"Alexandru Lapusneanul",

de Costache Negruzzi

In 1840, in primul numar al revistei "Dacia literara", Negruzzi publica prima

nuvela istorica din literatura romana, dandu-ne prin "Alexandru
Lapusneanu" , un model de valorificare artistica originala, creatoare, a
adevarului istoric.

Plecand de la "Letopisetul Tarii Moldovei" al lui Gr.Ureche, scriitorul a preluat

de aici principalele evenimente din a doua domnie a lui

Alexandru Lapusneanu si replicile acestuia "daca voi nu ma vreti, eu va vreu" si

"de ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu".

In linii mari, scriitorul este fidel adevarului istoric, dar lasa loc si fictiunii,
creand o opera remarcabila prin echilibrul compozitiei, puterea de observare
realista a caracterelor si prin constructia ei dramatica. 31184hrb81pfl7f

Compozitia si momentele subiectului. Caracteristici dramatice aplicate in

genul epic:

Principalul merit al lucrarii consta in structura sa compozitionala, care o apropie

de genul dramatic.

Nuvela se asemana cu o drama in patru acte, in care conflictul se rezolva

printr-o catastrofa.

Personajele se confrunta direct, intr-un dialog dens si fluent. Aceasta mentine

in permanenta tensiunea si dramatismul conflictului. rf184h1381pffl

Nuvela este impartita in patru capitole, fiecare avand cate un motto sugestiv, ce
subliniaza cate un moment al subiectului. Fiecare capitol se incadreaza
intregului, dar poate fi luat in considerare si fiecare in parte:

- "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu",

- "Ai sa dai sama, doamna",

- "Capul lui Motoc, vrem!",

- "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu".

Datorita caracterului lor sugestiv, unele din aceste motto-uri s-au detasat de
opera, intrand in limbajul curent ("Daca voi nu ma vreti, eu va vreu"; "De ma
voi scula, pre multi am sa popesc si eu").

Partea intai are drept motto cuvintele lui Lapusneanu "daca voi nu ma vreti,
eu va vreu", care pun in lumina de la inceput caracterul despotic al domnului.
Acest capitol constituie expozitiunea naratiunii.

Scriitorul prezinta aici intoarcerea lui Lapusneanu in Moldova cu ajutor turcesc

si intampinarea lui de catre o solie a boierilor lui Tomsa care-i spun ca nu este
binevenit si iubit in tara.

Dar Lapusneanu ignora vointa poporului si isi exprima hotararea de a limita

puterea boierimii. El urca pentru a doua oara pe tron si - intuind ca-i va fi de
folos - si-l face sfetnic pe Motoc, care-l tradeaza pe Tomsa.

Partea a doua , avand drept motto cuvintele vaduvei unui boier "Ai sa dai
sama,doamna!" prezinta cruzimea domnului, care-i pedepseste pe boieri pentru
cea mai mica vina, si interventia doamnei Ruxandra pe langa crudul domnitor,
care-i promite un "leac de frica". Aceasta parte constituie intriga subiectului.

In partea a treia, ( cu motto-ul "Capul lui Motoc vrem!") subiectul

atinge punctul culminant.

Scriitorul infatiseaza aici scena uciderii celor patruzeci si sapte de boieri si

linsarea vornicului Motoc.

O mentiune aparte se cuvine talentului cu care Negruzzi a surprins obiceiurile

epocii de la curtile domnesti. El prezinta amanuntit felurile de mancare si
vinurile de la ospatul la care sunt invitati boierii.

Procedee stilistice variate ( repetitia, enumerarile, verbele la imperfect)

accentueaza dramatismul inclestarii dintre boierii luati prin surprindere si
ucigasii lor:

"Boierii ....cadeau,....mureau facandu-si cruce,....se aparau...cu turbare:

scaunele, talgerele, tacamurile...se faceau arme in mana lor".

Negruzzi este primul mare scriitor roman care a surprins psihologia

multimii. El se dovedeste un artist in descrierea scenelor de masa si aduce
pentru prima oara in literatura noastra un personaj colectiv - poporul.
Dupa macelarirea boierilor, vesti nelamurite aduse de slugile
acestora "burzuluisera norodul" .Targovetii se strang la poarta curtii
intartandu-se "din mult in mai mult", sovaind ca un val ce se framanta.

Gloata este la inceput lipsita de un tel precis, este dezorientata si nu prea stie ce
vrea. Cand armasul lui Lapusneanu ii intreaba ce vor, multimea descumpanita,
surprinsa, incremeneste, asemeni unui singur individ aflat in fata unui obstacol
la care nu se astepta. Manata de sentimente nedefinite, multimea se trezise la
portile palatului si acum se vedea silita sa raspunda la o intrebare.

Negruzzi surprinde maiestrit aceasta stare psihologica a gloatei care ramane

muta si impietrita, pana cand, in cele din urma, isi exprima revolta nu fata de
macelarirea boierilor, ci fata de jafuri si impilari:

" Sa micsoreze dajdiile! Sa nu ne zapceasca! Sa nu ne mai impileasca! Am

ramas saraci! N-avem bani! Ni i-a luat toti Motoc!"

Cand se aude instantaneu cuvantul "Motoc",multimea se agata de el ca

naufragiatii de un singur colac de salvare:

"Acest din urma cuvant, gasind un ecou in toate inimile, fu ca o scanteie

electrica".

Apoi, brusc, vocile cresc in intensitate, pana la explozia finala:

"Toate glasurile se facura un glas si acest glas striga: < Capul lui Motoc
vrem!>".

Aceste cuvinte - exprimand concret revolta tuturor asupritilor impotriva aceluia

care-i saracise cu birurile - insufleteste multimea, uniformizandu-i vointa.

Multimea este surprinsa in continuare obiectiv de scriitor.Ea actioneaza uniform

si mecanic, asemenea unui robot cu mai multe capete si brate, care "intr-o clipa
il facu bucati" pe "ticalosul boier".

In prefata editiei din 1842, V.Alecsandri scria ca pentru prima data in literatura
romana Negruzzi are curajul sa sublinieze ca "poporul este mai puternic
decat boierimea". De fapt, in replica sa "Prosti, dar multi", insusi Lapusneanu
recunoaste aceasta forta.

Partea a patra are ca motto cuvintele lui Lapusneanu "De ma voi scula, pre

multi am sa popesc si eu" si constituie deznodamantul nuvelei.
Gasim aici o desavarsita descriere de natura, o imagine peisagistica in
consonanta cu starea sumbra si tensionala care sugereaza apropiatul sfarsit al
domnului tiran. Descrierea exceleaza prin folosirea adecvata a epitetului si
comparatiei.

Astfel cetatea Hotinului "era muta si pustie ca un mormant de urias. Nu se

auzea decat murmurul valurilor Nistrului ce izbeau regulat stancoasele ei
creste sure si goale si strigatul monoton al ostasilor de straja".

Scriitorul prezinta aici imbolnavirea domnului la Hotin, dorinta sa de a fi

calugarit , amenintarile lui la adresa celor care i-au implinit aceasta dorinta. In
final Lapusneanu moare otravit de mana doamnei Ruxandra, la indemnul lui
Spancioc si Stroici, reveniti din exil. In locul ajutorului nadajduit, in ultimele
sale clipe Lapusneanu ii aude pe cei mai inversunati dusmani ai sai spunandu-
i: "Invata a muri tu, care stiai numai a omori".

Nuvela are un pronuntat caracter dramatic, fiind un exemplu de aplicare a

caracteristicilor dramatice in genul epic.

Actiunea se desfasoara precipitat, inaintand sigur spre momentul ei culminant.

Scenele dialogate domina compozitia. Personajele vorbesc, se misca si se

infrunta mereu, asa incat cititorul are impresia ca vede faptele prezentate.

Confruntandu-se mereu intr-un dialog dens si fluent, personajele mentin in

permanenta tensiunea si dramatismul conflictului.

De asemenea, impartirea nuvelei in patru capitole cu titluri disctincte o

aseamana cu o drama in patru acte.

Observam ca dialogul predomina.Naratiunea intervine doar pentru a infatisa

evenimentele ce pregatesc si explica scenele dialogate.

Caracterizarea lui Alexandru Lapusneanu:

Dupa cum reiese si din titlu, personajul principal al nuvelei este Alexandru
Lapusneanu. Spre deosebire de Grigore Ureche, Negruzzi il va caracteriza
cu obiectivitate, dand faptelor sale o justificare istorica si
psihologica.Lapusneanu actioneaza in numele unui ideal, acela de centralizare si
intarire a statului feudal si de limitare a privilegiilor boieresti.

El este tipul feudalului crud, deprins sa-si exercite nestingherit vointa lui
tiranica.
Mijloace de caracterizare:

1. Portretul sau se contureaza din fapte, gesturi si cuvinte.

Cand se intoarce in tara cu ajutor strain, Lapusneanu este intampinat de o solie a

boierilor lui Tomsa. Acestia ii spun ca nu este iubit si nici dorit in tara si-i
sugereaza sa se intoarca din drum.

Din aceasta prima confruntare cu boierii reiese caracterul voluntar si

despotic al lui Lapusneanu, care se detaseaza de ceilalti prin superioritatea rece
si replica incontestabila. Compararea propriei sale hotarari de a merge inainte cu
apele Dunarii dovedeste inutilitatea oricaror strategii ale boierilor lui Tomsa:

" Sa ma intorc? Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarapt".

Atitudinea despotica a lui Lapusneanu se degaja din replica hotarata, devenita o

adevarata maxima, din vorbirea rece si taioasa:

"Daca voi nu ma vreti, eu va vreu...si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc

pre voi si voi merge ori cu voia, ori fara voia voastra".

Dialogul pune deasemenea in lumina vointa ferma a lui Lapusneanu de a ingradi

puterea boierilor. Pentru atingerea acestui tel el va folosi toate posibilitatile
spiritului sau.

Foarte diplomat, Lapusneanu isi ascunde la inceput adevaratul caracter.Desi

stie ca boierii ii sunt dusmani, el simuleaza convingerea ca tara il "asteapta cu
bucurie".

Jocul violent al fizionomiei, reactiile fizice notate concis de autor, tradeaza

tensiunea launtrica a personajului. Astfel ochii ii " scanteiara ca un fulger",
rasul ii era "sinistru", "muschii i se suceau in rasul acesta si ochii lui hojma
clipeau".

Intrebat de boieri cu ce va intretine " asta negura de turci" care-l

insoteau, impulsivul Lapusneanu stie sa intoarca ascutisul sabiei verbale si sa
puna in fata adversarilor optiunea sa:

"Cu averile voastre, nu cu banii taranilor pe care-i jupiti voi.Voi mulgeti

laptele tarii, dar a venit vremea sa va mulg si eu pre voi".

Sensul eufemistic, figurat, derivat de la verbul " a mulge " da acestei replici o
puternica incarcatura expresiva.
Lapusneanu ii apara aici pe tarani,dar o face nu din iubire pentru ei, ci din ura sa
fata de boieri.

Alcatuit din contraste tari, din jocuri de lumini si umbre, investit cu trasaturi
exceptionale si pus sa actioneze in situatii de exceptie, Lapusneanu este
un personaj romantic. El il intruchipeaza pe tiranul a carui trasatura
dominanta este cruzimea.

Bun cunoscator al psihologiei umane, Lapusneanu intelege imediat ca

sfaturile fatarnice ale lui Motoc, de a renunta la ostenii ce-l insoteau, urmareau
doar sa-l faca neputincios in fata lui Tomsa.

Mai subtil si mai viclean decat Motoc, el rastoarna planul situatiilor si-l atrage

pe vornic in capcana. Ii divulga cu brutalitate fatarnicia si toate marsaviile
savarsite, facand intrigantului boier cea mai reusita caracterizare:

"Dar tu, Motoace? ....invechit in zile rele, deprins a te ciocoi la toti

domnii,.....ai vandut pre Despot, m-ai vandut si pre mine, vei vinde si pre
Tomsa; spune-mi, n-as fi un natarau de frunte, cand m-as increde in tine?"

Si, intrucat caracterul intrigant al boierului face casa buna cu cruzimea

domnului, Lapusneanu stie sa adoarma vigilenta tradatorului si il tine pe langa
el, convins fiind ca-i va fi "trebuitor" pentru a se usura de "blastemurile
norodului". In etichetearea lui Motoc domnul foloseste proverbul "lupul parul
schimba, dar naravul ba", care subliniaza totodata substratul psihologic al
observatiei, diplomatia lui Lapusneanu.

"Uratul caracter" al domnului se sezvaluie intr-un sir intreg de cruzimi. El

incendiaza toate cetatile boieresti, cu exceptia Hotinului, iar capetele boierilor
spanzurau tot mai des in poarta curtii.

Cand doamna Ruxandra il roaga sa puna capat "varsarilor de sange" si

"lacrimilor jupaneselor vaduve", despotul cel crud, deprins sa ucida, este

cuprins de manie. Subliniindu-i violenta, scriitorul surprinde gestul mainii care
"se reazema de junghiul din cingatoarea sa".

Partea a treia dezvaluie duplicitatea caracterului lui Lapusneanu. In realizarea

planurilor sale acesta biruie prin viclenie, iar in imprejurari dramatice isi
pastraza sangele rece.

Astfel in biserica, pe cand facea mincinosul legamant de impacare cu boierii,

dandu-le speranta ca vor putea ocupa iarasi posturi, ca sa adune noi avutii
din sudoarea taranului", nimeni nu-i putea banui intentiile sangeroase.
Scriitorul noteaza doar ca era "foarte galben la fata", iar

"racla sfantului ar fi tresarit ca un semn rau prevestitor".

Semnele prevestitoare sunt tot un procedeu romantic.

Violentei de limbaj si hotararii din primul capitol ii iau acum locul falsa
automustrare, apelul la limbajul biblic ori pioasa invocare a cuvantului
evanghelic, toate subliniind de fapt ipocrizia personajului:

- " Bate-voi pastorul si se vor imprastia oile"....

- " Sa iubesti pre aproapele tau ca insuti pre tine" - pretinde inaintea
macelului fatarnicul domn.

Crudul Lapusneanu pregateste cu minutiozitate scena uciderii celor patruzeci si

sapte de boieri. Astfel el umple curtea cu "lefegii inarmati" si porunceste ca
patru tunuri sa fie indreptate spre poarta, pentru ca "sa nu iasa nime". Aceste
semne rau prevestitoare ii ingrijoreaza pe boieri si anunta parca scena
macelului.

In timpul macelaririi boierilor, Lapusneanu priveste totul cu detasare si rade

satisfacut, desi odiosul tablou il facea pe Motoc sa simta "parul zburlindu-se
in cap si dintii sai clantanind".

Inteligent, Lapusneanu isi da seama de forta multimii ce talazuia in fata curtii.

De aceea, cand Motoc il sfatuieste sa traga cu tunurile in targoveti, deoarece nu
sunt decat "niste prosti", iar el este boier mare, domnul ii replica taios: "
Prosti, dar multi". Aceasta replica celebra a devenit in timp o maxima de larga
circulatie.

Necrutator si lucid, Lapusneanu urmareste cu o unda de sadism reactiile

vornicului in fata multimii care-i cere capul.El curma taios vaicarelile boierului
vanzator:

" Nu te mai boci ca o muiere, fii roman verde!...Ce sa te mai spovedesti?

Ce-ai sa-i spui duhovnicului? Ca esti un talhar si un vanzator? Asta stie
toata Moldova!"

Apoi, satisfacut ca i s-a ivit prilejul sa-i plateasca lui Motoc toate marsaviile
savarsite, domnul ordona despotic sa fie predat poporului.
Caracterul romantic al personajului este determinat si de punerea sa in situatii
exceptionale, prin descrierea unor scene neobisnuite.

Astfel, cruzimea sa ajunge la sadism atunci cand - cu propria sa mana - el face o

piramida din capetele boierilor ucisi si i-o arata doamnei, pentru a-i da un "leac
de frica".

De asemenea, desi ii promisese doamnei ca va pune capat varsarilor de sange,

Lapusneanu actioneaza in continuare despotic impotriva celor banuiti de
tradare. In dorinta sa de a ingradi privilegiile boieresti, el " scotea ochi, taia
maini , ciuntea si seca pre cine avea prepus".

Lapusneanu este facut pentru scene tari si se mentine pe aceasta linie pana la
sfarsitul nuvelei.

Imbolnavindu-se la Hotin, el cere sa fie calugarit, dar apoi respinge calugarirea,

amenintand cu moartea pe toti cei din jurul sau.

Desi se afla pe patul mortii, mana lui cauta instinctiv sabia ca sa ucida.Nu
gaseste insa decat un potcap, pe care-l arunca in capul calugarului ce-l veghea.

Acestui personaj sangeros Negruzzi a stiut sa-i dea un sfarsit pe masura. De

aceea el n-a respectat adevarul istoric, i-a pastrat in viata pe Spancioc si pe
Stroici, care revin la Hotin si-o determina pe doamna Ruxandra sa-l otraveasca.
Spancioc insusi desclesteaza cu pumnalul dintii muribundului " mugind ca un
taur ce vede trunchiul si securea". Tot el ii toarna pe gat ultima picatura de
otrava.

Situandu-se pe o pozitie opusa lui Grigore Ureche, Negruzzi caracterizeaza

personajul cu obiectivitate, dand faptelor sale o justificare istorica si
psihologica. El actioneaza in numele unui ideal, acela de a intari si centraliza
puterea statului feudal si de a ingradi privilegiile boieresti.

2. Caracterizarea prin gesturi si mimica:

Gesturile si mimica tradeaza caracterul personajului, intregindu-i portretul

moral. Astfel, in dialogul cu solia lui Tomsa ochii lui Lapusneanu "scanteiara
ca un fulger". Scriitorul mai noteaza ca rasul lui

prefacut, faptul ca " muschii i se suceau in rasul acesta si ochii lui hojma
clipeau".

La slujba din biserica domnul, care saruta smerit moastele Sfantului Ioan, " era
foarte galben la fata", fapt ce tradeaza tensiunea launtrica a personajului.
Boierilor sositi la masa domneasca Lapusneanu le ureaza cu prefacatorie bun-
venit "silindu-se a zambi", iar in timpul macelului "el radea".

3. Dar Lapusneanu este caracterizat si de alte personaje.

Astfel, in final, mitropolitul Teofan ii spune doamnei : "Crud si cumplit este

omul acesta, fiica mea".

4. Caracterizarea prin antiteza cu alte personaje:

Caracterizarea doamnei Ruxandra:

Caracterului crud si sangeros al domnului scriitorul ii opune prin antiteza

romantica gingasia si bunatatea doamnei Ruxandra, fiinta blanda, angelica,
ireala parca.

Lipsita de consistenta ca personaj, ea este un simplu termen de contrast, rod al

imaginatiei scriitorului. Doamna nu-si iubeste sotul pentru ca acesta nu este
capabil de " simtire omeneasca".

5. Comentariul autorului :

Exista insa si cateva pasaje in care interventiile directe ale scriitorului ii

tradeaza atitudinea fata de personaj.

Astfel discursul de impacare cu boierii din biserica este catalogat de

Negruzzi drept o "desantata cuvantare".

Descrierea scenei in care sunt macelariti boierii - inceputa cu "inchipuiasca-si

cineva" - tradeaza dezaprobarea scriitorului fata de acest macel.

**

Personajele secundare:

Mitropolitul Teofan:

Un personaj episodic este Mitropolitul Teofan. Portretul sau se impune mai ales
sub aspectul desavarsitei perfidii.
Cand doamna Ruxandra - aflata in dilema romantica de a alege intre fiu si sot -
sovaie si ar dori aprobarea mitropolitului pentru a-l otravi pe Lapusneanu,
raspunsul acestuia vine ticluit cu perfidie. Cuvintele ii subliniaza caracterul si
interesele.

In ciuda tonului milostiv, replica lui exceleaza in ambiguitate si fatarnicie,

cuprinzand de fapt aprobare uciderii domnului:

"Crud si cumplit este omul acesta, fiica mea. Domnul Dumnezeu sa te

povatuiasca. Iar eu ma duc sa gatesc tot pentru purcederea noastra cu noul
domn; si pre cel vechi, Dumnezeu sa-l ierte si sa te ierte si pre tine".

Caracterizarea lui Motoc:

In urmarirea destinului vornicului Motoc, Negruzzi n-a respectat adevarul

istoric, intrucat acesta n-a murit in realitate sfasiat de popor, ci a sfarsit in
Polonia.

Motoc este un personaj tipic pentru boierimea insetata de avere, neanduplecata

si dispretuitoare fata de cei pe care-i asuprea, slugarnica, perfida si lasa,
aflandu-se - dupa interese - alaturi de domn sau impotriva lui.

Boierul manifesta de la inceput dispret fata de popor.Trimis de Tomsa sa-l

intoarca din drum pe Lapusneanu, el spune ca " asa este obiceiul poporului
nostru, sa faca din tantar armasar".

Apoi tot el, boierul vanzator, ii spune ca tara nu-l iubeste si nu-l vrea domn.

Vazand hotararea lui Lapusneanu de a nu da inapoi, boierul incearca sa-l

desparta de oastea sa, pentru a-l face inofensiv, si ii promite sprijinul
moldovenilor:

"Cruta pe biata tara, Doamne! Sloboade ostile aceste de pagani!".

Cunoscand psihologia boierului vanzator, Lapusneanu foloseste expresivul

proverb "Lupul parul schimba, dar naravul ba" si-i face cea mai reusita
caracterizare:

"Dar tu, Motoace? Invechit in zile rele, deprins a te ciocoi la toti domnii, ai
vandut pre Despot, m-ai vandut pre mine, vei vinde si pre Tomsa. Spune-
mi, n-as fi un natarau de frunte de m-as increde in tine?"
Nereusind nici prin aceasta viclenie sa-l piarda pe Lapusneanu, perfidul boier i
se supune si " ii saruta mana asemenea cainelui care , in loc sa muste, linge
mana care-l bate".

Slugarnic, asistand la macelul boierilor, vornicul face eforturi sa rada, doar

pentru a-i face pe plac stapanului, pentru ca in realitate simtea "parul
zburlindu-se pe cap si dintii sai clantanind".

Cand Lapusneanu - intrecandu-l in perfidie - il intreaba daca a facut bine ca a

scapat tara de "asa o raie", Motoc il aproba cu dezgustatoare lingusire:

"Maria-ta, ai urmat cu mare intelepciune. Eu de mult aveam de gand sa

sfatuiesc pe maria-ta la aceasta, dar vad ca intelepciunea mariei-tale au
apucat mai inainte".

Motoc apare in toata goliciunea caracterului sau atunci cand armasul il vesteste
ca norodul ii vrea capul.

Lasitatea sa dezgustatoare si dispretul fata de cei multi, considerati de el "niste

prosti" reiese din tanguirea sa in fata domnului:

"Dar, milostive Doamne, pune sa deie cu tunurile intr-insii, sa moara toti!

Eu sunt boier mare, ei sunt niste prosti!".

Motoc se vaita, se roaga, isi smulge barba si numai cu greu reusesc lefegiii sa-l
arunce acelei "idre cu multe capete" pe care o saracise.

Cel care fusese toata viata o unealta a domnitorului, sfarseste acum pentru a
dovedi "cum plateste Alexandru-voda la cei ce prada tara".

Spancioc si Stroici sunt personaje cu totul episodice. Ei sunt boieri cu dragoste

de tara, curajosi si devotati domnului pe care-l slujesc.

Desi constituite schematic, aceste personaje joaca un rol deosebit in rezolvarea

conflictului. Dupa infrangerea lui Tomsa, ei fug din tara de teama lui
Lapusneanu, dar cand reusesc sa treaca granita, le striga urmaritorilor: "
Spuneti celui ce v-au trimis ca ne vom vedea pan'a nu muri"!. Aceste
cuvinte suna ca o prevestire a reantoarcerii lor in momentul mortii domnului.
Cei doi boieri deschid si incheie destinul crudului Lapusneanu.

Cu riscul de a nu respecta adevarul istoric, Negruzzi ii pastreaza in viata pe

Spancioc si pe Stroici pentru a da unitate si concizie nuvelei.

Realizarea artistica:
Faptele sunt prezentate intr-o limba aleasa, dar fara podoabe, presarata ici-colo
cu expresii, proverbe si metafore populare.

Este o limba in care isi gasesc loc si arhaismele, dar si neologisme

ca "intrigant" , "curtezan" , "regenta" etc.

Arhaismul este folosit ponderat, pentru reconstituirea epocii, in putinele

descrieri ale costumului domnului, ale portului doamnei ori in prezentarea
interioarelor. Astfel in ziua ospatului "printre bumbii dulamii" lui
Lapusneanu "se zarea o zea de sarma". In ziua macelului curtea era plina
de "lefegii " inarmati .

Negruzzi da foarte putine informatii asupra interioarelor.Sala ospatului este

sugerata doar prin masa acoperita cu talgere si pahare de argint, prin ulcioarele
pantecoase, pline cu vin de Cotnari si Odobesti, randuite pe langa perete, prin
slugile inarmate care "dvoreau" si "dregeau" la spatele fiecarui boier.

Tipic romantica este scena macelului. Dar si in descrierea valmasagului luptei

Negruzzi intervine nu pentru a spune, ci pentru a ne face sa vedem intamplarile.
El invita cititorul sa-si "inchipuiasca" scena si - pentru a-l face s-o vada -
foloseste verbele la imperfect, ce evoca miscarea. In felul acesta cititorul are
impresia ca scena i se desfasoara in fata ochilor.

Nuvela se remarca prin concentrarea frazei, prin stilul concis, prin dinamica
dialogului, potrivita cu starea sufleteasca a celor ce se infrunta.

Prin forta realista de evocare a trecutului, prin mijloacele artistice folosite

de autor, nuvela "Alexandru Lapusneanu" ramane una din creatiile clasice ale
literaturii noastre.