Baze fiziopatologice

Tulburările de dispoziţie
(Depresia şi mania)
 se referă la starea emoţională de fond a individului,
deosebindu-se de stările emoţionale de scurtă durată
(stări afective – ex. bucurie, surpriză, frică, tristeţe.)
 dacă stările emoţionale – de ex. tristeţea – devin
predominante şi greu de controlat – indivizii pot fi
diagnosticaţi cu o tulburare de dispoziţie numită
depresie.
 Tulburări de dispoziţie - tipuri
 numeroase
 2 mari categorii:

 tulburări depresive majore (unipolare) = depresie

majoră – constă în episoade de depresie;

 tulburări bipolare (boala maniaco-depresivă) –

constau în episoade recurente de depresie şi manie.
 Tulburarea depresivă majoră
(tulburarea unipolară)
 cea mai frecventă tulburare de dispoziţie – incidenţă în
populaţie: 8-20% (raport femei:bărbaţi = 2:1); copii şi
adolescenţi: 2-6%.
 simptome:
❖ dispoziţie deprimată
❖ pierderea interesului şi plăcerii
❖ iritabilitate
❖ tristeţe
❖ scăderea sau creşterea apetitului alimentar
❖ insomnie (treziri în timpul nopţii şi/sau dimineaţa devreme)
 Tulburarea depresivă majoră
(tulburarea unipolară)
 simptome (cont.):
❖ agitaţie sau deprimare psihomotorie
❖ oboseală intensă
❖ sentimente de neputinţă
❖ sentimente exagerate de vinovăţie
❖ lipsa concentrării (cu afectarea capacităţii de muncă)
❖ ideaţie de suicid
❖ simptome somatice asociate:
dureri (cefalee, nevralgii, mialgii, dureri de tip reumatic, parestezii);
cardiace (palpitaţii, dureri anginoase);
respiratorii (dispnee, senzaţie de constricţie toracică);
digestive (greaţă);
uro-genitale (dereglări menstruale)
 Tulburarea bipolară
 aprox. 25% dintre indivizii cu
depresie majoră pot dezvolta
tulburare bipolară
 incidenţa în populaţie: 1%
(raport egal între femei şi
bărbaţi)
 episoade recurente de
depresie şi manie
 Mania - simptome
❖ dispoziţie crescută - euforie
❖ iritabilitate
❖ agitaţie psihomotorie
❖ creşterea anormală a stimei de sine, sentimente de
grandoare (pot duce la psihoze: delir, halucinaţii)
❖ nevoie scăzută de somn
❖ fugă de idei (trecere fără sens de la un subiect la altul)
❖ vorbire excesivă, rapidă, cu tonalitate ridicată
❖ distractibilitate (atenţia este atrasă prea uşor de stimuli
externi neimportanţi sau irelevanţi)
❖ activitate fizică crescută
❖ creşterea activităţilor ce implică plăcere (cheltuirea
excesivă a banilor, jocuri de noroc excesive,
hipersexualitate)
Baze neurochimice în depresie
În depresie poate exista:
- hipofuncție adrenergică (NA și ADR), cu stimularea deficitară a
receptorilor 1 cerebrali
- hipofuncție serotoninergică (5-HT), cu stimularea deficitară a
receptorilor 5HT1A cerebrali.

Alte teorii mai noi:

- hipofuncție dopaminergică (DA)
- hipofuncție GABA-ergică
- hiperfuncție glutamat-ergică

Se pare ca ar exista și o hiperactivitate a sistemului enzimatic MAO:

- MAO-A (metabolizează NA și 5-HT)
- MAO-B (metabolizează DA, Tiramina, ADR, 5-HT)
Antidepresive - definiție
 psihoanaleptice propriu-zise care influențează
în sens pozitiv tonusul timic (afectiv) și
ameliorează simptomele din depresie
Antidepresive – clasificare în funcție de mecanismele de acțiune

I. Inhibitoarele recaptării NA și/sau 5-HT, uneori a

DA, în formațiunea presinaptică, prin inhibarea
transportorilor specifici implicați în recaptare

1. Inhibitoare 2. Inhibitoare 3. Inhibitoare 4. Inhibitoare ale

selective ale neselective ale selective ale recaptării DA,
recaptării NA recaptării NA și 5-HT recaptării 5-HT (ISRS) slab a NA
(ISRN)
BUPROPIONA
DESIPRAMINA FLUOXETINA
REBOXETINA NORTRIPTILINA PAROXETINA
MAPROTILINA DOXEPINA FLUVOXAMINA
AMITRIPTILINA SERTRALINA
IMIPRAMINA CITALOPRAM
CLOMIPRAMINA ESCITALOPRAM
MILNACIPRAN
DULOXETINA
VENLAFAXINA

↓ afinitatea pt. transportorii NA și ↑ afinitatea pt. transportorii 5-HT

Antidepresive – clasificare în funcție de mecanismele de acțiune

II. Antidepresive cu alte mecanisme

1. Inhibitori slabi 2. Agonist 3. Antagoniști ai 4. Modulator al

ai recaptării 5-HT, melatoninergic receptorilor α2 transmisiei
dar și antagoniști (MT1, MT2), dar și presinaptici și ai glutamatergice
ai receptorilor antagonist al receptorilor 5-HT2,
5-HT2A și 5-HT2C receptorilor 5-HT2C 5-HT3
TIANEPTINA
TRAZODONA AGOMELATINA MIRTAZAPINA
NEFAZODONA MIANSERINA

III. IMAO

1. Selective, IMAO-A reversibile: MOCLOBEMIDA

2. Neselective, IMAO-A și IMAO-B: FENELZINA
TRANILCIPROMINA
Mirtazapina - mecanism
Farmacoterapia depresiei
Evaluarea eficacității terapeutice a antidepresivelor NU
trebuie facută imediat, ci după o distanță de la administrare!

Depresiile:
-ușoare se tratează cu PSIHOTERAPIE
-moderate sau severe: ANTIDEPRESIVE + PSIHOTERAPIE
-anxioase: ANTIDEPRESIVE (ISRS) + BZD (ALPRAZOLAM)

De elecție : ISRS – au înlocuit treptat antidepresivele

clasice, mai ales datorită profilului de siguranță mai mare.
Farmacoterapia depresiei
Trecerea de la o clasă de antidepresive la alta trebuie facută
cu pauză - ex:
 Pentru ISRS – după 6 săptămâni se trece la altă clasă
 Pentru cele clasice – se asteaptă minim 10 zile

De cele mai multe ori, insuccesul terapiei cu antidepresive

este cauzat:
❖ Fie de folosirea unor doze prea mici
❖ Fie din cauza unui tratament prea scurt

Dozele folosite se cresc treptat până la nivelul maxim

tolerat și se mențin cel puțin 4 săptămâni înainte de a încerca
alt medicament.
Antidepresive clasice - triciclice și tetraciclice – clasificare în
funcție de activitatea asupra componentei psihomotorii

NORTRIPTILINA
Activatoare DESIPRAMINA

IMIPRAMINA
Stabilizatoare CLOMIPRAMINA
MAPROTILINA

AMITRIPTILINA
Sedative DOXEPINA
Antidepresive clasice - profil farmacologic
! Indice terapeutic mic
➢ Deoarece inhibă recaptarea NA și/sau 5-HT, apar efecte
NORADRENERGICE și SEROTONINERGICE la nivel central și în
periferie, la nivelul organelor și țesuturilor - ex. stimularea miocardului
-tahicardie, aritmii.

➢ EFECTE ANTICOLINERGICE importante:

▪ CENTRALE: apar tulburări de gândire, memorie, concentrare, confuzie,
delir
▪ PERIFERICE: scade tranzitul gastro-intestinal = constipație; retenție
urinară; midriază; crește presiunea intraoculară; apare uscăciunea gurii.
➢ EFECT DE BLOCAJ 1 : scade tensiunea arterială → hipotensiune
ortostatică marcată, cu tahicardie reflexă: AMITRIPTILINA,
DOXEPINA.
➢ EFECT SEDATIV INTENS LA DOZE MARI: potențează acțiunea
medicamentelor deprimante SNC: AMITRIPTILINA, DOXEPINA.
Antidepresive moderne - profil farmacologic
Au profil farmacologic diferit față de cele clasice:
➢ lipsa efectelor cardiovasculare
➢ lipsa efectelor anticolinergice

Au profil farmacologic propriu fiecărui grup, cu reacții adverse în

funcție de reprezentant - ex:

- CONVULSII: BUPROPIONA
- EFECTE ÎN SFERA SEXUALĂ: ISRS, TRAZODONA, VENLAFAXINA
- SEDARE INTENSĂ: MIRTAZAPINA, MIANSERINA, TRAZODONA
Antidepresivele ISRS
 Farmacodinamie
 Sunt selective
 NU acționează asupra receptorilor 1, muscarinici sau
histaminergici H1 → NU dau efectele secundare respective

 Farmacotoxicologie
 Efecte secundare SEROTONINERGICE:
- neliniște și anxietate – stimularea exagerată a 5-HT1A
- greață – stimularea receptorilor 5-HT3
- anorexie – stimularea receptorilor 5-HT2C
- tulburări vasculare cerebrale (cefalee, migrene) – stimulare de către
serotonina acumulată a receptorilor 5-HT2B
• Alte efecte adverse:
- disfuncții sexuale - ex. scăderea marcată a libidoului.
Antidepresivele ISRS
 Farmacotoxicologie – cont.
 Copii și adolescenți 8-18 ani – comportament asociat
suicidului (ideație + tentativă) și ostilitate – mai
frevcente vs. placebo → indicate strict în episoade
depresive moderate sau severe.
!! Monitorizare atentă
 Convulsii → prudență la pacienții cu convulsii în
antecedente
 Simptome maniacale → prudență la cei cu antecedente
de episoade maniacale
 Prelungirea intervalului QT – risc de torsada vârfurilor și
moarte subită (! pacienți cu hipopotasemie, cu
bradicardie marcată sau IMA recent) – mai ales la
escitalopram.
Antidepresivele ISRS

! La oprirea bruscă poate apărea sindromul de

abstinență, mai intens la cei cu t1/2 scurt
(PAROXETINA); simptomele se manifestă prin:
parestezii, tulburări de somn, agitație, anxietate,
tremor, cefalee, tulburări gastro-intestinale, tulburări
de vedere și slăbiciune.

Tratamentul se oprește prin scăderea treptată a

dozelor, numai cu acordul medicului!
Antidepresivele ISRS
 Farmacoterapie - indicații:
 Tulburare depresivă majoră - tratament și
profilaxia recidivelor
 Tulburare de panică, cu sau fără agorafobie
 Tulburare anxioasă socială
 Tulburare de stres posttraumatic
 Tulburări obsesiv-compulsive
 Bulimie nervoasă (fluoxetina)
Antidepresivele ISRS
 Interacțiuni fcin

- ISRS sunt inhibitoare enzimatice ale mai multor

izoforme CYP, în funcție de reprezentant → posibile IM
la asocierea cu alte medicamente
CYP2C19
Clopidogrel Derivat tiolic (activ)
---

FLUVOXAMINA

IM majoră!
Antidepresivele ISRS
 Interacțiuni medicamentoase
Cu medicamente IMAO sau alte medicamente ce cresc
nivelul de 5-HT - alte antidepresive, tramadol, petidină,
linezolid, sunătoare – apare SINDROMUL
SEROTONINERGIC.

Manifestări:
➢ tulburări mentale: agitație, confuzie
➢ tulburări vegetative: tahicardie, HTA, tremor,
transpirații
➢ tulburări neuromusculare: hipertonie musculară,
ataxie, hiperreflectivitate
MEDICAȚIA TULBURĂRILOR BIPOLARE
 Medicație specifică: sărurile de litiu
 Alte medicamente folosite:
BZD:
CLONAZEPAM
ANTICONVULSIVANTE:
CARBAMAZEPINA
ACID VALPROIC
LAMOTRIGINA
ANTIPSIHOTICE:
PALIPERIDONA
RISPERIDONA
OLANZAPINA
HALOPERIDOL
Sărurile de litiu
F.DIN
 Mecanismul este neclar - s-au propus: eliberarea de 5-HT în creier și
interacțiuni cu transmisia NO din creier, cu rol în plasticitatea
neuronilor.
 Are afect normotimic
 Nu are efect sedativ

F.TOX
 IT MIC !!! → se monitorizează farmacoterapia: Cp a litiului și a altor
electroliți, reacțiile adverse și funcția renală.

R.A.: iritație digestivă, poliurie, polidipsie, sete, greață, vărsături, diaree,

tulburări de concentrare și de gândire
Sărurile de litiu

INTERACȚIUNI

- SINERGISM cu medicamente care produc hiponatremie

(diuretice saluretice)

- ANTAGONISM cu medicamente care aduc un aport de

sodiu: NaHCO3 (excesul de sodiu crește eliminarea litiului
din organism și astfel îi scade efectul.