1)George nu era pregătit pentru a lucra cu persoane din Japonia, stilul lor de muncă diferă aproape în

totalitate de cel american.Ei gândesc la nivel de grup, ei întrepătrund viața personală cu cea profesională
iar managerul trebuie să le ofere sfaturi, să diminueze conflictele.George însă, după sfârșitul
programului voia să lase munca deoparte și să nu fie deranjat.Acest lucru i-a jignit pe muncitorii
japonezi, care aveau nevoie de un lider autocrat, la fel de implicat în muncă ca și ei și care să fie mereu
disponibil pentru realizarea intereselor de grup.George trebuia să aibă mare grijă la aceste diferențe
culturale și să fie gata să se adapteze sau să refuze să ia această responsabilitate.

2)Consider că greșeala făcută de Wayne Calder a fost că punea prea multe întrebări de ordin personal
domnului LeBec, ținând cont că era prima ședință și era legată de interese profesionale, el trebuia să se
limiteze la niște întrebări legate de firmă, Franța sau la ceva general și să nu insiste prea mult pe viața
personală.Iar dacă dorea să facă cunoștință mai îndeaproape putea să îi facă o invitație la cafea după
program.

3)Între Tom Bancroft și reprezentanții firmei din America Latină există multe diferențe culturale.Se
observă că Tom voia cât mai repede să prezinte echipamentele de birou pentru a ajunge la un rezultat,
la încheierea contractului și bazându-se pe ideea că Time is money, America de Nord fiind o cultură
monocronică. Cei din America Latină însă consideră timpul o resursă abundentă, ei punând accent și pe
comunicare înafara subiectului principal, considerând că succesul relațiilor profesionale depinde într-o
mare măsură de succesul comunicării, fiind o cultură policronică.

Dacă Tom într-adevăr dorea atingerea scopului de a prezenta acele echipamente și de a reuși în cele din
urmă să le vândă, trebuia să aibă răbdare și dacă tot i-a fost dată această sarcină, trebuia să analizeze
înainte de întâlnire diferențele culturale și să încerce să se adapteze la ele pentru că de altfel relația ar fi
una nereușită.

4)Cred că o cauză pentru care coreenii au refuzat să se angajeze la firma americană a fost evitarea
incertitudinii, vor să aibă un echilibru în viață, să nu facă des schimbări de serviciu și că în cadrul firmei
americane s-ar putea confrunta cu situații neobișnuite și anumite riscuri, că vor fi reguli cu care nu sunt
obișnuiți iar colegii de muncă vor fi axați pe propriile rezultate ci nu pe cele de grup și nici nu vor putea
construi relații înafara locului de muncă iar el fiind un singur angajat coreean printre americani nu va
avea avea cine să-I ofere sfaturi și cu cine să construiască acele scopuri de grup.

5)La întrebarea a 5-a poate fi problema cu distanța mare față de putere.Muncitorii din Asia preferă să li
se spună ce au de făcut iar dacă acele probleme nu au fost identificate de către cei de la vârful ierarhiei
atunci angajații preferă să nu să se implice, așteptând ordine de la manageri sau de la șefi de
department.

6)Harumi Tanaka a dat dovadă de modestie, japonezii sunt preocupați de calitate iar Harumi era
îngrijorat că nu va fi bine pregătit, americanii însă se bazează pe rezultat, nu și pe pregătirea
îndelungată, ei pregătesc un plan cât mai rapid.

7)Consider că este implicată cultura japoneză care diferă destul de mult de cea americană, aici apare
masculinitatea, deci există o delimitare clară între cele doua sexe,bărbații sunt orientați spre succesul
material, femeile însă sunt modeste și preocupate de calitatea vieții.În ceea ce tine de planificarea pe
termen lung, probabil managerul japonez evită schimbările, crezând că viitorul este unul nesigur.

Apare și ideea de respect față de angajații în vârstă, cu cât angajatul are mai multă experiență si este
mai în vârstă, cu atât ocupă funcții mai înalte.
Dacă eram în locul lui Peter și știam despre revânzare probabil avea să îmi caut un alt post sau avea să
mă întorc la postul precedent deoarece este un mediu instabil