Energia eoliană este energia vântului, o formă de energie regenerabilă. La început energia vântului
era transformată în energie mecanică. Ea a fost folosită de la începuturile umanității ca mijloc de propulsie pe apă pentru diverse ambarcațiuni, iar ceva mai târziu ca energie pentru morile de vânt. Morile de vânt au fost folosite începând cu secolul al VII-lea î.Hr. de perși pentru măcinarea grăunțelor. Morile de vânt europene, construite începând cu secolul al XII-lea în Anglia și Franța, au fost folosite atât pentru măcinarea de boabe cât și pentru tăierea buștenilor, mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei, presarea semințelor de in pentru ulei și măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat. Ele au evoluat ca putere de la 25-30 KW la început până la 1500 KW (anul 1988), devenind în același timp și loc de depozitare a materialelor prelucrate. Turbinele eoliene moderne transformă energia vântului în energie electrică producând între 50-60 KW (diametre de elice începând cu 1m)-2-3MW putere (diametre de 60-100m), cele mai multe generând între 500-1500 KW. Puterea vântului este folosită și în activități recreative precum windsurfingul. La sfârșitul anului 2010, capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era de 194 400 MW. Toate turbinele de pe glob pot genera 430 Terawațioră/an, echivalentul a 2,5% din consumul mondial de energie. Industria vântului implică o circulație a mărfurilor de 40 miliarde euro și lucrează în ea 670 000 persoane în întreaga lume.[3][4] Țările cu cea mai mare capacitate instalată în ferme eoliene sunt China, Statele Unite ale Americii, Germania și Spania. La începutul anului 2011, ponderea energiei eoliene, în totalul consumului intern era de 24% în Danemarca, 14% în Spania și Portugalia, circa 10% în Irlanda și Germania, 5,3% la nivelul UE; procentul este de 3% în România la începutul anului 2012. La aceeași dată în România existau peste o mie de turbine eoliene, jumătate dintre ele fiind în Dobrogea.
Energia mecanică este partea de energie care depinde doar de masele unui sistem fizic,
de pozițiile și vitezele lor relative față de un sistem de referință, adică este formată din energia potențială și energia cinetică. Energia mecanică (notată W sau E) reprezintă energia unui corp capabil să efectueze un lucru mecanic datorită unor factori mecanici ca: viteză (energie cinetică); schimbarea poziţiei într-un câmp de forțe (energie potențială) deformaţii (idem). Energia cinetică (notată ) a unui corp este egală cu lucrul mecanic necesar pentru a-l scoate din repaus şi a-l aduce în starea de mişcare.
În cazul vitezelor mari, energia cinetică este dată de teoria relativității restrânse:
reprezentând diferenţa dintre energia de mişcare a corpului ( ) şi energia sa de repaus ( ), unde:
c fiind viteza luminii
Energia termică este energia conținută de un sistem fizic și care poate fi transmisă sub
formă de căldură altui sistem fizic pe baza diferenței dintre temperatura sistemului care cedează energie și temperatura sistemului care primește energie. Exemple: energia aburului, energia apei calde sau fierbinți, energia gazelor calde etc. Energia termică poate fi transformată direct în energie electrică prin metode termoelectrice, termoionice și magnetohidrodinamice. Energia solară este energia emisă de Soare, fiind o sursă de energie regenerabilă. Cele două tipuri de energie solară pe care le folosim sunt energia termică solară și fotovoltaică. Energie solară fotovoltaică implică generarea electricității din lumină. Secretul acestui proces este utilizarea unui material semiconductor ce poate fi ajustat pentru a elibera electroni, particulele încărcate negativ ce formează baza electricității. Cel mai comun material semiconductor folosit pentru celule fotovoltaice este siliconul, un element foarte des întâlnit în nisip.
Energia solară poate fi folosită să:
genereze electricitate prin celule solare (fotovoltaice) genereze electricitate prin centrale termice solare (heliocentrale) încălzească clădiri, direct încălzească clădiri, prin pompe de căldură încălzească clădiri și să producă apă caldă de consum prin panouri solare termice Peste 450.000 de persoane din comunitățile rurale africane au acces la electricitate datorită energiei solare, o alternativă la vechiul kerosen. Fundația Rurală pentru Energie, o organizație olandeză non-profit, a ajutat peste 450 000 de persoane din regiunea sub-sahariană a Africii să aibă acces la electricitate. Energia electrică generată de panourile solare le permite copiilor să citească seara, să asculte radio, să se uite la televizor iar un bec oferă mult mai multă lumină decât lampa cu petrol. Primul avion propulsat doar de energia solară a efectuat un zbor experimental decolând din Payerne, în Elveția și aterizând peste 15 ore pe aeroportul din Bruxelles. Astfel el a survolat Franța, Luxemburg, și Belgia, într-un zbor de 15 ore, la 3600 de metri altitudine, cu viteza de 70 de kilometri pe oră. Primul tren din Europa alimentat cu energie produsă de panouri solare a fost trenul internațional de mare viteză de pe ruta Paris-Amsterdam.
