DIABETUL ZAHARAT IN SINDROAME

POLIGLANDULARE AUTOIMUNE
M. Musat1,2, C. Guja3, R. Danciulescu1,3 C.Cimpoesu2, D. Aflorei2, A. Caragheorgheopol2, F. Alexiu2

1 Universitatea de Medicina şi Farmacie Carol Davila, Bucuresti, Romania

2 Institutul National de Endocrinologie C.I.Parhon, Bucuresti, Romania
3 Institutul National de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice, Prof. Dr. N. Paulescu, Bucuresti, Romania
INTRODUCERE
INTRODUCERE
Sindromul poliglandular autoimun tip 2 este caracterizat de prezenta bolii Addison in combinatie cu boala autoimuna tiroidiana (50% tiroidita
Hashimoto si 50% boala Graves ) si/sau diabet zaharat tip 1. Cea mai frecventa asociere clinica consta din boala Addison si tiroidita Hashimoto , in
timp ce asocierea cel mai putin frecventa consta din boala Addison, boala Graves si diabet zaharat tip 1.Absenta adrenalitei autoimune caracterizeaza
sindromul poliglandular autoimun tip 2b. In 30% din cazuri, insuficienta corticosuprarenala apare ulterior celorlalte endocrinopatii autoimune. Sindromul
triglandular complet este denumit sindrom Carpenter.
Va prezentam cazurile a 2 paciente cunoscute cu diabet zaharat tip 1 care dezvolta ulterior sindrom poliglandular autoimun tip 2.

PREZENTARILE DE CAZ
Primul caz este al unei femei de 41 de ani, cunoscuta cu diabet
zaharat tip 1 si vitiligo, care se prezinta pentru episoade de
hipoglicemie, astenie fizica, greata, somnolenta, anorexie, varsaturi,
scadere ponderala, slabiciune musculara si hiperpigmentare.
Testele paraclinice au confirmat suspiciunea de insuficienta
corticosuprarenala primara si hipotiroidismul primar, stabilindu-se
diagnosticul de sindrom poliglandular autoimun tip 2. Fiicele pacientei
au fost examinate clinic si paraclinic fara a evidentia semne de boli
autoimune endocrine.
Al doilea caz este al unei tinere de 19 ani, cunoscuta cu vitiligo de
la 7 ani, care se prezinta pentru sindrom poliuric-polidipsic-polifagic,
insotit de scadere ponderala si astenie fizica. In urma analizelor de
laborator s-a stabilit prezenta de diabet zaharat tip 1 cu cetoacidoza.
Investigarea functiei tiroidiene a aratat prezenta concomitenta a
tirotoxicozei. Autoanticorpii tiroidieni au fost pozitivi pentru TRab si
ATPO. Evaluarile ulterioare in contextul amenoreei secundare au
evidentiat asocierea de sindrom al ovarelor micropolichistice.

Unitate masura
TSH <0,05 0,5-4,5 uUI/ml
fT4 3,17 0,93-1,7 ng/dl
ATPO 173,4 0-12 U/ml
TRab 7 < 1,75 U/l
glicemie 386 mg/dl
Unitate masura
pH 7,25 7,35-7,45
cortizol 2,71 6,2-22,4 mcg/dl
H2O
estradiol 274,2 pg/ml
ACTH 266,44 < 60 pg/ml
FSH 1,32 mUI/ml
TSH 23,2 0,5-4,5 uUI/ml

fT4 0,94 0,93-1,7 ng/dl

Ecografie tiroida: dimensiuni usor crescute, ecostcrutura difuz
ATPO 6,7 0-12 U/ml
hipoecogena, neomogena, vascularizatie crescuta.
Ac 65 <112 U/ml
antitiroglobulina
Na 129,8 mmol/l
Ecografie endovaginala: ambele ovare aspect net
K 3,22 mmol/l micropolichistic.
CT abdominal: glanda SR dreapta de dimensiuni extrem de
reduse. Glanda SR stanga dimesiuni la limita inferioara a Diagnostic: SINDROM POLIGLANDULAR AUTOIMUN TIP 2b
normalului. Hepatosplenomegalie. DIABET ZAHARAT TIP 1
Diagnostic: SINDROM POLIGLANDULAR AUTOIMUN TIP 2a BOALA BASEDOW
BOALA ADDISON VITILIGO
DIABET ZAHARAT TIP 1 SINDROMUL OVARELOR MICROPOLICHISTICE
HIPOTIROIDISM PRIMAR AUTOIMUN
VITILIGO Management: Insulinoterapie
Management : Insulinoterapie Thyrozol 15 mg/zi
Prednison 5 mg 1 cp dimineata si 1/2 cp ora 16 Duphaston 20 mg/zi 10 zile/luna
Euthyrox 50 mcg 1 cp si jumatate/zi Metoprolol 50 mg/zi
Astonin 0,1 mg 1 cp/zi dimineata Siofor 850 mg 2 cp/zi

CONCLUZII
Diabetul zaharat tip 1 se asociaza frecvent cu boala autoimuna tiroidiana. Se recomanda monitorizare periodica pentru
depistarea timpurie a dezvoltarii altor boli endocrine autoimune si screeningul rudelor de grad I.