DETERMINAREA CĂLDURII INTEGRALE DE DIZOLVARE

Căldura de dizolvare (efectul termic ce însoţeşte dizolvarea unei substanţe) depinde atât de
natura substanţei ce se dizolvă cât şi de natura solventului, de temperatură şi de concentraţia
soluţiei obţinute. Potrivit terminologiei obişnuite, prin căldură integrală de dizolvare se înţelege
efectul termic care însoţeşte dizolvarea unui mol de substanţă într-o cantitate dată de solvent.
Căldura parţială (diferenţială) de dizolvare este efectul termic ce însoţeşte dizolvarea unui mol de
substanţă într-o cantitate de soluţie atât de mare încât modificarea concentraţiei este practic nulă.
În cazul proceselor care decurg la presiune constantă sau la volum constant, cantitatea de căldură
schimbată cu mediul se numeşte efect termic izobar (Qp=DH), respectiv izocor (Qv=DU).
Dizolvarea unui mol de KCl în 400 moli apă, care se face cu un consum de 4404 cal, se
poate formula prin următoarea ecuaţie termochimică:
KCl + 400 H2O = KCl (aq 400) DdizH=4404 cal (1)
Potrivit legii schimbului de căldură, efectul termic al unui proces oarecare ce decurge în
calorimetru este dat de relaţia:
Q=(m1c1+m2c2+m3c3)Dq (2)
unde: - Q - efectul termic al procesului efectuat în calorimetru;
- m1, m2, m3 - masa părţilor metalice ce intră în componenţa calorimetrului, masa lichidului
calorimetric şi respectiv masa porţiunilor din piesele de sticlă scufundate în lichidul calorimetric;
- c1, c2, c3 - căldurile specifice ale materialelor de mai sus
- Dq - variaţia de temperatură.
Ecuaţia de mai sus se poate scrie:
Q = WDq (3)
- W este echivalentul în apă al calorimetrului sau constanta calorimetrică.
Pentru determinarea căldurii integrale de dizolvare etapele de lucru sunt:
1. stabilirea echivalentului în apă al calorimetrului;
2. determinarea efectului termic al dizolvării prin măsurarea variaţiei temperaturii
calorimetrului în timpul procesului.
Echivalentul în apă al calorimetrului poate fi determinat experimental fie prin efectuarea
în calorimetru a unui proces chimic al cărui efect termic este cunoscut, fie trecând prin calorimetru
o cantitate cunoscută de energie electrică şi observând variaţia temperaturii calorimetrului.
Cantitatea de căldură necesară încălzirii calorimetrului cu Dq este, conform legii lui Joule:
Q = W·Dq = 0,239 E I t (4)
de unde se deduce constanta calorimetrică:
 Q 0.239 E  I  t
W=  (5)
 
în care:
E - tensiunea, V
I - intensitatea curentului, A
t - timpul, s;
W rezultă în cal/grad şi reprezintă cantitatea de căldură necesară ridicării temperaturii
calorimetrului cu un grad.

Măsurarea temperaturii
După ce ansamblul calorimetric a fost pregătit, se porneşte agitatorul şi se aşteaptă 3
minute pentru atingerea stării de echilibru termic, care se recunoaşte printr-un regim staţionar al
temperaturii (care se urmăreşte la valoare practic constantă, un timp de 4 - 5 minute înainte de
declanşarea procesului). Se notează această valoare iniţială q1 a temperaturii, după care se poate
declanşa procesul studiat. Se observă că temperatura creşte sau scade (după cum procesul este
exoterm sau endoterm) la început mai repede şi apoi din ce în ce mai încet, odată cu evoluţia
procesului, pentru ca după un timp mai scurt (pentru amestecarea a două lichide) sau mai
îndelungat (pentru dizolvarea unei substanţe solide) să rămână din nou constantă. Se notează
această valoare finală qf a temperaturii şi se verifică dacă ea rămâne constantă un timp, încă
4 - 5 minute. Se evaluează variaţia Dq a temperaturii ca diferenţa:
Dq = qf - qi (6)
Durata de observare a temperaturii poate fi împărţită astfel în trei perioade: înainte de
declanşarea fenomenului de studiat (citirea temperaturii iniţiale), perioada iniţială, între momentul
citirii temperaturii iniţiale, perioada principală (în care are loc procesul studiat) şi după citirea
temperaturii finale, perioada finală. Se poate întâmpla însă ca temperatura să nu rămână constantă
în perioadele iniţială şi finală ci să se observe o uşoară creştere sau scădere a ei. În acest caz este
necesară să se facă anumite corecţii, drept pentru care se citesc valorile temperaturii din minut în
minut pe durata celor trei perioade.
Variaţia de temperatură obţinută prin relaţia (6) este corectă numai în cazul ideal. În
realitate ea conţine şi contribuţii datorate unor procese secundare ca evaporarea lichidului, frecarea
agitatorului de lichid şi schimbul de căldură cu exteriorul, care, oricât ar fi de redus, trebuie luat în
considerare. Toate aceste contribuţii secundare trebuiesc eliminate din valoarea variaţiei de
temperatură măsurate pentru a obţine valoarea ei corectă, utilizabilă în relaţia (5). Pentru aceasta
se calculează o variaţie de temperatură corectată, Dq*, cu ecuaţia:
 1       
Dq* = Dq -        tp (7)
2  t i t f 

unde
Dq - variaţia de temperatură între prima şi ultima citire din perioada principală;
  
 
 t  i - variaţia de temperatură din perioada iniţială raportată la durata aceleiaşi perioadă;

  
 
 t  f - variaţia de temperatură din perioada finală raportată la durata aceleiaşi perioadă;

tp - durata perioadei principale.

DESCRIEREA APARATULUI
Calorimetrul folosit în această lucrare este de tipul calorimetrelor adiabate cu manta
izolantă termic. Calorimetrul este alcătuit dintr-un vas Dewar fixat cu ajutorul unui inel de azbest
(pentru a evita pierderile de căldură prin contact) într-un vas de sticlă, care la rândul lui este izolat
cu rumeguş de lemn la exterior. Prin capacul calorimetrului pătrund în vasul Dewar un
termometru, un agitator şi un încălzitor. Agitatorul este acţionat de un motor care se poate regla cu
un reostat. Printr-un comutator încălzitorul calorimetrului poate fi conectat la o sursă de curent
continuu. Se măsoară intensitatea curentului din circuit şi tensiunea la bornele rezistenţei de
încălzire.

MOD DE LUCRU
Scopul lucrării este determinarea căldurii integrale de dizolvare la o temperatură apropiată
de aceea a camerei şi la o concentraţie finală de 1 mol sare la 200 moli apă. În acest scop se
determină mai întâi constanta calorimetrului şi apoi variaţia temperaturii Dq‘ provocată de
dizolvarea sării.
Se cântăreşte cu o precizie de 0,01 g o cantitate de sare fin pulverizată, suficientă pentru a
obţine o solutie de 1 mol sare la 200 moli apă şi se echipează complet calorimetrul. Se introduc în
calorimetru 800 mL apă şi se aşează capacul calorimetrului prin care trec agitatorul, capetele
rezistenţei de încălzire a calorimetrului şi termometrul. Se porneşte agitatorul astfel încât viteza de
rotaţie a acestuia să nu fie prea mare pentru a nu încălzi apa din calorimetru. Viteza de agitare va
fi menţinută constantă pe tot timpul determinărilor.
După 10 minute, timp necesar ca toate părţile calorimetrului să ajungă la aceeaşi
temperatură, se trece la determinarea constantei calorimetrului. Se observă timp de 5 minute
temperatura, făcând citiri din minut în minut. Se notează valoarea constantă a temperaturii cu q1.
Se închide circuitul şi se porneşte cronometrul. În timpul încălzirii se citeşte temperatura din
minut în minut, intensitatea curentului şi tensiunea la borne. Se întrerupe încălzirea după 5 minute
Se continuă observarea temperaturii încă 5 minute după întreruperea încălzirii. Se notează
temperatura finală constantă cu q2. Valorile obţinute pentru diferenţa de temperatură Dq (q2 - q1 =
Dq), pentru timpul t, intensitatea I şi tensiunea E se introduc în relaţia (5) şi se calculează
constanta calorimetrului W. După ce s-a determinat W se trece la măsurarea efectului termic al
dizolvării. Fără a întrerupe agitarea, se citeşte temperatura constantă înaintea dizolvării, q‘1. Se
introduce sare în calorimetru. Se înregistrează temperatura după dizolvare, notând cu q‘2
temperatura finală constantă. Diferenţa de temperatură q‘2 - q‘1 se notează cu Dq‘. Produsul WDq‘
= q este efectul termic al dizolvării celor m grame de sare. Pentru un mol de sare efectul termic al
dizolvării va fi:
M
Q= q cal/mol
m
unde M este masa moleculară a sării, m - masa de substanţă dizolvată şi q - efectul termic al
dizolvării.

REZULTATE
0.239  I  E  t
1. W = , cal/grad

2. q = WDq‘, cal
M
3. Q = q, cal/mol
m
4. Se calculează constanta calorimetrului W’ şi efectul termic la dizolvarea unui mol de sare q‘ cu
variaţia de temperatură corectată Dq*.
5. Se compară rezultatele.

Reactia exoterma este reactia care are loc cu degajare de caldura(ex. reactia de ardere)

CH4+2O2 -> CO2+2H2O+Q

C4H10 ->4CO2+5H2O+Q

C2H2 ->2CO2+H2O+Q

Rectia endoterma este reactia care are loc cu absorbtie de caldura.

CaCO3+Q ->CaO+CO2

CaCO3 ->CaO+CO2-Q

CaCO3+Q ->CaO+CO2
======================================================
Determinarea caldurii de reactie

Scopul lucrarii

Se determina efectul termic al reactiei de neutralizare a unui acid tare cu o baza tare si
efectul termic al unei reactii dintre un acid tare si o baza slaba.
Introducere

Caldura de reactie sau efectul termic reprezinta cantitatea de caldura absorbita sau degajata
in timpul unei reactii chimice. Ea depinde numai de starea initiala si de starea finala a sistemului
chimic, nu si de drumul parcurs de sistem în timpul evolutiei sale.

Caldura de reactie se determina în majoritatea cazurilor în conditii d 22222j97w e presiune

constanta, Qp, si mai rar în conditii d 22222j97w e volum constant, Qv, la o anumita temperatura.

Efectul termic izobar este:

(3.1)

Efectul termic izocor este:

(3.2)

DH si DU reprezinta entalpia de reactie si respectiv energia interna de reactie.

Procesele chimice izobare pot fi:

Exoterme: DH < 0 (sistemul cedeaza caldura mediului ambiant).

 Endoterme: DH > 0 (sistemul absoarbe caldura de la mediul ambiant).

Efectele termice sunt denumite în functie de tipul reactiei pe care îl însotesc ca, de
exemplu caldura de neutralizare, caldura de hidroliza, caldura de ardere etc.

Caldura de neutralizare este efectul termic care însoteste reactia unui acid tare cu o baza
tare.

, DH = -57.3 kJ/mol H2O (3.3)

(3.4)

si reducând termenii asemenea se obtine:

DH = -57.3 kJ/mol H2O (3.5)

Deci caldura de neutralizare este cantitatea de caldura degajata la formarea unui mol de
apa din ionii sai hidratati. Ea are o valoare independenta de natura acidului tare si a bazei tari care
participa la reactie si este egala cu -57.3 kJ/mol H2O la temperatura de 293 K.

Daca la reactie participa acizi slabi si baze slabe, ca de exemplu:

(3.6)

(3.7)

efectul termic este mai mic decât -57.3 kJ/mol H2O datorita reactiei inverse de hidroliza a sarii
formate.

Acizii slabi si bazele slabe sunt disociati în ioni, în solutii apoase, în proportie mica:

(3.8)

(3.9)
si la echilibru se formeaza doar o fractiune dintr-un mol de apa.
Relatii de calcul

Caldura de reactie se determina experimental prin metoda calorimetrica. Se masoara

variatia de temperatura între starea finala tf si starea initiala a mediului în care se desfasoara
reactia:

Dt = tf - ti (3.10)

Se calculeaza cantitatea de caldura absorbita de la sistemul de reactie sau cedata sistemului

de reactie:

Q = C Dt (3.11)

Capacitatea calorica C se calculeaza cu relatia:

(3.12)

în care m si c reprezinta masa (g) si caldura specifica (J/g.grd.) a fiecarei componente din sistem.

Deci: C = CC + CR = CC + mRcR (3.13)

CC - reprezinta capacitatea calorica a calorimetrului (ce include vasul calorimetrului, agitatorul si

termometrul) numita si constanta calorimetrului;

CR - reprezinta capacitatea calorica a sistemului reactant.

Rezulta:

Q = (CC + mRcR) Dt (3.14)

Deoarece caldura acceptata sau cedata de mediu este egala cu caldura cedata sau acceptata
de sistemul de reactie, caldura de neutralizare a este:

(3.15)
 - numarul de moli de apa formati în reactie.

Pentru reactiile dintre un acid tare si o baza slaba efectul termic este:

(3.16)

unde an reprezinta fractiunea de mol de apa formata în timpul reactiei.

Observatie: Se neglijeaza efectul de hidroliza a sarii formate.

Aparatura

Calorimetru, agitator, termometru, pahare Berzelius, cilindru gradat.

Substante

Solutii apoase de HCl 1M, NaOH 0.5 M, NH4OH 0.5M

1. Determinarea constantei calorimetrului

Mod de lucru

Ø Se introduc în vasul calorimetrului 50 ml apa (m1) distilata si se masoara temperatura

initiala t1 (°C);

Ø Într-un pahar Berzelius se introduc 50 ml apa distilata (m2) si se încalzeste pâna la 60°C (t2)
apoi se toarna în vasul calorimetric;

Ø Se agita si se masoara temperatura din minut în minut. Când temperatura devine constanta se
noteaza valoarea ei t3.

Rezultate

Din datele experimentale obtinute se calculeaza constanta calorimetrului din ecuatia de

bilant material:

(3.17)
în care: m este masa probei (m= V x r); V - volumul; r - densitatea absoluta; -caldura specifica a
apei cu valoare medie egala cu 4.18 J/grd.mol.

Rezulta:

Cc=4.18 J/g.grd x 50g x = 209J/grd (3.18)

2. Determinarea caldurii de neutralizare a unui acid tare cu o baza tare

Mod de lucru

Ø Se introduc în vasul calorimetric, 50 ml solutie NaOH 0.5 M masurati cu cilindrul gradat si

se masoara temperatura initiala t1.

Ø Peste aceasta solutie se adauga 25 ml solutie 1 M HCl la aceeasi temperatura ti. Se agita si se
citeste temperatura finala tf, atunci când aceasta ramâne constanta.

Ø Se întocmeste un tabel cu date experimentale si calculate:

Reactia chimica

Ø Se calculeaza caldura din vasul de reactie cu ajutorul relatiei 3.14, deci:

Q = (Cc + macid cacid + mbaza cbaza) Dt (3.19)

în care "m" si "c" reprezinta masa, respectiv caldura specifica a solutiilor de acid si de baza.

Observatie: În calcule se introduc urmatoarele aproximari:

1. Solutiile fiind diluate se pot folosi densitatea si caldura specifica a solventului (apa).

2. Se neglijeaza variatia densitatii si a caldurii specifice în functie de temperatura în intervalul

Dt, considerând o valoare medie (; )
Ø Se calculeaza numarul de moli de apa formati în reactie:

(3.20)

Ø Se calculeaza caldura degajata la neutralizarea, DHneutralizare, cu relatia 3.15.

3. Determinarea caldurii de neutralizare a unui acid tare cu o baza slaba

Mod de lucru

Ø Se procedeaza la fel ca la reactia dintre HCl si NaOH.

Observatie: Dupa terminarea fiecarei reactii vasele de sticla folosite se vor spala cu apa distilata.
Rezultate si calcule

Ø Se întocmeste un tabel cu date experimentale si calculate.

Ø Se calculeaza cantitatea de caldura Q.

Ø Se calculeaza efectul termic al reactiei, DH, tinând seama de faptul ca pentru o astfel de
reactie se formeaza doar o fractiune de mol de apa, an.

Reacția de combinare este reac ția chimică în care doi sau mai mul ți reactan ți se unesc formând
un singur produs de reac ție. Formulă generală: A+B=AB
De exemplu: amoniac+acid clorhidric=clorură de amoniu( țipirig):NH 3+HCl=NH4Cl

=-================================================================

DETERMINAREA ENTALPIEI DE NEUTRALIZARE

Caldurile de reactie la presiune constanta Q p= ∆H sunt chiar entalpiile de reactie
Procesul chimic in care sistemul reactant cedeaza caldura mediului exterior se numesc reactii
exoterme ∆H< 0 iar cel in care sistemul absoarbe caldura din mediul exterior ∆H>0 se numesc
reactii endoterme.
Principiul lucrarii Caldura de neutralizare a unui acid cu o baza reprezinta cantitatea de
caldura degajata la formarea unui mol de apa (H 2O) dintr-un ion gram de protoni hidratati H 3+O
si un ion gram de grupe hidroxil OH −.Pentru reactiile dintre acizii si bazele tari, in solutii apoase
diluate, entalpia de neutralizare are aceeasi valoare, egala cu -13,7 kcal/mol, sau – 57,3kJ/mol
la 18oC (291 K) si 1 atm, indiferent de natura acidului si a bazei.
Asadar, la neutralizarea acizilor tari cu baze tari in solutie apoasa se produce practic reactia de formare a
unui mol de apa:


Aceasta deoarece acizii si bazele tari, fiind electroliti tari, sunt total disociati si prin
urmare rectia de neutralizare se poate scrie ca o reactie ionica. De exemplu:
( H (aq )  Cl(aq ) )  ( Na (aq )  OH (aq ) )  Na (aq )  Cl(aq )  H 2 O(1) (2)
in care, reducand termenii asemenea, rezulta ecuatia (l).
Cind acidul, baza sau ambele sunt electroliti slabi deci sunt partial disociati in solutie, entalpia de
neutralizare este mai mica, datorita energiei consumate pentru disocierea lor.
Scopul lucrarii este determinarea entalpiei de neutralizare pentru urmatoarele reactii:
HCl + NaOHNaCl + H2O (3)
H2SO4 +2NaOHNa2SO4 + 2H2O (4)
HCl +NH4OHNH4Cl + H2O (5)
Aparatura si substante: calorimetru, cilindri gradati, solutii de HCl 1N, H 2SO4 1N, NaOH
0,5N si NH4OH 0,5N , termometru.
Aparatul cu ajutorul caruia se masoara efectele termice ale proceselor chimice si fizice in
conditii adiabatice, se numeste calorimetru. In laboratoarele de chimie generala se va folosi
drept sistem adiabat un pahar berzelius aflat intr-un vasul cilindric de protectie din polistiren
care asigura izolarea temica. In paharul de sticla se introduc solutiile si termometrul iar agitarea
mecanica se realizeaza miscand cu grija sistemul pentru uniformizarea temperaturii.
Modul de lucru. Se introduc in paharul de sticla al sistemului calorimetric 25 ml solutie
de HCl 1N si se citeste, dupa aproximativ 3 minute temperatura acestei solutii (t i) cu ajutorul
unui termometru. Se adauga 50 ml NaOH 0,5 N, la aceeasi temperatura, peste solutia aflata in
calorimetru. Din momentul amestecarii se urmareste variatia temperaturii pana cand ea devine
constanta si se noteaza valoarea ei (tf). Se procedeaza similar si pentru celelalte reactii de
neutralizare indicate mai sus, folosind urmatoarele volume de solutii :
25 ml solutie H2SO4 1N si 50 ml solutie NaOH 0,5 N; sau
25 ml solutie HCl 1N si 50 ml solutie NH4OH 0,5 N.
Calcule si rezultate. Conform ecuatiei calorimetrice:
Q=(mcalorimetruccalorimetru +msol.acidacacid+msol.bazacbaza)(tf - ti) (6)

in care se cunosc:m calorimetruccalorimetru=20 cal/grad si reprezinta capacitatea calorica a

calorimetrului;
  acid   baza  l ,06 g / cm3
cacid  cbaza  0,931cal / g .grad

msol .acid  Vsol .acid   acid

( grame);

msol .baza  Vsol .baza   ( grame)

sol .baza

H neutralizare  Q / n

unde n=numarul de echivalenti din volumul de 25 ml, respectiv 50 de ml,de acid sau baza folositi
si se calculeaza astfel:

25 ml sol.HCl 1N..................................n echivalenti HCl

1000 ml sol.HCl 1N...........................1 E gHCl  n=0,025 echivalenti HCl
sau
50 ml sol.NaOH 0,5N........................n echivalenti NaOH
1000 ml .......................................1 E gNaOH  n=0,025echivalenti NaOH
Deci:H=-(20 + 251,060,931 + 501,060,931)(tf-ti)/0,025 cal/echiv.

Se alcatuieste tabelul:
Reactia studiata ti tf t Q H
(oC) (oC) (oC) (cal) (cal/echiv)
HCl + NaOHNaCl + H2O
H2SO4+2NaOHNa2SO4+2
H2O
HCl +NH4OHNH4Cl + H2O
Interpretarea rezultatelor:Se stabileste natura endoterma sau exoterma a procesului studiat.Se
verifica daca entalpiile reactiilor (3) si (4) satisfac conditia (l).Se compara efectele termice ale
reactiilor (3) si (4) cu cel al reactiei (5).

Tema de casa Sa se scrie ionic reactia de neutralizare KOH+HNO 3 si LiOH + H2SO4