Simtul moral

Constiinta morala este modul de manifestare si de cunoastere a legii morale; este o

judecata a valorii morale a faptelor noastre sau ale altora, avand caracter subiectiv si
temporal. Constiinta morala este rezultatul presiunilor sociale si ale evolutiei societatii
in care individul s-a format.

A avea constiinta morala inseamna, in primul rand, a cunoaste si a recunoaste existenta

unei ordini morale. Astfel, constiinta a fost si ramane liantul invizibil, gratie caruia
comunitatea nu s-a naruit.

Fiecare dintre noi avem anumite standarde etice pe baza carora traim. Standardele
noastre reprezinta idei despre bine si rau care ne ajuta sa actionam atunci cand avem de
luat o decizie. Desi standardele noastre sunt bazate pe principii si valori proprii, exista si
principii universale, asupra carora suntem toti de acord.

O parte din normele etice isi au originea in trecutul nostru. Unele idei despre ce trebuie
si ce nu trebuie sa facem vin de la parinti, profesori sau prieteni. Oamenii care ne
influenteaza ne dau idei despre ce e bine si ce e rau. Mai stai afara dupa ora de culcare?
Cum te porti cu bunicii? Ce ii spui unui prieten care vrea sa copieze tema de la tine?
Toate astea sunt exemple de decizii etice pe care le adoptam, iar prietenii si familia au
un cuvant de spus in toate acestea.

Admitand ideea ca prima forma de invatare umana este imitatia, nu trebuie sa ne mire

faptul ca aceasta ne insoteste de-a lungul vietii. Este folositor omului sa uzeze de
comportamente culturale elaborate deja, decat sa conceapa altele, prin metoda incercarii
si erorii, dat fiind ca se dovedeste a fi mai economicos din punct de vedere energetic.
Asadar, inca de mic omul este obisnuit sa aiba modele. Ajuns la varsta maturitatii nu se
pune problema daca sa mai aiba sau nu modele, ci sa le aleaga pe cele care corespund
intereselor sale.

Etica mai este determinata si de comunitatea in care traiesti. Scolile, afacerile si toate
genurile de organizatii au standarde si se asteapta ca oamenii sa le urmeze. Atunci cand
toate aceste grupuri sunt privite impreuna, ele formeaza o comunitate, un grup ai carui
membrii lucreaza impreuna si se ajuta intre ei. O comunitate trebuie sa aiba etica,
trebuie sa transmita anumite standarde.

Modelele identificabile in realitatea imediata in care este integrat individul, pot fi

directe, vizand pe profesorii, prietenii, parintii sai, dar pot fi si mediate de diferite
ipostaze culturale: literatura, film, muzica. Le putem intalni din intamplare, fara cautari
premeditate, alegandu-le din proprie initiativa. De multe ori acestea pot fi sugerate,
induse sau impuse. Modelarea facuta de altii trebuie sa conduca la conturarea unei
autonomii si a unei responsabilitati in ceea ce priveste automodelarea. De preferat
ramane, totusi, cautarea pe baza propriei chibzuinte, a modelului autentic si potrivit
propriului eu. Aceasta trebuie sa constituie tinta suprema a oricarui program de
pregatire.

Dar etica noastra mai vine si din cultura si traditii. Suntem inconjurati de cultura si

traditie in fiecare zi. Cultura caracterizeaza grupul cu care ne identificam (uneori este
generatia noastra). Alteori, este comunitatea in care traim. Poate fi natiunea noastra sau
po fi chiar colegii.

Constrangerea pentru respectarea normelor sociale incepe inca de la cresterea si

educarea copiilor, acestea constand tocmai din efortul de a impune copilului moduri de a
vedea, simti, actiona intr-un fel la care el poate n-ar ajunge daca n-ar fi condus la
acestea. Copilul este invatat sa respecte obiceiurile, traditiile, conventiile iar dezvoltarea
personalitatii urmeaza un curs printre aceste jaloane: credintele, tendintele, practicile
grupului luate in intregul lor. Obisnuinta colectiva se transmite prin educatie din
generatie in generatie, dand astfel membrilor societatii siguranta si stabilitate.
Traditiile sunt actiuni izvorate din valori importante, felul in care ne practicam
confesiunea religioasa, ne petrecem aniversarile, vacantele, sunt exemple de traditii. Si
sunt idei despre cum ar trebui sa facem lucrurile pentru a continua traditiile.

Cert este ca, fundamental capacitatea noastra de a actiona etic, existenta noastra morala
este ceea ce ne distinge fata de animale. A fi moral inseamna a trai doar in limitele
exigentelor adevarului nealterat de emotii si prejudecati, corect, drept, logic si previzibil.

Constiinta morala poate fi considerata: un instinct divin, judecata practica a sufletului,

ratiunii, spre a face o fapta reala, o putere psihica prin care deosebim faptele bune de
cele rele. Simtul etic reprezinta facultatea unei persoane de a deosebi binele de rau si de
a respecta ordinea morala.

Pentru a fi moral trebuie sa traiesti in acord cu codul comunitatii tale si sa le respecti pe

cele ale altora. Dar si in interiorul aceleiasi comunitati exista dispute despre ceea ce este
drept, iar problema tolerantei absolute fata de alte coduri creeaza situatii uneori inacceptabile.
Nu putem spune ca, in numele respectului pentru multiculturalitate si al tolerantei putem
accepta de exemplu sclavia, discriminarea pe baza apartenentei la un sex, eugenia
spartana (teorie care preconizeaza ameliorarea populatiilor umane prin masuri genetice –
alegerea parintilor, sterilizarea, interzicerea procrearii etc., folosita de rasisti si nazisti), etc

In momentul in care apare intentia de reeducare, si acest fapt denota ideea existentei
unei valori, a unui ideal, spre a carui implinire sunt mobilizate eforturile, are loc din
punct de vedere cognitiv elaborarea unui portret-robot a comportamentului dorit. In
cazul in care se gaseste un corespondent al acestuia in realitatea imediata, acesta este
ales. In acest caz sansele de reusita sunt mari. In cazul in care realitatea nu poate furniza
un astfel de model, au loc un numar semnificativ de tatonari, cramponari in situatia
determinanta, sansele de reusita fiind mai mici .

In esenta, cele mai importante caracteristici ale omului, din acest punct de vedere, sunt
legate de modul de analiza a realitatii: mai mult logic, mai mult imaginativ sau mai mult
sentimental.
Fiecare om are o misiune pamanteana pe care poate sa si-o indeplineasca cu cinste. Unii
nu stiu cum sa faca. Ar fi util daca ar intelege ca fiecare este o petala din floarea lumii,
ca fiecare are nevoie ca de aer de respect fata de sine si, in acelasi timp, fata de toti
ceilalti. Lumea poate evolua normal doar daca majoritatea intelege ca este parte a
aceluiasi intreg.