Recensământul general al populației României din 1930 a fost primul recensământ al

populației României întregite. Recensământul a fost organizat și desfășurat conform

cerințelor științifice moderne ale acelei perioade. Pentru prima dată în România
datele s-au prelucrat cu ajutorul echipamentelor de calcul (mecanografice).
Recensământul a fost realizat la 29 decembrie 1930.

Cuprins
1 Metodologie
2 Structura etnică
3 Urbanizarea
4 Materiale documentare
5 Note
6 Vezi și
Metodologie
Teritoriul României a fost grupat statistic în nouă provincii, corespunzătoare
provinciilor istorice. În cele nouă provincii au fost grupate județele aferente,
după cum urmează:

Oltenia Muntenia Dobrogea Moldova Basarabia Bucovina Transilvania

Banat Crișana-Maramureș
Dolj
Gorj
Mehedinți
Romanați
Vâlcea
Argeș
Brăila
Buzău
Dâmbovița
Ialomița
Ilfov
Muscel
Olt
Prahova
Râmnicu Sărat
Teleorman
Vlașca
Caliacra
Constanța
Durostor
Tulcea
Bacău
Baia
Botoșani
Covurlui
Dorohoi
Fălciu
Iași
Neamț
Putna
Roman
Tecuci
Tutova
Vaslui
Bălți
Cahul
Cetatea Albă
Hotin
Ismail
Lăpușna
Orhei
Soroca
Tighina
Câmpulung
Cernăuți
Rădăuți
Storojineț
Suceava
Alba
Brașov
Ciuc
Cluj
Făgăraș
Hunedoara
Mureș
Năsăud
Odorhei
Sălaj
Sibiu
Someș
Târnava Mare
Târnava Mică
Trei Scaune
Turda
Caraș
Severin
Timiș-Torontal
Arad
Bihor
Maramureș
Satu Mare
Structura etnică
Conform datelor acestui recensământ, România avea 18.057.028 locuitori dintre care:

români - 12.981.324 (71,89%)

maghiari - 1.425.507 (7,89%)
germani - 745.421 (4,13%)
evrei - 728.115 (4,03%)
ruteni - 582.815 (3,22%)
ruși - 409.150 (2,26%)
bulgari - 366.384 (2,03%)
țigani - 262.501 (1,45%)
turci - 154.772 (0,86%)
sârbi, croați și sloveni - 51.062 (0,28%)
polonezi - 48.310 (0,27%)
greci - 26.425 (0,14%)[1].
Urbanizarea
Cele mai populate orașe erau: București - 570.881 locuitori (639.040 - incluzând 12
comune suburbane), Chișinău - 114.896 locuitori, Cernăuți - 112.427 locuitori, Iași
- 102.872 locuitori, Cluj - 100.844 locuitori, Galați - 100.611 și Timișoara -
91.580 locuitori.