Gelivație 

(din franceză gélivation), denumit
și gelifracție (din franceză gélifraction), congelifracție, crioclastism sau crioclastie este un
proces de dezagregare a rocilor de pe suprafața pământului, provocat de variațiile
de temperatură, mai precis de succesiunile fenomenelor de îngheț-dezgheț.
Toate tipurile de fragmente rezultate se numesc gelifracte. După natura rocii și mărimea
particulelor rezultate, se deosebește:[1]

 macrogelifracție (care desprinde blocuri mari, colțuroase, de mărimi și forme diferite, după

fisuri vizibile);
 microgelifracție (care detașează granule sau sfărâmături mici).
Dezagregarea rocilor sub acțiunea repetată, alternantă, a înghețului și dezghețului se produce
deoarece apa, pătrunsă în pori și fisuri, își mărește volumul prin îngheț cu 9%,
exercitând presiuni mari asupra pereților fisurilor[2], ce pot ajunge la valori de 15 kg.cm². Acest
fenomen se manifestă intens în timpul primăverii și mai puțin în timpul iernii.[3] Intensitatea acestui
proces, mărimea elementelor rezultate, cât și viteza sfărâmării, depind de gradul de umezire al
rocilor, de natura lor și de durata înghețului.
Gelivația este factorul care impune o serie de forme de relief. Tipul și răspândirea acestora sunt
influențate de trei factori:[4]

 caracteristicile climatului (au o dezvoltare mare în cele polare, subpolare și alpine);

 alcătuirea și proprietățile rocilor și depozitelor (maximum pe cele neomogene și
macrogelive);
 panta (impune deosebiri de evoluție, fizionomie și grupare în forme individualizate
pe versanți și pe suprafețe orizontale)
În urma gelifracției pot rămâne unele forme de relief cum ar fi:[1]

 pâlniile de gelifracte, care se continuă în aval cu un culoar (fasonat uneori și

de zăpadă sau chiar de gheață),
 firide sau adăpost sub rocă (când un strat geliv are deasupra un strat rezistent la
gelifracție), stratul de sus dând o surplombă.
Una din urmări este și formarea grohotișurilor[5], frecvent și sub formă de lespezi.
Gelifractele alimentează pânzele de grohotiș, care pot fi dispuse sub formă de:[1]

 mări de pietre,
 deșerturi de gelivație,
 râuri de pietre (talveguri acoperite total de grohotiș de pe versanții mai puțin înclinați).
În sezonul rece, gelivația nocturnă joacă un rol important și în declanșarea alunecărilor de teren.
[6]

Ciclurile de îngheț-dezgheț produc fenomenul de gelivație și eflorescența structurilor de beton din

construcțiile moderne.