documentelor justificative, a registrelor şi situaţiilor
financiare anuale simplificate, organizarea contabilităţii de gestiune adaptate la
specificul persoanei juridice.

 Conţinutul documentelor justificative

Conţinutul documentelor contabile variază în funcţie de caracterul operaţiilor
consemnate, concretizat în anumite elemente obligatorii, care trebuie să asigure
reflectarea clară şi completă a operaţiilor economice pentru care se întocmesc. Dintre
aceste elemente, unele sunt comune tuturor categoriilor de documente economice, iar
altele sunt specifice anumitor documente.
Elemente comune se referă la:
- denumirea documentului;

- denumirea şi sediul persoanei juridice care întocmeşte documentul;

- numărul şi data întocmirii acestuia;

- menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiei economice (când este

cazul);

- conţinutul operaţiunii economice şi, dacă este cazul, temeiul legal al efectuării
acestuaia ;

- datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii efectuate;

- numele, prenumele şi semnăturile persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat,

după caz;

- alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiunilor efectuate.

37
 Elementele specifice, diferă de la o categorie de documente la alta şi asigură
detalierea operaţiei consemnate ele având un rol completativ. De exemplu, factura
conţine ca elemente specifice, date privitoare la comandă, contract, aviz de însoţire,
document de transport, conturile de la băncile părţilor etc.
Operaţiile corespunzătoare cheltuielilor se oglindesc în contabilitate pe baza
documentelor justificative în care sunt încrise, dintre care cele utilizate în mod curent
în activitatea practică sunt:
- Factura fiscală, pentru achiziţionările de valori materiale nestocabile, pentru
tariful de transport privind bunurile de personal, pentru serviciile prestate de
terţi.
- Bonul fiscal de tip Petrom, care oglindeşte aprovizionările (consumurile) de
carburanţi şi lubrifianţi.
- Avizul de însoţire atunci când bunurile aprovozionate nu sunt facturate.
- Extrasul de cont, în situaţia unor plăţi direct din conturile deschise la bănci,
cum sunt comisioanele reţinute de unităţile bancare.
- Ordinul de deplasare (delegaţie), pentru diurna aferentă deplasărilor în
interesul întreprinderii.
- Listele şi procesul verbal de inventariere, care reflectă lipsurile în gestiune,
imputabile sau neimputabile, privind activele circulante.
- Documente specifice pentru anumite categorii de cheltuieli, cum sunt cele care
privesc consumul de energie electrică, servicii de poştă, telefon, transportul de
mărfuri pe calea ferată.
- Bonul de consum sau fişa limită de consum, după caz, pentru eliberarea din
magazie a materiilor prime şi materialelor destinate consumului.
- Statul de salarii, pentru cheltuielile privind salariile, asigurările sociale şi
protecţia socială.
Documentele justificative specifice în care sunt consemnate operaţiile
economice care privesc veniturile sunt:

38
- Factura fiscală - pentru toate operaţiile privind livrarea de bunuri sau prestarea
de servicii, cu decontare, de regulă ulterioară.
- Factura externă INOVICE - în cazul operaţiilor de export, document care se
ataşează la factura fiscală.
- Monetarul - utilizat de toate unităţile economice cu amănuntul.
- Bonul fiscal cod PETROM - în cazul vânzării cu amănuntul a produselor
petroliere.
- Avizul de însotire - pentru situaţiile legale, cand factura aferentă bunurilor
livrate se întocmeşte ulterior, în cazul trimiterii de valori materiale spre
prelucrare la terţi.
- Extrasul de cont, în cazul încasării unor venituri direct în conturile deschise la
bănci, cum este cazul dobânzii cuvenite pentru disponibilul din cont.
- Inventarul şi Procesul verbal de inventariere – pentru plusurile în gestiunea
casieriei şi a tuturor minusurilor imputabile.
- Documente specifice (exemplu: facturi adecvate) pentru anumite categorii de
venituri, cum sunt cele care privesc livrările de curent electric, cele de prestări
servicii de poştă, telefon.
- Bonul de predare, transfer, restituire care serveşte pentru predarea la magazie a
produselor finite sau a semifabricatelor.

 Funcţiile documentelor contabile sunt:

 Consemnarea - este înscriea datelor referitoare la procese şi fenomene

economice consumate într-un anumit loc şi la o anumită dată; se face de
regulă în mod cronologic şi apoi se sistematizează;
 Justificarea - documentele atestă producerea operaţiei sau fenomenului ce a
avut loc;
 Verificarea - urmăreşte necesitatea, oportunitatea, realitatea şi exactitatea
operaţiilor sau fenomenelor consemnate;
39
  Asigurarea integrităţii patrimoniale - realizează evidenţa cantitativă şi
valorică a mărimii fiecăui element patrimonial şi a întregului patrimoniu;
 Calculul costurilor - realizează cuantificarea mişcărilor şi transformărilor şi
a rezultatelor acestora;
 funcţia juridică - documentele sunt dovezi de probă în justiţie pentru
drepturile şi obligaţiile create în legătură cu patrimoniul unităţii.
Îndeplinirea acestor funcţii este condiţionată de calitatea documentelor, de
operativitatea întocmirii lor şi de viteza cu care circulă de la locul întocmirii şi până la
locul înregistrării şi valorificării lor.

 Întocmirea, prelucrarea şi verificarea documentelor contabile

Documentele se întocmesc pe formulare tipizate manual sau cu mijloace
tehnice, la locul de muncă în cadrul căreia se produc operaţiile economice.
Indiferent de modalitatea de întocmire a documentelor contabile, aceasta
trebuie să fie clară şi completă, respectând toate regulile privitoare la conţinutul şi
forma lor condiţionând calitatea şi exactitatea informaţiilor contabile.
Prelucrarea documentelor, constă în sortarea documentelor pe operaţii,
exprimarea în etalon monetar, cumularea unor documente primare şi obţinerea
documentelor centralizatoare, verificarea de formă, aritmetică şi de fond privind
legalitatea, realitatea, oportunitatea, necesitatea şi economicitatea operaţiilor
consemnate în documente, iar în final înregistrarea în contabilitate.

Verificarea documentelor, este operaţia premergătoare înregistrării operaţiilor

economice în conturi şi constă în controlul respectării condiţiilor de formă şi de fond
pe care acestea trebuie să le îndeplinească. Verificarea se face în scopul evitării unor
nereguli, eliminării unor abuzuri şi al reflectării realităţii în contabilitate.

 Circulaţia documentelor contabile

40
 Circulaţia documentelor constă în parcursul acestora din momentul
întocmirii sau intrării în unitatea patrimonială şi până la predarea lor la arhivă.

Circulaţia documentelor în cadrul unităţii patrimoniale diferă în funcţie de

structura organizatorică, conţinutul operaţiilor economice reflectate în documente,
organizarea compartimentului contabil şi mijloacele utilizate pentru executarea
lucrărilor în contabilitate.

Circulaţia documentelor trebuie astfel organizată încât să respecte

următoarele reguli:

-circulaţia documentelor trebuie să se facă pe căile cele mai scurte, printr-un

număr redus de verigi organizatorice pentru a asigura operativitatea şi utilizarea
informaţiilor;

-circulaţia documentelor trebuie să se facă în flux continuu;

-prelucrarea documentelor trebuie să se facă complet şi la termenul specificat în

graficul de circulaţie a documentelor.

 Registrele de contabilitate
Registrele de contabilitate, au caracter obligatoriu pentru toate unităţile
patrimoniale şi asigură înregistrarea cronologică şi sistematică a operaţiunilor
consemnate în documentele justificative. Ele se prezintă sub forma unor registre sau
foi volante şi listări informatice legate sub formă de registru, cu conţinut şi formă
adecvate scopului pentru care sunt elaborate.

Registrele de contabilitate obligatorii sunt : registru-jurnal, registru-inventar,

cartea mare.

Acestea se utilizeză în strictă concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă

în mod ordonat şi astfel completate încat să permită, în orice moment, identificarea şi
contolul operaţiunilor contabile efectuate.

41
 Registrul-jurnal are caracter de document cu regim special şi se utilizează
numai de compartimentul financiar contabil. Se întocmeşte într-un singur exemplar,
se numerotează, se şnuruieşte, se parafează, se înregistrează la organele fiscale şi
pote fi folosit ca probă în litigii. În acest registru se consemnează toare operaţiile
economice şi financiare din cadrul unei anumite perioade de gestiune, în ordinea în
care acestea s-au efectuat în timp.

Registrul-inventar se întocmeste cu prilejul efectuării inventarierii generale a

patrimoniului şi anume : la începutul activităţii, cel puţin o dată pe an, în cazul
fuzionării sau încetării activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege. El
asigură stabilirea rezultatelor inventarierii patrimoniului, precum şi a conţinutului
unor posturi din bilanţ, putând fi folosit ca probă în litigii. Se întomeste într-un singur
exemplar, se numerotează, se şnuruieşte, se parafează de organul fiscal la începerea
activităţii, la încetarea activităţii, precum şi în cazul începerii unui nou registru.

Registrul Cartea mare este un document contabil obligatoriu prin intermediul

caruia se înscriu lunar, direct sau prin regruparea pe conturi corespondente,
înregistrările care s-au efectuat în registrul–jurnal. În registrul Cartea mare se
stabileşte situaţia fiecărui cont cu datele privind soldul initial, rulajele debitoare,
rulajele creditoare şi soldul final. Cartea mare stă la baza întocmirii balanţei de
verificare prin intermediul căreia se validează corectitudinea aritmetică a
înregistrărilor efectuate pe parcursul unei luni şi de la începutul anului în registrul-
jurnal şi Cartea mare.

Potrivit prevederilor articolului 25 din Legea contabiliăţii 82/1991, republicată,

modificată si completată prin Ordonanţa Guvernului nr.6/2001, registrele de
contabilitate, precum şi documentele justificative, care stau la baza înregistrărilor in
contabilitate se păstrează, timp de 10 ani, în arhivă, cu începere de la data încheierii
exerciţiului în cursul căruia au fost întocmite, cu excepţia statelor de salarii, care se
păstrează timp de 50 de ani.

42
 Registrele de contabilitate şi documentele justificative se păstrază în arhivă, de
regulă, în forma lor originală grupate în funcţie de natura operaţiunilor şi în ordine
cronologică, în cadrul exerciţiului financiar la care acestea se referă. În caz de
pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile, se vor lua măsuri de
reconstituire a acestora în termen de 30 de zile de la constatare. Documentele
contabile reconstituite vor purta menţiunea « reconstituit ».

 Formele de înregistrare contabilă

Formele de contabilitate care se pot utiliza de unităţile patrimoniale sunt :

 pe jurnale ;
 maestru-sah ;
 jurnal - cartea mare ;
 alte forme de contabilitate care să respecte prevederile legale în domeniu şi să
asigure utilizarea registrului jurnal şi să permita identificarea şi controlul
operaţiilor patrimoniale efectuate.
Adoptarea unei forme de înregistrare contabilă trebuie să ţină seama de
dimensiunile activităţilor care se contabilizează, răspândirea în spaţiu, numărul de
salariaţi din compartimentul contabil şi echiparea acestora cu tehnică de calcul.

Forma de contabilitate “pe jurnale” asigură înregistrarea operaţiilor

economice în mod cronologic şi sistematic, direct din documentele primare şi
centralizatoare în jurnal, care constituie instrumentul de lucru de bază în aceasta
forma de înregistrare contabilă.

Prezintă avantajul că înregistrarea operaţiilor economice se face unilateral,

adica o singură dată în creditul conturilor, în corespondenţă cu conturile debitoare.

43
 Forma de contabilitate “maestru-sah” se aplică încă într-un număr mare de
unităţi, fiind apreciată ca o forma de înregistrare simplă, uşor accesibilă lucrătorilor
contabili.
Are o productivitate a muncii redusă deoarece se bazează pe înregistrarea
bilaterală în conturi a operaţiilor economice, respectiv atât în debitul cât şi creditul
conturilor, fiecare având şi conturi corespondente.
Forma de contabilitate jurnal - cartea mare asigură, prin intermediul unui
singur formular, înregistrarea cronologică şi sistematică a tuturor operaţiilor
economice şi financiare.

Jurnalul care se foloseşte este structurat în trei părţi :

- partea din mijloc, unde se înscriu cronologic formularele contabile cu explicaţii

privind operaţiile înregistrate;
- partea din stânga, destinată înscrierii în coloane distincte a conturilor care se
debitează şi a sumelor aferente;
- partea din dreapta, care asigură consemnarea, de asemenea în coloane distincte a
conturilor care se creditează precum şi a sumelor care se înregistează;
Aceasta formă de contabilitate se poate adopta de agenţii economnici cu volum redus
de activitate şi care folosesc puţine conturi sintetice.

În categoria alte forme de contabilitate se includ, în principal, formele de

înregistrare contabilă anterioare, însă adaptate cerinţelor impuse în folosirea tehnicii
elecronice de calcul, denumite şi forme de contabilitate informatice.

Persoanele fizice şi juridice care utilizează sisteme de prelucrare automată a

datelor au obligaţia să asigure respectarea normelor contabile, stocarea, păstrarea sub
forma suporţilor tehnici şi controlul datelor înregistrate în contabilitate.

 Sistemul informaţional contabil

44
 Pentru realizarea proceselor de cunoaştere şi gestiune a patrimoniului se
procedează la organizarea datelor şi informaţiilor într-un sistem informaţional.
Pentru aceasta, se identifica evenimentele şi faptele ce generează date, se delimitează
obiectivele cunoaşterii şi conducerii, se stabilesc purtătorii materiali de informaţii şi
modul în care se culeg şi înregistreză datele, se aleg metodele şi instrumentele de
prelucrare a acestor date, se defineşte destinaţia informaţiilor şi se organizează
transmiterea lor la destinatari. Sub acest aspect, contabilitatea reprezintă un sistem
informaţional orientat spre cunoaşterea şi gestiunea valorilor economice separate
patrimonial. În această calitate, ea se delimitează ca un ansamblu de elemente
interdependente orientat spre culegerea, prelucrarea, stocarea, analiza şi transmiterea
informaţiilor privind starea şi mişcarea patrimoniului. Aceste elemente sunt:

- fondul sau sistemul de informaţii;

- suporturile materiale ale informaţiilor;
- mijloacele de prelucrare a datelor;
- metodele şi procedurile de prelucrare a datelor;
- circuitele informaţionale.
Fondul sau sistemul de informaţii reprezintă componenta de baza a sistemului

informaţional –contabil. Informaţia este o formă de cunoaştere a realităţii prin care

se aduc ştiri cu privire la felul, caracteristicile şi mărimea obiectelor, evenimentelor,

fenomenelor şi proceselor ce formează mediul înconjurator.

Expresiile concrete ale informaţiilor poartă denumirea de date şi ele constau în:
cifre, formule, simboluri, imagini, litere, cuvinte, propoziţii etc.

În mod concret, informaţiile contabile se identifică cu datele financiar –

contabile privind starea şi mişcarea elementelor patrimoniale şi cu indicatorii
economico-financiari privind resursele şi rezultatele obţinute.

45
 Suporturile materiale ale informaţiilor au calitatea de a conserva, stoca şi
restitui datele. Ele pot reprezenta o hârtie ca document scris sau un alt obiect (banda
magnetică, disc magnetic).

În cadrul contabilităţii, purtătorii de informaţii constau în:

 documente justificative;
 registre de evidenţă contabilă;
 situaţiile financiar-contabile de sinteză şi raportare;
 purtători tehnici de date (benzi şi discuri magnetice, microfilme,etc)
Mijloacele de prelucrare a datelor servesc la culegerea, prelucrarea şi
transmiterea datelor şi constau din maşini de calcul, de birou, maşini de birou
specializate şi echipamente electronice.

Metodele şi procedurile de prelucrare a datelor reprezintă partea logică a

prelucrării datelor în vederea obţinerii informaţiilor şi a indicatorilor economico-
financiari. Aceste metode şi proceduri se întemeiază pe principiile şi regulile metodei
contabilităţii şi în mod concret, aplicativ se identifică cu procedeele acestei metode.

Circuitele informaţiilor desemnează traiectul pe care îl parcurg informaţiile

contabile între emiţător şi prelucrător, între emiţător sau prelucrător şi destinatar,
implicit returul lor.

Circuitele informaţionale se realizează sub forma transmiterii documentelor

justificative de la emiţător la prelucrător; prin situaţiile financiar – contabile folosite
pentru transmiterea informaţiilor de cunoaştere şi gestiune necesare întreprinzătorilor
ca gestionari de patrimoniu, proprietarilor (acţionarilor, asociaţilor şi altor persoane
fizice sau juridice), creanţierilor ca parteneri de afaceri precum şi pentru aparatul
fiscal, pentru activitatea de impunere.

De asemenea, un circuit informaţional este şi acela prin care se asigură şi

transmit informaţiile de sinteză necesare stabilirii patrimoniului national, execuţiei

46
bugetului administraţiei centrale de stat, bugetelor locale, precum şi pentru
întocmirea bilanţului general pe ansamblul economiei nationale.

2.2. Organizarea contabilităţii sintetice şi analitice a

cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor

 Sistemul de conturi utilizate pentru evidenţa cheltuielilor, veniturilor şi

rezultatelor

a) Cheltuieli
Pentru contabilizarea curentă a cheltuielilor, în mod sistematizat, după
conţinutul şi natura lor economică, se utilizează clasa 6 “CONTURI DE
CHELTUIELI”, structurată în grupe de coturi, pe naturi relativ omogene de
cheltuieli, iar în cadrul fiecarei grupe de conturi s-au instituit conturile sintetice de
gradul I şi/sau gradul II pentru fiecare element de cheltuială.
Pentru cheltuielile de exploatare sunt rezervate grupele de cheltuieli de la 60 la
65, astfel:
60 “Cheltuieli privind stocurile”
61 “Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi”
62 “Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi”
63 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate”
64 “Cheltuieli cu personalul”
65 “Alte cheltuieli de exploatare”
Pentru cheltuielile financiare se utilizează grupa de conturi:
66 “Cheltuieli financiare”

47
 Pentru cheltuielile extraordinare se utilizează grupa:
67 “Cheltuieli extraordinare”
Pentru cheltuielile cu amortizarea şi provizioanele se utilizează grupa:
68 “Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele”
Pentru cheltuielile cu impozitul pe profit se utilizează grupa:
69 “Cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite”
 Trăsăturile comune  conturilor de cheltuieli sunt următoarele:
- Au funcţia contabilă de activ.
- Reflectă în debit cheltuielile pe care unitatea le angajează, plătite sau de plătit.
- Oglindesc în credit, la sfârşitul fiecărei luni şi implicit, la sfârşitul exerciţiului,
transferarea sau virarea integrală a cheltuielilor înregistrate în debitul contului
121“Profit şi pierdere”
- Unele conturi de cheltuieli se creditează, ca excepţie, şi în cursul perioadei, inclusiv
la sfârşitul exerciţiului, pentru acele operaţii care impun asemenea înregistrări, cum
este cazul plusurilor de active circulante constatate la inventariere.
- La sfârşitul perioadei de gestiune, inclusiv al exerciţiului, nu prezintă sold, nefiind
conturi bilanţiere.
- Sumele înregistrate în debitul sau ca sold debitor, atunci când este cazul, cumulate
de la începutul anului până la sfârşitul exerciţiului, se utilizează pentru determinarea
indicatorilor existenţi în componenţa bilanţului contabil denumită “Contul de profit şi
pierdere”, precum şi în scopul detalierii informaţiilor privind rezultatul exerciţiului.
- Conturile de cheltuieli, de regulă, nu necesită dezvoltarea în conturi analitice.

b) Venituri
Pentru contabilizarea curentă a veniturilor, în mod sistematizat, după conţinutul
şi natura lor economică, se utilizează clasa 7 “CONTURI DE VENITURI”,
structurată pe grupe de coturi, pe naturi relativ omogene de venituri, iar în cadrul

48
fiecarei grupe de conturi s-au instituit conturile sintetice de gradul I şi/sau gradul II
pentru fiecare element de venit.
Structura, pe grupe, a conturilor de venituri, reglementată de Planul de contrui
general, în vigoare, este următoarea :
70 “Cifra de afaceri”
71 “Variaţia stocurilor”
72 “Venituri din producţia de imobilizări”
74 “Venituri din subvenţii de exploatare”
75 “Alte venituri din exploatare”
76 “Venituri financiare”
77 “Venituri extraordinare”
78 “Venituri din provizioane”

 Trăsăturile comune conturilor de venituri sunt :

- Au funcţia contabilă de pasiv, cu excepţia contului 711“ Variaţia stocurilor” care ste
bifuncţional.
- Reflectă în credit preţul de vânzare (facturare) aferent bunurilor livrate sau
lucrărilor executate şi serviciilor prestate terţilor, precum şi din diferite alte activităţi
sau operaţii, încasate sau de încasat, efectuate de unitate.
- Oglindesc în debit, la sfârşitul fiecarei perioade de gestiune şi implicit la sfârşitul
exerciţiului, transferarea sau virarea integrală a veniturilor înregistrate în contul de
rezultate, prin creditul contului 121”Profit si pierdere”.
- La sfârşitul perioadei de gestiune, inclusiv al finele anului financiar, nu prezintă
sold, nefiind conturi bilanţiere.
- Sumele înregistrate în credit, cumulate de la începutul anului până la sfârşitul
exerciţiului, se utilizează pentru determinarea indicatorilor existenţi în componenţa
bilanţului contabil denumită “Contul de profit şi pierdere”, precum şi în scopul
detalierii informatiilor privind rezultatul exercitiului.

49
- Conturile de venituri, de regulă, nu necesită dezvoltarea în conturi analitice.

c) Rezultatul exerciţiului
Conturile de cheltuieli şi venituri se mai numesc şi conturi de rezultate deoarece,
pe baza datelor înscrise în aceste conturi, la sfârşitul perioadei de gestiune se stabilesc
rezultatele financiare. Cheltuielile se repartizează asupra rezultatului, iar veniturile se
încorporeaza în rezultate.
Prin rezultatul financiar se înţelege profitul sau pierderea înregistrată.
Contabilitatea rezultatelor financiare se realizează cu ajutorul grupei 12 “Rezultatul
exerciţiului”, grupă care cuprinde contul 121 “Profit şi pierdere ”:
Acest cont ţine evidenţa profitului sau pierderii realizată în cursul exerciţiului.
După funcţia contabilă este un cont bifuncţional.
Se creditează:
-la sfârşitul perioadei de gestiune cu veniturile obţinute în cursul perioadei de
gestiune, venituri preluate din conturile de venituri.
-cu pierderile realizate în exerciţiul precedent, care sunt acoperite prin
reducerea capitalului social sau care nu au fost încă repartizate.
Se debitează:
-la sfârşitul perioadei de gestiune cu toate cheltuielile înregistrate în toate
conturile de cheltuieli şi preluate în acest cont.
-cu profitul net realizat, supus repartizării.
După preluarea cheltuielilor şi a veniturilor în contul 121 “Profit şi pierdere”,
acest cont poate avea sold creditor sau sold debitor .
Soldul creditor al contul 121 “Profit şi pierdere ” reprezintă profitul creat ca
sursa de finanţare în urma excedentului veniturilor asupra cheltuielilor.
Pierderea, ca sold debitor al contul 121 “Profit şi pierdere” exprimă bunurile
economice nerecuperate ca urmare a excedentului cheltuielilor asupra veniturilor .

50
 2.2.1. Contabilitatea cheltuielilor

 Contabilitatea cheltuielilor de exploatare

Activitatea de exploatare cuprinde toate operaţiile economice şi comerciale

privind aprovizionarea, producţia şi desfacerea bunurilor, lucrurilor şi serviciilor. De
asemenea sunt incluse şi operaţiile privind investiţiile, prin care se realizează
producţia şi construcţia proprie de mijloace fixe.

 Cheltuieli privind stocurile

Prin această categorie sunt delimitate cheltuielile privind materiile prime,
materialele consumabile, energia, apa, precum şi mărfurile.
Ca metode de contabilizare se pot utiliza :
- metoda inventarului intermitent,
- metoda inventarului permanent.
Metoda inventarului intermitent
Această metodă se materializează în faptul că ieşirile (E) nu se calculează pe
bază de documente justificative de ieşire ci se stabilesc pe bază de diferenţă între
mărimea stocurilor iniţiale (Si) plus intrările (I) şi stocurile finale determinate pe baza
inventarierii efective (Sf). Cum stocul final inventariat efectiv la sfârşitul unei
perioade (care poate fi luna calendaristică) este egal cu stocul iniţial luat în calcul
pentru perioada următoare, iar intrările sunt contabilizate document cu document,
ieşirile reprezintă un rezultat calculat prin formula următoare.
51
 E = Si + I - Sf
În cazul utilizării acestei metode, se renunţă la utilizarea în cursul lunii a
conturilor de stocuri pentru evidenţierea intrărilor şi ,respectiv, a recalculării stocurilor
scriptice după fiecare intrare. Prin urmare conturile de stocuri se utilizează numai la
începutul şi sfârşitul lunii, iar intrările de stocuri, din timpul lunii sunt contabilizate
direct în conturile de cheltuieli corespunzătoare, la cost de achiziţie, preţ de factură
sau preţ prestabilit, după caz. La sfârşitul fiecărei luni se stabilesc stocurile finale prin
inventariere şi se înregistrează în conturile de stocuri iniţiale ale lunii următoare şi ele
se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul lunii următoare.
Metoda inventarului intermitent constă în:
 înregistrarea tuturor intrărilor de stocuri, din cursul unui exerciţiu financiar,
direct în conturile de cheltuieli privind consumul acestor stocuri,
 regularizarea stocurilor la finele exerciţiului financiar pe bază de inventare
faptice prin:
- destocarea stocului iniţial reprezentat de soldul al contului de stocuri, sub premiza că
acesta s-a consumat în cursul exerciţiului financiar,
- restocarea stocului faptic determinat pe baza inventarului de la finele exerciţiului
financiar, prin corectarea cheltuielilor privind consumurile de stocuri.
Folosirea acestei metode presupune:
- utilizarea ca preţuri de înregistrare în contabilitate a stocurilor, a costului de achiziţie
pentru bunurile achiziţionate din afara unităţii şi respectiv a preţurilor de producţie
pentru bunurile obţinute din producţie proprie;
- nu trebuie utilizate conturi de diferenţe de preţ aferente stocurilor;
- nu este necesară organizarea unei contabilităţi analitice a stocurilor.
Tipurile de înregistrări în cazul acestei metode sunt:
- Preluarea la cheltuieli, la deschiderea exerciţiului, a stocurilor iniţiale de materii
prime, materiale şi mărfuri:

52
 60 = 3
Cheltuieli privind stocurile Conturi de stocuri şi
producţie în curs de
execuţie
- Înregistrarea cumpărărilor de stocuri efectuate în cursul exerciţiului:
% = 40
60 Furnizori şi conturi
Cheltuieli privind stocurile asimilate
4426
TVA deductibilă
- Preluarea ca stocuri, la închiderea exerciţiului, a stocurilor determinate şi evaluate
pe baza de inventar:
3 = 60
Conturi de stocuri şi Cheltuieli privind
producţie în curs de stocurile
execuţie

Această procedură este specifică firmelor mici şi mijlocii unde există

posibilitatea de urmărire şi control al mişcării, integrităţii şi gestiunii stocurilor de
către conducerea întreprinderii, prin inventarierea efectivă la sfârşitul fiecărei
perioade. Este o procedură mai rapidă, mai ieftină dar mai puţin riguroasă.
Metoda inventarului permanent
Specifică marilor firme sau celor cu grijă sporită faţă de risipă, dispariţie, furt
această procedură de urmărire, calcul şi control al stocurilor deşi mai costisitoare,
asigură rapiditate în urmărirea stocurilor, o gestionare riguroasă şi un control operativ,
inopinat asupra integrităţii stocurilor.
Folosirea acestei metode presupune:
- utilizarea fiecăruia dintre preţurile de înregistrare a stocurilor,
- folosirea conturilor de diferenţe de preţ aferente stocurilor,
- conducerea unei contabilităţi analitice a stocurilor prin adoptarea uneia dintre
metodele de contabilitate analitică.

53
 Când se foloseşte metoda inventarului permanent, cheltuielile colectate în cursul
exerciţiului se înregistrează prin articolul contabil:
60 = 3
Cheltuieli privind stocurile Conturi de stocuri şi
producţie în curs de
execuţie
În sfera materialelor se înscrie o gamă largă de elemente, care se diferenţiază în
anumite limite prin caracteristici comportamentale, care impun desfăşurarea contului
602 Cheltuieli cu materialele consumabile , în conturi sintetice de gradul II, astfel:

6021 Cheltuieli cu materialele auxiliare

6022 Cheltuieli privind combustibilul

6023 Cheltuieli privind materialele pentru

ambalat
Contul
602 6024 Cheltuieli privind piesele de schimb

Cheltuieli cu
6025 Cheltuieli privind seminţele şi materialele
materialele de plantat
consumabile
6026 Cheltuieli privind furajele

6028 Cheltuieli privind alte materiale

consumabile

Contul 604 “Cheltuieli privind materialele nestocate“ înregistrează toate

materialele consumabile, aprovizionate de la furnizori, dar nestocate de întreprindere,
aferente exerciţiului în curs, care nu trec printr-un cont de gestiune (inventar).
 Pe baza bonurilor de consum, se înregistrează ieşirile de materii prime şi
materiale consumabile:
601 = 301 978.264.632
Cheltuieli cu materiile Materii prime
prime

54
 6022 = 3022 16.933.148
Cheltuieli privind Combustibili
combustibilul
6023 3023 151.486.991
Cheltuieli privind Materiale pentru
materialele pentru ambalat ambalat

 Pe baza bonurilor de consum, se înregistrează ieşirea din magazie a

materialelor de natura obiectelor de inventar:

603 = 303 48.750.000

Cheltuieli privind Materiale de natura
materialele de natura obiectelor de inventar
obiectelor de inventar

 Se înregistrează consumul de energie şi apă, pe baza facturilor primite de la

furnizori:

% = 401 45.695.639
605 Furnizori 38.399.697
Cheltuieli privind energia şi
apa
4426 7.295.942
TVA deductibilă

 Pe baza jurnalelor pentru vânzarea mărfurilor se înregistrează descarcărea

gestiunii pentru mărfurile vândute:
% = 371 838.782.901
607 Mărfuri 653.090.338
Cheltuieli privind mărfurile
378 51.769.243
Diferenţe de preţ la mărfuri
4428 133.923.320
TVA neexigibilă

 Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi sunt grupate în două

categorii:

55
 a) Cheltuieli privind lucrările şi serviciile ocazionate direct de desfăşurarea
activităţilor, în ansamblu, a întreprinderii cum sunt: lucrările de întreţinere şi
reparaţii; redeverenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile; primele de asigurare; studiile
şi cercetările.

Toate aceste cheltuieli se înregistrează în conturile din grupa 61 “Cheltuieli cu

lucrările şi serviciile executate de terţi”.

b) Cheltuieli privind lucrările şi serviciile legate direct de activităţile de

ansamblu desfăşurate de întreprindere cum sunt: colaborările cu terţii; comisioanele şi
onorariile; protocol, reclamă şi publicitate; transportul de bunuri şi personal;
deplasări, detaşări şi transferări; poştă şi telecomunicaţii; alte servicii executate de
terţi.

Aceste cheltuieli sunt înregistrate la conturile reunite în grupa 62 “Cheltuieli

cu alte servicii executate de terţi”.

Colectarea cheltuielilor în cursul perioadei generează înregistrările:

% = 401
61 Furnizori
Cheltuieli cu lucrările şi
serviciile executate de terţi
62
Cheltuieli cu alte servicii
executate de terţi
4426
TVA deductibilă

% = %
61 51
Cheltuieli cu lucrările şi Conturi la bănci
serviciile executate de terţi 53
62 Casa
Cheltuieli cu alte servicii 542

56
 executate de terţi Avansuri de trezorerie
Precizare:

Cheluielile privind transportul şi cazarea salariaţilor, ocazionate de delegarea,

detaşarea şi deplasarea acestora în ţară şi străinătate, sunt deductibile fiscal la nivelul
sumelor efective, constatate prin documente justificative.

Cheltuielile de protocol sunt deductibile în limita unei cote de 2% aplicată

asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor
aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu
impozitul pe profit.

 Se înregistrează cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile,

precum şi cheltuielile poştale, pe baza facturilor primite de la furnizori :

% = 401 96.198.507
612 Furnizori 13.894.737
Cheltuieli cu redevenţele,
locaţiile de gestiune şi
chiriile
613 13.850.943
Cheltuieli cu primele de
asigurare
624 23.870.000
Cheltuieli cu transportul de
bunuri şi personal
626 11.075.194
Cheltuieli postale şi taxe de
telecomunicaţii
628 18.148.207
Alte cheltuieli cu serviciile
executate de terţi
4426 15.359.426
TVA deductibilă

 Pe baza exrtasului de cont primit de la B.R.D., se înregistrează comisionul

unităţii bancare:

57
 627 = 5121 9.260.000
Cheltuieli cu serviciile
bancare şi asimilate
Conturi la bănci în lei

 Cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate

O categorie distinctă de cheltuieli, care prin natura lor se deosebesc de celelalte

cheltuieli analizate anterior, o constituie cele care se reflectă în contabilitate cu
ajutorul contului 635 ” Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate”.

a) Impozite, taxe şi vărsăminte asimilate datorate bugetului de stat sau altor

organisme publice sub formă de: prorată din TVA deductibilă devenită
nedeductibilă; TVA colectată aferentă bunurilor şi serviciilor folosite în scop personal
sau predate cu titlu gratuit (donatii), cea aferentă lipsurilor peste normele legale,
precum şi cea aferentă bunurilor şi serviciilor acordate salariaţilor sub forma
avantajelor în natură; diferenţele de preţ la gaze şi ţiţei obţinute din producţia internă;
impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate
de stat, asupra mijloacelor de transport, taxa de firmă şi alte impozite şi taxe:

635 = %
Cheltuieli cu alte impozite, 4426
taxe şi vărsăminte asimilate TVA deductibilă
4427
TVA colectată
446
Alte impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate

b) Datorii şi vărsăminte de efectuat la alte organisme publice, destinate

fondurilor speciale, cum sunt: fondul special pentru sănătate, de risc şi accidente,

58
pentru persoane cu handicap, fondul special pentru dezvoltarea şi modernizarea
drumurilor publice.

635 = 447
Cheltuieli cu alte impozite, Fonduri speciale – taxe
taxe şi vărsăminte asimilate si vărsăminte asimilate

 În luna decembrie, în vedera efectuării ulterioare a plăţii, se înregistrează

obligaţia faţă de bugetul local privind impozitul pe clădire şi teren, precum şi
taxa de firmă:

635 = 446 15.368.488

Cheltuieli cu alte impozite, Alte impozite,taxe şi
taxe şi vărsăminte asimilate vărsăminte asimilate

 Pe baza statului de salarii aferent lunii decembrie, se înregistrează

contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
0.5%, comision cărţi muncă 0.75% :

635 = % 923.438
Cheltuieli cu alte impozite, 447.01 369.375
taxe şi vărsăminte asimilate Contribuţia de asigurare
pentru accidente de
muncă si boli
profesionale
447.02 554.063
Comision cărţi muncă

 Cheltuielile cu personalul contabilizează cheltuielile cu salariile personalului,

cheltuielile privind asigurările şi protecţia socială. Înregistrarea contabilă este
de forma :

64 = %
Cheltuieli cu personalul 42
Personal şi conturi
59
 asimilate
43
Asigurări sociale,
protecţie socială şi
conturi asimilate

 Pe baza statului de salarii din luna decembrie, se înregistrează salariile

brute, contribuţiile la asigurările sociale 24,5%, la fondul de şomaj 3,5% şi
asigurările sociale de sănătate datorate7% de angajator:

641 = 421 73.875.000

Cheltuieli cu salariile Personal – salarii
presonalului datorate

6451 = 4311 18.099.375

Cheltuieli privind Contribuţia unităţii la
contribuţia unităţii la asigurările sociale
asigurările sociale

6452 = 4371 2.585.625

Contribuţia unităţii pentru Contribuţia unităţii la
ajutorul de şomaj fondul de şomaj

6453 = 4313 5.171.250

Contribuţia angajatorului Contribuţia
pentru asigurările sociale angajatorului pentru
de sănătate asigurările sociale de
sănătate

 Alte cheltuieli de exploatare

În activitatea de exploatare curentă, pe lângă categoriile şi felurile de cheltuieli

analizate anterior, se pot ocaziona şi alte cheltuieli, cum sunt cele aferente pierderilor
din creanţe suportate de întreprindere, pierderile din lichidarea dobânzilor şi
creanţelor, valoarea debitelor prescrise sau a debitorilor insolvabili, scoşi din

60
evidenţă, valoarea despăgubirilor, amenzilor şi penalităţilor datorate sau plătite,
valoarea donaţiilor, subvenţiilor şi sponsorizările acordate.

Colectarea cheltuielilor generează înregistrarea:

654 = %
Pierderi din creanţe şi 4118 Suma în roşu
debitori diverşi Clienţi incerţi sau în
litigiu
4427
TVA colectată

658
Alte cheltuieli de exploatare
= %
2
Conturi de imobilizări
3
Conturi de stocuri şi
producţie în curs de
execuţie
4
Conturi de terţi
5
Conturi de trezorerie

6582 = %
Donaţii si subvenţii 401
acordate Furnizori
4426
TVA colectată

 Conform procesului verbal întocmit de Garda Financiară, se înregistrează

amenda primită:

6581 = 4481 3.000.000

Despăgubiri, amenzi şi Alte datorii faţă de
penalităţi bugetul statului

 Contabilitatea cheltuielilor financiare

61
 În categoria de cheltuieli financiare se cuprind toate cheltuielile privind
pierderile de creanţe legate de participaţii, cheltuieli privind investitiile financiare
cedate, diferenţele de curs valutar din operaţiile curente şi disponibilităţile în devize la
încheierea exerciţiului financiar; dobânzile curente aferente împrumuturilor primite şi
altor datorii privind exerciţiul în curs; sconturile acordate clienţilor, alte cheltuieli
financiare.

Toate operaţiile privind cheltuielile financiare sunt înregistrate prin conturile din
grupa 66 “Cheltuieli financiare” .

 Cheltuieli privind investitiile financiare cedate

Cheltuieli privind investiţiile financiare cedate reprezintă diferenţa nefavorabilă

între valoarea contabilă dintre valoarea contabilă a investiţiilor financiare pe termen
scurt şi preţul de cesiune (preţ de vânzare mai mic decât cel de cumpărare). Se
contabilizează prin formula:

664 = 50
Cheltuieli privind Investiţiile financiare pe
investiţiile financiare cedate termen scurt

 Cheltuieli privind diferenţele de curs valutar

Cheltuieli privind diferenţele de curs valutar cuprinde diferenţele nefavorabile

de curs valutare rezultate în urma lichidării datoriilor şi creanţelor în devize ale
întreprinderii. Cumpărarea sau vânzarea unui bun în monedă străină este înregistrată
la un anumit curs de schimb care poate fi cursul din ziua negocierii, cursul din ziua
acceptării comenzii, cursul de la data transferului de proprietate, cursul de la data
facturării sau cursul din ziua contabilizării facturii. Diferenţa dintre cursul reţinut
pentru contabilizare şi cursul din ziua plăţii/încasării reprezintă un câştig sau o
pierdere înscrisă în veniturile sau cheltuielile financiare .

62
 În cazul creanţelor cheltuielile privind diferenţele nefavorabile de curs valutar
apar în situaţia în care valoarea de contabilizare din momentul derulării operaţiei este
mai mare decât valoarea la cursul zilei din momentul încasării creanţei. Pentru datorii,
diferenţele nefavorabile apar în situaţia inversă.

Cheltuielile din diferenţe de curs valutar se înregistrează prin relaţia:

665 = %
Cheltuieli din diferenţe de 16
curs valutar Împrumuturi şi datorii
asimilate
267
Creanţe imobilizate
40
Furnizori şi conturi
asimilate
41
Clienţi si conturi
asimilate
45
Grup şi asociaţi
46
Debitori şi creditori
diverşi
511
Valori de încasat
512
Conturi curente la bănci
531
Casa
541
Acreditive
542
Avansuri de trezorerie

 Conform facturii fiscale se înregistrează diferenţa de curs valutar aferent

leasingului financiar:

% = 404 3.604.571

63
 665 Furnizori de imobilizări 3.029.051
Cheltuieli din diferenţe de
curs valutar
4426 575.520
TVA deducticilă

 Cheltuieli cu dobânzile

Agentul economic, ca beneficiar al împrumuturilor şi datoriilor asimilate, se află

în postura de plătitor de dobânzi, care pentru el reprezintă o cheltuială financiară şi pe
care o reflectă cu ajutorul contului 666 “Cheltuieli privind dobânzile”.

Marimea cheltuielilor este determinată de felul dobânzii (simplă sau compusă),

mărimea creditului şi durata de rambursare.

Dacă se aplică dobânda simplă, relaţia de calcul a dobânzii (D) este:

D= C x t x r
100
în care:

C - este capitalul împrumutat,

t - timpul de rambursare

r - rata dobânzii.

În situaţia în care se aplica dobânda compusă, relaţia de calcul a dobânzii (D)

este:

D = Ct – Co

în care:

Ct - capitalul fructificat la termenul t

Co- capitalul iniţial

64
 Cheltuielile privind dobânzile se înregistrează cu ajutorul formulei contabile:

666 = %
Cheltuieli privind dobânzile 168
Dobânzi aferente
împrumuturilor şi
datoriilor asimilate
451
Decontări în cadrul
grupului
455
Asociaţi – conturi
curente
471
Cheltuieli înregistrate în
avans
512
Conturi curente la bănci
518
Dobânzi
5198
Dobânzi aferente
creditelor bancare pe
termen scurt
Precizare:

Conform Codului Fiscal, cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în

cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decat unu. Gradul de
îndatorare a capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de
rambursare peste un an şi capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul
anului şi sfârşitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit.

Începând cu data de 1 ianuarie 2006, cheltuielile cu dobânzile sunt integral

deductibile, în cazul în care gradul de îndatorare a capitalulu este mai mic decat trei.
În cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este peste unu inclusiv,
cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar sunt

65
deductibile până la nivelul sumei veniturilor din dobânzi, plus 10% din celelalte
venituri ale contribuabilului.

Cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar

rămase nedeductibile se reportează în perioada următoare, în aceleaşi condiţii, până la
deductibiliatea integrală a acestora.

 Se înregistrează cheltuielile cu dobânda:

666 = 471 537.768

Cheltuieli privind dobânzile Cheltuieli înregistrate în
avans

 Cheltuieli privind sconturile acordate

Cheltuielile privind sconturile acordate în cadrul relaţiilor de decontare cu
clienţii, inclusiv a celor privind efectele comerciale de primit în cazul în care
decontarea se face înainte de termen, se contabilizează prin relaţia:

667 = %
Cheltuieli privind sconturile 4111
acordate Clienti
461
Debitori diverşi
Mărimea scontului (S) este egală cu:

S = Vn x (t/360) x r
100
în care:

Vn- reprezintă valoarea nominală a creanţei

t - timpul în zile

r – rata scontului

 Alte cheltuieli financiare

66
 Cuprind toate naturile de cheltuieli financiare altele decât cele înregistrate în
celelalte conturi din această grupă.

 Contabilitatea cheltuielilor extraordinare

Cheltuielile din această categorie reprezintă operaţii cu caracter de excepţie,
neavând legatură directă cu activităţile curente ale unităţii patrimoniale, de exploatare
şi financiare.
Ele se oglindesc în contabilitate cu ajutorul contului sintetic de gradul I:
671 „Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente extraordinare”
671 = %
Cheltuieli privind 21
calamităţile şi alte Imobilizări corporale
evenimente extraordinare 23
Imobilizări în curs
3
Conturi de stocuri şi
producţie în curs de
execuţie

 Contabilitatea cheltuielilor cu amortizările şi provizioanele

Amortizarea reprezintă procesul financiar de includere în cheltuieli a unei părţi
din valoarea imobilizărilor. Un aspect caracteristic acestei operaţiuni îl reprezintă
fapul că nu au antrenat şi nici nu vor antrena într-un viitor apropiat un schimb de
mijloace băneşti decât pentru valoarea de intrare iniţiala, în cazul în care imobilizările
au fost achizitionate, în timp ce pentru plusul de valoare care a rezultat cu ocazia
reevaluării, unitatea nu a efectuat nici o contraprestaţie bănească.

În aceeasi categorie de cheltuieli se încadreaza şi cele efectuate cu prilejul

constituirii, respectiv majorării provizioanelor, fapt care a necesitat urmărirea lor cu
ajutorul grupei distincte de cheltuieli 68 „Cheltuieli cu amortizările şi
provizioanele”.

67
 În cadrul aceste grupe, cheltuielile cu amortizările şi provizioanele sunt
reflectate în raport cu natura activităţii la care se referă şi anume: de exploatare şi
financiare.

Contabilizarea acestor cheltuieli se face prin relaţia:

68 = %
Cheltuieli cu amortizările şi 15
provizioanele Provizioane pentru
riscuri şi cheltuieli

28
Amortizări privind
imobilizările
29
Provizioane pentru
deprecierea
imobilizărilor
39
Provizioane pentru
deprecierea stocurilor şi
a producţiei în curs de
execuţie
49
Provizioane pentru
deprecierea creanţelor
59
Provizioane pentru
deprecierea conturilor de
trezorerie
Precizare:
În ceea ce priveşte cheltuielile cu provizioanele, sunt deductibile fiscal numai în
situaţiile în care sunt nominalizate expres de reglementările de natura fiscală.
 Se înregistrează cheltuielile cu amortizarea construcţiilor şi a mijloacelor de
transport:
6811 = % 34.000.000
Cheltuieli de expoatare 2812 4.000.000
privind amortizarea Amortizarea

68
 imobilizărilor construcţiilor
2813 30.000.000
Amortizarea mijloacelor
de transport

 Contabilitatea cheltuielilor cu impozitul pe profit

Determinare şi înregistrarea impozitului pe profit reprezintă operaţia contabilă

prin care se reflectă, pe de o parte, majorarea cheltuielilor de natură fiscală, iar pe de
alta parte crearea obligaţiei faţă de bugetul statului. Se determină lunar, cu date
cumulate de la începutul anului.

La rândul său, impozitul pe venit datorat de microîntreprinderi se calculează

trimestrial prin aplicarea cotei de 1,5% asupra veniturilor totale obţinute şi implicit
înregistrate în contul de profit şi pierdere, indiferent de sursa de provenienţă a lor, cu
excepţia celor înregistrate în conturile: 711 „Variaţia stocurilor”, 722 „Venituri din
producţia de imobilizări corporale” şi 781 „Venituri din provizioane privind
activitatea de expoatare”.

Pentru înregistrarea cheltuielilor privind impozitul pe profi/venit se utilizează

conturile:

691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”

698 „Alte cheltuieli cu impozitele care nu apar în elementele de mai sus”.

Contul 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” înregistreaza în debit, de regulă

la sfârşitul lunii, sumele în negru sau în rosu care reprezintă valoarea impozitului pe
profit calculat şi implicit datorat bugetului de stat şi respectiv înregistrat în plus şi
ştornat, după formula contabilă:

691 = 441
Cheltuieli cu impozitul pe Impozit pe profit/venit
profit

69
 Contul 698 „Alte cheltuieli cu impozitele care nu apar în elementele de mai
sus” reflectă în debit impozitul pe venit, datorat de microîntreprinderi, se
înregistreaza cu ajutorul aceleiaşi formule contabile, cu menţiune că sumele sunt
numai în negru.

2.2.2. Contabilitatea veniturilor

 Contabilitatea veniturilor din exploatare

Criteriul de delimitare şi înregistrare a veniturilor din activitatea de exploatare
este cel care începe cu obţinerea producţiei şi se continuă cu vânzarea aceleiaşi
producţii sau a mărfurilor cumpărate.

Se consideră venituri realizate, în funcţie de care se determină rezultatul, numai

cele din stadiul de vânzare, adică din faza unde are loc transferarea dreptului de
proprietate.

 Contabilitatea veniturilor privind cifra de afaceri

Categoriile de venituri incluse în cifra de afaceri caracterizează profilul
activităţii de bază şi au ponderea cea mai mare în totalul veniturilor realizate de
agenţii economici.

Se urmăresc în contabilitate cu ajutorul unor conturi distincte pe elemente

Grupa
primare de venituri cuprinse în grupa 70 “Cifra de afaceri”:
70

CIFRA DE 701 “Venituri din vânzarea produselor finite”

AFACERI
702 “Venituri din vânzarea semifabricatelor”

703 “Venituri din vânzarea produselor reziduale”

70
 704 “Venituri din lucrări executate şi servicii prestate”

705 “Venituri din studii şi cercetări”

706 “Venituri din redeverenţe, locaţii de gestiune şi

chirii”

707 “Venituri din vânzarea mărfurilor”

708 “Venituri din activitati diverse”

Venituri realizate din vânzarea produselor, mărfurilor, prestărilor de servicii şi
lucrărilor prin încasare în numerar se înregistreză cu ajutorul articolului contabil:
5311 = %
Casa 70
Cifra de afaceri
4427
TVA colectată

 Pe baza jurnalului de vânzări din luna decembrie, se înregistrează veniturile

obţinute din vănzarea produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor,
precum şi veniturile din chirii:
4111 = % 2.621.921.170
Clienţi 701 1.470.298.000
Venituri din vânzarea
produselor finite
703 15.110.000
Venituri din vânzarea
produselor reziduale
706 13.027.520
Venituri din redevenţe,
locaţii de gestiune şi
chirii
707 704.859.581
Venituri din vânzarea
mărfurilor
4427 418.626.069
TVA colectată
71
  Contabilitatea veniturilor din producţia stocată
Activitatea de producţie a oricărui agent economic se concretizează pe de o
parte, în diferite active circulante materiale, care se reflectă în conturile
corespunzătoare naturii lor, existente în conturile de stocuri, iar, pe de alta parte, în
venituri aferente acestei producţii obtinuţe şi predate depozitului unităţii, pentru
stocare până în momentul valorificării catre clienţi, precum şi celei neterminate de la
sfârşitul perioadei. Aceasta categorie de venituri se oglindeşte în contabilitate
utilizându-se contul 711 „Variaţia stocurilor”.
Contul amintit este bifuncţional sub aspectul soldului şi prezintă particularităţi
comparativ cu celelalte conturi de venituri.

Conţinutul contului 711 „Variaţia stocurilor” se poate prezenta în mod sugestiv

astfel:

Debit 711 “Variaţia stocurilor” Credit

- Costul efectiv aferent producţiei - Costul efectiv aferent producţiei
ieşite în timpul lunii, indiferent de obţinute în timpul lunii.
perioada în care a fost obţinută. - Costul efectiv aferent producţiei în
- Costul efectiv aferent producţiei curs de la sfârşitul lunii.
în curs reluată la începutul lunii.

Diferenţa dintre rulajul creditor şi cel debitor ale contulul 711 „Variaţia
stocurilor” reprezintă, la finele fiecărei luni, creşterea sau diminuarea costului total,
inclusiv diferenţele de preţ aferente, corespunzătoare producţiei proprii terminate şi
aflate în stoc, diferenţă care se transferă în contul de rezultate. În cazul celorlalte
conturi de venituri asupra rezultatului exerciţiului se trec rulajele creditoare ale
acestora.

Utilizarea acestui cont diferă în cadrul unităţilor economice în funcţie de

mărimea acestora.

72
  Unităţile mici şi mijlocii aplică pentru gestiunea stocurilor metoda
inventarului intermitent, înregistrând la 711„Variaţia stocurilor” doar stocurile de
produse fabricate şi comenzile în curs de execuţie de la sfârşitul perioadei care nu au
fost vândute (facturate).
Venituri din producţia stocată, metoda inventarului intermitent,
a) „destocarea” la începutul exerciţiului financiar:

711 = %
Variaţia stocurilor 33
Producţia în curs de
execuţie
34
Produse
36
Animale
b) „restocarea” la sfârşitul exerciţiului financiar:

% = 711
33 Variaţia stocurilor
Producţia în curs de
execuţie
34
Produse
36
Animale

 Se înregistrează producţia aferentă lunii decembrie:

711 = % 1.483.325.520
Variaţia stocurilor 345 1.470.298.000
Produse finite
346 13.027.520
Produse reziduale

% = 711 1.483.325.520
345 Variaţia stocurilor 1.470.298.000
Produse finite
346 13.027.520
Produse reziduale
73
  Unităţile mari aplică pentru gestiunea stocurilor metoda inventarului
permanent, înregistrând la 711„Variaţia stocurilor” întreaga producţie fabricată şi
respectiv vândută în cursul perioadei precum şi comenzile în curs de execuţie de la
sfârşitul perioadei.
Venituri din producţia stocată, prin metoda inventarului permanent:
% = 711
33 Variaţia stocurilor
Producţia în curs de
execuţie
34
Produse
36
Animale

Diferenţele între costul de producţie şi costul standard pot fi:

- diferenţe nefavorabile, costul de producţie mai mare decât preţul prestabilit:

% = 711
348 Variaţia stocurilor
Diferenţe de preţ la produse
368
Diferenţe de preţ la animale
şi păsări
- diferenţe favorabile, costul de producţie mai mic decât preţul prestabilit:

711 = %
Variaţia stocurilor 348
Diferenţe de preţ la
produse
368
Diferenţe de preţ la
animale şi păsări

 Contabilitatea veniturilor din producţia imobilizată

74
 În cadrul activităţii pe care o desfaşoară, agentii economici îşi pot realiza
elementele de imobilizări corporale si necorporale, ceea ce este cunoscut sub
denumirea de investiţii in regie. Bunurile sau lucrările astfel realizate se înregistrează ,
pe de o parte, în conturile corespunzatoare naturii lor, existente în clasa conturilor de
imobilizări, pe de alta parte, în cele de venituri aferente activităţii de realizare a
acestor venituri care se urmăresc în contabilitate utilizându-se conturile din clasa 72
„Venituri din producţia de imobilizări”.

Precizare:
Aceste venituri nu intră în cifra de afaceri, dar se raportează ca venituri din
exploatare.
Veniturile din producţia de imobilizări necorporale sunt formate din costul
lucrărilor şi cheltuielilor aferente operaţiilor economice efectuate pe cont propriu
pentru realizarea de lucrări şi proiecte de dezvoltare, concesiuni, brevete, licenţe şi
alte drepturi şi valori similare, inclusiv alte imobilizări necorporale , precum şi cele
corespunzătoare imobilizărilor necorporale în curs. Contabilitatea acestor venituri se
realizează cu ajutorul contului 721 “Venituri din producţia de imobilizări
necorporale”.

În categoria veniturilor din producţia de imobilizări corporale se cuprind:

 mijloacele fixe obţinute din producţie proprie;

 lucrările de punere în funcţiune a mijloacelor fixe procurate de la terţi;
 amenajările de terenuri realizate pe cont propriu.
Contabilitatea acestor venituri se realizează cu ajutorul contului 722 “Venituri
din producţia de imobilizări corporale”.
Tipuri de înregistrări:

% = %

75
 20 72
Imobilizări necorporale Venituri din producţia de
21 imobilizări
Imobilizări corporale 4427
23 TVA colectată
Imobilizări în curs

 Contabilitatea veniturilor din subvenţii de exploatare

Subvenţiile din exploatare de care beneficiază unitatea patrimonială din partea

statului, a colectivităţilor publice sau a altor unităţi patrimoniale sunt considerate
venituri din exploatare. Ele se acordă pentru:

 acoperirea diferenţelor de preţ la produse fabricate cu cheltuieli mai mari

decât preţul de livrare, ce sunt subvenţionate,
 acoperirea pierderilor obţinute din activitatea economică desfăşurată în
anumite perioade de timp,
 finanţarea unor activităţi de cercetare.
Contabilitatea unor astfel de sume primite sau de primit de către unitate se
organizează prin utilizarea contului 741 “Venituri din subvenţii de exploatare”.

% = 741
445 Venituri din subvenţii de
Subvenţii exploatare
512
Conturi curente la bănci

 Se înregistrează subvenţia primită pentru persoanele încadrate în muncă cu

vârstă peste 45 de ani:

445 = 741 8.750.000

Subvenţii Venituri din subvenţii de
exploatare

 Contabilitatea altor venituri din exploatare

76
 Acele venituri care nu pot fi nominalizate în conturile distincte de venituri ale
acestei activităţi se reflectă în contabilitate cu ajutorul conturilor din grupa 75 “Alte
venituri din exploatare”.

Există situaţii în care creanţele unităţii patrimoniale devin din motive diferite
incerte şi nu se mai pot încasa fiind trecute asupra cheltuielilor şi afectează
nefavorabil rezultatul exerciţiului. În momentul în care acestea revin la o stare de
solvabilitate, ele se reactivează şi vor influenţa pozitiv rezultatul exerciţiului, motiv
pentru care se consideră venituri, chiar dacă se vor încasa ulterior, şi se înregistrează
la contul 754 “Venituri din creanţe reactivate”.

Tipuri de înregistrări:

% = 754
411 Venituri din creanţe
Clienţi reactivate
461
Creditori diverşi

În categoria altor venituri din exploatare, neincluse în producţia exerciţiului şi

deci în valoarea adăugată, reflectate la contul 758 “Alte venituri din exploatare” se
cuprind:

 sumele datorate de personal privind debite, salarii, sporuri sau adaosuri

necuvenite şi avansuri nejustificate:
428 = 758
Alte datorii şi creanţe Alte venituri din
exploatare
 sumele datorate de diverşi debitori, ca urmare a pagubelor produse de către
aceştia:
461 = 758
Debitori diverşi Alte venituri din
exploatare
 sumele încasate reprezentând venituri din exploatarea curentă:

77
 % = 758
512
Conturi curente la bănci
531 Alte venituri din
Casa exploatare
 drepturi de personal neridicate, prescrise:
426 = 758
Drepturi de personal Alte venituri din
neridicate exploatare
 bunurile sau valorile primite gratuit:
% = 758
30 Alte venituri din
Stocuri de materii prime şi exploatare
materiale
361
Animale
371
Mărfuri
381
Ambalaje

 Contabilitatea veniturilor financiare

Gestiunea financiară a fiecărei întreprinderi, în funcţie de managementul

adoptat şi, totodată, ca o consecinţă a operaţiilor specifice efectuate asigură realizarea
mai multor tipuri de venituri de această natură.

În general, veniturile financiare sunt corelative cu cheltuielile financiare, în

sensul că elementelor de venituri financiare le corespund elemente de cheltuieli
financiare, ambele fiind generate, de regulă, de aceeaşi operaţie economică.

Veniturile financiare, ca de altfel şi cele din exploatare, se includ în baza de

impozitare pentru determinarea impozitului pe profit.

Pentru contabilizarea veniturilor financiare se folosesc conturile din grupa 76

“Venituri financiare”.

78
 Tipurile de înregistrări care intervin sunt :

 dividendele aferente titlurilor imobilizate şi valoarea titlurilor imobilizate primite

ca urmare a reinvestirii dividendelor:
% = 761
26 Venituri din titluri
Imobilizări financiare imobilizate
451
Decontari în cadrul grupului
461
Debitori diverşi
512
Conturi curente la bănci
 dividende aferente investiţiilor financiare pe termen scurt:
% = 762
451 Venituri din investiţii
Decontări în cadrul grupului financiare pe termen
461 scurt
Debitori diverşi
512
Conturi curente la bănci

 dobânzile de încasat sau încasate, dupa caz, aferente creanţele imobilizate:

% = 763
267 Venituri din creanţe
Creanţe imobilizate imobilizate

512
Conturi curente la bănci

 venituri din investiţii financiare cedate, relizate în situaţia în care cesionarea

acestora (transmiterea cu titlu oneros) se efectuează la valoare mai mare decât
valoare contabilă:
% = 764
451 Venituri din investiţii
Decontări în cadrul grupului financiare cedate
461
Debitori diverşi

79
 venituri din diferenţe favorabile de curs valutar, rezultate în urma lichidării
creanţelor şi datoriilor în devize evaluate la cursul zilei cu ocazia închiderii
exerciţiului financiar:
% = 765
16 Venituri din diferenţe de
Împrumuturi şi datorii curs valutar
asimilate
267
Creanţe imobilizate
40
Furnizori şi conturi
asimilate
41
Clienti şi conturi asimilate

45
Grup şi asociaţi
46
Debitori şi creditori diverşi
51
Conturi la bănci
53
Casa
54
Acreditive

 venituri financiare din dobânzile cuvenite pentru disponibilităţile din conturile

bancare , pentru împrumuturile acordate sau pentru livrările pe credit:
% = 766
267 Venituri din dobânzi
Creanţe imobilizate
451
Decontări în carul grupului
461
Debitori diverşi
472
Venituri înregistrate în
avans

80
 512
Conturi curenta la bănci
518
Dobânzi

 Conform extrasului de cont de la B.R.D. din luna decembrie, se înregistrează

dobânda primită:
512 = 766 133.602
Conturi curenta la bănci Venituri din dobânzi

 venituri din sconturile obţinute de decontare la furnizori şi alţi creditori:

% = 767
401 Venituri din sconturi
Furnizori obţinute
404
Furnizori de imobilizări
462
Creditori diverşi
512
Conturi la bănci

Contabilitatea altor venituri financiare, adică, acele venituri care nu se pot

înregistra la conturile corespunzătoare din grupa 76 se înregistrează la contul 768
“Alte venituri financiare”.

 Contabilitatea veniturilor extraordinare

Veniturile din această categorie reprezintă operaţii cu caracter de excepţie,

neavând legătură directă cu activităţile curente ale unităţii, de exploatare şi financiară.

Pentru organizarea contabiliăţii veniturilor extraordinare se utilizează contul

existent în cadrul unei grupe distincte, cu aceeaşi denumire şi simbolul 77, şi anume:
771 „Venituri din subvenţii pentru evenimente extraordinare şi altele similare”.

81
 Cu ajutorul acestui cont sunt evidenţiate subvenţiile primite sau de primit drept
compensaţie, ca urmare a efectuării unor cheltuieli generate de evenimentele
extraordinare:

% = 771
445 Venituri din subvenţii
Subvenţii pentru evenimente
512 extraordinare şi altele
Conturi la bănci similare

 Contabilitatea veniturilor din provizioane

Veniturile din provizioane nu angajează operaţii de încasare, iar constituirea lor

se realizează cu prilejul inventarierii anuale, prin diminuarea sau anularea, după caz, a
provizioanelor constituite în execitiul anterior şi pentru care nu se mai justifică
menţinerea lor ca urmare a faptului că nu mai au obiect, s-a realizat riscul pentru care
au fost constituite sau cheltuielile care le-au generat devin exigibile.

Atât anularea cât şi diminuarea provizioanelor generează aceeaşi operaţie

contabilă, adică micşorarea de provizioane şi concomitent o creştere a veniturilor.

În cazul anulării provizioanelor, veniturile obţinute sunt egale cu întreaga sumă

a provizioanelor constituite anterior.

În cazul diminuării provizioanelor, veniturile obţinute sunt reprezentate numai

de diferenţa cu care se reduc provizioanele constituite anterior.

Contabilitatea veniturilor din provizioane se realizează cu ajutorul conturilor din

grupa 78 “Venituri din provizioane”.

82
 De menţionat este faptul că între conturile de venituri privind provizioanele şi
conturile de cheltuieli privind provizioanele există o legătură, deoarece orice
cheltuială legată de provizioane poate deveni ulterior un venit din provizioane.

Contabilitatea veniturilor din provizioane privind activitatea de exploatare

vizează anularea sau diminuarea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli, pentru
deprecierea imobilizărilor şi pentru deprecierea activelor circulante prin utiliyarea
contului 781“Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare”.

Înregistrările contabile privind veniturile din provizioane privind activitatea de

exploatare sunt următoarele:

 Sume reprezentând anularea sau diminuarea provizioanelor pentru riscuri şi

cheltuieli:

151 = 781
Provizioane pentru riscuri şi Venituri din provizioane
cheltuieli privind activitatea de
exploatare

 Sume reprezentând anularea sau diminuarea provizioanelor pentru deprecierea

imobilizărilor, stocurilor şi producţiei în curs de execuţie, creanţelor-clienţi:
% = 781
29 Venituri din provizioane
Provizioane pentru privind activitatea de
deprecierea imobilizărilor exploatare
39
Provizioane pentru
deprecierea stocurilor şi a
producţiei în curs de
execuţie
49
Provizioane pentru
deprecierea creanţelor

83
 Pentru contabilizarea veniturilor financiare din provizioane se utilizează contul
786 “Venituri financiare din provizioane”

Veniturile financiare din provizioane sunt formate din:

 Sume reprezentând anularea sau diminuarea provizioanelor pentru deprecierea

imobilizărilor financiare:
% = 786
296 Venituri financiare din
Provizioane pentru provizioane
deprecierea imobilizărilor
financiare

 Sume reprezentând anularea sau diminuarea provizioanelor pentru deprecierea

creanţelor – decontari în cadrul grupului şi cu asociaţii:
% = 786
495 Venituri financiare din
Provizioanelor pentru provizioane
deprecierea creanţelor –
decontări în cadrul grupului
şi cu asociaţii

 Sume reprezentând anularea sau diminuarea provizioanelor pentru deprecierea

titlurilor de plasament:
% = 786
59 Venituri financiare din
Provizioane pentru provizioane
deprecierea conturilor de
trezorerie

84
 2.2.3. Contabilitatea rezultatelor

Operaţiunea de stabilire a mărimii rezultatului final se realizează după

înregistrarea în contabilitate a tuturor operaţiunilor ce privesc perioada la care acesta
de referă, inclusive diferenţelor în plus sau în minus constatate la inventariere şi a
provizioanelor pentru diverse deprecieri sau riscuri şi cheltuieli.
Potrivit art. 19 din Legea contabilităţii nr.82/1991 - republicată, în contabilitate
profitul sau pierderea se stabilesc lunar, cumulat de la începutul anului. În acest scop
se procedează lunar la închiderea conturilor de cheltuieli şi venituri.

Principiul noncompensării impune ca veniturile perioadei să nu poată fi

compensate cu cheltuielile perioadei, prin înregistrări contabile de debitare a
conturilor de venituri şi creditare a conturilor de cheltuieli. În consecinţă închiderea
conturilor de venituri şi cheltuieli, se face numai în corespondenţă cu contul 121
“Profit şi pierdere” la sfârşitul fiecărei luni.
85
 Aceste conturi nu prezintă solduri, însă asigură datele pentru completarea
componentei bilanţului contabil denumită ,,Contul de profit şi piedere” .
În ce priveşte contul 711 “Variaţia stocurilor”, la sfârşitul lunii poate avea sold
creditor sau debitor. În raportările fiscale, soldul debitor al acestui cont diminuează
celelalte venituri din exploatare.

Stabilirea mărimii profitului brut sau pierderii se realizează sub forma

soldului final al contului 121 “Profit şi pierdere”, care se calculează după
înregistrarea în contabilitate a următoarelor două categorii de operaţiuni:

a) închiderea conturilor de cheltuieli, prin virarea în debitul contului de rezultate a

rulajelor sau soldurilor finale debitoare, după caz, aferente perioadei pentru care se
calculează, pe total şi pe feluri de cheltuieli, după formula contabilă:

121 = 6
Profit şi pierdere Conturi de cheltuieli

b) închiderea conturilor de venituri, prin virarea în creditul contului de rezultate a

rulajelor sau soldurilor finale creditoare, după caz, aferente perioadei de referinţă, pe total şi pe
feluri de venituri, utilizându-se formula contabilă:

7 = 121
Conturi de venituri Profit şi pierdere

 La sfârşitul lunii decembrie se transferă cheltuielile înregistrate anterior în

contul de rezultate:
121 = % 2.133.613.882
Profit şi pierdere 601 978.264.632
Cheltuieli cu materiile
prime
6022 16.933.148
Cheltuieli privind
combustibilul

86
 6023 151.486.991
Cheltuieli privind
materialele pentru
ambalat
603 48.750.000
Cheltuieli privind
materialele de natura
obiectelor de inventar
605 38.399.697
Cheltuieli privind
energia şi apa
607 653.090.338
Cheltuieli privind
mărfurile
612 13.894.737
Cheltuieli cu
redeventele, locaţiile de
gestiune şi chiriile

613 13.850.943
Cheltuieli cu primele de
asigurare
624 23.870.000
Cheltuieli cu transportul
de bunuri şi persoane
626 11.075.194
Cheltuieli poştale şi taxe
de telecomunicaţii
627 9.260.000
Cheltuieli cu serviciile
bancare
628 18.148.207
Alte cheltuieli cu
serviciile executate de
terţi
635 16.291.926
Cheltuieli cu alte
impozite şi taxe
641 73.875.000
Cheltuieli cu salariile
personalului
6451 18.099.375
87
 Contributia unităţii la
asigurările sociale
6452 2.585.625
Contribuţia unităţii
pentru ajutorul de şomaj
6453 5.171.250
Contribuţia
angajatorului pentru
asigurările sociale de
sănătate
6581 3.000.000
Despăgubiri, amenzi şi
penalităţi
665 3.029.051
Cheltuieli din diferenţe
de curs valutar
666 537.768
Cheltuieli privind
dobânzile
6811 34.000.000
Cheltuieli de exploatare
pribind amortizarea
imobilizărilor

 La sfârşitul lunii decembrie se transferă integral veniturile înregistrate în

contul de rezultate :
% = 121 2.212.178.703
701 Profit şi pierdere 1.470.298.000
Venituri din vânzarea
produselor finite
703 15.110.000
Venituri din vânzarea
produselor reziduale
704 13.027.520
Venituri din lucrări
executate şi servicii
prestate 704.859.581
707
Venituri din vânzarea
mărfurilor 8.750.000
741
88
 Venituri din subvenţii de
exploatare 133.602
766
Venituri din dobânzi

 În urma închiderii conturilor de venituri şi cheltuieli situaţia contului de

profit si pierdere se prezintă astfel :

Debit 121"Profit si pierdere" Credit

RD 2.133.613.882 RC 2.212.178.703
SC 78.564.821

Rezultatul brut al exerciţiului calculat ca diferenţa între veniturile totale şi

cheltuielile totale, se mai poate exprima şi sub forma sumei între rezultatul curent al
exerciţiului şi rezultatul extraordinar.

Rc = (Vexpl + Chexpl) + (Vfin + Chfin)

Rextraordinar = (Vextraordinare + Chextraordinare)

Rb = Rc + Rextraordinar

Rb = Vt + Cht

 Calculul profitului impozabil

Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice
sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din
care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Din punct de vedere fiscal potrivit Ordonanţei Guvernului nr.70/1994 privind

impozitul pe profit, masa profitului impozabil se determină pe baza relaţiei:

Profitul = Veniturile - Cheltuielile + Cheltuielile - Deducerile

impozabil realizate corespondente nedeductibile fiscale
veniturilor
realizate

89
 Potrivit normelor fiscale, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente
realizării veniturilor şi cele considerate deductibile conform prevederilor legale în
vigoare.

Cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt:

a) impozitul pe profit datorat şi impozitul pe venitul realizat din străinatate;

b) amenzile şi penalităţile datorate către autorităţile române sau străine;

c) cheltuielile pentru protocol, reclamă şi publicitate care depăşesc limitele prevazute

de lege;

d) sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor sau provizioanelor

peste limitele legale. În cazul rezervelor legale în limita a 5% din profitul contabil
anual până ce acesta va atinge 20% din capitalul social;

e) cheltuielile de sponsorizare care depăşesc limitele cotei prevăzute în legea privind

sponsorizarea;

f) sumele care depăşesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legii;

Venituri totale 2.212.178.703

Cheltuieli totale 2.133.613.882
Cheltuieli nedeductibile 3.000.000
PROFIT IMPOZABIL 81.564.821

Impozitul datorat pentru luna în curs, se determină pe baza relaţiei:

Impozitul datorat = Impozitul pe profit calculat - Impozitul aferent profitului

pe luna în curs asupra profitului impozabil impozabil cumulat până la
cumulat de la începutul anului sfârşitul lunii precedente

 Cota de impozit pe profit

90
 Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 25%,
iar în cazul Băncii Naţionale a României, cota de impozit pe profit este de 80%.
Contribuabilii care desfaşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de
noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive impozitul nu poate fi mai mic
de 5% din veniturile aferente acestor activităţi.

Impozitul pe profit se determină după formula:

Ipr = K% X ( Rb + Chned – Chded )

Rnet = Rb - Ipr

Unde:

Rb + Chned – Chded = Rfiscal

Rnet = Rb - Ipr

Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv

a primei luni din trimestrul următor.

Calculul impozitului pe profit se face pe baza “declaraţiei de impunere” depusă

la organele fiscale până la data menţionată mai înainte, acesta fiind şi termenul de
plată al impozitului.

Operaţiile de compensare sau de restituire pentru contribuabilii mici se

efectuează trimestru de trimestru, cumulat de la începutul anului.

Ipr = 81.564.821 x 25% = 20.391.205

 În anul 2002 unitatea a înregistrat o cheltuială cu impozitul pe profit în sumă

de 20.391.205 lei.

691 = 441 20.391.205

Cheltuieli cu impozitul pe Impozit pe profit/venit
profit

91
  Se închide contul de cheltuiala cu impozitul pe profit :

121 = 691 20.391.205

Profit şi pierdere Cheltuieli cu impozitul
pe profit

Pentru microîntreprinderi, profitul net = veniturile toatele – cheltuielile totale

– impozitul pe venituri totale.
Rnet = VT – ChT - Ipr
În cazul microîntreprinderilor impozitul pe suma totală a veniturilor trimestriale
se calculează astfel:

Ipr = 1,5% x VT

Pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează

din profiturile impozabile obţinute în urmatorii 5 ani consecutivi. Recuperarea
pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a
impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării
acestora.

92
 2.3. Lucrările contabile de închidere a exerciţiului financiar

 Delimitări privind lucrările de închidere a exerciţiului financiar

Exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie, cu

excepţia primului an de activitate care începe la data înfiinţării, respectiv data
înmatriculării la Oficiul Registrului Comerţului.

La finele exerciţiului financiar, care se încheie de regulă la sfârşitul anului

calendaristic, se determină situaţia patrimoniului şi se calculează rezultatul financiar.
Finalizarea lucrărilor de încheierea exerciţiului financiar se concretizează prin
întocmirea bilanţului contabil.
Lucrările premergătoare le preced pe cele de completare propriu-zisă, având
rolul de a verifica, de a efectua înregistrări de sfârşit de exerciţiu şi de a centraliza
datele. Aceste lucrări sunt destul de numeroase şi complexe. De aceea, efectuarea lor
trebuie făcută de personal de specialitate, incluzând şi conducătorul compartimentului
financiar-contabil al unităţii patrimoniale.
93
 Lucrările contabile de închidere a exerciţiului financiar sunt lucrările
premergătoare de fapt întocmirii unor situaţii de sinteză, din care să poată fi extrase
fluxurile informaţionale ce caracterizează activitatea unităţii în cursul unui exerciţiu şi
care pot fi utilizate atât de managementul societăţii cât şi de asociaţii, acţionarii şi alte
persoane fizice şi juridice, acestea caracterizându-se prin transparenţă totală.
Lucrările de închidere se derulează în următoarea succesiune:
1. Stabilirea balanţei conturilor înainte de inventariere 
2. Inventarierea generală a patrimoniului 
3. Contabilitatea operaţiilor de regularizare privind:
- diferenţele de inventar,
- amortizările,
- provizioanele pentru deprecieri,
- provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli,
- delimitarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor.
4. Stabilirea balanţei conturilor după inventariere
5. Determinarea rezultatului exerciţiului şi distribuirea profitului sau finanţarea
pierderii
6. Întocmirea situaţiilor financiare anuale

 Stabilirea balanţei conturilor înainte de inventariere, balanţă prin care se

urmăreşte verificarea realităţii şi exactităţii datelor înscrise în conturi. Ea mai
poate fi definită de fapt ca o inventariere scriptică a conturilor.

 Inventarierea generală a patrimoniului reprezintă lucrarea preliminară prin

care se stabileşte situaţia reală a patrimoniului. Inventarierea ca procedeu al
metodei contabilităţii se realizează prin constatarea faptică, respectiv prin
măsurare, numărare şi cântărire din balanţa conturilor.

94
  Contabilitatea operaţiilor de regularizare

 Diferenţele de inventar
În mod inevitabil între rezultatul inventarierii faptice şi existenţa scriptică există
diferenţe atât valorice, calitative cât şi cantitative. Regularizarea diferenţelor de
inventar generează urmatoarele tipuri de înregistrări:
- Plusuri de stocuri cumpărate :
3 = 60
Conturi de stocuri Cheltuieli privind
stocurile

- În cazul plusurilor de stocuri privind produsele şi producţia în curs de execuţie:

33 = 71
Conturi de stocuri Variaţia stocurilor
- Plusuri de investiţii financiare pe termen scurt:
50 = 664
Investiţii financiare pe Cheltuieli privind
termen scurt investiţii financiare
cedate

- Plusuri constatate la inventarierea casieriei, la societăţi cu capital privat:

531 = 758
Casa Alte venituri din
exploatare

- Pentru minusurile de inventar neimputabile, cu excepţia minusurilor de casă,

înregistrările sunt de sens invers cu cele prezentate în cazul plusurilor, iar în cazul
activelor imobilizate :
% = 20,21,23,26
28 Conturi de active
Amortizări privind imobilizate
imobilizările
6583
Cheltuieli privind activele
cedate şi alte operaţii de

95
 capital

- Imputarea la valoarea de înlocuire la data constatării pagubei inclusiv TVA:

% = 758
428 Alte venituiri din
Alte datorii şi creante în exploatare
legatură cu personalul 4427
461 TVA colectată
Debitori diverşi

- Pentru bunurile lipsă sau depreciate caliativ constatate pe baza de inventariere peste
normele legale neimputabile se datorează TVA:
635 = 4427
Cheltuieli cu alte TVA colectată
impozite şi taxe
- Dacă minusurile de natura activelor circulante sunt imputabile, înregistrarile sunt
similare cu cele efectuate în cazul minusurilor neimputabile. Pentu valoarea imputată
se face înregistrarea :
461 = 758
Debitori diverşi Alte venituiri din
exploatare
4427
TVA colectată

- Lipsurile imputabile se evaluează la valoarea de înlocuire. Aceasta reprezintă costul

de achiziţie al bunului respectiv la data constatării pagubei, format din preţul de
cumpărare practicat pe piaţă (+) taxele nerecuperabile (+) cheltuielile de transport,
aprovizionare (+) alte cheltuieli accesorii neceasre pentru punere în stare de utilizare
sau pentru intrarea în gestiune.
Dacă bunurile lipsă imputabile nu pot fi cumpărate de pe piaţă, valoarea de
impuatre se stabileşte de specialiştii în domeniul respectiv.
Rezultatele inventarierii se înscriu într-un “Proces verbal de inventariere ”.

 Amortizările

96
 Amortizarea activelor imobilizate se calculează şi se înregistrează pe baza
planului de amortizare sau a fişelor mijloacelor fixe. La închiderea exerciţiului
financiar, cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, este normal ca valoarea de
inventar sa fie egală cu valoarea ramasă de amortizat, dacă valoarea de inventar este
mai mică decât cea ramasă de amortizat, diferenţa se regularizează astfel :
- înregistrarea unei amortizări pentru deprecierile ireversibile,
- constituirea unor provizioane pentru depreciere mijloacelor fixe, când se contată o
depreciere reversibilă.
68 = 28
Cheltuieli cu amortizarile si Amortizări privind
provizioanele imobilizările

 Provizioanele pentru deprecieri

Acestea vizează acele elemente de activ neamortizabile a căror valoare de
inventar la data închiderii exerciţiului este mai mică decat valoarea contabilă de
intrare. Aceste micşorări de valoare au caracter reversibil , în acest scop se procedează
astfel :
- în situaţia în care deprecierea calculată pe baza inventarului este superioară
provizionului constituit, se constituie provizionul suplimentar astfel:
68 = 29,39,49,59
Cheltuieli cu amortizările şi Conturi de provizioane
provizioanele pentru deprecieri

- în situaţia în care deprecierea calculată pe baza inventarului este inferioară

provizionului constituit, se diminuează provizionul înregistrat cu diferenţa
corespunzătoare astfel:
29,39,49,59 = 78
Conturi de provizioane Venituri din provizioane
pentru deprecieri

 Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli

97
 Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli se constituie pentru finanţarea acelor
cheltuieli şi pierderi a căror realizare sau plată este incertă ori pentru cheltuieli care
devin exigibile în perioada următoare.

 Delimitarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor

Pentru stabilirea corectă a rezultatului exerciţiului este necesară separarea în
timp a cheltuielilor şi veniturilor înregistrate în cursul exerciţiului financiar sau
preluate ca sold din exerciţiul precedent.
În sfera regularizării cheltuielilor şi veniturilor se cuprind:
- operaţii privind înregistrarea cheltuielilor de plată;
- operaţii privind înregistrarea veniturilor de realizat;
- operaţii privind regularizarea cheltuielilor determinate de facturi primite fără
bunuri materiale şi prestaţii;
- operaţii privind regularizarea veniturilor pentru facturi întocmite fără
expedierea bunurilor materiale sau recepţia prestaţiilor;
- operaţii privind regularizarea cheltuielilor şi veniturilor înregistrate în avans;
- operaţii privind repartizarea cheltuielilor pe mai multe exerciţii.
471 = 6
Cheltuieli înregistrate în Conturi de cheltuieli
avans

7 = 471
Conturi de venituri Venituri înregistrate în
avans

 Stabilirea balanţei conturilor după inventariere

Stabilirea balanţei conturilor după inventariere este o lucrare foarte importantă
deşi în general în activitatea practică această lucrare, mai ales la întreprinderile mici
nu se efectuează, determinarea rezultatului ca lucrare ulterioară efectuându-se
extracontabil mai întâi. Acest lucru este un procedeu greşit.

98
 Neefectuarea balanţei mai sus menţionate poate conduce la apariţia unor erori în
determinarea rezultatului şi repetarea apoi a celor două operaţii. De ceea se impune
mai întâi stabilirea balanţei conturilor după inventarierea şi apoi determinarea
rezultatului exerciţiului.

 Repartizarea profitului la societăţi comerciale cu capital majoritar privat

La societăţii comerciale cu capital majoritar privat se înregistrează următoarele

operţiuni:
- se constituie cu caracter obligatoriu, rezervele legale în cota de 5% din profitul
brut şi pâna la 20% din capitalul social;
- se acoperă pierderea contabilă din exercitiile anterioare, dacă este cazul,
potrivit hotărârii generale a acţionarilor sau asociaţilor;
Profitul rămas după deducerea sumelor anterioare se repartizează pe destinaţiile
stabilite prin hotărârea adunării generale a acţionarilor, cum este cazul dividendelor
cuvenite deţinătorilor de instrumente de capitaluri proprii.
Contabilizarea se va realiza astfel:
129 = %
Repartizarea profitului 106
Rezerve
1012
Capital social subscris
117
Rezultatul reportat

 Întocmirea situaţiilor financiare anuale

Documentele oficiale folosite pentru finalizarea închiderii exerciţiului financiar
sunt situaţiile financiare. Pe baza acestora se asigură o imagine fidelă, clară şi
completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatului obţinut.
Situaţiile financiare anuale cuprind trei componente obligatorii şi anume :
- bilanţul ;
99
 - contul de profit şi pierdere ;
- note explicative şi politici contabile .
Pentru persoanele juridice care aplică reglementările contabile armonizate cu
Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale
de Contabilitate, raportările contabile anuale se compun din : bilanţ, contul de profit şi
pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie,
politicile contabile şi notele explicative.
Persoanele juridice care nu îndeplinesc criteriile stabilite pentru aplicarea
reglementărilor armonizate prevăzute mai sus întocmesc situaţii financiare
simplificate, armonizate cu directivele europene , care se compun din : bilanţ, contul
de profit şi pierdere, note explicative şi politici contabile.
Situaţiile financiare anuale, pentru toate celelalte persoane cu excepţia celor
menţionate mai sus se compun din : bilant şi contul de profit şi pierdere.
Societăţile comerciale încadrate prin reglementări speciale în categoria
microîntreprinderilor, aplică reguli contabile specifice, aprobate prin ordinul
ministrului finantelor publice. Situaţiile financiare anuale pentru microîntreprinderi se
compun din : bilanţ şi contul de profit şi pierdere.
Situaţiile financiare anuale sunt însoţite în toate cazurile de raportul
administratorilor.
Entităţile contabile au obligaţia să intocmească raportări contabile anuale,
precum şi în situaţia fuziunii, dizolvării sau încetării potrivit legii a activităţii
acestora.
Întocmirea situaţiilor financiare cu întreaga lor formaţie de documente de
sinteză reprezintă un proces compex de agregare a datelor în vederea construirii
indicatorilor economico-financiari privind situatia patrimoniului şi rezultatelor
obtinute. Derularea acestui proces se concretizează într-o suită de lucrări, dintre care
unele cu caracter preliminar, iar altele referitoare la redactarea sau completarea
propriu-zisă a bilanţului.

100
 Bilanţul contabil este documentul contabil de sinteză prin care bunurile
economice, drepturile şi obligaţiile unei unităţi patrimoniale sunt reprezentate sub
forma unei egalităţi ce reflectă echilibrul activelor şi pasivelor patrimoniale.
Principiile contabile care acţionează asupra bilanţului sunt principiul
necompensării şi principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere. Astfel, nu este
admisă compensarea elementelor de activ cu elementele de pasiv şi invers, iar
modificarea bilanţului de deschidere al exerciţiului următor este interzisă, respectiv
bilanţul iniţial al unui exerciţiu financiar trebuie să fie egal cu bilanţul final al
exerciţiului precedent
Pentru întocmirea bilanţului contabil se utilizează datele existente în balanţa de
verificare finală a conturilor sintetice, puse de acord cu cele din balanţele conturilor
analitice.
Operaţiunea de completare a bilanţului constă în prelucrarea şi transcrierea
datelor din balanţa de verificare finală şi bilanţul exerciţiului anterior. Aceste
operaţiuni se referă la selectarea, gruparea şi însumarea, după caz, a soldurilor finale
din balanţă, în funcţie de cerinţele sau conţinutul posturilor bilanţiere.
În formularul de bilanţ propriu-zis se înscriu soldurile debitoare ale conturilor
care reflectă elementele patrimoniale de activ, precum şi soldurile creditoare ale
conturilor destinate urmăririi elementelor patrimoniale de pasiv, făcandu-se, atunci
când este cazul, anumite grupări, însumări şi rectificări ale lor.
Elementele patrimoniale de activ se înscriu în bilanţ la valoare de intrare în
patrimoniu (contabilă) pusă de acord cu rezultatul inventarierii în sensul diminuării ei
cu amortizările şi provizioanele pentru depreciere, care poate fi denumită valoare
netă.
Elementele patrimoniale de pasiv se consemnează în bilanţ, de asemenea, la
valoarea de intrare, iar provizioanele pentru riscuri şi cele pentru cheltuieli contituie
un post bilanţier aparte.

101
 Contul de profit şi pierdere, spre deosebire de bilanţul contabil propriu-zis, se
completează, pentru exerciţiul încheiat, cu sumele totale acumulate, din balanţa de
verificare, de la începutul anului şi până la sfârşitul perioadei de gestiune
(exerciţiului), privind veniturile şi cheltuielile. Indicatorii pe care îi conţine se
completează atât prin simpla preluare din conturi a sumelor totale creditoare pentru
venituri şi debitoare pentru cheltuieli, cât şi prin gruparea şi însumarea sumelor totale
de la două sau mai multe conturi, în funcţie de conţinutul lor.
Notele explicative aduc completări şi explicaţii pentru datelor înscrise în bilanţ
şi în contul de profit şi pierdere. Ele cuprinde informaţii cu privire la situaţia
financiară şi rezultatul aferent exerciţiului financiar încheiat.
Notele explicative la bilanţ cuprind:
-situaţia activelor imobilizate, în care sunt prezentate activele imobilizate
ordonate după natura lor. Ele sunt prezentate mai întâi, în prima parte, la valoarea
iniţială modificată cu mişcările din timpul exerciţiului şi apoi ca sold final. În partea a
doua situaţia se referă la amortismentele şi provizioanele pentru imobilizări;
-situaţia stocurilor şi a producţiei în curs, prezintă valoarea stocurilor pe
elemente atât pentru exerciţiul financiar încheiat, cât şi pentru exerciţiul financiar
precedent;
-situaţia creanţelor şi datoriilor, cuprinde în prima parte creanţele la active
imobilizate, creanţele la active circulante şi cheltuielile înregistrate în avans. Partea a
doua cuprinde situaţia tuturor datoriilor aranjate în ordinea inversă a exigibilităţii lor;
-situaţia altor provizioane, cuprinde alte provizioane decât cele pentru
deprecierea imobilizărilor; provizioane reglementate; provizioane pentru riscuri şi
cheltuieli; alte provizioane pentru depreciere;
-determinarea rezultatului fiscal, cuprinde aproximativ aceleaşi elemente
înscrise în situaţia lunară privind calculul impozitului pe profit;
-repartizarea rezultatului exerciţiului, conţine repartizările rezultatului
exerciţiului financiar încheiat şi cele ale rezultatului financiar precedent.

102
 Raportul de gestiune conţine informaţii semnificative privind activitatea unităţii
patrimoniale, necuprinse în bilanţ, în contul de profit şi pierdere sau în anexă.
După întocmirea bilanţului, a contului de profit şi pierdere şi a anexei,
împreună cu raportul de gestiune se supun verificării şi certificării de către cenzori, iar
apoi aprobării de către Adunarea Generală a Acţionarilor. În continuare bilanţul
contabil se publică în Monitorul Oficial al României în condiţiile şi termenele
prevăzute de lege. În paralel, bilanţurile contabile se centralizează la nivel naţional.

CAPITOLUL 3
Analiza indicatorilor economico-financiari
privind cheltuielile, veniturile şi rezultatele la
S.C. Chiţulescu Prod S.R.L.

3.1. Necesitatea analizei economico - financiare

Indicatorii de rezultate şi de rentabilitate permit investigarea complexă a

rentabilităţii absolute, precum şi corelarea acesteia cu volumul şi structura activităţii.
Sursele de informaţii necesare analizei sunt contul de profit şi pierdere şi
bilanţul contabil. Acestea permit identificarea şi măsurarea resurselor consumate de
întreprindere în decursul unei perioade date.
 Indicatorii de rezultate sunt :
Cifra de afaceri este indicatorul financiar global care exprimă valoarea
producţiei vândute, deci potenţialul societăţii. Are un, rol important atât prin influenţa
directă pe care o are asupra valorii societăţii, cât şi prin faptul că serveşte la calculul

103
unor indicatori de eficientă, cum sunt : rata de rentabilitate comercială, viteza de
rotaţie a activelor circulante, eficienţa activelor fixe.
Cifra de afaceri netă, care trebuie prezentată la poziţia nr. 1 în contul de profit şi
pierdere, cuprinde sumele provenind din vânzarea de bunuri şi servicii ce intră în
categoria activităţilor curente ale întreprinderii, după scăderea reducerilor comerciale,
a taxei pe valoarea adăugată şi a altor impozite şi taxe aferente.
Marja comercială exprimă performanţa activităţii de cumpărare pentru vânzare
sub forma diferenţei dintre preţ de vânzare şi costul de cumpărare al mărfurilor
vândute.
Producţia exerciţiului dezvăluie performanţa activităţii de producţie sub forma
producţiei vândute, producţiei de imobilizări şi producţiei stocate.
Valoarea adaugată defineşte creşterea sau crearea de valoare rezultată din
utilizarea factorilor de producţie (muncă şi capital) peste valoarea consumurilor de
materii prime, materiale şi servicii furnizate de terţi.
Societatea are, o activitate eficienta dacă respectă corelaţia:
IP > IVA > 1
unde: IP - indicele de creştere a profitului;
IVA- indicele decreştere a valorii adăugate
 Indicatorii de rentabilitate sunt :
Rezultatul brut al exploatării reprezintă acumularea brută din activitatea de
producţie şi este principala sursă pentru autofinanţare, fiind folosită la dezvoltarea
capacităţii de producţie a societăţii şi la plata cheltuielilor financiare, a impozitului pe
profit, a dividendelor către acţionari şi pentru rambursarea împrumuturilor.
Este o resursă de trezorerie sau, cash-flow-ul brut al exploatării, unde se
calculează ca diferenţa dintre veniturile încasabile din exploatare şi cheltuielile
plătibile pentru exploatare. Totodată, exprimând fluxul real de trezorerie al
exploatării, este folosit şi în analiza fluxurilor de trezorerie, fiind punctul de pornire în
tabloul fluxurilor de trezorerie.

104
 Ca indicator se foloseşte în calculul rentabilităţii economice sau al marjei brute
de exploatare, fiind un indicator de măsura al performanţelor societăţii.
Rezultatul exploatării evaluează rentabilitatea economică a întreprinderii şi
corespunde activităţii normale şi de bază privind “producţia” de acumulare.
Rezultatul curent este marja care defineşte rentabilitatea activităţii normale
curente (exploatare şi financiară a întreprinderii).
Rezultatul extraordinar sintetizează rezultatul sub formă de profit sau pierdere
degajat de activitatea cu caracter de excepţie al întreprinderii.
Rezultatul exerciţiului exprimă profitul sau pierdera netă a întreprinderii luată în
totalitate.
3.2. Analiza pe baza contului de profit şi piredere

3.2.1. Analiza în dinamică a rezultatelor S.C. Chiţulescu Prod S.R.L.

Rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere), deşi constituie un indicator relevant,

se oglindeşte prin intermediul unui singur element sau post al bilanţului contabil
propriu-zis, ceea ce denotă că sub aspect informaţional are caracter general, sintetic,
neasigurând premisele sau datele neceasre pentru efectuare analizei modului cum a
fost obţinut şi implicit pentru determinarea factorilor de influenţă în vederea luării
deciziilor ce se impun pentru perioada următoare. În scopul eliminării acestui neajuns
se foloseşte un instrument contabil distinct denumit “Contul de profit şi pierdere”,
care reprezintă o componentă a situaţiei financiare anuale.
Contul de profit şi pierdere, prin structura pe care o are, asigură detalierea sau
cunoaşterea modalităţilor de obţinere a rezultatului exerciţiului, prin compararea
valorilor privind vânzările, denumite generic, venituri, cu cele referitoare la
consumurile sau utilizările de resurse aferente veniturilor obţinute, denumite
cheltuieli.

105
 Profitul, ca rezultat al exploatării, exprimă mărimea absolută a rentabilităţii
activităţii de exploatare, care se obţine după deducerea tuturor cheltuielilor din
veniturile obţinute în activitatea de exploatare.
Profitul brut este determinat şi de activităţile financiare, mărindu-şi sau
reducându-şi valoarea în funcţie de acestea. Este folosit în calculul ratelor de
rentabilitate, precum şi ca indicator de comparaţie cu alte societăţi din sector.
Profitul net rezultă după deducerea impozitului pe profit din profitul brut. Este
expresia mărimii absolute a rentabilităţii financiare a societăţii şi are ca destinaţie
remunerarea prin dividende a acţionarilor şi sursă proprie principală pentru investiţii.

- mii lei -
Nr
Indicator 2001 2002
crt
1 Venituri din exploatare 10.407.796 17.073.035
2 Cheltuieli din exploatare 9.798.638 15.854.638
3 Rezultatul exploatării (rd.1-rd.2) 609.158 1.218.397
4 Venituri financiare 809 1.316
5 Cheltuieli financiare 9.545 -
6 Rezultatul financiar (rd.4-rd.5) -8736 1316
7 Rezultatul current (rd.3+rd.6) 600.422 1.219.713
8 Venituri excepţionale - -
9 Cheltuieli excepţionale 29.572 10.000
10 Rezultatul excepţional (rd.8-rd.9) -29.572 -10.000
11 Venituri totale (rd.1+rd.4+rd.8) 10.408.605 17.074.351
12 Cheltuieli totale(rd.2+rd.5+rd.9) 9.837.755 15.864.638
13 Rezultatul brut al exerciţiului (rd.7+rd.10) 570.850 1.209.713
14 IMPOZITUL PE PROFIT 115.442 304.429
15 Rezultatul net al exerciţiului(rd.11-rd.12) 455.408 905.284
- Rezultatul din exploatare reprezintă, ca pondere, în rezultatul curent 101,45%
în anul 2001 şi 99,89% în anul 2002.

106
- În aceste condiţii rezultatul brut al exerciţiului reprezintă, ca pondere, în total
venituri 5,48% în anul 2001 şi 7,08% în anul 2002.
- Având în vedere rezultatele obţinute în perioada analizată, considerăm că
societatea are capacitatea de a continua rentabil activitatea economică.
 Analiza cheltuielilor din activitatea de exploatare
Nr 2001 2002 Structura %
Specificaţie
crt (mii lei) (mii lei) 2001 2002
1 Cheltuieli cu materii prime şi 2.865.857 5.758.903 29,25 36,32
materiale consumabile
2 Alte cheltuieli materiale 989.604 2.346.379 10,10 14,80
3 Alte cheltuieli din afara 249.376 364.732 2,54 2,30
(energie şi apă)
4 Cheltuieli privind mărfurile 4.739.836 5.556.651 48,37 35,05
5 Cheltuieli de personal 595.344 1.165.878 6,08 7,35
6 Cheltuieli cu amortizarea 102.631 218.500 1,05 1,38
7 Alte cheltuieli de exploatare 255.990 443.595 2,61 2,80
8 Cheltuielilor din exploatare 9.798.638 15.854.638 100 100
- Cheltuielile materiale au o pondere oscilantă în perioada analizată de 29,25%
în anul 2001 şi de 36,32% în anul 2002.

- Ponderea cheltuielilor privind mărfurile a fost de 48,37% în anul 2001 şi de

35,05% în anul 2002.

- Cheltuielile cu personalul au crescut valoric de la an la an, ponderea acestora

fiind de 6,08% în anul 2001 şi de 7,35% în anul 2002.
- Cheltuielile cu amortizarea au fost în anul 2001 de 1,05% din totalul
cheltuielilor de exploatare şi de 1,38% în anul 2002.
- Impozitele şi taxele prezintă o pondere oscilantă în totalul cheltuielilor de
exploatare. Astfel în anul 2001 ponderea era de 0,69%, în anul 2002 de
0,55%.
Evoluţia cheltuielilor şi veniturilor din exploatare

107
 20.000.000

15.000.000
Cheltuielilor din
exploatare
10.000.000
Venituri din
exploatare
5.000.000

0
2001 2002

 Analiza veniturilor din activitatea de exploatare

Nr. 2001 2002 Structura %
Specificaţie
crt. (mii lei) (mii lei) 2001 2002
1 Venituri din vânzarea 5.155.622 6.037.562 49,53 35,36
mărfurilor
2 Producţia vândută 5.132.747 11.035.413 49,32 64,64
3 Variatia stocurilor - - - -
4 Alte venituri din exploatare 1780 - 0,02 -
5 Venituri din producţia 117.647 - 1,13 -
imobilizată
6 Venituri din exploatare 10.407.796 17.073.035 100,00 100,00
- Se observă că veniturile din producţia vândută nu sunt influenţate de
veniturile din producţia stocată, ceea ce înseamnă că firma a realizat
previziuni corecte privind:
- evaluarea cererii şi respectiv dimensionarea producţiei;
- cererea solvabilă a potenţialilor cumpărători.
- Veniturile din exploatare au crescut de 1,64 ori în anul 2002 faţă de
2001.Această creştere se datorează în principal creşterii preţurilor, ca urmare
a inflaţiei.
- Veniturile din exploatare reprezintă 99,97% din veniturile totale în anul 2001
şi 99,99% în 2002.

108
 - Veniturile financiare au o pondere mică în totalul veniturilor: 0,007% în anul
2001 şi de 0,008% în anul 2002, acestea provenind din dobânzi încasate la
disponibilităţile din cont.

3.2.2. Analiza cifrei de afaceri

Modificarea cifrei de afaceri acţionează direct sau indirect, asupra tuturor

indicatorilor economico-financiari ai societăţii, precum şi asupra celor care îi definesc
poziţia într-un anumit mediu concurenţial.
Cunoaşterea implicaţiilor cifrei de afaceri, a mecanismului prin care aceasta
concură la îmbunătăţirea performanţelor societăţii este utilă în fundamentarea
deciziilor operative şi a celor privind orientarea strategică a societăţii.
 Dinamica cifrei de afaceri
Anul
Indicatori 1998 1999 2000 2001 2002
Cifra de afaceri 2.363.659 2.090.255 5.397.355 10.288.369 17.073.035
(mii lei)
Ritm de bază - 88,43 228,35 435,27 722,31
creştere fixă
% bază - 88,43 258,22 190,62 165,95
în
lanţ

18.000.000
16.000.000
14.000.000
12.000.000
10.000.000
8.000.000 Cifra de afaceri
6.000.000
4.000.000
2.000.000
0
1998 1999 2000 2001 2002

109
 Se constată o creştere absolută a cifrei de afaceri în anul 2002 faţă de anul 1998
cu 14.709.376 mii lei, adică cu 622,31% ca urmare a diversificării producţiei şi
creşterii cotei de piaţă de 30% (distribuţie în 12 judeţe ale ţării).

Rata de creştere nominală a cifrei de afaceri :

RCA =(CA2002/CA2001)x100 = (17.073.035 / 10.288.369 )x100 = 165,95%
Cifra de afaceri a anului 2002 a crescut de 1,66 ori faţă de cea a anului 2001.

 Analiza structurii cifrei de afaceri

Nr Valoare 2001 Valoare 2002

crt Indicator
Mii lei % Mii lei %
1 Productia vândută 5.132.747 49,89 11.035.473 64,64
2 Venituri din vânzarea 5.155.622 50,11 6.037.562 35,36
marfurilor
3 Cifra de afaceri 10.288.369 100 17.073.035 100

Structura cifrei de afaceri în anul 2001

50% 49,89%

Productia vândută Venituri din vânzarea marfurilor

110
 Structura cifrei de afaceri în anul 2002

35,36%

64,64%

Productia vândută Venituri din vânzarea marfurilor

Se poate observa că în anul 2001 atât activitatea de producţie cât şi cea de

comerţ desfăşurate de societate sunt aproximativ egale, în timp ce în anul 2002
accentul se pune pe producţie şi mai puţin pe comerţ.

 Analiza factorială a cifrei de afaceri

Nr.
Indicatori 2001 2002
crt.
1 Producţia marfă fabricată (mii lei) 5.132.747 11.035.473
2 Venituri din vânzarea mărfurilor (mii lei) 5.155.622 6.037.562
3 Cifra de afaceri (mii lei) 10.288.369 17.073.035
4 Număr mediu de salariaţi 34 42
5 Total zile lucrate 8.976 11.088
6 Total om-ore lucrate 71.808 88.704
7 Productivitatea medie anuală (mii lei)
- pe baza producţiei marfă (rd. 1/rd. 4) 150.963,15 262.749,35
- venituri din vânzarea mărfurilor (rd. 2/rd. 4) 151.635,94 143.751,48
- cifra de afaceri (rd. 3/rd. 4) 302.599,09 406.500,83

8 Număr de zile pe un salariat 264 264

9 Producţia medie zilnică (mii lei) (rd. 1/rd. 5) 571,83 995,26
10 Durata medie a zilei de lucru 8 8
11 Producţia medie orară (mii lei) (rd. 9/rd. 10) 71,48 124,41

3.2.3. Analiza soldurilor intermediare de gestiune

111
 Pe baza contului de rezultate se poate determina o serie de indicatori valorici
privind volumul şi rentabilitatea activităţii întreprinderii. Construcţia pe trepte a
indicatorilor, pornind de la cel mai cuprinzător (producţia exerciţiului, marja
comercială) şi încheind cu cel mai sintetic (rezultatul net al exerciţiului) a sugerat
denumirea de cascadă a soldurilor intermediare de gestiune. Fiecare sold intermediar
reflectă rezultatul gestiunii financiare, pe treapta respectivă de acumulare.

Se poate concluziona că soldurile intermediare de gestiune reprezintă mărimi

rezultative (indicatori) obţinute prin calcule economice, în funcţie de legăturile
reciproce existente între aceştia.

 Marja comercială

Marja comercială sau adaosul comercial este specifică întreprinderilor

comerciale, dar o întâlnim şi în cazul întreprinderilor cu activitate mixtă
(industrială şi comercială).

Produsele comercializate de o întreprindere au, pe lângă capacitatea de a

satisface nevoile consumatorilor, şi aptitudinea de a degaja marje. Marja comercială
este un concept operaţional utilizat, de regulă, de întreprinderile care vând mărfurile
în starea în care au fost cumpărate.

Acest indicator poate fi calculat astfel :

Marja comercială = Venituri din vânzarea mărfurilor - Costul mărfurilor vândute

- mii lei -
Nr.
Indicatori 2001 2002
crt.
1 Venituri din vânzarea mărfurilor 5.155.622 6.037.562
2 Costul de cumparare al mărfurilor 4.739.836 5.556.651
3 Marja comercială 415.786 480.911

Marja comercială a crescut cu 65.125 mii lei în anul 2002 faţă de anul
precedent, ceea ce corespunde unui procent de 15,66% .
112
  Producţia exerciţiului (QE )
Producţia exerciţiului reflectă volumul total al activităţii industriale,
producătoare de bunuri sau prestatoare de servicii desfăşurate în cadrul unei
întreprinderi, pe parcursul unui exerciţiu financiar. Acest indicator include valoarea
bunurilor fabricate şi a serviciilor prestate de întreprindere pentru a fi vândute,
stocate sau imobilizate pentru nevoile proprii.

Este necesar a se face distincţie între producţia exerciţiului şi cifra de afaceri.

Dacă cifra de afaceri reprezintă vânzările produse (producţia vândută), la
intreprinderile industriale vânzările de marfuri şi produse la întreprinderile mixte,
producţia exerciţiului reprezintă producţia vândută, producţia stocată şi producţia
imobilizată.

QE = QV + QS + QI
Producţia vândută exprimă vânzările de produse, lucrări şi servicii, iar variaţia
producţiei stocate reflectă creşterea sau descreşterea stocurilor de produse finite,
semifabricate, producţie în curs de execuţie. Producţia stocată este evaluată la
costurile de producţie. Producţia imobilizată reprezintă costul imobilizărilor
corporale şi necorporale realizate în regie proprie.

- mii lei –
Nr
Indicatori 2001 2002
crt
1 Producţia vânduta (QV) 5.132.747 11.035.473
2 Producţia stocată (QS) - -
3 Producţia imobilizată (QI) 117.647 -
4 Producţia exerciţiului (QE) 5.250.394 11.035.473

Se poate remarcă faptul că producţia exerciţiului în anul 2002 a crescut cu

5.785.079 mii lei faţă de producţia exerciţiului 2001,adică cu 110,18%, în plus, se mai
poate observa şi faptul că s-a renunţat la producţia imobilizată.

113
  Valoarea adăugata (VA)
Pentru o societate producătoare este foarte importantă determinarea valorii
adăugate, aceasta semnificând plusul de valoare pe care firma îl creează.
Valoarea adaugată se poate determina prin doua procedee, dupa cum urmează:
a) metoda producţiei:
Valoarea = Producţia + Marja - Consumul exerciţiului
adaugată exerciţiului comercială provenit de la terţi
b) metoda distribuirii sau adiţională :
Valoarea adaugată = suma remuneraţiilor tuturor factorilor de producţie
- mii lei -
Nr
Indicator 2001 2002
crt
1 Marja comercială 415.786 480.911
2 Producţia exerciţiului 5.250.394 11.035.473
3 Consum provenit de la terţi 4.104.837 8.470.014
Cheltuieli cu materiile prime si
materialele consumabile 2.865.857 5.758.903
-Cheltuieli cu energia şi apa 249.376 2.346.379
-Alte cheltuieli 989.604 364.732
4 Valoarea adăugată 1.561.343 3.046.370

Se poate observa că valoarea adaugată a crescut cu 95,11% în anul 2002 faţă de

anul 2001, aceasta fiind determinată de creşterea producţiei exerciţiului într-un ritm
mai mare decât cea a consumurilor intermediare.
Valoarea adaugată reprezintă 15,18% din cifra de afaceri în anul 2001 şi 17,84%
în anul 2002.

 Rezultatul brut al exploatării (RBE)

Rezultatul brut al exploatării este primul sold intermediar de gestiune cu
semnificaţie în termeni de rentabilitate şi reflectă contribuţia exploatării la formarea
rezultatelor. După caz, el poate îmbraca forma excedentului brut sau deficitului brut
al exploatării.

114
 Se determină plecând de la valoarea adaugată careia i se adaugă subvenţiile de
exploatare şi se scad cheltuielile cu personalul, impozitele, taxele şi vărsămintele
asimilate. În cazul în care rezultatul este negativ poartă denumirea de insuficienţă
brută de exploatare.
Mărimea acestui indicator este dependentă de sistemul de amortizare adoptat şi
de politica fiscală.
- mii lei -
Nr
Indicatori 2001 2002
crt
1 Valoarea adăugată 1.561.343 3.046.370
2 Subvenţii pentru exploatare - -
3 Impozite şi taxe - -
4 Cheltuieli cu personalul 595.344 1.165.878
5 Rezultatul brut al exploatării 965.999 1.880.492

 Rezultatul exploatarii (RE)

Acest indicator caracterizează performanţele comerciale şi financiare aferente
activităţii de exploatare normală şi curentă a întreprinderii, independent de politica
financiară şi fiscală.
El pune în evidenţă rezultatul degajat din exploatare, după luarea în considerare
a tuturor cheltuielilor de producţie şi comercializare, precum şi a riscurilor de
exploatare. Spre deosebire de RBE, acest sold ţine cont de politica de amortizare şi
de constituire a provizioanelor.

- mii lei -
Nr
Indicatori 2001 2002
crt
1 Rezultatul brut al exploatării 965.999 1.880.492
2 Venituri din provizioane privind - -
expoatarea
3 Alte venituri din exploatare 1.780 -
4 Cheltuieli cu amortizările si 102.631 218.500
provizioanele pentru exploatare
5 Alte cheltuieli pentru exploatare 255.990 443.595
6 Rezultatul exploatării 609.158 1.218.397

115
 Rezultatul exploatării se mai poate calcula şi direct, ca diferenţa între veniturile
şi cheltuielile aferente exploatării.
RE = Venituri din exploatare - Cheltuieli din exploatare
- mii lei -
Nr
Indicatori 2001 2002
crt
1 Venituri din exploatare 10.407.796 17.073.035
2 Cheltuieli din exploatare 9.798.638 15.854.638
3 Rezultatul exploatării 609.158 1.218.397

Se poate observa că rezultatul expoatării a crescut în anul 2002 faţă de anul

2001 cu 609.239 mii lei, adică cu 100,01%. Acesta creştere este determinată de
creşterea cu 64,04% a veniturilor şi cu 61,80% a cheltuielilor .

 Rezultatul curent (RC)

Rezultatul curent este determinat atât de rezultatul exploatării cât şi de cel al
activităţii financiare. El este deci rezultatul tuturor operaţiilor curente ale
intreprinderii. În determinarea acestui indicator sunt luate în considerare şi
elementele financiare, ceea ce permite aprecierea impactului politicii financiare a
întreprinderii asupra rentabilităţii.

RC = RE + Venituri financiare - Cheltuieli financiare

- mii lei -
Nr
Indicatori 2001 2002
crt
1 Rezultatul exploatării 609.158 1.218.397
2 Venituri financiare 809 1.316
3 Cheltuieli financiare 9.545 -
4 Rezultatul curent 600.422 1.219.713

 Rezultatul excepţional
Spre deosebire de celelalte soduri care se calculează în cascadă, rezultatul
excepţional se obţine prin diferenţa între veniturile şi cheltuielite legate de activitatea
excepţională a întreprinderii.

116
 Acest indicator permite măsurarea influenţei elementelor excepţionale în
formarea rezultatului global al întreprinderii.
Rexc = Venituri excepţionale - Cheltuieli excepţionale
- mii lei -
Nr
Indicatori 2001 2002
crt
1 Venituri excepţionale - -
2 Cheltuieli excepţionale 29.572 10.000
3 Rezultatul excepţional -29.572 -10.000

În prezent cheltuielile şi veniturile excepţionale au fost transferate în cadrul altor

cheltuieli şi venituri de exploatare şi au fost introduse cheltuielile şi venituri
extraordinare privind calamităţile.

 Rezultatul net al exercţiului

Rezultatul net al exerciţiului poate îmbraca forma profitului şi pierderii nete.
Se calculează ca suma dintre rezultatul curent şi cel excepţional care se corectează cu
următoarele elemente :
- participarea salariaţilor la rezultate;
- impozitul pe profit.
Rezultatul net al exerciţiului exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare
cu care vor fi remuneraţi acţionarii pentru capitalurile proprii subscrise.
- mii lei -
Nr
Indicatori 2001 2002
crt
1 Rezultatul current 600.422 1.219.713
2 -29.572 -10.000
Rezultatul excepţional
3 Rezultatul brut 570.850 1.209.713
4 Impozitul pe profit 115.422 304.429
Rezultatul net al exerciţiului 455.408 905.284

Din activitatea financiară societatea a înregistrat un profit de 455.408 mii lei în

anul 2001 şi de 905.284 mii lei în anul 2002.

117
 3.3. Analiza pe baza bilanţului contabil

3.3.1. Analiza fondului de rulment, nevoii de fond de rulment şi trezoreriei

Aceasta exprimă modul în care este realizat echilibrul financiar şi cel funcţional
prin fondul de rulment, necesarul de fond de rulment şi trezoreria netă. Se analizează
corelaţiile dintre nevoi şi resurse.

 Fondul de rulment
Fondul de rulment reprezintă excedentul activelor circulante peste valoarea
obligaţiilor pe termen scurt sau, altfel spus, partea activelor circulante care este
finanţată din capitaluri permanente.
FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt
FR = Capital permanent – Active imobilizate
Ocupă un loc central în bilanţ şi masoară echilibrul financiar parţial al societăţii.
Analiza poate stabili existenţa unui fond de rulment excedentar când nivelul
acestuia depăşeste pe cel al nevoilor stabile şi deficitar când este insuficient pentru a
acoperi nevoile stabile. Insuficienţa fondului de rulment poate fi interpretată ca un
posibil factor generator al riscului de insolvabilitate, întrucât face ca, societatea să
devină dependentă de creditori, care ar putea să nu-i mai acorde împrumuturi.
- mii lei -
Nr
Indicatori 2001 2002
crt.
1. Activ imobilizat net 1.358.753 1.197.528
2. Activ circulant 1.843.026 3.313.639
3. TOTAL ACTIV 3.201.779 4.511.167
4. Capital propriu 2.130.329 2.130.329
5. Datorii pe termen lung - -
6. Capital permanent 2.130.329 2.130.329
7. Datorii pe termen scurt 1.071.450 2.380.838

118
 8. TOTAL PASIV 3.201.779 4.511.167
9. FOND DE RULMENT
(rd.6 – rd.1 sau rd.2 – rd.7) 771.576 932.801

Se poate remarca faptul că a crescut partea de active circulante finanţate din

resurse stabile, acest lucru fiind favorabil întreprinderii.
Referitor la fondul de rulment se pot calcula mai multe rate:
- Rata marjei de securitate a întreprinderii exprimă perioada de timp pentru care
întreprinderea dispune de fond de rulment propriu. Specialistii apreciază că pentru
majoritatea întreprinderilor aceasta rată trebuie să fie egală cu 30 până la 90 de zile.
Această rată se calculează după următoarea formulă:

Fondul.de.Rulment.Net
R1 = Cifra.de. Afaceri *360 [zile]

- Rata de acoperire a activelor circulante măsoară partea de active circulante acoperită

din resurse stabile şi se calculează după formula :

Fondul .de.Rulment.Net
R2 = Active..circulante
*100

Nr.
Indicatori 2001 2002
crt
 1. Cifra de afaceri (mii lei) 10.288.369 17.073.035
 2.  Fondul de rulment (mii lei) 771.576 932.801
 3.  Rata de creştere a fondului de rulment (zile) 27,00  19,67 
 4. Active circulante (mii lei) 1.843.026 3.313.639
5.  Rata de acoperire a activelor circulante (%) 41,86  28,15 

Se poate remarca că :

- numărul de zile pentru care întreprinderea dispune de fond de rulment propriu
este în scădere de la un an la altul;

119
 - rata de acoperire a activelor circulante scade în anul 2002 cu 13,71% faţă de
anul 2001.

 Nevoia de fond de rulment (NFR)

Acest indicator reprezintă activele circulante care trebuie să fie finanţate din
fondul de rulment şi se calculează după următoarea formula:
NFR = Active circulante – Disponibilităţi - Datorii curente
Referitor la necesarul de fond de rulment se pot calcula mai multe rate:
- Rata de acoperire a necesarului de fond de rulment din fondul de rulment net se
calculează după următoarea formula:
Fondul.de.rulment.net
R1 = Necesarul.de. fond .de.rulment

- Rata necesarului de fond de rulment se calculează cu următoarea formula:

Ncesarul.de. fond .de.rulment
R2 = Cifra.de.afaceri
* 365 zile

 Trezoreria netă (disponibilul bănesc)

Trezoreria netă reprezintă partea din fondul rulment care depăşeste nevoia de
fond de rulment şi constituie activele circulante lichide care staţionează între două
rotaţii.
TN = Fondul de rulment - Nevoia de fond de rulment
- mii lei –
Nr
Indicatori 2001 2002
crt
1. Fondul de rulment 771.576 932.801
2. Active circulante 1.843.026 3.313.639
3. Disponibilităţi 61.485 230.640
4. Datorii curente 1.071.450 2.380.838

5 Nevoia de fond de rulment 710.091 702.161

6. Trezoreria netă 61.485 230.640

120
 7. Rata de finanţare a fondului de rulment prin 7,97 24,73
trezorerie

În 2001 şi 2002 SC Chiţulescu Prod SRL prezintă o situaţie a trezoreriei

pozitivă, ceea ce înseamnă că nevoile de resurse pentru activitatea de exploatare sunt
acoperite din resurse proprii.
Pentru anii 2001 şi 2002 se poate calcula rata de finanţare a necesarului de fond
de rulment prin trezorerie:

Trezorerie
R= Fond .de.rulment
*100

În 2001 trezoreria acoperă doar 7,97% necesarul de fond de rulment.

Se observă că în anul 2002 aproape un sfert din necesarul de fond de rulment a
fost finanţat prin trezorerie.

3.3.2. Analiza ratelor de rentabilitate

 Rata rentabilităţii comerciale

Rata rentabilităţii comerciale arată cât de rentabilă este firma, altfel spus, arată
nivelul profitabilităţii. Aceasta se poate calcula în mai multe moduri, în funcţie de
indicatorii luaţi în calcul, luând diferite valori.
- mii lei -
Nr
Indicatori Formula de calcul 2001 2002
crt
1 Cifra de afaceri CA 10.288.369 17.073.035
2 Rezultatul brut al RBE 965.999 1.880.492
exploatării
3 Rezultatul exploatării RE 609.158 1.218.397
4 Rezultatul net al Re 455.408 905.285
121
 exerciţiului
5 Rata rentabilităţii Rrc=RBE/CA*100 9,39 11,01
comerciale Rrc=RE/CA*100 5,92 7,14
Rrc=Re/CA*100 4,42 5,30

 Rata rentabilităţii economice

Rata rentabilităţii economice arată rentabilitatea activităţii de exploatare a firmei
şi se poate calcula prin raportarea rezultatului din exploatare la activul total al firmei.
- mii lei -
Nr Indicatori Formula de 2001 2002
crt calcul
1 Activ total At 3.201.779 4.511.167
2 Cifra de afaceri CA 10.288.74 17.073.035
7
3 Rezultatul exploatării RE 609.158 1.218.397
4 Rata rentabilităţii economice RE
Rre= * 100
At 19 27
5 Numărul de rotaţii ale CA
activului Nrot= 3,21 3,78
At
6 Rata rentabilităţii comerciale RE
Rrc= * 100
CA 5,92 7,14

După cum se poate observa în urma analizei datelor din tabel, rata rentabilităţii
economice a crescut în 2002 de la 19,02% la 27 % .
Pentru a analiza şi determina influenţa factorilor care au determinat această
creştere a ratei rentabilităţii economice am folosit modelul:
CA RE
Rre = x =Nrot x Rrc
At CA

Prin urmare, variaţia absolută a ratei rentabilităţii economice între anii 2002 şi
2001 a fost de:
 Rre = 27 – 19 = +8%

din care:
 Influenţa modificării rotaţiei activelor:
 Nrot = (Nrot 2002- Nrot 2001) x Rrc 2001 = (3,78 - 3,21) x 5,92 = +3,38%

 Influenţa modificării ratei rentabilităţii comerciale:

122
  Rrc=Nrot 2002 x (Rrc 2002-Rrc 2001) = 3,78 x (7,14 – 5,92) = 3,78 x 1,22 = +4,62%

După cum se poate vedea, creşterea ratei rentabilităţii economice a fost

influenţată de creşterea numărului de rotaţii ale activului total cu 3,38%, precum şi a
ratei rentabilităţii comerciale cu 4,62%.
Rotaţia activelor a crescut uşor de-a lungul celor două exerciţii financiare de la
3,21 rotaţii în 2001 la 3,78 rotaţii în 2002, aceasta semnificând o uşoara creştere a
eficienţei utilizării patrimoniului întreprinderii.

 Rata rentabilităţii financiare

- mii lei -
Nr Indicatori Formula 2001 2002
crt de calcul
1. Capital propriu Cpr 2.130.329 2.130.329
2. Rezultatul net al exerciţiului Re 455.408 905.284
3. Rata rentabilităţii financiare Re
Rrf= Cpr * 100
a capitalului propriu 21,37 42,49

Rata rentabilităţii financiare, obţinută prin raportarea rezultatelor exerciţiului la

capitalul propriu a înregistrat o creştere de 21,12%.

3.3.3. Analiza capacităţii de autofinanţare

Capacitatea de autofinanţare reprezintă un surplus monetar ca rezultat al tuturor

operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate de întreprindere, într-o perioadă de timp,
având în vedere şi incidenţa fiscală.
Indiferent de modalitatea de calcul, capacitatea de autofinanţare este un
indicator ce permite aprecierea rezultatelor întreprinderii şi a capacităţii acesteia de a
degaja resurse interne de finanţare din propria activitate destinate să asigure:
-finanţarea unor nevoi ale gestiunii curente;

-creşterea fondului de rulment;

123
 -finanţarea totală sau parţială a noilor investiţii;

-rambursarea împrumuturilor contractate;

-remunerarea capitalurilor investite.

Capacitatea de autofinanţare nu reprezintă propriu-zis un sold intermediar de

gestiune. Ea este practic un surplus monetar net global. Caracterul "net” este
dobândit prin aceea că acest indicator se detrmină după deducerea impozitului pe
profit, iar globalizarea rezidă din faptul că este degajată de întreaga activitate a
întreprinderii. Dacă rezultatul brut al exploatării se circumscrie sferei activităţii de
exploatare, capacitatea de autofinanţare vizează toate laturile activităţii întreprinderii
(exploatare, financiară, excepţională).

Mărimea capacităţii de autofinanţare condiţioneză posibilitatea întreprinderii se

a-şi rambursa datoriile.O capacitate insuficientă de autofinanţare obligă întreprinderea
să găseasca mai multe surse externe de finanţare.
Capacitatea de autofinanţare (CAF) se determină prin două metode:

a) CAF = Excedentul brut al exploatării

+ Alte venituri din exploatare
- Alte cheltuieli din exploatare
+ Venituri financiare (cu excepţia veniturilor din provizioane)
- Cheltuieli financiare
(cu excepţia cheltuielilor financiare privind şi provizioanele)
+ Venituri excepţionale
(cu excepţia veniturilor din vânzarea activelor, subvenţii pentru investiţii
virate în rezultatul exerciţiului, venituri excepţionale din provizioane )
- Cheltuieli excepţionale
(cu excepţia valorii nete contabile a activelor cedate, cheltuielilor
excepţionale privind amortizările şi provizioanele)
- Impozit pe profit

124
C.A.F.= 1.880.492 – 443.595 +1.316 – 10.000 - 304.429 = 1.123.784 mii lei
b) Capacitatea de autofinanţare determinată pe baza profitului net poartă denumirea
de metoda aditivă :
C.A.F.= Profit net + Amortizare + Provizioane
C.A.F.= 905.284 + 218.500 = 1.123.784 mii lei
Valoarea de 1.123.784.000 lei permite societăţii Chiţulescu Prod SRL :
- finanţarea unor nevoi ale gestiunii curente;
- finanţarea totală sau parţială a noilor investiţii.

Rezultatul exerciţiului luat în calculul capacităţii de autofinanţare nu este în

totalitate disponibil pentru autofinanţare. De aceea, se poate afirma că autofinanţarea
reprezintă acea parte din capacitatea de autofinanţare ramasă disponibilă, după
redistribuirea dividendelor. Aceasta pune în evidenţă aptitudinea reală a întreprinderii
de a se autofinanţa, după deducerea remunerării acţionarilor.

Autofinanţarea = CAF – Dividende distribuite

Autofinanţarea constituie o sursă internă destinată acoperirii nevoilor de

finanţare ale exerciţiului viitor, expresie a bogăţiei create de întreprindere. Ea este
determinată de creşterea surselor obţinute din propria activitate a întreprinderilor care
vor rămâne în mod permanent la dispoziţia acesteia pentru finanţarea activităţii
viitoare.

Importanţa autofinanţării poate fi argumentată printr-o serie de avantaje pe care

aceasta le ofera întreprinderii:

- reprezintă o sursă independentă şi stabilă, respectiv un mijloc sigur de finanţare în

anumite situaţii conjuncturale nefavorabile pentru întreprindere;

- conferă întreprinderii libertatea de acţiune, prin acea că autonomia financiară

dobândită prin autofinanţare îi îngăduie acesteia independenţa de gestionare fată de
organismele financiare şi de credit;
125
- este indispensabilă pentru finanţarea investiţiilor (de menţinere, de înlocuire şi de
creştere), cu condiţia realizării unor investiţii utile şi nu de irosire a resurselor;

- permite frânarea îndatorării şi, implicit, reducerea cheltuielilor financiare;

- constituie un indicator pe baza caruia se poate masura randamentul capitalurilor

proprii, respectiv rentabilitatea financiară;

- reprezintă premisa deschiderii accesului la piaţa de capital şi în atragere de capital

extern.

Prin dimensiunea sa, autofinanţarea degajată de întreprindere joacă un rol

puternic de semnalizator al performanţelor întreprinderii, sugerând potenţialilor
investitori capacitatea acesteia de a utiliza eficient capitalurile încredinţate şi de a
asigura o remunerare atrăgătoare. Pentru creditori, marimea absolută şi relativă a
autofinanţării certifică capacitatea de rambursare de către întreprindere a sumelor
împrumutate, cât şi nivelul riscului de neplată.

CONCLUZII

Analiza economico-financiară efectuată pentru perioada 2001 - 2002 pe baza

datelor puse la dispoziţie, a scos în evidenţă o serie de puncte pozitive şi negative ale
societăţii Chiţulescu Prod. S.R.L., pe care managerii firmei le vor avea în vedere în
luarea deciziilor ce privesc evoluţia viitoare a firmei:
 pe plan local societatea nu are concurenţă în fabricarea arpacaşului, pufarinelor şi
turtei dulci, S.C. Chiţulescu Prod SRL deţinând o pondere de aproximativ 80%;;
 producţia în creştere la toate produsele societăţii;
 consumul specific de materii prime şi materiale în scădere;
 productivitatea medie anuală a muncii în creştere;

126
 cheltuielile pentru exploatare în descreştere ca volum;
 cifra de afaceri a crescut cu aproximativ 66% pe baza creşterii productivităţii
muncii;
 rentabilitate în creştere la toate produsele;
 venituri totale în creştere din care 99% reprezintă venituri din exploatare;
 profitul înregistrat de societate în anul 2002 este aproximativ dublul profitului din
anul 2001 pe baza creşterii profitului din exploatare;
 indicatorul fundamental al finanţării permanente - fondul de rulment - a crescut în
anul 2002 faţă de anul 2001datorită creşterii activelor circulante;
 prezintă o situaţie a trezoreriei pozitivă, ceea ce înseamnă că nevoile de resurse
pentru activitatea de exploatare sunt acoperite din resurse proprii;
 în anul 2002 aproape un sfert din necesarul de fond de rulment a fost finanţat prin
trezorerie;
 creşterea ratei rentabilităţii economice a fost influenţată de creşterea numărului de
rotaţii ale activului total cu 3,38%, precum şi a ratei rentabilităţii comerciale cu
4,62%;
 rotaţia activelor a crescut uşor de-a lungul celor două exerciţii financiare de la 3,21
rotaţii în 2001 la 3,78 rotaţii în 2002, aceasta semnificând o uşoara creştere a
eficienţei utilizării patrimoniului întreprinderii;
 valoarea C.A.F.de 1.123.784.000 lei permite societăţii Chiţulescu Prod SRL :
- finanţarea unor nevoi ale gestiunii curente;
- finanţarea totală sau parţială a noilor investiţii.
Cu toate că în ţară, ca şi în judeţ, pe piaţa produselor de panificaţie şi patiserie
există o concurenţă acerbă, societatea Chiţulescu Prod SRL a reuşit să-şi creeze o
clientelă constantă şi chiar să intre pe noi pieţe din ţară datorită unor avantaje ca:
- produsele sunt obţinute pe baza unor reţete foarte bune, satisfăcând în mare
parte cerinţele actuale ale consumatorilor;

127
 - pe piaţa locală societatea se prezintă cu o varietate mare de produse,
acoperind astfel mai multe segmente de piaţă.
Vânzările ridicate se datorează în primul rând prestigiului S.C. Chiţulescu Prod
SRL, iar in al doilea rând calităţii excelente a produselor.
Punctele slabe ale S.C. Chiţulescu Prod S.R.L. sunt:
 imposibilitatea de a menţine un preţ constant, deoarece societatea nu se află într-o
zonă unde cultura grâului să reprezinte o pondere ridicată în agricultură;
 lipsa unor agenţi de vânzări care să caute permanent noi clienţi;
 distribuţie slabă în zonele mai îndepărtate de societate, deoarece cresc cheltuielile
de transport;
 teama de a mări numărul de clienţi datorată riscului recuperării greoaie a
creanţelor;
 investiţiile se derulează într-un interval de timp mai îndelungat, deoarece firma nu
este prea mare şi posibilităţile financiare sunt mai reduse;
 numărul de zile pentru care întreprinderea dispune de fond de rulment propriu este
în scădere de la un an la altul;
 rata de acoperire a activelor circulante scade în anul 2002 cu 13,71% faţă de anul
2001;
În ansamblu, S.C. Chiţulescu Prod S.R.L. se menţine la un nivel de
profitabilitate bun .

128
 BIBLIOGRAFIE

Gheorghe Diaconu Contabilitatea financiară a unităţilor economice

Editura Macarie, Târgovişte, 2000

Gheorghe Diaconu Contabilitatea financiară armonizată a unităţilor

Cosmina Pitulice economice
Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2003

Maria Niculescu Diagnostic global – strategic

Editura Economică, Bucureşti, 1997

Atanasiu Pop Contabilitatea financiară romanească armonizată

cu directivele contabile europene, Standardele
Internaţionale de Contabilitate
Editura Intelcredo, Deva, 2002

129
Mihai Ristea Contabilitate financiară
Corina-Graziela Dumitru Editura Mărgăritar, Bucureşti, 2002

Constantin Staicu Contabilitate financiară armonizată cu directivele

europene
Editura CECCAR, Bucuresti, 2002

*** Legea societăţilor comerciale nr.31/1990 -

republicată

*** Legea contabilităţii nr.82/1991 - republicată

*** Legea nr.571/2003 - Codul fiscal

*** O.M.F.P. 94/2001 pentru aprobarea

reglementărilor contabile armonizate cu directiva
a IV-a a Comunităţii Economice Europene şi cu
Standardele Internaţionale de Contabilitate

*** O.M.F.P. 306/ 2002 pentru aprobarea

Reglementărilor contabile simplificate,
armonizate cu directivele europene

130