CREEAZĂ-ŢI MEDIUL !

Ghidul profesorului
pentru
elevii de clasa a VI-a

Acest material face parte din proiectul educaţional „Creează-ţi Mediul!”

iniţiat şi finanţat de

derulat cu sprijinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi implementat de Fundaţia CONCEPT

www.societatedurabila.ro

1
2
CREEAZĂ-ŢI MEDIUL !
Ghidul profesorului
pentru
elevii de clasa a VI-a

Autori:
Carmen Manuela Cazan
Rodica Cherciu
Mihai Manda

Consultanţi de specialitate:
Mediu:
Oana Dicu
Mihaela-Codruţa Nedelcu
Comunicare:
Luminiţa Oprea

3
 Redactori:
Oana Mateescu

Lector şi corectură:
Anda Moldovan

Concept grafic şi DTP:

Carmen Biriş
Marius Zarafu

Editor:
Fundaţia CONCEPT

Bucureşti 2006

4
 Recomandări din partea autorilor,

Stimaţi colegi,

Ghidul metodologic pe care vi-l oferim ca suport la acest opţional vizează imaginea de ansamblu
(prin tematica unităţilor de învăţare), precum şi detaliile semnificative, punându-vă la dispoziţie elementele
de bază ale strategiilor didactice, indicând resursele educaţionale şi formele/ instrumentele de evaluare.
În elaborarea acestui material s-a urmărit centrarea învăţământului pe elev. De aceea, vă
recomandăm:
- utilizarea unor metode didactice noi, alternative, aparţinând gândirii critice;
- fiecare elev să-şi alcătuiască un portofoliu personal care să cuprindă informaţiile noi, aplicaţiile
practice, îndemnurile din rubrica ROLUL TĂU!, precum şi desenele (ilustraţiile) pentru datele din
CALENDARUL ECOLOGISTULUI ;
- în fiecare clasă să fie organizată o expoziţie permanentă cu cele mai bune lucrări ale elevilor, în
concordanţă cu fiecare unitate de învăţare;
- utilizarea în cadrul fiecărui demers didactic a dicţionarului.
Vă mulţumim că aţi acceptat sugestiile noastre şi vă dorim mult succes în activitatea
dumneavoastră!

AUTORII

Dragi cititori,

Ce poate fi mai frumos decât să ai în jurul tău un mediu sănătos? Ce poate fi mai important decât să
trăieşti într-o societate care protejează natura şi resursele ei?
Am ales să susţinem realizarea şi publicarea unui manual de mediu deoarece protecţia mediului a fost,
încă de când am început activitatea noastră în România, una din priorităţile noastre. Însă protecţia mediului
nu trebuie să fie doar preocuparea unei companii, ci a fiecăruia dintre noi. Resursele naturale ale planetei
sunt pe zi ce trece tot mai puţine, astfel încât se întrevede epuizarea unora dintre ele. Cu toate acestea, un
comportament responsabil din partea noastră, a tuturor, poate aduce beneficii mari.
În calitate de membru al comunităţilor în care activează, Holcim îşi asumă o responsabilitate activă şi,
în consecinţă, derulează numeroase programe în beneficiul acestor comunităţi. Implicarea noastră în viaţa
comunităţii are diferite forme. Printre acestea se numără: cursuri de instruire, măsuri de protecţie pentru toţi
angajaţii şi colaboratorii noştri, proiecte comunitare etc.
Dacă te bazezi pe putere, performanţă şi pasiune, comunitatea în mijlocul căreia trăieşti are doar de
câştigat. Oamenii din toate colţurile lumii au înţeles necesitatea adoptării unui comportament responsabil
faţă de natură. Dar, după cum spuneam, ocrotirea mediului nu este doar o problemă individuală, ci una
colectivă şi necesită sprijin reciproc. De aici şi expresia „Gândeşte global - Acţionează local!”
Vă invităm, în paginile care urmează, să găsiţi pasiunea pentru a proteja natura. Veţi vedea cât de uşor este!

HOLCIM ROMÂNIA

5
6
ARGUMENT
Realităţile zilelor noastre arată că trăim
în perioada celor mai mari descoperiri şi
transformări ale civilizaţiei omeneşti, dar şi a
celor mai complexe şi, uneori, cu nebănuite
efecte asupra vieţii.
De fapt, problema raportului dintre om şi
mediul ambiant nu este nouă. Ea a apărut
odată cu cele dintâi colectivităţi omeneşti,
căci omul, cu inteligenţa şi spiritul creator
care îl definesc, nu s-a mulţumit cu natura aşa
cum era ea, ci a pornit, cu curaj şi tenacitate,
la transformarea ei potrivit nevoilor sale.
Specia umană a domesticit animalele şi a
adăugat peisajului natural privelişti noi: văi
roditoare, oaze de verdeaţă, noi soiuri de
plante de cultură.
Până aici, echilibrul natural nu a avut de
suferit, decât, poate, pe arii foarte restrânse,
care nu afectau ansamblul.
Problemele au devenit acute odată cu
revoluţia industrială şi, mai cu seamă, cu
noua revoluţie tehnico-ştiinţifică. Ştiinţa şi
tehnica modernă, sporind nemăsurat puterea
omului, au ridicat, în medie, nivelul de viaţă
de pretutindeni. Civilizaţia industrială şi
progresul material au afectat însă factorii
de mediu şi au dus la înrăutăţirea condiţiilor
mediului natural. Sub impactul dezvoltării
economice au fost poluate, mai mult sau mai
puţin grav, solul, apa şi aerul; au dispărut sau
sunt pe cale de dispariţie multe specii de
plante şi animale, iar omul este confruntat,
la rândul său, cu diferite maladii cauzate de
poluare, fenomen ce cuprinde astăzi toate
ţările şi continentele. Aceste efecte negative
sunt din ce în ce mai accelerate. În ultimul
deceniu, intervenţiile civilizaţiei au provocat
mediului natural pagube mai mari decât în
ultimul mileniu.
Protecţia mediului înconjurător a apărut ca
problemă a omenirii numai în zilele noastre,
respectiv atunci când omul a cucerit întreg
spaţiul Terrei, prielnic vieţii. Acum, bogăţiile
naturale şi resursele de energie au fost
afectate în aşa mare măsură, încât se întrevede
epuizarea rapidă a unora dintre ele, iar unele
condiţii esenţiale existenţei umane, ca apa şi
aerul, dau semne de otrăvire. Se deduce astfel
posibilitatea ca viitorul omenirii să fie pus sub
semnul întrebării, dacă bineînţeles nu se iau
măsuri energice de protecţie a planetei.
Omul a înţeles că face şi el parte din natură,
că Terra şi resursele ei sunt limitate, că
această planetă funcţionează ca un sistem şi
că dereglările produse într-un loc pot avea
repercursiuni pentru un întreg circuit, inclusiv
pentru om. Omenirea nu poate renunţa însă la
dezvoltarea economică şi socială. Căile pentru
sporirea calităţii vieţii şi menţinerea unei bune
calităţi a mediului înconjurător sunt utilizarea
resurselor acestuia în aşa fel încât să se poată
regenera şi conserva în permanenţă.
7
 Primele iniţiative de ocrotire a mediului
au apărut acum aproximativ 200 ani, din
necesitatea salvării unor specii pe cale de
dispariţie. Cu timpul, motivele care au impus
ocrotirea naturii s-au diversificat.
Începând din 1970, au apărut semne clare
de îmbolnăvire a planetei: subţierea stratului
de ozon, încălzirea globală, ploile acide,
poluarea apelor, a aerului şi a solului. Oamenii
au început să înţeleagă necesitatea adoptării
unui comportament responsabil faţă de
natură. Însă responsabilitatea omului pentru
ocrotirea mediului înconjurător este atât
individuală, dar mai ales colectivă: protecţia
naturii angajează colaborare şi sprijin reci-
proc pe plan local, judeţean, naţional şi, mai
ales, internaţional.
Construind fabrici şi uzine, dezvoltând
oraşele şi transporturile, defrişând pădurile
pentru a folosi lemnul şi a mări suprafeţele
agricole, aruncând nepăsător în apă şi în aer
cantităţi mari de deşeuri poluante, omul a
stricat echilibrul natural existent în mediul
înconjurător, aşa încât uneori şi-a pus în
pericol însăşi viaţa.
În asemenea situaţie, fiinţa umană s-a văzut
nevoită să ia atitudine pentru înlăturarea
răului pe care l-a produs şi să treacă urgent la
luarea unor măsuri pentru protecţia mediului
înconjurător, pentru menţinerea în natură a
unui echilibru normal între toţi factorii care
compun mediul.
Pentru ca Pământul să rămână o planetă
vie, interesele oamenilor trebuie corelate cu
legile naturii.
Autoritatea centrală de protecţie a mediului
în România o reprezintă Ministerul Mediului
şi Gospodăririi Apelor, care coordonează
8
agenţiile regionale şi teritoriale de protecţie
a mediului.
Sistemul legislativ naţional pe linie de
mediu include acte normative care prevăd
combinarea gestionării raţionale a resurselor
naturale cu prevenirea şi controlul poluării,
stimulând prevenirea sau limitarea efectelor
degradării mediului cauzate de poluare.
Sunt astfel reglementate toate activităţile
umane importante care au impact asupra
ambientului, în scopul asigurării unui mediu
înconjurător sănătos.
Legea Protecţiei Mediului (Codul
Mediului) este cel mai important
act normativ, care creează cadrul de
reglementare pentru protejarea calităţii
factorilor de mediu (apă, aer, sol) şi conser-
varea biodiversităţii. La baza documentelor
legislative de mediu din România stau
principii precum:
• dezvoltarea durabilă
• prevenirea şi controlul integrat al poluării
• poluatorul plăteşte
• producătorul răspunde etc.
Organizaţii nonguvernamentale au luat
fiinţă la nivel local, naţional şi internaţional
pentru combaterea poluării în întreaga
lume. Există peste 50.000 de organizaţii la
nivel internaţional şi aproximativ 150 în ţara
noastră.
Un demers modern şi voluntar pentru
demonstrarea preocupării de a respecta
legislaţia de mediu, de a preveni poluarea
şi de a asigura continua îmbunătăţire a
performanţelor în domeniul mediului
constă în dezvoltarea şi certificarea la
nivelul agenţilor economici a unui sistem de
disciplinare a problemelor de mediu (sistem
de management de mediu), în conformitate
cu prevederile standardului internaţional:
SR EN ISO 14001:1997. Sistemul respectiv
prevede identificarea principalelor probleme
de mediu şi a căilor de rezolvare a acestora,
alcătuirea unei structuri organizatorice, de
comunicare şi de documentare necesare
ţinerii sub control a problemelor depistate,
apoi verificarea şi analizarea rezultatelor
obţinute în scopul unei situaţii din ce în ce
mai bune în raport cu mediul.
Scopul programului „Creează-ţi mediul!”
este: responsabilizarea elevilor şi, implicit
a părinţilor şi a întregii comunităţi locale,
în vederea protejării mediului înconjurător.
Competenţele create de acest program
vizează ştiinţa, dorinţa şi atitudinea
manifestă de a proteja viaţa!
Programul „Creează-ţi mediul!” propune
formarea şi dezvoltarea unor abilităţi de bază
şi specifice, ca:
• ablitităţi informative şi de relaţionare;
• abilităţi comunicative multiple;
• abilităţi argumentative şi critice;
CICLUL GIMNAZIAL - OBIECTIVE CADRU:
1. Dezvoltarea spiritului de investigaţie şi
cercetare ştiinţifică, a capacităţii de comunicare
a elevilor, utilizând o terminologie adecvată.
2. Cunoaşterea relaţiilor de cauzalitate dintre
fenomenele din natură, viaţa pe pământ şi
activităţile umane.
• abilităţi participative şi de colaborare;
• abilităţi productive şi creative, ca bază
a atitudinilor pro-ecologice definite în
termeni de implicare efectivă.
Acest program se centrează pe dezvoltarea
tridimensională a personalităţii elevilor:
cognitivă, afectivă şi participativă, propu-
nând următoarele seturi de competenţe:
• competenţe cognitive: cunoştinţe despre
mediul înconjurător, poluare, forme de
poluare, poluatori, protecţia mediului
înconjurător etc;
• competenţe afective: aderenţa şi susţinerea
principiilor promovate de programul
„Creează-ţi mediul !”;
• competenţe participative: implicarea
şi susţinerea nemijlocită a ideilor şi
principiilor ecologiste, manifestarea unor
atitudini civice.
3. Dezvoltarea şi manifestarea unor atitudini
şi comportamente de exprimare a opiniilor
faţă de semeni în relaţia lor cu mediul natural
înconjurător.
4. Dezvoltarea unui comportament de respect şi
protejare faţă de mediu, la nivel social.
9
10

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI
EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1. Dezvoltarea spiritului de investigaţie şi cercetare ştiinţifică, a capacităţii de
comunicare a elevilor, utilizând o terminologie adecvată.
Obiective de referinţă
La sfârşitul clasei a VI-a, elevul va fi capabil:
1.1. să utilizeze informaţia ca posibilitate
de cunoaştere de tip ştiinţific;
1.2. să realizeze experimente pe teme
date selectând materialele şi
ustensilele adecvate;
1.3. să identifice modalităţile de poluare a
mediului;
1.4. să aplice terminologia generală legată
de deşeuri la realitatea înconjurătoare.
2. Cunoaşterea relaţiilor de cauzalitate dintre fenomenele din natură, viaţa pe
pământ şi activităţile umane.
Obiective de referinţă
La sfârşitul clasei a VI-a, elevul va fi capabil:
2.1. să realizeze corelaţii între activităţile
umane şi efectele lor poluante;
2.2. să utilizeze proceduri minime de
investigaţie într-un caz de poluare;
2.3. să identifice impactul activităţilor
umane asupra mediului;
Clasa a 6-a
Exemple de activităţi de învăţare
Pe parcursul clasei a VI-a se recomandă următoarele activităţi:
- folosirea conceptelor în situaţii noi,
- identificarea activităţilor umane cu efect poluant din orizontul
local,
- exerciţii de utilizare a terminologiei specifice,
- investigaţii pe temă propusă sau aleasă,
- alcătuirea unor portofolii cu informaţii privind sursele de poluare
din orizontul local,
- întocmirea unor fişe de observaţii,
- exerciţii de identificare a unor tipuri de deşeuri din gospodărie,
şcoală, cartier etc.,
- compararea noţiunilor însuşite anterior cu fapte şi cazuri observate
direct (de ex.: surse de deşeuri, colectare, transportul şi depozitarea
lor etc.)
Exemple de activităţi de învăţare
Pe parcursul clasei a VI-a se recomandă următoarele activităţi:
- observare liberă,
- observare dirijată,
- dezbaterea unor cazuri preluate din presa locală,
- activităţi pe grupe şi cu grupe de elevi,
- întocmirea unor fişe de observaţii,
- realizarea de portofolii cu privire la efectele activităţilor umane din
zona lor asupra mediului,
- identificarea soluţiilor,
- observarea şi selectarea unor zone poluate,
- descrierea mecanismului de poluare.
11
 3. Dezvoltarea şi manifestarea unor atitudini şi comportamente de exprimare a
opiniilor faţă de semeni în relaţia lor cu mediul natural înconjurător.
Obiective de referinţă
La sfârşitul clasei a VI-a, elevul va fi capabil:
3.1. să manifeste toleranţă, interes şi
curiozitate în exprimarea opiniilor
privind relaţia omului cu mediul;
3.2. să-şi manifeste interesul faţă de relaţia
om-natură prin aplicaţii practice;
3.3. să identifice soluţii pentru ameliorarea
aspectelor negative întâlnite în mediul
de viaţă.
4. Dezvoltarea unui comportament de respect şi protejare faţă de mediu, la nivel
social.
Obiective de referinţă
La sfârşitul clasei a VI-a, elevul va fi capabil:
4.1. să se implice responsabil în activităţi
de protecţie a mediului înconjurător;
4.2. să manifeste un comportament
responsabil faţă de mediu prin măsuri
de protecţie adecvate;
4.3. să-şi asume responsabilităţi privind
protejarea şi ameliorarea mediului.
CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII
Activităţile umane şi efectul lor asupra
mediului
1. Impactul activităţilor industriale
2. Impactul activităţilor agricole
3. Impactul transporturilor
4. Poluarea radioactivă
5. Poluarea fonică
12
Exemple de activităţi de învăţare
Pe parcursul clasei a VI-a se recomandă următoarele activităţi:
- dezbaterea unor cazuri de poluare din orizontul local,
- comentarea unor exemple pozitive de păstrare a calităţii mediului
înconjurător,
- redactarea de materiale informative pe teme de poluare a
mediului,
- acţiuni de ecologizare a unor spaţii (şcoală, parcuri, zone turistice,
etc.),
- activităţi-competiţii de identificare a unor soluţii pentru anumite
probleme,
- colectarea de materiale reciclabile,
- confecţionarea unor jucării prin valorificarea unor deşeuri
colectate.
Exemple de activităţi de învăţare
Pe parcursul clasei a VI-a se recomandă următoarele activităţi:
- realizarea unor fluturaşi către comunitatea locală cu îndemnuri
ecologiste,
- sondaje de opinie privind atitudinea elevilor/adulţilor
/adulţilor
adulţilor faţă de
ocrotirea şi protecţia mediului,
- stabilirea unor reguli de conduită faţă de mediul înconjurător prin
jocuri de rol, jocuri didactice, mici spectacole,
- realizarea de expoziţii cu tematică ecologică,
- vizionarea de filme, diapozitive despre degradarea mediului,
- participări la acţiuni de ocrotire şi conservarea a mediului,
- colectarea selectivă a deşeurilor.
Deşeurile
1. Ce sunt deşeurile?
2. Surse de deşeuri
3. Colectarea, transportul şi depozitarea
deşeurilor
4. Reciclarea deşeurilor
PLANIFICAREA ORELOR

1. Lecţie introductivă 2 ore

2. Activităţile umane şi efectele lor asupra mediului 19 ore
1. Impactul activităţilor industriale 5 ore
- efectele activităţilor industriale asupra mediului natural 2 ore
- soluţii de protecţie a mediului 2 ore
- Evaluare 1 oră
2. Impactul activităţilor agricole 5 ore
- efectele activităţilor agricole asupra mediului natural 2 ore
- soluţii de protecţie a mediului 2 ore
- Evaluare 1 oră
3. Impactul transporturilor 5 ore
- de ce se dezvoltă transporturile? 1 oră
- efectele transporturilor asupra mediului 2 ore
- soluţii de protecţie a mediului 1 oră
- Evaluare 1 oră
4. Forme speciale de poluare 4 ore
- poluarea nucleară (radioactivă) 2 ore
- poluarea sonoră (fonică) 2 ore
3. Deşeurile 7 ore
1. Ce sunt deşeurile? 1 oră
2. Principalele surse de deşeuri 2 ore
3. Colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor. 2 ore
4. Reciclarea. De ce se reciclează deşeurile? 1 oră
5. Evaluare 1 oră
4. Ghidul ecologistului 2 ore
5. Evaluare finală 2 ore
6. Lecţii la dispoziţia profesorului 1-2 ore

13
14
 Lecţie introductivă numărul de ore: 2 ore

Aplicarea Testului verde (Ghidul tânărului pentru salvarea planetei de Debbie Silver şi
Bernadette Valley)

A. Aspecte ecologice: 4. Reciclarea înseamnă:

a. a cumpăra lucruri la mâna a doua;
1. Folosirea detergenţilor ecologici va:
b. refolosirea deşeurilor;
a. proteja fibrele hainelor;
c. producerea de gaz din gropile de
b. opri depunerea substanţelor toxice în
gunoi.
maşina de spălat;
c. preveni dezvoltarea exagerată a 5. A renunţa la carne este o idee bună pentru că:
plantelor acvatice. a. poate opri defolierea;
b. te opreşte de la a mânca prea multe
2. Este bine să se închidă lumina pentru că:
grăsimi;
a. economisim astfel bani;
c. toate la un loc.
b. se reduc radiaţiile din straturile joase
ale atmosferei;
c. ajută la prevenirea cataractei.

3. Trebuie să se extragă plumbul din benzină,

deoarece:
a. o ieftineşte;
b. produce ploaia acidă;
c. afectează creierul copiilor.

B. Mod de viaţă ecologic:

Da Nu
1. Familia ta cumpără produse dietetice din magazine?
2. Familia ta găteşte mâncare dietetică?
3. Familia ta citeşte întotdeauna lista cu ingrediente a alimentelor pe
care le cumpără?

15
 Da Nu
4. Foloseşti acasă sau la şcoală hârtie reciclată?
5. Colectezi ziare pentru a le recicla?
6. Pentru călatorii scurte mergi pe jos, dacă e posibil?
7. Maşina familiei are benzină fără plumb?
8. Stingi lumina dacă nimeni nu are nevoie de ea?
9. Ştii unde se află cel mai apropiat punct de colectare a deşeurilor?
10. Cutiile de aluminiu sunt reciclabile?
11. Poţi numi o specie pe cale de dispariţie?
12. Familia ta cumpără deodorante care nu afectează stratul de ozon?
13. Ai scris vreodată unei fabrici pentru a te plânge de poluare?
14. Aparţii unui grup cu activitate ecologică? (Da=5p.)
15. Ai participat vreodată la campanii cu subiect ecologic? (Da=5p.)

A. Apecte ecologice:
Se punctează fiecare răspuns corect: 1.c, 2.a, 3.c, 4.b, 5.c.

B. Mod de viaţă ecologic:

Se punctează fiecare „Da“. Se adună punctajul de la cele două teste şi se stabileşte categoria
în care se încadrează:
Categoria Punctaj
1-10 puncte Verde foarte palid
11-17 puncte Verde palid
17-23 puncte Verde
23-28 puncte Foarte verde
Interpretarea chestionarului:
Verde foarte palid – O lume întreagă te aşteaptă. Continuă să te informezi!
Verde palid – Ai început deja să observi că o parte a vieţii tale nu e chiar ecologică. Eşti puţin
curios în ceea ce priveşte ecologia, şi, bineînţeles, ai dori să afli mai multe.
Verde – Te gândeşti într-adevăr la modul în care trăieşte planeta şi ştii că tot ceea ce faci,
bun sau rău, are consecinţe mai devreme sau mai târziu. Cunoşti cel puţin una din statisticile
îngrijorătoare depre planetă şi eşti profund afectat de dispariţia unor specii. Urmăreşti
programe ecologice la TV şi te-ai gândit să aderi la un grup/ o organizaţie ecologică.
Foarte verde – Acorzi problemelor ecologice multă atenţie şi încerci să trăieşti într-un mod
care nu afectează planeta. Eşti un adevărat ecologist, chiar dacă prietenii tăi nu îţi înţeleg
obsesia pentru mediu, dar cu puţină răbdare îi vei face să gândească la fel ca tine.

16
 Activităţile umane şi
efectele lor asupra mediului
1. EFECTELE ACTIVITĂŢILOR INDUSTRIALE ASUPRA MEDIULUI
numărul de ore: 2 ore
A. STRATEGIA DIDACTICĂ:
1. Activitate independentă: Imaginaţi-vă
că sunteţi un peştişor dintr-un râu în care o
nouă fabrică va deversa apele reziduale. Ce
schimbări veţi observa ?
2. Ştiu, vreau să ştiu, am aflat!
Principalele surse de poluare a mediului
sunt: industria, agricultura, transporturile,
activităţile menajere etc.
Analizând câteva din subramurile mai
importante ale industriei, putem evidenţia
şi câteva din efectele lor asupra mediului
înconjurător.
Industria energetică şi a petrolului emană
gaze, pulberi sedimentabile, mirosuri, dioxid
de sulf, dioxid de carbon, compuşi organici
toxici şi prezintă un risc crescut de explozii şi
incendii.
Termocentralele sunt responsabile pentru
o cantitate foarte mare de emisii de dioxid
de sulf. Furnalele lor dispersează fumul pe o
bază foarte întinsă. Dioxidul de sulf din acest
fum, împreună cu oxizii de azot, are o mare
contibuţie la producerea ploii acide. Toate
formele de producere a electricităţii au un
impact negativ asupra mediului. Cu toate
acestea, sursele de energie neconvenţională,
cum ar fi vântul sau valurile, sunt mult mai
puţin poluante decât combustibili fosili (petrol,
cărbune, gaze). Fumul din termocentrale
numărul de ore: 19 ore
poate fi detoxificat folosindu-se unităţi de
desulfurizare, care pot elimina dioxidul de
sulf, dar care nu pot stopa emisia de dioxid de
carbon, principala cauză a efectului de seră.
Electricitatea este produsă şi în centralele
nucleare, care produc deşeuri radioactive
foarte periculoase pentru sănătate. Aceste
deşeuri emană radiaţii pe perioade lungi, de
mii de ani, şi sunt foarte dificil de depozitat
într-un mod corespunzător.
Industria de hârtie şi celuloză se remarcă
prin poluarea cu emisii de dioxid de sulf, dioxid
de carbon, hidrogen sulfurat, mercaptani,
toxine etc. Din această cauză, zonele limitrofe
devin improprii pentru culturi irigate şi pentru
creşterea animalelor.
Industria chimică care prelucrează produşi
chimici organici sau minerali, elimină o gamă
foarte largă de noxe şi prezintă risc de explozii
şi incendii. Emisiile de pulberi sedimentabile,
dioxid de sulf, monoxid de carbon, metale
grele, cianuri, substanţele chimice organice,
mirosurile, depind de procedeele folosite şi de
chimicalele produse.
Industria extractivă poate fi la suprafaţă sau
în subteran. În exploatările la suprafaţă se
procedează la decopertarea solului fertil, care
se transportă şi depozitează separat de roca
sterilă care acoperă zăcământul. După ce s-a
exploatat zăcământul, se readuce sterilul şi
17
 apoi straturile de sol în ordinea decopertării.
Acest teren va fi scos din producţie pe o
perioadă foarte lungă şi va necesita cheltuieli
mari pentru readucerea stării de fertilitate.
Emisiile de pulberi sedimentabile, dioxid de
sulf, monoxid de carbon, hidrogen sulfurat,
mercaptani, compuşii organici toxici, miro-
surile sunt câteva din efectele industriei
extractive. Exploatările prezintă un risc cres-
cut de producere a expoziilor şi incendiilor.
Industria de pielărie poluează atmosfera
cu emisii de praf de piele, hidrogen sulfurat,
dioxid de carbon, compuşi de crom, eliminând
ape uzate cu scurgeri de la numeroase soluţii
toxice utilizate.
Siderurgia poluează mediul prin emisii de
fum formate din pulberi, combustibili nearşi,
cenuşă, gaze de ardere. Pulberile măresc
nebulozitatea şi acoperă frunzele, producând
disfuncţionalităţi ale fotosintezei şi distrugând
clorofila.
Compuşii fluorului sunt emişi de cuptoarele
care folosesc fluorura de calciu, diminuând,
spre exemplu, recolta de grâu cu 10-30%.
Stocarea necorespunzătoare a minereului,
când acesta este uscat şi se prezintă sub formă
de praf fin, prezintă pericolul de poluare a
mediului prin vânt şi ploi.
Industria materialelor deconstrucţii deter-
mină poluarea atmosferei cu pulberi care
se pot sedimenta. În asemenea condiţii,
vegetaţia este afectată şi are loc modificarea
reacţiei solului, compromiţând fertilitatea
lui. Apa uzată este contaminată cu petrol şi
metale grele.
Industria materialelor plastice şi a fibrelor
sintetice emană gaze de tip vinil, compuşi
greu degradabili, sulfură de carbon, cu
mirosuri care determină stări de disconfort
şi cu efecte fiziologice nedorite la animale.
Stabilizatorii utilizaţi la fabricarea PVC-ului au
efecte cancerigene.
18
Industria alimentară de conservare prin frig
utilizează freoni ca agenţi de răcire, dar aceştia
se folosesc şi în industria cosmeticelor la
spray-uri. Cum asemenea gaze afectează
stratul de ozon, care are un rol protector
împotriva radiaţiilor ultraviolete, s-a hotărât
pe plan internaţional înlocuirea freonilor cu
alte gaze nepoluante.
Efectele principale asupra mediului constau în:
• acidificarea lacurilor şi a apelor curgătoare,
datorată ploilor acide;
• dispariţia speciilor de plante şi animale din
apele cu aciditate crescută;
• creşterea concentraţiei de mercur în ape,
implicit în flora şi fauna ce populează
aceste ape, de unde este transferat omului
având efecte asupra danturii şi a sistemului
osos, înlocuind calciul, ceea ce duce la
fracturarea cu uşurinţă a oaselor, precum
şi la deformarea scheletului;
• afectarea apelor freatice;
• acidificarea solului, fapt ce produce
creşterea concentraţiei de metale toxice,
însoţită de dispariţia nutrienţilor;
• scăderea producţiei agricole;
• îmbolnăvirea şi dispariţia pădurilor.
B. EVALUARE:
realizarea hărţii zonei;
analiza produselor activităţii elevilor.
C. RESURSE EDUCAŢIONALE:
fişe de activitate;
set de fotografii şi planşe;
dicţionar;
materiale necesare confecţionării posterelor.
 Acum în lume:

• în 1994, în localitatea Bhopal (India), peste

4.000 de persoane au murit şi alte aproape
200.000 au avut de suferit în urma unei scurgeri
de dioxină (substanţă toxică) survenite de la un
combinat chimic;
• în prezent, 85-90% din totalul de energie
utilizată este produsă prin arderea combus-
tibililior fosili;
• în apele oceanice pătrund anual 5-10
milioane tone petrol;
• pentru a asigura necesarul de hârtie numai
pentru ziua de duminică în SUA, sunt necesari
500.000 de copaci;
• în fiecare minut, pe glob, dar îndeosebi la
tropice, se distrug 30 de hectare de pădure;
• industria chimică contribuie cu 45% la cele
6 miliarde de tone de substanţe poluante
deversate în râuri.

Rolul tău!
• Economiseşte energia!
• Foloseşte cât mai puţine ambalaje!
• Ai grijă de obiectele personale pentru
a le prelungi „viaţa“!
• Doneză lucrurile de care nu mai ai
nevoie, dar care sunt în bună stare,
altor oameni. Astfel, o parte din bunuri
pot fi refolosite
şi se reduce
cantitatea de
materii prime şi
energie folosită
pentru obţinerea
altora.

19
 Aplicaţii
1. Realizaţi un poster cu un oraş învăluit în smog.

2. Precizaţi efectele industriei locale asupra mediului.

3. Realizaţi harta zonei, cu marcarea punctelor de poluare şi a resurselor

naturale.

20
2. SOLUŢII DE PROTECŢIE A MEDIULUI
numărul de ore: 2 ore
A. STRATEGIA DIDACTICĂ:
1. Ştiu, vreau să ştiu, am aflat!
Ca o consecinţă a dezvoltării tehnice, a crescut
gradul de poluare a mediului, cu consecinţe
nefaste asupra evoluţiei vieţii pe Pământ. Astfel,
omenirea este pusă în situaţia de a găsi soluţii
eficiente pentru anihilarea sau reducerea
factorilor poluanţi, în scopul asigurării unei
mai bune protecţii a vieţii pe pământ.
Industria produce probleme mediului oriunde
pe glob. Ea consumă 37% din energia planetei
şi emite 50% din dioxidul de carbon mondial,
90% din oxizii de sulf şi toate chimicalele care
afectează acum stratul de ozon. În fiecare an,
industria este producătoare a 2,1 miliarde
de tone deşeuri solide şi 338 milioane de
tone deşeuri periculoase. În toate fazele de
obţinere a unui produs apar o serie de produse
secundare şi reziduurii care sunt deversate în
mediu. De asemenea, produsul uzat devine un
element de poluare a mediului, care, de cele
mai multe ori, nu reuşeşte să-l asimileze. Pe de
altă parte, înlocuirea lui presupune reluarea
întrgului flux tehnologic, cu tot ansamblulu
de consumuri şi factori poluanţi. Este adevărat
că natura posedă arme proprii împotriva
poluării.
S-a constatat că în marile oraşe sunt 4 milioane
de germeni microbieni/mc aer, pe când aerul
din jurul pădurii are 50 de germeni/mc. aer.
În afară de împăduriri, se impun luate şi alte
măsuri pentru protecţia mediului, cum ar fi:
• instalarea filtrelor de reţinere a pulberilor şi
gazelor nocive;
• amplasarea obiectivelor industriale în afara
localităţilor, în raport cu direcţia curenţilor
de aer predominanţi;
• interzicerea deversărilor poluanţilor în ape;
• tratarea mecanică, chimică şi biologică a
apelor uzate;
• utilizarea substanţelor chimice selectiv, cu
remanenţă redusă;
• acoperirea sterilului de la furnale cu pământ
şi plantarea salcâmilor;
• eliminarea combustibililor fosili sau
diminuarea folosirii lor;
• reciclarea mai multor materiale decât în
prezent; economisirea tuturor formelor de
energie.
Ideal ar fi să dispunem de o industrie care să
nu polueze (sau măcar să polueze cât mai
puţin). Cum ar trebui concepută o asemenea
industrie? Iată câteva idei:
• să nu se facă risipă de materii prime;
• să se facă uz de resurse regenerabile, atât
materii prime, cât şi resurse energetice;
• să se recicleze toate deşeurile în cadrul
propriei instalaţii sau ca materie primă
pentru alt domeniu;
• să se producă echipamente şi bunuri cu
un ciclu de viaţă mai lung, eventual chiar
proiectându-se astfel încât să se poată
adapta progresului tehnic şi schimbărilor la
modă.
O economie bazată pe combustibili fosili
poate exista numai temporar, deoarece pe
termen lung aceştia dezechilibrează sistemele
naturale de care depinde întreaga economie.
Pentru încetinirea încălzirii globale, va trebui
ca producţia de cărbune şi petrol să scadă.
Generarea de electricitate folosind sursele
convenţionale sau nucleare determină
pierderea a jumătate din energia totală
produsă, sub formă de căldură. O mare parte
din această energie ar putea fi folosită ca
21
 generatoare de electricitate la nivel local, sau
pentru încălzirea locuinţelor, prin utilizarea
apei calde produse prin condensarea aburilor
din tancurile de răcire.
Vântul şi lumina solară sunt prezente din
abundenţă în cele mai multe zone ale glo-
bului, astfel încât pot înlocui combustibili fosili
odată cu dezvoltarea economiei. In ultimii
câţiva ani, 20.000 de locuinţe din Kenya au
fost electrificate folosind celule solare.
Producerea de energie folosind puterea
vântului se face cu ajutorul turbinelor de vânt,
echipate cu o elice ce roteşte un generator
electric. Ele sunt amplasate de regulă în zone
cu vânturi puternice şi constante, cum ar fi
zonele de coastă.
Energia hidroelectrică este foarte răspândită
ca exploatare, furnizând un sfert din cantitatea
de electricitate produsă în lume. Nu este la fel
de poluantă ca şi energia obţinută cu ajutorul
combustibililor fosili, dar prin construirea de
hidrocentrale se afectează zonele din jurul
acestora şi contribuie la dezvoltarea efectului
de seră din cauza metanului care se degajă prin
descompunerea materiei organice acumulate
în bazinele de retenţie a apei.
Utilizând energia într-un mod eficient, se
poate reduce substanţial cantitatea de energie
care este transpusă în forme nefolositoare. De
exemplu, un bec eficient din punct de vedere
energetic, produce aceeaşi cantitate de lumină
folosind 1/5 din electricitatea utilizată de un
bec normal. Aceste becuri sunt fluorescente
sau cu halogeni. Există frigidere care folosesc
doar 1/3 din electricitatea celor obişnuite, la
o aceeaşi capacitate. Izolarea pereţilor, pode-
lelor, a plafoanelor şi a ferestrelor poate deter-
mina păstrarea căldurii în locuinţe, în sezoanele
reci. În acest caz, cantitatea de energie folosită
penru încălzirea locuinţelor poate fi redusă cu
70%, protejându-se astfel mediul, în acelaşi
timp cu realizarea de economii băneşti.
Pentru ca industria să fie durabilă, una dintre
22
condiţii ar fi reciclarea mai multor materiale,
deoarece necesită mai puţină energie pentru
prelucrare, depinde mai puţin de minerit şi
reduce generarea de deşeuri. De exemplu,
miniuzinele folosesc deşeuri feroase în loc de
minereu de fier, procesându-le în furnale cu
arc electric în locul celor tradiţionale. Acestea
produc oţelul cu efecte minime asupra
mediului şi la preţuri avantajoase. Alt exemplu
constă în reciclarea hârtiei care a devenit un
instrument vital al restaurării echilibrelor
naturale ale pădurilor lumii. Nu sunt protejaţi
numai arborii, ci şi miliarde de vieţuitoare
care trăiesc în şi printre aceştia. Capacitatea
pădurilor de a modera climatele locale
absorbind şi emanând apă, de a ancora solurile
şi de a reduce eroziunea va fi menţinută, iar
valoarea estetică a acasteia va fi păstrată.
O piesă de bază a industriei durabile ar fi
fabrica cu emisii nule. Aceste facilităţi aparţin
maidegrabăviitorului,deoareceînprezentdoar
câteva încercări au fost făcute să funcţioneze.
Ele reprezintă o direcţie ademenitoare de
cercetare, deoarece vor reduce costurile de
producţie şi vor elimina poluarea, precum
şi costurile depoluării. De exemplu, au fost
descoperiţi coloranţii nepoluanţi care vopsesc
lâna şi textilele şi apoi se descompun în sol
fără a produce daune.
B. EVALUARE:
elaborarea unui proiect;
analiza produselor activităţii elevilor;
expoziţia cu lucrările elevilor.
C. RESURSE EDUCAŢIONALE:
fişe de activitate;
set de fotografii şi planşe;
dicţionar;
textul suport.
 Rolul tău!
• Informează-i pe cei din jurul tău
despre problemele de mediu pe care
le observi. Poţi sugera luarea unor
măsuri şi te poţi implica direct în
această activitate!
• Foloseşte cu măsură sistemul de aer
condiţionat!
• Nu utiliza produse care
contribuie la deteriorarea
calităţii mediului, gen
produse de curăţare,
vopsele, solvenţi!

Acum în lume:

• noile locuinţe construite în Suedia sunt de

două ori mai eficiente din punct de vedere
energetic decât cele din Marea Britanie;
• producerea de hârtie reciclată foloseşte cu
60% mai puţină energie decât producerea de
hârtie nouă;
• economia de energie rămâne una din
soluţiile acceptate în vedereaa evitării poluării
produse de consumul de energie;
• omenirea consumă într-o zi cărbunele
produs de natură în decursul a milioane de
ani;
• în SUA, apa este utilizată în industrie de
9 ori înainte de a fi deversată ca apă reziduală;
• în SUA şi India se ard anual circa 130 milioane
tone lemn de foc; în SUA această cantitate
asigură doar 3% din consumul de energie, iar
în India asigură 25% din consumul de energie.

23
 Aplicaţii
1. Precizaţi modalităţi de economisire a tuturor formelor de energie
pentru şcoala şi locuinţa voastră.

2. Realizaţi un proiect despre una sau mai multe metode

neconvenţionale de producere a energiei, specificând avantajele
şi inconvenientele acestora (energia halieutică a valurilor, energia
mareelor, căldura geotermală, biogazul etc).

24
 Evaluare
numărul de ore: 1 oră

1. Realizaţi un proiect despre energia nucleară, precizând efectele

asupra mediului şi beneficiile faţă de metodele clasice de obţinere a
energiei electrice.

2. În urma unei vizite pe o platformă industrială, discutaţi despre

formele de poluare şi soluţiile de diminuare a poluării (precizaţi şi
soluţiile luate până în prezent de poluator).

3. Aţi auzit de Ziua Pământului? Dar de cea a mediului? Dacă vreţi să

aflaţi mai multe, citiţi ghidul ecologistului.

4. Completaţi tabelul următor:

Unde sunt spaţii verzi în

localitatea voastră?

Unde sunt zone poluate în

localitatea voastră?

Unde pleci la sfârşitul

săptămânii sau în vacanţă?

Care sunt locurile poluate

unde nu te-ai duce?

25
 3. EFECTELE ACTIVITĂŢILOR AGRICOLE ASUPRA MEDIULUI
numărul de ore: 2 ore
A. STRATEGIA DIDACTICĂ:
1. Ştiu, vreau să ştiu, am aflat!
Agricultura este o sursă de poluare a mediului
prin:
• declanşarea şi favorizarea proceselor de
degradare a solurilor;
• folosirea pesticidelor;
• utilizarea în exces a îngrăşămintelor
chimice;
• activitatea fermelor;
• păşunatul excesiv;
• irigaţiile excesive;
• practicarea monoculturii.
Degradarea solurilor se datorează eroziunii
produse de către factorii naturali (acţiunea
vânturilor asupra solurilor, seceta, iar în
zonele deluroase activităţi de spălare şi
transport al apei), dar şi defrişărilor realizate
de către om. Pădurile au un rol important în
cadrul mediului înconjurător. Ele reţin mari
cantităţi de apă în sol, prevenind formarea
torenţilor şi eroziunea solului.
Pădurile situate de-a lungul văilor râurilor
influenţează viteza şi debitul apelor, realizând
astfel un control eficient asupra eroziunii
solurilor, inundaţiilor şi depunerilor de
materiale din râuri.
Despăduririle duc la accelerarea eroziunii şi
pierderea solurilor. Defrişarea pădurilor pe
suprafeţe mari are efecte nu numai asupra
calităţii solurilor, ci şi asupra regimului climatic,
26
prin scăderea cantităţii de apă evaporată,
reducerea cantităţii de precipitaţii, creşterea
temperaturilor medii anuale şi uscăciune. În
aceste condiţii, climatul local devine mai cald
şi mai uscat, iar umiditatea şi fertilitatea solului
scade. Despăduririle masive, dar şi desecările
în scopul obţinerii de terenuri agricole au
dus la distrugerea unor medii de viaţă
naturale, astfel că diferite plante şi animale
au dispărut sau sunt pe cale de dispariţie.
Distrugerea pădurilor are efecte globale,
afectând circuitul global al carbonului şi
oxigenului şi susţinând procesul de încălzire
la nivel global.
Agricultura modernă este dependentă de
folosirea în exces a pesticidelor (substanţe
chimice sintetice) care pot omorî dăunătorii
agricoli. Există mai multe tipuri de pesticide,
fiecare acţionând asupra unui grup specific
de organisme. Astfel, pentru combaterea
insectelor se folosesc insecticide, pentru
combaterea buruienilor se folosesc ierbicide,
iar în cazul ciupercilor, fungicide. O parte a
acestor substanţe ajung în apele subterane
sau în râuri, fiind spălate de pe suprafeţele
agricole. Altele ajung în apele de suprafaţă
cu ocazia împrăştierii lor din avioane sau din
utilaje. Unele substanţe persistă în mediu timp
îndelungat, cauzând o serie de probleme
ecologice (afectează circuitele biologice). Din
atmosferă pesticidele datorită precipitaţiilor
ajung pe sol şi în ape de unde sunt preluate
de organisme. De exemplu, pesticidele din
ape, sunt preluate de către alge, care sunt
hrană pentru crustaceii mici, care la rândul
lor sunt hrană pentru peşti şi de aici ajung la
om cu consecinţe asupra sănătăţii.
Îngrăşămintele chimice sunt folosite în
mod curent în agricultură pentru realizarea
unor recolte mai mari. Majoritatea lor
sunt compuse din azot, fosfor şi potasiu.
Poluarea cu îngrăşăminte chimice duce la
diminuarea fertilităţii solurilor, prin scăderea
de materie organică (humus). De asemenea,
pot favoriza apariţia substanţelor nocive în
apă, sol, furaje, alimente. Din această cauză,
alimentele respective contribuie la apariţia
cancerului. Când sunt folosite în exces, o
mare parte pătrunde în sol sau este spălată
de ploi, ajungând în râuri, lacuri şi canale,
unde provoacă fenomenul de eutrofizare.
Folosirea utilajelor agricole (tractoare,
semănători, combine etc.) duce la poluarea
aerului datorită prafului şi a particulelor
în suspensie. De asemenea, favorizează
scurgerea apelor de suprafaţă, eroziunea şi
compactarea solului.
Din fermele de animale rezultă mari cantităţi
de ape uzate şi dejecţii, care prezintă o mare
problemă sub aspectul polării mediului.
Astfel, deversarea acestora cauzează poluarea
apei şi a solului. Efectul provocat de aceste
reziduuri este diminuarea cantităţii de oxigen
din ape, ceea ce determină moartea peştilor
şi a celorlalte forme de viaţă acvatică. De
asemenea, mirosurile specifice gunoiului de
grajd cauzeză neplăceri locuitorilor din zonă.
Păşunatul în exces a dus la distrugerea solului
şi la extinderea fenomenului de uscare
prematură a unor păduri.
Irigarea abuzivă distruge solul, ridică nivelul
apei freatice şi creează sărăturarea solurilor
sau formarea mlaştinilor şi bălţilor. Apariţia
acestora favorizează înmulţirea ţânţarilor
care povoacă disconfort populaţiei.
Activităţile de pescuit au impact asu-
pra mediului. Pescuitul marin, prin
supraexploatare duce la diminuarea
numerică a unor specii de peşti, la reducerea
diversităţii acestora. În urma procesării pe
nave a peştelui se poluează apa din cauza
instalaţiilor de procesare şi prelucrare. Mirosul
apărut se datorează aruncării în apă a peştelui
nefolosit, a măruntaielor şi a sângelui.
Adoptarea monoculturilor sărăceşte
solul şi contribuie la rezistenţa crescută
a dăunătorilor, ceea ce duce la folosirea
pesticidelor în cantităţi mai mari şi, eventual
a produselor mai toxice. Folosirea exagerată
a pesticidelor poate duce la perturbări în
stabilitatea mediilor de viaţă prin eliminarea
insectelor folositoare, duşmanii naturali ai
dăunătorilor. Fără aceste insecte folositoare,
dăunătorii rămaşi pot afecta recoltele.
B. EVALUARE:
elaborarea unui poster despre efectele
activităţilor agricole asupra mediului;
analiza produselor activităţii elevilor.
C. RESURSE EDUCAŢIONALE:
fişe de activitate;
set de fotografii şi planşe;
dicţionar;
text suport;
materiale necesare confecţionării posterelor.
27
 Acum în lume:

• prin procesul de eroziune se pierd anual 150

milioane tone de sol;
Rolul tău!
• lichidul de fermentaţie al nutreţului este de 200
de ori mai periculos decât apele uzate provenite • Evitaţi utilizarea substanţelor toxice
din canalizări; periculoase!
• multe din pesticidele folosite pentru comba- • Cumpăraţi în cantităţi strict necesare
terea dăunătorilor se regăsesc după o perioadă de legumele şi fructele proaspete!
timp în alimentele de pe masa noastră;
• majoritatea mediilor de viaţă s-au format în • Spălaţi bine cu apă legumele şi fructele
decursul a mii de ani, iar distrugerea lor datorată înainte de a le folosi!
agriculturii este definitivă;
• anual dispar între 7 şi 20 milioane de hectare
• Contribuiţi la campaniile duse pentru
conservarea florei şi faunei!
de pădure.
• în Statele Unite ale Americii s-a relevat prezenţa
ierbicidele în apa de robinet în 28 din cele 29 de
oraşe testate;
• anual, apar un milion de cazuri de intoxicări cu
ierbicide, la nivel mondial;
• omul a început să practice agricultura în urmă
cu peste 10.000 de ani;
• în prezent terenurile cultivate ocupă
18 milioane de kilometri pătraţi;
• azotaţii folosiţi ca îngrăşământ sunt spălaţi de apa
de ploaie şi ajung în apa potabilă, producând blo-
carea hemoglobinei din sânge, determinând tul-
burări nervoase şi anemii grave, îndeosebi la copii.

28
 Aplicaţii
1. Identificaţi tipurile de poluanţi pentru agricultura locală.

2. Scrieţi şi discutaţi argumentele pro şi contra folosirii pesticidelor

şi îngrăşămintelor.

3. Din imaginile de mai jos, identificaţi sursele de poluare şi precizaţi

efectele lor.

29
 4. SOLUŢII DE PROTECŢIE A MEDIULUI
numărul de ore: 2 ore
A. STRATEGIA DIDACTICĂ:
1. Ştiu, vreau să ştiu, am aflat!
Utilizarea raţională a pesticidelor pentru
diminuarea impactului asupra mediului
presupune:
• folosirea unor substanţe cu toxicitate
scăzută, la care doza de substanţă activă şi
cantitatea aplicată să distrugă dăunătorii,
dar în acelaşi timp să nu afecteze celelalte
specii vegetale şi animale;
• alegerea momentului oportun pentru
folosirea pesticidelor trebuie să fie făcută
ţinând cont nu numai de stadiul cel mai
sensibil al dăunătorilor, ci şi de perioada în
care speciile dăunătorilor sunt mai puţin
expuse;
• folosirea pesticidelor pe suprafeţe cât mai
mici;
• folosirea unor produse sau combinaţii de
produse cu acţiune asupra mai multor
categorii de dăunători;
• cultivarea unor plante în preajma culturilor
pentru a atrage adulţii paraziţilor;
• folosirea de pesticide granulate, încap-
sulate, doar dacă este absolut necesar.
Sărăturarea şi ridicarea pânzei freatice
pot fi prevenite prin folosirea sisteme de
irigaţii adecvate şi performante (irigare prin
picurare), prin diminuarea pierderilor de apă
şi a aportului inegal ca urmare a defecţiunilor
tehnice sau a condiţiilor meteorologice (vânt)
şi printr-o gospodărire adecvată a terenurilor
irigate (construirea sistemelor de drenaj).
30
Împăduririle au un rol deosebit în prevenirea
eroziunii solului şi stabilizarea humusului.
Se propune încurajarea dezvoltării agri-
culturii ecologice (sau durabile), care nu
foloseşte substanţe de tipul pesticidelor,
iar utilizarea îngrăşămintelor organice este
mult mai raţională. Aceasta încurajează
diversificarea culturilor şi creşterea animalelor.
Diversificându-se culturile, se reduce posi-
bilitatea apariţiei dăunătorilor, aşa cum
s-ar întâmpla în cazul monoculturilor. De
asemenea, deşi producţia unei culturi
particulare poate să scadă, producţia agricolă
totală obţinută în fermele ecologice este la fel
de mare ca şi în cele intensive, iar veniturile
pot fi chiar mai mari. Acestea provin din pro-
ducţia de hrană, dar şi din activităţi asociate
acesteia, cum ar fi agroturismul, conservarea
diversităţii biologice, surse alternative de
energie etc. La acestea se adaugă calitatea
produselor şi avantajele pe care le prezintă
pentru conservarea mediului.
Prin realizarea unei agriculturi ecologice
se are în vedere productivitatea biologică,
protecţia şi ameliorarea resurselor şi mediului
înconjurător, sănătatea omului şi a tuturor
organismelor vii. Agricultura ecologică poate
duce la protejarea mediului şi a resurselor
naturale, la gospodărirea resurselor naturale
agricole, la menţinerea biodiversităţii, la
asigurarea de alimente de calitate şi în cantitate
suficientă pentru populaţie.
Prin utilizarea unor metode de combatere
biologică a dăunătorilor se pot reduce
cantităţile de pesticide, protejându-
se astfel mediul. Folosirea duşmanilor
naturali ai dăunătorilor (păsări, insecte şi
microorganisme), precum şi selecţionarea
seminţelor şi crearea de noi soluri duce
la creşterea productivităţii. De exemplu,
gărgăriţa este una din insectele folositoare,
ce ajută la lupta împotriva dăunătorilor.
Ingrăşămintele chimice pot fi înlocuite cu
deşeuri vegetale şi animale. Ajunse în sol,
ele contribuie la fertilizarea acestuia, dar prin
descompunere eliberează metan.
Modificarea tehnicilor agricole favorizează
diversitatea mediilor agricole, lăsând dăunăto-
rii la locul lor. Un exemplu este rotaţia culturilor,
care alternează culturile pe perioade de câţiva
ani pentru a împiedica permanentizarea
prezenţei unui anumit dăunător.
Un mod de a îmbunătăţii eficienţa producţiei
agricole constă în reducerea cantităţii de
alimente care sunt risipite. Mai mult de 20%
din producţia agricolă obţinută nu ajunge
pe mesele oamenilor din cauza deprecierii
calităţii, scurgerilor accidentale şi a pierderilor
datorate rozătoarelor şi insectelor. Eliminând
aceste pierderi, hrana ar deveni mai uşor
accesibilă, fără o exploatare suplimentară a
resurselor agricole.

B. EVALUARE:
elaborarea compunerilor şi discutarea lor;
analiza produselor activităţii elevilor.
C. RESURSE EDUCAŢIONALE:
textul suport;
dicţionar;
set de imagini şi fotografii.

31
 Acum în lume:

• reîmpădurirea pe scară largă ajută la

încetinirea sau chiar stoparea procesului de
încălzire cauzat de eliberarea în atmosferă a
dioxidului de carbon şi metanului;
• pădurile pot înmagazina de douăzeci până
la o sută de ori mai mult carbon decât orice alt
tip de vegetaţie pe acelaşi tip de teren;
• pentru vindecarea unui teren agricol care
a fost tratat cu îngrăşăminte chimice, sunt
necesari 2 ani, timp în care nu se cultivă nimic
pe el;
• o tonă de hârtie reciclată salvează 17 arbori
şi 7.000 de litri de apă.

Rolul tău!
• Folosiţi laptele numai în urma
fierberii!
• Plantează un arbore, pentru că el
înseamnă mai mult oxigen!
• Colectaţi plante medicinale! Nu se ştie
când veţi avea nevoie de ele!
• Foloseşte din natură numai ce se poate
reface!

32
 Aplicaţii
1. Ce soluţii propuneţi autorităţilor locale pentru diminuarea poluării
produse în urma activităţilor agricole?

2. Alcătuiţi o compunere cu tema: Pădurea şi rolul ei în cadrul mediului.

33
 Evaluare
numărul de ore: 1 oră

1. Prezentaţi câteva lucrări de amenajare care pot atenua şi reduce

eroziunea solului.

2. Utilizând harta fizică a României, localizaţi trei regiuni agricole

afectate de poluare. Menţionaţi care sunt principalii poluanţi ai
acestor regiuni.

3. Realizaţi o campanie de presă în sprijinul utilizării produselor

obţinute printr-o agricultură ecologică.

34
5. DE CE SE DEZVOLTĂ TRANSPORTURILE ?
numărul de ore: 1 oră
A. STRATEGIA DIDACTICĂ:
1. Ştiu, vreau să ştiu, am aflat!
Reţeaua de transporturi asigură legătura între
ariile cu materii prime, cele de prelucrare
şi în final de desfacere a produselor către
consumatori. Prin reţeaua de transport se
asigură schimburi de produse între diferite
regiuni geografice, deplasarea forţei de muncă
dinspre mediul rural spre cel urban şi invers,
deplasarea la locurile de recreere şi odihnă,
cu alte cuvinte, dezvoltarea turismului. În
afara reţelei de transporturi clasice, se adaugă
schimbul de informaţii prin poştă, radio,
televiziune, telefon, internet, sateliţi.
Transporturile au cunoscut o dezvoltare
spectaculoasă odată cu creşterea populaţiei şi
cu dezvoltarea economico-socială. In prezent,
pe drumurile Terrei circulă peste 600 milioane
de autovehicule, pe căile ferate circulă câteva
sute de mii de trenuri, în aer se află câteva
mii de avioane, iar fluviile, mările şi oceanele
sunt străbătute de câteva mii de vapoare.
Activitatea de transport implică existenţa unor
riscuri, atât pentru mediul înconjurător cât şi
pentru societatea umană.
În condiţiile creşterii ca dimensiuni, ca efectiv
şi ca viteză a mijloacelor de transport, deşi
au sporit măsurile de securitate, numărul
accidentelor cu consecinţe cum ar fi: pierderi
de vieţi omeneşti, distugeri de bunuri
materiale şi degradarea mediului este într-o
continuă creştere.
Transporturile rutiere au cunoscut cea mai
mare dezvoltare între toate categoriile de
transporturi, realizându-se pe 15 milioane
de kilometri de drumuri modernizate. Ele
sunt considerate foarte periculoase, cauzele
accidentelor fiind: viteza excesivă, oboseala
la volan, consumul băuturilor alcoolice,
defecţiuni ale mijloacelor de transport,
calitatea necorespunzătoare a drumurilor etc.
Autovehiculele asigură transportul mărfurilor
şi al pasagerilor pe distanţe medii sau lungi,
sunt rapide şi ajung în locuri greu accesibile
pentru alte mijloace de transport. Reprezintă
un mijloc de transport convenabil, la înde-
mână, fiind folosite pentru călătorii sau excursii,
pentu a parcurge distanţa dintre domiciliu şi
locul de muncă, şcoală sau magazine.
Transporturile feroviare au fost inaugurate
în 1930, în Marea Britanie, dezvoltându-se
apoi în întraga lume. Reţeaua feroviară densă,
cu numeroase magistrale transcontinentale,
creşterea vitezei de deplasare (în unele
cazuri peste 300 km/h), dificultăţile traseelor
străbătute şi erorile de semnalizare, fac ca
accidentele să fie foarte grave, mai ales că
numărul pasagerilor este ridicat ca volum faţă
de mărfurile transportate.
Transporturile maritime sunt mult mai
riscante decât cele fluviale datorită tonajului
mare al navelor. Ele se practică pe distanţe lungi
(în special pentru materii prime, produse finite
şi produse agro-alimentare), fiind esenţiale
în schimburile comerciale intercontinentale.
Cele mai grave şi cu cele mai mari consecinţe
asupra mediului sunt accidentele petroliere în
urma cărora „mareea neagră” distruge flora şi
fauna acvatică.
Transporturile aeriene sunt cele mai rapide,
dar şi cele mai scumpe. Ele se realizeză
35
 pe distanţe mari, în mod deosebit pentru
transportul pasagerilor, dar şi al mărfurilor.
Deşi sunt considerate cele mai sigure mijloace
de transport, par mai periculoase decât alte
mijloace de transport, datorită mediatizării.
Dezvoltarea tuturor tipurilor de transporturi
este determinată de nevoia de mobilitate,
presiunea timpului, transportul de mărfuri,
transportul public etc.
B. EVALUARE:
elaborarea proiectului şi discutarea lui;
analiza produselor activităţii elevilor;
realizarea unor rebusuri în care cuvintele cheie
să fie mijloace de transport.

C. RESURSE EDUCAŢIONALE:
Rolul tău!
textul suport;
• Foloseşte cât mai des bicicleta! Astfel
dicţionar; poţi respira un aer mai curat!
set de imagini şi fotografii; • Mersul pe jos este benefic atât pentru
fişe de observaţii. organism cât şi pentru protejarea
mediului!

Acum în lume:
• Alege şcoala în care vrei să înveţi cât
mai aproape de locuinţă!
• lungimea căilor ferate de pe Glob depăşeşte • Participă la întreţinerea şi la plantarea
1.700.000 km; spaţiilor verzi din jurul drumurilor!
• primul metrou a circulat în Londra;
• cea mai lungă cale ferată este Transsiberianul,
care are aproape 10.000 km şi se intinde de la
Moscova la Vladivostok;
• cea mai lungă şosea din lume este Şoseaua
Panamericană care are aproape 20.000 km de la
Fairbanks (Alaska-SUA) la Puerto Montt (Chile);
• din 1950 până în prezent, numărul automo-
bilelor a crescut de aproape 10 ori;
• Germania are peste 7.000 km de căi fluviale
navigabile, dintre care 2.000 km reprezintă
canale navigabile construite de om;

36
 Aplicaţii
1. Realizaţi un proiect cu privire la transportul local (îmbunătăţirea parcului
auto, stabilirea unor noi rute, folosirea unor noi tipuri de mijloace de
transport). Propuneţi-l autorităţilor locale.

2. Alcătuiţi un referat despre trenurile de mare viteză sau despre trenurile

pe pernă de aer.

3. Realizaţi un rebus în care să aveţi cuvinte-cheie mijloacele de transport.

37
 6. EFECTELE TRANSPORTURILOR ASUPRA MEDIULUI
numărul de ore: 2 ore
A. STRATEGIA DIDACTICĂ:
1. Ştiu, vreau să ştiu, am aflat!
Felul în care ne deplasăm are o importanţă
deosebită pentru sănătatea noastră şi a
mediului înconjurător. Aerul nostru devine
din ce în ce mai irespirabil, problemele de
sănătate cauzate de acest fapt sunt din ce
în ce mai frecvente, strada devenind un loc
destinat autoturismelor şi nu oamenilor.
Folosirea automobilelor devine o problemă
atunci când se iau în considerare banii chel-
tuiţi pentru construcţia de drumuri şi şosele,
şi mai ales când ţinem cont de poluarea şi de
celelalte efecte nocive asupra mediului pe
care le provoacă acest mijloc de transport.
Mijloacele de transport reprezintă o sursă
majoră de poluare deoarece pe ţeava de
eşapament se elimină un amestec de gaze,
printre care şi unele foarte toxice, cum
ar fi monoxidul de carbon, oxizii de azot
şi hidrocarburile. În condiţii de lumină şi
căldură solară aceste gaze formează un smog
(amestec de fum şi ceaţă conţinând gaze
toxice, inclusiv ozon). Ozonul este folositor
Pământului deoarece formează pătura
de ozon din atmosferă care îl protejează
de razele ultraviolete emise de Soare, dar
poate fi dăunător când apare aproape de
nivelul solului. Orice formă de transport
motorizat produce probleme ecologice,
38
dar autoturismele sunt cele mai poluante
deoarece din procesele de ardere ale benzinei
sau motorinei rezultă gaze.
În foarte multe ţări, dezvoltarea şi moder-
nizarea sectorului de transport pot avea
efecte deosebite asupra mediului, politica
de transport contrazicând obiectivele
dezvoltării durabile:
• se bazează pe resurse neregenerabile de
combustibili;
• consumă alte materiale care nu sunt
regenerabile;
• provoacă poluarea aerului, apei, solului,
fonică etc.;
• conduce la pierderi de vieţi omeneşti,
pagube materiale şi afectează serios
sănătatea umană şi calitatea vieţii;
• afectează terenurile prin construirea de
drumuri şi şosele şi deteriorează mediile
naturale şi de viaţă.
În ultimii 30 de ani, numărul de automobile
şi camioane a crescut foarte mult, dublând
cantitatea de energie folosită pentru
transport. Pentru construirea şi folosirea
acestor vehicule se utilizează combustibili
fosili, care reprezintă o resursă epuizabilă.
Cu cât sunt folosiţi mai mult, cu atât creşte
poluarea datorată mijloacelor de transport.
Transportul este una dintre cele mai mari
surse de dioxid de carbon. Într-un an, un
autoturism produce în medie o cantitate
egală cu de patru ori greutatea sa de dioxid
de carbon. Dacă numărul de maşini va creşte
ca şi până acum, emisiile de dioxid de carbon
cauzate de transport se vor dubla până în
anul 2020. Dioxidul de carbon este unul
dintre principalii vinovaţi pentru producerea
efectului de seră.
48% din cantitatea de oxizi de azot provine
din gazele emise de mijloacele de transport.
Acestea se produc prin arderea combustibi-
lilor fosili, provocând ploile acide care aduc
pagube clădirilor, pădurilor, vegetaţiei în
general, faunei acvatice şi sănătăţii omului.
Monoxidul de carbon determină alimentarea
deficitară a organismului cu oxigen şi
poate provoca oboseală şi dureri de cap. În
urma arderii benzinei cu plumb, în aer au
loc emisii de plumb care se acumulează în
organism şi afectează dezvoltarea mentală
la copii. Particulele de carbon provenite de
la motoarele Diesel stau la baza mirosului
neplăcut şi a murdăriei produse de trafic.
Gazele de eşapament provoacă probleme
serioase de sănătate oamenilor care suferă de
astm şi de alte boli respiratorii, celor care au
probleme cu inima, celor vârstnici, femeilor
gravide şi copiilor. Un studiu în Germania a
relevat faptul că funcţionarea anormală a
plămânilor, respiraţia şuierătoare şi acneea la
copii erau direct legate de traficul mijloacelor
de transport din cartierele în care locuiau
şi în care era situată şcoala. În SUA, rata
mortalităţii cauzate de bolile de inimă sau de
plămâni din oraşele cele mai poluate a fost
cu 37% mai ridicată decât cea din oraşele mai
puţin poluate.
Substanţele poluante emise în urma arderii
combustibililor, degradează şi scurtează
durata de utilizare a celor mai rezistente şi
mai durabile materiale (structuri metalice,
oţel, fier etc.), deci cu atât mai puternică şi mai
rapidă va fi distrugerea unor materiale mai
fragile (vopsele, piele, hârtie, textile etc.).
Poluarea produsă de avione este inferioară
poluării produse de autoturisme. Ea constă
însă din hidrocarburi, oxid de carbon şi oxizii
de azot, nivelele cele mai ridicate ale poluării
fiind în zona aeroporturilor. Acestea sunt
determinate de traficul aviatic intens al unor
aeroporturi internaţionale, de capacitatea
enormă a unor aviaoane, de faptul că
aeroporturile sunt amplasate în zone curate,
lipsite de poluare. Avioanele zboară la mare
altitudine; de aceea, de cele mai multe ori,
cosmonauţii raportează că din depărtare
este vizibilă poluarea produsă în stratosferă
de aceste avioane, dezavantajele constând
în diluarea întârziată a gazelor şi riscul de
acumulare a acestora, interpunerea acestora
în calea radiaţiilor solare şi reducerea stratului
de ozon din stratosferă.
B. EVALUARE:
elaborarea de fişe de lucru;
analiza produselor activităţii elevilor.
C. RESURSE EDUCAŢIONALE:
textul suport;
dicţionar;
set de imagini şi fotografii.
39
 Acum în lume:

• un autocamion de 38 de tone provoacă

asupra unei porţiuni de şosea pagube egale cu
cele provocate de 200.000 de autoturisme;
• transportul pe calea ferată produce
pe distanţa de un kilometru jumătate din
cantitatea de dioxid de carbon emanată de un
automobil pe aceeaşi distanţă;
• transportul aerian provoacă multe probleme
mediului înconjurător, din cauza cantităţii mari
de combustibil folosit;
• motoarele vehiculelor consumă peste
80% din întreaga cantitate de energie folosită
pentru transport;
• 80% dintre automobilele din România nu
respectă standardele de poluare;
• 60% dintre autovehiculele din România sunt
mai vechi de 10 ani; Rolul tău!
• în Bangkok (Thailanda) sunt introduse zilnic • Avertizează persoanele atunci când
în circulaţie 600 de maşini noi;. observaţi scurgeri din automobile!
• Convingeţi proprietarii de automobile
să reeşapeze anvelopele!
• În spălarea automobilului nu folosiţi
substanţe toxice!

40
 Aplicaţii
1. Privind imaginile de mai jos, identificaţi mijloacele de transport şi precizaţi
cum poluează fiecare mediul înconjurător.

2. Realizaţi o dezbatere despre

efectele apărute în urma producerii
unor accidente produse în timpul
transportului diferitelor materiale
sau substanţe periculoase.

41
 7. SOLUŢII DE PROTECŢIE A MEDIULUI
numărul de ore: 1 oră
A. STRATEGIA DIDACTICĂ:
1. Ştiu, vreau să ştiu, am aflat!
Există mai multe soluţii ale problemelor
cauzate de transport, şi anume:
• utilizarea cu atenţie a combustibililor în
scopul eficientizării acestora;
• utilizarea convertoarelor catalitice;
• interzicerea traficului greu în unele zone
ale oraşului;
• încurajarea folosirii mijloacelor de transport
în comun, prin modernizarea acestora;
• încurajarea mersului pe jos şi pe bicicletă;
• soluţii economice stimulative.
De asemenea, se pot găsi modalităţi de a
face sistemul de preţuri din transport mai
corect şi mai eficient, ca şi stimulentele
care ar încuraja utilizatorii de transport să-şi
modifice comportamentul, deoarece preţul
plătit pentru o deplasare reflectă foarte
rar adevăratele costuri. Costurile legate de
degradarea mediului, de accidente şi de
ambuteiaje sunt acoperite doar în parte sau
deloc.
Utilizarea transportului în comun sau
a mijloacelor nepoluante de deplasare
(biciclete, mersul pe jos) poate reduce
concentraţia de gaze toxice din atmosferă.
De asemenea, încurajarea oamenilor de a
locui cât mai aproape de locul de muncă este
42
o soluţie de a proteja mediul, reducând tim-
pul de deplasare de la locuinţă la serviciu.
În fază experimentală se află o serie de sisteme
care îmbunătăţesc mai mult sau mai puţin
situaţia actuală privind protecţia mediului.
Acestea sunt maşina cu abur şi automobilul
electric. Maşina cu abur a fost folosită încă din
era de început a automobilului, dar prezintă
risc de explozie şi are un consum mare de
apă, ridicând o serie de probleme tehnice
şi de întreţinere. Autobuzele electrice, care
funcţionează cu baterii, se află în exploatare
în multe ţări. Dezavantajul acestui mijloc de
transport este durata redusă de funcţionare
a bateriei (aproximativ 150-200 de kilometri).
Emisia de carbon ar putea fi evitată prin soluţii
tehnologice ca automobilul cu baterii, care
să înmagazineze energia solară. Eventual,
energia solară ar putea fi înmagazinată în
hidrogen, care ar propulsa automobilele, a
căror poluare ar consta numai în apa creată
prin combinarea hidrogenului cu oxigenul.
Trenurile rapide de tip japonez (Tokaydo)
sau francez (TGV), reprezintă un mijloc de
transport nepoluant, deoarece nu folosesc
combustibili fosili. Ele sunt suspendate în aer
şi ghidate cu ajutorul forţelor magnetice, care
au potenţialul de a imprima trenurilor viteze
remarcabile şi de a reduce poluarea mediului
natural.
Reducerea consumului de carburant la 100
km, modernizarea motoarelor, prelucrarea
superioară a carburanţilor, găsirea de
înlocuitori nepoluanţi, sunt pârghii de dimi-
nuare a gazelor emise, a plumbului şi a altor
metale toxice. Oxizii de azot şi hidrocarburile
rezultate din emisiile de la autoturisme, deşi
nu sunt toxice pentru oameni, în combinaţie
cu lumina solară formează ceaţa urbană
(smogul) care irită ochii şi căile respiratorii, iar
pentru vegetaţia stradală şi din parcuri sunt
direct dăunătoare.
Extinderea folosirii motoarelor Diesel ar
reprezenta o soluţie, deoarece au un consum
mai redus de combustibil şi deci ar elimina
noxe mai puţine în mediu, dar dezavantajul
constă în cantităţile mari de fum şi mirosuri
produse.
Restricţiile de circulaţie în anumite locuri din
oraş sau între anumite ore au scopul de a
reduce gradul de poluare produs de traficul
auto (poluare chimică şi fonică). De asemenea
s-au introdus măsuri obligatorii de dotare a
autoturismelor cu filtre sau combustibil cu
conţinut redus de plumb.

B. EVALUARE:
expoziţie cu desenele elevilor;
fişe de observare;
analiza produselor activităţii elevilor;

C. RESURSE EDUCAŢIONALE:
textul suport;
dicţionar;
culori, carioci, acuarele;
fişe de activitate.

43
 Acum în lume:
• Uniunea Europeană plăteşte în prezent
2% din PIB pentru ambuteiaje, 1,5% pentru
accidente şi 0,6% pentru poluarea aerului şi
fonică;
• numărul automobilelor din România
echipate cu convertoare catalitice reprezintă
sub 5% din totalul acestora;
• la nivel mondial se construiesc anual de trei Rolul tău!
ori mai multe biciclete decât automobile;
• Convinge-ţi părinţii să folosească
• în Danemarca, una din cinci călătorii este benzină fără plumb!
făcută cu bicicleta;
• Pentru deplasări pe distanţe lungi,
• în Olanda, doi din trei copii, se deplasează cu foloseşte trenul!
bicicleta la şcoală.
• Economiseşte combustibilul!
• Fă reclamă autoturismelor dotate cu
convertoare catalitice!

44
 Aplicaţii
1. Dezbatere cu tema „Maşinile viitorului”.

2. Desenaţi câte o grădină sau o livadă aflate în apropierea unei autostrăzi şi

într-o zonă nepoluată.

3. Oferiţi soluţii şi idei despre folosirea mijloacelor de transport mai puţin

sau deloc poluante.

45
 Evaluare
numărul de ore: 1 oră

1. Studiu de caz: În localitatea Costeşti din judeţul Vâlcea s-a dat în

folosinţă o carieră de exploatare a calcarului. Aceasta a determinat
intensificarea transporturilor maşinilor grele pe unul din drumurile
comunale cu acces la zona de exploatare.

• Precizaţi care sunt efectele poluării mediului în zonă.

• Credeţi că ar trebui închisă cariera? Argumentaţi răspunsul.
• În ce condiţii s-ar putea desfăşura activitatea în carieră?
• Ce ar trebui să facă locuitorii comunei în această situaţie?

Analizaţi acest caz şi propuneţi măsurile pe care consideraţi că ar

trebui să le ia:
- conducerea întreprinderii care exlpoatează cariera;
- şoferii camioanelor;
- autorităţile locale.

2. Care sunt efectele asupra mediului cauzate de mijloacele de

transport în localitatea voastră? Ce soluţii consideraţi că sunt
necesare pentru protecţia mediului?

3. Realizaţi şi desenaţi circuitul în natură al gazelor toxice eliminate

de către mijloacele de transport.

46
8. POLUAREA NUCLEARĂ (RADIOACTIVĂ)
numărul de ore: 2 ore
A. STRATEGIA DIDACTICĂ:
1. Ştiu, vreau să ştiu, am aflat!
Cea mai dură poluare este poluarea nucleară
(radioactivă), care nu suportă comparaţie cu
nici un gen de poluare analizat anterior. Marile
state ale lumii (SUA şi Rusia) au continuat
cursa înarmărilor nucleare chiar şi după 1990,
ceea ce a presupus efectuarea experimentelor
nucleare americane în Nevada, iar ruseşti în
Asia . În paralel, şi alte state dezvoltate şi cu
posibilităţi financiare ridicate şi-au dezvoltat
programe nucleare în diferite regiuni ale
globului. Franţa a experimentat armament
nuclear în atolul Mururoa, aducând grave
prejudicii ecologice domeniului de viaţă
oceanic din perimetrul experimental.De
asemenea, India a efectuat explozii nucleare
controlate în deşerturile sale, iar drept
răspuns şi statul vecin Indiei, Pakistanul, a
procedat întocmai. Nu în ultimul rând, China
şi-a lansat programul experimental atât pe
uscat cât şi în apele internaţionale pacifice.
Ciuperca nucleară, provenită de la exploziile
cu detonare controlată, nu e mai puţin
periculoasă decât cea a unei bombe nucleare
aruncată dintr-un avion. Radiaţia emisă, care
arde în valuri de foc şi unda de şoc sunt
nu doar efecte de moment, ci efecte ce se
materializează în timp, prin acţiunea nocivă,
distructivă supra a tot ceea ce este viaţă.
Bomba nucleară a fost folosită pentru prima
dată de americani împotriva japonezilor la
sfârşitul celui de-al doilea război mondial.
Astfel, la 6 august 1945 şi 9 august 1945, au
fost lansate câte o bombă atomică asupra
oraşelor Hiroshima şi Nagasaki. Efectele au
fost dezastruoase:
• în câteva secunde au murit pe loc 80.000 de
oameni la Hiroshima şi 40.000 la Nagasaki;
• aerul a fost poluat şi viaţa distrusă pe o
rază de câteva zeci de kilometri;
• cele două oraşe au fost distruse aproape în
totalitate;
• sute de mii de oameni au rămas cu
sechele tot restul vieţii, iar din generaţie
în generaţie se resimt efectele celor două
bombardamente;
• şi astăzi, în Japonia se mai nasc copii
cu malformaţii congenitale datorate
părinţilor care au moştenit genetic efectele
radiaţiei în urma bombardamentelor de la
Hiroshima şi Nagasaki.
Criza de energie din perioada actuală a
47
 determinat trecerea la utilizarea tot mai
intensă a a energiei nucleare (atomice) ca
alternativă la consumul combustibililor
fosili. Odată cu aceasta, au sporit pericolele
legate de intensificarea poluării mediului cu
substanţe radioactive. Aceasta se produce
din cauza răspândirii necontrolate a unor
substanţe radioactive în afara instalaţiilor
nucleare şi a depozitelor de deşeuri
radioactive. Substanţele respective pot iradia
populaţia şi mediul înconjurător, provocând
victime omeneşti şi pagube materiale, dacă
nu sunt corect manevrate. Accidentele
nucleare sunt legate de centralele atomo-
electrice, de instalaţiile nucleare din unele
institute de cercetare ştiinţifică, de căderea pe
Pământ a unor sateliţi artificiali cu propulsie
nucleară, de submarinele nucleare, precum
şi de transportul şi depozitarea deşeurilor
radioactive. De-a lungul timpului, au avut
loc accidente la centrale nucleare din SUA,
Canada, Marea Britanie, Germania, fosta
Uniune Sovietică, dar cel mai grav este cel
înregistrat 1986 la centrala de la Cernobâl
(Ucraina). Efectele acestui accident constau
în:
• muncitorii şi pompierii care au asigurat
stingerea incendiului, grav iradiaţi, au
murit în lunile următoare;
• au fost iradiate circa un milion de
persoane;
• au apărut multe cazuri de cancer şi
malformaţii congenitale la urmaşii
acestora;
• solul a fost afectat, nemaiputând fi folosit
pentru activităţi agricole;
• s-a produs o contaminare nu numai a
Ucrainei ci şi a altor state, prin deplasarea
norului radioactiv spre vestul Europei şi
pentru prima dată în lume, a altor zone
situate pe alte continente (Alaska, Canada
de pe continentul nord-american);
48
• au fost evacuate definitiv 200.000 de
persoane din localităţile aflate pe o rază
de 30 de kilometri.
Riscul poluării radioactive apare chiar în
momentul utilizării energiei nucleare şi a
radiaţiilor, ceea ce înseamnă că principala
măsură de protecţie constă în cunoaşterea
riscului nuclear şi asumarea lui, respectarea
condiţiilor de proiectare, construcţie,
exploatare a instalaţiilor nucleare, folosirea
unor sisteme de control, avertizare şi
protecţie eficiente. Funcţionarea centralelor
nucleare duce la eliminarea unor deşeuri
mai mult sau mai puţin radioactive, care
constituie o problemă privind depozitarea pe
termen mediu şi lung. În privinţa depozitării
deşeurilor radioactive, se recomandă sto-
carea permenentă prin depozitare în straturi
argiloase sau granitice la adâncimi mai mari
de 500 de metri sau pe fundul oceanului, la
5000 de metri adâncime sau tratarea acestora
în scopul reciclării uraniului.
În cazul producerii unor accidente nucleare,
este necesară informarea corectă a populaţiei
şi aplicarea imediată a unor măsuri de
decontaminare, cum ar fi:
• spălarea cu jet de apă a pereţilor, a
asfaltului etc.;
• administrarea de iod (chiar preventiv)
pentru a împiedica fixarea unor substanţe
toxice în glanda tiroidă;
• aratul suprafeţelor agricole şi administra-
rea de îngrăşăminte pe bază de potasiu;
• izolarea reactorului avariat (îngroparea
în materiale absorbante de radiaţii: nisip,
marmură etc.).
Evenimentele ce se pot produce la o centrală
nucleară sunt clasificate pe şapte nivele, de
la „anomalie’’ şi „incident “ până la „accident
major “ (cazul Cernobâl) cu mari degajări
de radiaţii în atmosferă şi efecte pe termen
lung asupra sănătăţii în zone extinse, care
pot cuprinde mai multe ţări. Nu se poate
avea încredere în securitatea unui reactor Acum în lume:
nuclear. Societatea trebuie să decidă dacă
acceptă riscurile folosirii energiei nucleare,
• statele considerate puteri nucleare sunt:
cu atât mai mult cu cât şi sursele clasice de
SUA, Rusia, Germania, Marea Britanie, Franţa,
producere a energiei electrice sunt mai mult
Japonia, China, India, Pakistan, Iran, Italia;
sau mai puţin poluante.
Se ştie deja că, prin încălzirea atmosferei
• centralele nucleare produc anual 338
terestre, nivelul oceanului planetar a început milioane de tone de deşeuri radioactive;
să crească datorită topirii calotei glaciare • în prezent, cantitatea de deşeuri radioactive
arctice şi antarctice şi a accelerării topirii depăşeşte un miliard de metrii cubi;
gheţarilor montani. Poluarea nucleară poate
fi stopată prin realizarea de acorduri între
• centralele atomoelectrice cu puterea de
aproximativ 2 milioane kw, necesită un volum
state şi printr-un control nuclear permanent
de apă care depăşeşte debitul unor râuri ca
instituit la nivel mondial de către organizaţii
ecologiste recunoscute de ONU . Oltul sau Siretul.

Trebuie monitorizată permanent întreaga

activitate nucleară, trebuie dezafectate
reactoarele nucleare depăşite din punct
de vedere tehnologic (cazul Cernobâl),
trebuie urmărite programele spaţiale
extraatmosferice, potenţialele regiuni de
conflict. Toate acestea cu scopul de a păstra
viaţa pe Terra!

B. EVALUARE: Rolul tău!

fişe de lucru pe baza imaginilor şe • Economiseşte energia!
informaţiilor; • Ai grijă de sănătatea ta pentru a nu fi
analiza produselor activităţii elevilor. nevoit să apelezi la radiografii!

C. RESURSE EDUCAŢIONALE:
textul suport;
dicţionar;
set de imagini şi fotografii;
materiale necesare pentru realizarea
proiectului.

49
 Aplicaţii
1. Definiţi poluarea nucleară şi identificaţi pe un planiglob statele conside-
rate puteri nucleare şi responsabile cu acest tip de poluare.

2. Utilizarea tehnologiei nucleare este dăunătoare mediului? Formulaţi

argumente pro şi contra.

3. Realizaţi un proiect despre un accident nuclear sau despre bombar-

damentele de la Hiroshima şi Nagasaki.

Nagasaki la două zile înainte de bomba atomică Nagasaki la trei zile după bomba atomică

50
9. POLUAREA SONORĂ (FONICĂ)
numărul de ore: 2 ore
A. STRATEGIA DIDACTICĂ:
1. Activitate individuală: Ce simţi atunci
când pe lângă tine trece în viteză un
autocamion de 12 tone ?
2. Ştiu, vreau să ştiu, am aflat!
Industrializarea, urbanizarea cu creşterea
accelerată a circulaţiei rutiere, aeriene, a
construcţiilor de şosele şi clădiri, creşterea
rapidă a numărului de aparate electrocasnice,
au dus la creşterea semnificativă a intensităţii
şi cantităţii de sunete cărora le sunt supuşi
oamenii acasă, pe stradă, la locul de muncă,
în orele de odihnă sau chiar în zonele unde îşi
petrec vacanţele.
Zgomotele au devenit un factor poluant al
mediului nostru ambiant, intensificându-
se în ultimele decenii şi adesea nefiind
conştientizate de om. Aceasta deoarece
sunetele obişnuite nu deranjează, foarte rar
sunt considerate insuportabile, deşi sunt
obositoare şi dăunătoare.
O clasificare simplă a poluării sonice după
categoria surselor poate fi următoarea:
• poluarea sonică naturală: erupţii, căderi de
apă, căderi de stânci, tunete etc.;
• poluarea sonică industrială: zgomotele
produse de exploziile folosite pentru
exploatarea minereului, din întreprinderile
de utilaj greu, din morărit etc.;
• poluarea sonică produsă de mijloacele
de transport: avioane militare, avioane
supersonice, avioane de călători, tractoare,
camioane, autobuze, automobile;
• poluarea sonică produsă de aplicaţii şi
experienţe militare.
Zgomotul este un complex de sunete
dezagreabile, jenante, agresive, neacceptate
de om, animale şi chiar plante. Intensitatea
sunetului se măsoară în decibeli. Pe baza
observaţiilor acumulate, s-a făcut o clasificare
a sunetelor în funcţie de nivelul de intensitate
sonoră .Zgomotele peste 120 decibeli devin
dăunătoare auzului.
Până nu demult se considera că zgomotele
produc doar disconfort sau pot dăuna
auzului, uneori chiar până la pierderea
acestui simţ. Aceasta a făcut ca multă vreme
să nu se acorde atenţia cuvenită efectelor
zgomotelor. În condiţii de intensitate
mare a lor, pot provoca efecte ireversibile,
care conduc la tulburări cardiovasculare,
cerebrale sau ale sistemului nervos central.
In apropierea aeroporturilor s-a constatat că
frunzele arborilor se îngălbenesc şi cad mult
mai repede, iar păsările părăsesc aceste zone
datorită vibraţiilor şi zgomotelor cauzate de
motoarele marilor avioane.
Din cauza zgomotelor şi vibraţiilor cauzate de
traficul maşinilor grele sau trenuri şi tranvaie,
multe clădiri sunt afectate şi în punctele lor
slabe se fisurează, acest lucru conducând la
deteriorarea clădirilor într-un timp record.
51
 Din aceste cauze se consideră că zgomotele
şi vibraţiile reprezintă factori de stres cu
consecinţe iremediabile. De aceea s-a
considerat necesară luarea unor măsuri
pentru diminuarea sau stoparea emiterii de
zgomote cu intensităţi periculoase.
Prevenirea producerii zgomotelor şi vibra-
ţiilor se realizează încă din faza de proiectare
a diferitelor maşini şi utilaje. Reducerea
ulterioară a nivelului zgomotului produs
este întotdeauna mai costisitoare şi mai
greu realizabilă decât prevenirea producerii
acestuia. Zgomotul redus contribuie la
creşterea productivităţii muncii şi poate crea
condiţii pentru refacerea organismului după
orele de program.
Reducerea propagării zgomotelor şi vibra-
ţiilor se poate realiza prin:
• izolarea fonică a surselor de zgomot;
• crearea suprafeţelor fonoabsorbante
(vegetaţie lemnoasă, perdele forestiere de
protecţie de-a lungul arterelor de circu-
laţie şi în jurul surselor de zgomot, ziduri
tip „fagure’’ în jurul marilor autostrăzi etc.;
• izolarea fonică a locuinţelor (se folosesc
tencuieli cu proprietăţi absorbante de
zgomote, izolarea sonică a tavanelor şi
pereţilor cu plăci poliuretanice, aplicarea
de pardoseli din scândură scurtă,
închiderea balcoanelor, ferestrelor şi uşilor
cu termopan);
• amplasarea obiectivelor industriale la
distanţe mari de cartiere;
• străzile să fie largi şi la distanţe acceptabile
faţă de locuinţe.
Din studiile realizate s-a constatat că în zonele
protejate fonic, zgomotul scade cu 20-30 %,
în special acolo unde se utilizează perdele
vegetale.
52
Problema reducerii zgomotelor este şi o
chestiune de educaţie, fiind sădită în conştiinţa
cetăţenilor încă din şcoli şi alte instituţii de
învăţământ. În sistemul modern de educaţie
actuală, multe şcoli utilizează în pauze staţii
de radio-locaţie prin care transmit muzică
sau ştiri, cu rolul de a reduce zgomotele în
pauzele dintre orele de curs, făcându-i pe
elevi ca din necesitatea receptării muzicii sau
a ştirilor să devină mai puţin zgomotoşi.
Societatea de azi adoptă o serie de măsuri
pentru combaterea zgomotelor şi vibraţiilor.
De exemplu, în Japonia, autostrăzile sus-
pendate sunt menite să dirijeze zgomotele
în atmosferă, reducând efectul acestora la
sol, asupra zonelor locuite. În state ca Italia,
Austria, Germania, Franţa, pentru reducerea
zgomotelor traficului rutier, au fost plantaţi,
pe marginea autostrăzilor arborii şi arbuştii.
Intensitatea admisă a zgomotelor şi vibraţiilor
este reglementată în întreaga lume printr-o
serie de legi, iar valorile maxime admise diferă
în funcţie de zonă: platforme industriale, zone
de locuit, zone de agrement şi relaxare.
B. EVALUARE:
elaborarea unui rebus;
realizarea de fişe şi hărţi cu sursele de poluare
sonoră din localitate;
analiza produselor activităţii elevilor.
C. RESURSE EDUCAŢIONALE:
textul suport;
dicţionar;
fişe de activitate;
fişe de observaţii.
 Acum în lume:

• sunetele cu frecvenţe mai mici de 15 hertzi

se numesc infrasunete, iar cele cu frecvenţe
mai mari de 20.000 de hertzi se numesc
ultrasunete;
• în statele dezvoltate se apreciază că
aproximativ 110 milioane de locuitori sunt
expuşi zgomotelor generate de traficul terestru
şi aerian la nivel de peste 65 decibeli (limita
superioară acceptabilă pentru sistemul auditiv
uman);
• Intensitatea sonoră a sunetelor:
- foşnet de frunze, şoapte 20 decibeli
- activităţi de birou 60-70 decibeli
- limita de stres 80 decibeli
- trafic urban 80-90 decibeli
- ciocan pneumatic 100 decibeli
- formaţie rock 110 decibeli
- pragul senzaţiei dureroase 140 decibeli
- avion la decolare 160 decibeli.

Rolul tău!
• Ascultă muzică la un volum care să
nu -i deranjeze pe cei din jur!
• În timpul pauzelor nu contribui la
disconfortul sonor!
• Jucăriile pe care le mai
foloseşte să nu emită
sunete cu o intensitate
sonoră ridicată!
• Susţine-ţi punctul
de vedere pe un ton
moderat!

53
 Aplicaţii
1. Alcătuiţi un rebus cu cuvântul-cheie ZGOMOT.

2. Identificaţi sursele de poluare sonoră din şcoală şi din împrejurimile

acesteia.

3. Definiţi zgomotul, identificaţi şi localizaţi sursele de zgomot din orizontul

local şi propuneţi metode de combatere a lor.

54

1. CE SUNT DEŞEURILE?
numărul de ore: 1 oră
A. STRATEGIA DIDACTICĂ:
1. Ştiu, vreau să ştiu, am aflat!
Deşeurile sunt gunoaie sau alte materiale
care nu pot fi folosite din punct de vedere
economic fără prelucrări ulterioare. Ele pot
fi lichide, gazoase sau solide şi pot proveni
dintr-o gamă largă de activităţi umane cum ar
fi: industria, comerţul, transportul, medicina,
agricultură etc.
Clasificarea deşeurilor se poate realiza după
mai multe criterii:
• după origine (deşeuri menajere, industriale,
comerciale, vegetale);
• după proprietăţi (deşeuri inerte, toxice,
inflamabile).
Fără o tratare corespunzătoare, asemenea
substanţe pot deveni surse de contaminare
pentru mediu în general, şi pot genera
poluarea atmosferică, poluarea apelor şi
solului, etc.
Cantitatea de deşeuri rezultată din activităţile
umane este în creştere în majoritatea ţărilor
lumii, fapt care duce la probleme privind
depozitarea acestora. În ţările dezvoltate,
capacităţile de depozitare sunt reduse, dar
o mare parte a deşeurilor este destinată
reciclării. O altă metodă de reducere a canti-
tăţii de deşeuri este incinerarea, dar aceasta
poate afecta grav atmosfera, contribuind la
amplificarea efectului de seră.
Începând cu cea de-a doua jumătate a
secolului nostru, multe ţări au început să
adopte o serie de măsuri care să încurajeze
Deşeurile
scăderea cantităţii de deşeuri produse. Aceste
măsuri au la bază o serie întreagă de opţiuni
care să vizeze fie reducerea consumurilor,
fie reutilizarea, reciclarea, incinerarea sau
depozitarea tipurilor de deşeuri care se
pretează la aceste tratamente.
Satisfacerea necesităţilor şi supravieţuirea
generaţiilor umane prezente şi viitoare, dar
şi menţinerea vieţii pe pământ, sunt posibile
numai cu condiţia reducerii impactului
distructiv al omului asupra naturii. Între
dezvoltarea societăţii omeneşti şi protecţia
mediului există o contradicţie care devine din
ce în ce mai accentuată. Dezvoltarea societăţii
umane nu se poate opri, iar deteriorarea
mediului nu poate continua în ritmul actual.
De aceea se impune atât o schimbare de
concepţie, cât şi găsirea unor soluţii pentru ca
protecţia mediului să fie obiectivul principal
al dezvoltării.
Societatea actuală produce enorme cantităţi
de reziduuri, de tot felul. Deşeurile din jurul
uzinelor şi impresionanta producţie de gunoi
din centrele urbane sunt numai două aspecte
ale acestui fenomen nociv. Gunoi a existat
dintotdeauna, dar noţiunea aceasta, ca
multe altele, şi-a modificat serios conţinutul.
Pentru gospodăriile ţărăneşti tradiţionale
şi deci pentru localităţile rurale, gunoiul
însemna aproape exclusiv resturi vegetale
nefolosite de animale, care putrezeau în
câteva luni, pentru ca iarna sau primăvara
să fie împrăştiate pe câmp pentru fertilizare.
Există, practic, o reciclare naturală completă,
55
 ce se consuma aproape la fel şi în perimetrul
Rolul tău!
oraşelor, ale căror periferii nu se deosebeau
de stilul de viaţă de la sate. • Economiseşte foile caietelor şi ale
Cu totul altfel stau lucrurile într-o lume a blocului de desen!
industrializării şi urbanizării vertiginoase. • Fiecare arbore tăiat reduce cantitatea
De obicei, drumul gunoiului sfârşeşte la de oxigen a planetei!
periferia oraşului, în gropi existente sau pe
locuri virane, unde se acumulează în grămezi
• Aruncă ambalajele de plastic şi cele de
hârtie întotdeauna în coşul de gunoi!
imense, urâţind peisajul, poluând solul, apa şi
aerul. Şi mai grav este că o parte din aceste
gunoaie, îndeosebi materialele plastice, sunt
extrem de rezistente la acţiunea bacteriilor
şi, practic, nu se reciclează pe cale naturală.
Întâlnim gunoaie, din păcate, şi în poienile
munţilor, şi pe malul râurilor, şi pe litoralul
marin, cam peste tot unde „orăşeanul”
evadează în sânul naturii, fără a renunţa măcar
pentru scurt timp la comodităţile locuinţei şi
la gestul reflex de a arunca resturile.
În vederea reciclării sau refolosirii şi depozi-
tării în condiţii de igienă, trebuie cunoscute
tipurile de deşeuri pe care le produce astăzi
economia umană.
Reciclarea deşeurilor asigură o soluţionare a
contradicţiei dintre cerinţele procesului de
creştere economică şi caracterul restrictiv al
resurselor.

B. EVALUARE
fişe de observare;
confecţionarea unor obiecte din deşeuri;
analiza produselor activităţii elevilor.

C. RESURSE EDUCAŢIONALE
dicţionar;
set de fotografii şi imagini;
fişă de observaţie;
materiale reciclabile;
textul suport.

56
 Acum în lume:

• în întrega lui existenţă, un om produce de 600

de ori mai multe deşeuri decât greutatea pe care
o are;
• o tonă de hârtie reciclată salvează: 17 arbori,
7000 de litri de apă, 4200 de kwh (suficient pen-
tru a încălzi o locuinţă într-o jumătate de an);
• fiecare locuitor produce mai bine de 1,5 kg de
gunoi pe zi;
• americanii aruncă 2,5 milioane de sticle de
plastic în fiecare oră;
• prin arderea a 8 miliarde de tone de
combustibil convenţional, se aruncă anual în
atmosferă aproximativ un miliard şi jumătate
tone de praf, cenuşă şi gaze,
• durata de degradare naturală a diferitelor
categorii de deşeuri se prezintă astfel: hârtie - 3-12
luni, cotor măr - 3 luni, sticlă - 4000 ani, recipiente
din plastic - 100-1.000 ani, filtru ţigarete - 1-2 ani,
chibrituri - 6 luni, cutii din aluminiu - 10-100 ani;
• zilnic se produc 650 000 de tone
de hârtie în lume, din care 500
de tone sunt nefolosibile
şi sunt înlăturate.

57
 Aplicaţii
1. Analizaţi timp de două săptămâni gunoiul care se produce în locuinţa
fiecăruia şi alcătuiţi un grafic pe tipuri de deşeuri.

2. Colectaţi deşeuri în vederea confecţionării unor obiecte (exemplu:

recipiente din plastic - vaze, ghivece mici pentru flori, diferite podoabe; cutii
de aluminiu - suport pentru creioane; cutii de carton - machete etc).

3. Organizaţi un concurs şi cele mai reuşite lucrări vor fi premiate.

58
2. PRINCIPALELE SURSE DE DEŞEURI
numărul de ore: 2 ore
A. STRATEGIA DIDACTICĂ:
1. Ştiu, vreau să ştiu, am aflat!
În trecut, costurile de înlocuire a obiectelor
stricate sau deteriorate erau ridicate; de
aceea produsele erau, de regulă, astfel
concepute încât să reziste mult timp, să fie
uşor de reparat. Astăzi, bunurile moderne
sunt produse astfel încât repararea sau
reutilizarea lor să fie profitabilă. Cantităţi mari
de ambalaje, unele absolut necesare pentru
igiena produselor, altele cu scop publicitar,
reprezintă un procent ridicat din categoria
deşeurilor menajere. Majoritatea acestor
ambalaje sunt de plastic, material ce nu este
biodegradabil.
Deşeurile industriale sunt deosebit de
periculoase pentru mediul înconjurător.
Ajunse în natură, ele pot cauza mari pagube
zonelor în care se află, ameninţând sănătatea
animalelor şi a oamenilor cu care intră în
contact.Însă cele mai periculoase pentru om
sunt deşeurile nucleare. Depozitarea lor este
extrem de pretenţioasă, şi, deşi dispar singure
(prin procesul de înjumătăţire), acest proces
durează între sute şi mii de ani.
Ţinând cont de provenienţa lor, deşeurile pot
fi clasificate în:
• deşeuri menajere, rezultate din activitatea
zilnică a oamenilor în locuinţe şi locuri
publice;
• deşeuri industriale, provenite din diversele
procese tehnologice, care pot fi formate
din materii brute, finite sau intermediare şi
au o compoziţie foarte variată, în funcţie de
ramura industrială şi de tehnologia utilizată
(în industria alimentară – predominant
componente organice, pe când în industria
chimică, metalurgică, siderurgică, minieră
– predominant substanţe chimice organice
sau anorganice);
• deşeuri radioactive (nucleare), provenite
de la centralele nucleare;
• deşeuri agro-zootehnice, legate îndeosebi
de creşterea şi îngrijirea animalelor;
• deşeuri stradale, provenite din resturile
care se adună pe străzi şi şosele: ambalaje,
frunze din spaţiile verzi, dejecţii de animale,
praf, etc.
• deşeuri spitaliere, rezultate din activitatea
spitalelor şi altor unităţi sanitare; aceste
deşeuri (seringi de unică folosinţă, feşe, vată
etc.) sunt arse în crematoriile spitalelor.
Principalele surse de deşeuri sunt:
1. Ambalajele reprezintă o treime din gunoiul
menajer. Materialele folosite la ambalarea
produselor sunt hârtia, sticla, plasticul
şi metalul. Folosirea sticlelor returnabile
59
 reprezintă o soluţie convenabilă atât din
punct de vedere ecologic cât şi economic.
2. Hârtia este folosită pentru diferite activităţi,
în urma cărora rezultă milioane de tone de
hârtie în cursul unui an. Fabricarea ei prezintă
două inconveniente: folosirea ca materie
primă a lemnului şi a unei cantităţi de energie
foarte mari, la care se adaugă poluarea
surselor de apă cu deşeurile otrăvitoare
rezultate în urma procesului tehnologic.
Reciclarea hârtiei are un efect benefic asupra
mediului înconjurător şi asupra economiei.
3. Sticla este fabricată în mare parte din
nisip şi necesită o cantitate mare de energie.
Reutilizarea sticlelor şi borcanelor, prin
înnapoierea lor producătorilor de bunuri,
determină un efect pozitiv asupra mediului
şi economiei. Mult mai puţină energie este
folosită pentru reciclarea sticlei.
4. Materialele plastice sunt fabricate din
materii prime epuizabile precum cărbunele,
petrolul şi gazul natural, obţinându-se peste
cincizeci de tipuri de astfel de materiale.
Reciclarea lor se face foarte greu, aceste
tehnologii fiind destul de scumpe.
5. Metalele se obţin prin prelucrarea
minereurilor, ceea ce determină o mare
poluare prin cantitatea de energie utilizată,
prin emanaţiile şi deşeurile industriale ce
rezultă din aceste procese. Multe bunuri şi
ambalaje sunt fabricate din metale (tablă,
oţel, aluminiu etc.). Reciclarea şi refolosirea
deşeurilor metalice are efecte pozitive atât
asupra mediului cât şi din punct de vedere
economic.
6. Materialele textile şi hainele vechi pot fi
refolosite în mai multe feluri. Ele pot constitui
ajutoare pentru săraci sau pot fi strânse şi
60
utilizate pentru crearea unor haine noi, prelate
pentru autovehicule, pături, lavete etc.
7. Deşeurile organice pot fi refolosite prin
producerea de composturi sau îngrăşăminte
naturale. Frunzele uscate mucegăite, în loc de
a fi arse, pot fi folosite la acoperirea solurilor
agricole, împiedicând apariţia buruienilor.
În România, în comparaţie cu alte ţări,
predomină deşeurile reprezentate de materii
organice (mai ales de natură menajeră),
până la 60-70%, de trei ori mai mult ca în
SUA sau de patru ori mai mult ca în Marea
Britanie.
Prevenirea producerii de deşeuri se realizează
prin:
• reducerea consumului;
• revoluţionarea tehnicilor de fabricare a
produselor;
• crearea unor tehnologii de epurare şi
reducere a cantităţilor de deşeuri, a unor
produse inofensive la contactul cu mediul
înconjurător;
• introducerea unor taxe pentru ambalare;
• creşterea costului materiilor prime, pentru
o mai bună gospodărire a acestora.
B. EVALUARE
organizarea unei campanii de colectare
a deşeurilor, fiecare grupă de elevi
ocupându-se de câte un tip de deşeuri;
analiza produselor activităţii elevilor.
C. RESURSE EDUCAŢIONALE
dicţionar;
textul suport;
fişă de observaţie;
materiale reciclabile.
 Acum în lume:

• o sticlă de plastic, îngropată acum, poate fi

descoperită de urmaşi noştri în aceeaşi stare şi
peste 10.000 de ani;
• ambalajele din materialele plastice
reprezintă peste 20% din cantitatea de deşeuri
menajere;
• anual aproximativ1,25 milioane tone de
deşeuri petroliere se scurg în mări şi oceane;
• cutiile de aluminiu au apărut în 1964; În 1988
erau produse 88 de miliarde de astfel de cutii,
dar numai 55 de miliarde erau reciclate.

Rolul tău!
• Refuză ambalajele nefolositoare!
• Returnează sticlele folosite şi cumpără
pe cât posibil sticle returnabile!
• Refoloseşte orice produs sau material
ce poate fi utilizat din nou!
• Repară obiectele în loc să cumperi
altele noi!

61
 Aplicaţii
1. Selectaţi din lista de mai jos următoarele categorii de deşeuri:

a) menajere;
cenuşă recipient de plastic
b) agricole;
seringi cârpe
c) industriale;
vată resturi alimentare
d) spitaliere.
gunoi de grajd sticlă
dejecţii plumb
hârtie fier
carton aluminiu

Care dintre aceste deşeuri pot fi reciclate?

2. Organizaţi o campanie de colectare a deşeurilor la nivelul şcolii pe

categorii, tipuri de deşeuri.

3. Analizaţi care sunt principalele surse de deşeuri la nivelul localităţii

voastre sau la nivelul şcolii în care învăţaţi.

62
3. COLECTAREA, TRANSPORTUL ŞI DEPOZITAREA DEŞEURILOR
numărul de ore: 2 ore
A. STRATEGIA DIDACTICĂ:
1. Ştiu, vreau să ştiu, am aflat!
Cu mai mulţi ani în urmă, satele noastre
nu produceau deşeuri, deoarece resturile
alimentare erau folosite pentru hrana
animalelor, iar bălegarul pentru îngrijirea
solului. Nu existau sticle şi pungi de plastic,
automobilele erau rare. Dezvoltarea industriei
şi a agriculturii a însemnat şi producerea
unor mari cantităţi de deşeuri. Pentru multe
dintre acestea, degradarea biologică nu este
posibilă. De aceea, deoarece trebuie făcut
ceva cu deşeurile produse de industrie şi
agricultură, s-au luat măsuri ca unele dintre
deşeuri să fie refolosite, altele distruse iar cele
mai multe depozitate în condiţii de siguranţă,
astfel încât să nu polueze mediul.
Pentru stângerea şi depozitarea deşeurilor
solide sunt necesare mijloace de transport
speciale, containere sau pubele, saci de
plastic.
În timpul activităţii de colectare şi depozitare
provizorie trebuie respectate anumite
norme, pentru a proteja mediul. Trebuie
evitate pierderile de gunoaie, fermentarea
şi putrezirea resturilor care devin surse de
infectare, apariţia animalelor care se hrănesc
cu gunoaie. Trebuie evitată manevrarea
gunoaielor în sistem semi-închis, ca de
exemplu adunarea lui în containere deschise
şi deplasarea cu o maşină de gunoi la groapa
de gunoi. Sistemul modern de colectare şi
depozitare provizorie se numeşte sistem
închis şi necesită:
• recipienţi pentru gunoaie cu închidere
etanşă, uşor de manevrat şi de curăţat;
• autovehicule care să preia uşor recipienţii
şi să-i golească fără pierderi;
• spaţii de depozitare bine închise, uşor de
igienizat;
• se pot folosi saci de plastic sau de hârtie
ceea ce simplifică atât transportul cât şi
curăţarea spaţiilor de depozitare.
Transportul deşeurilor necesită măsuri
speciale pentru mediul urban. Maşinile de
gunoi trebuie să îndeplinească unele criterii
prin care să se înlăture unele riscuri cum ar
fi pierderile de gunoaie: să funcţioneze uşor,
să se defecteze greu, să asigure condiţii de
igienă pentru cei care le folosesc, să nu fie
zgomotoase.
Metodele de îndepărtare a deşeurilor sunt:
• gropile deschise – deşeurile se află
sub acţiunea directă a vântului, ploii,
şobolanilor, muştelor. Mulţi oameni
identifică aceste mormane de gunoi cu
propriile case şi îşi petrec viaţa căutând
printre resturi alimente comestibile şi
materiale reciclabile, pe care încearcă să le
valorifice contra cost.
• depozitarea deşeurilor solide în oceane –
duce uneori la poluarea plajelor, a plantelor
şi animalelor din zonă.
• rampele de gunoi – denumite şi rampe
ecologice sau rampe sanitare - sunt spaţii
de depozitatre a deşeurilor, adaptate şi
controlate. Pentru a reduce mirosul şi
scugerile şi pentru a împiedica creşterea
numărului de rozătoare şi insecte,
63
 angajaţilor rampei li se cere zilnic să ar fi metanul, care, pătruns în atmosferă,
strângă resturile şi să le acopere cu un contribuie la apariţia efectului de seră. De
strat de pământ. Rampele se construiesc asemenea, aceste deşeuri provoacă poluarea
departe de lacuri, râuri, terenuri apelor freatice, implicit a apelor curgătoare,
inundate şi după umplere sunt închise, putând astfel infesta apa potabilă.
căutându-se alte terenuri unde se pot Arderea deşeurilor poate provoca poluarea
amenaja noi rampe ecologice. aerului dacă nu sunt folosite filtre la gurile
• exportarea deşeurilor – se face către ţări de evacuare. Depozitarea deşeurilor toxice
subdezvoltate, unde nu există legi privi- reprezintă o problemă delicată, fiind un real
toare la condiţiile de mediu, iar populaţia pericol pentru statele subdezvoltate şi în curs
nu cunoaşte riscurile deşeurilor acceptate. de dezvoltare.
• incinerarea – căldura degajată de deşeuri
poate fi folosită ca o sursă de energie, iar B. EVALUARE
procesul este numit recuperarea energiei
fişe de observaţii;
sau deşeuri pentru energie, însă poluează
prin cantităţile mari de cenuşă pe care le confecţionarea unor obiecte din deşeuri;
produc; analiza produselor activităţii elevilor.
• compostarea deşeurilor – se face în uzine
de compostare.Gunoaiele bogate în C. RESURSE EDUCAŢIONALE
substanţe organice sunt supuse acţiunii dicţionar;
microorganismelor descompunătoare.
textul suport;
Rezultă un produs numit compost, care
este folosit ca îngrăşământ agricol. În fişă de observaţie;
procesul de compostare se degajă căldură, materiale reciclabile.
praf şi mirosuri neplăcute, astfel că uzinele
de compost trebuie să fie amplasate la o
anumită distanţă de orice localitate, să
folosească tehnologii adecvate, igienice,
pentu a împiedica înmulţirea muştelor şi a
şobolanilor.
• reciclarea deşeurilor – refolosirea deşeurilor
nu este o acţiune simplă, reuşita ei
depinzând atât de posibilitatea de a aduna
şi sorta deşeurile, cât şi de posibilitatea
utilizării lor ca materie primă în industrie.
Îngroparea deşeurilor în gropile de gunoi
nu reprezintă o acţiune benefică din punct
de vedere al protecţiei mediului. Putrezirea
lor determină producerea de gaze, cum

64
 Acum în lume:

• în Danemarca, 75% din gunoi este ars, iar

căldura rezultată este folosită la încălzirea
locuinţelor şi ca sursă de energie pentru diferite
întreprinderi;
• dintr-o tonă de cioburi se pot fabrica circa
3.500 de borcane sau 2.000 de sticle diferite,
economisindu-se 630 kg de nisip, 112 kg de
calcar, 180 kg de sodă calcinată şi 700 de metri
cubi de gaz metan;
• în SUA se aruncă anul 30 milioane tone
de hârtie, 4.000.000 tone de material plastic,
5 miliarde cutii de conserve, 26 miliarde sticle,
la care se adaugă numeroase automobile
abandonate, cărucioare vechi, mobile uzate
etc.;

Rolul tău!
• Sortează ambalajele pe categorii!
• Aruncă gunoaiele numai în
tomberoane!
• Închideţi tomberoanele pentru ca
gunoaiele să nu fie luate de vânt
sau de animale şi răspândite
în jur!
• Aflaă unde este centrul de
colectare al deşeurilor în
localitatea ta!

65
 Aplicaţii
1. Urmăriţi cum se realizează colectarea şi transportul deşeurilor şi precizaţi
dacă sistemul folosit este un sistem închis. Dacă nu este un sistem închis,
care sunt efectele asupra mediului?

2. Găsiţi şi inventariaţi locurile de depozitare a deşeurilor din localitatea

voastră şi precizaţi efectele acestora asupra mediului.

66
4. RECICLAREA. DE CE SE RECICLEAZĂ DEŞEURILE?
numărul de ore: 1 oră
A. STRATEGIA DIDACTICĂ:
Ştiu, vreau să ştiu, am aflat!
În vederea reciclării sau refolosirii şi depozi-
tării în condiţii de igienă, trebuie cunoscute
tipurile de deşeuri pe care le produce astăzi
economia umană. Reciclarea deşeurilor
asigură o soluţionare a contradicţiei dintre
cerinţele procesului de creştere economică şi
caracterul restrictiv al resurselor.
Refolosirea deşeurilor nu este o acţiune simplă,
deoarece depinde atât de posibilitatea de a
aduna şi sorta deşeurile cât şi de utilizarea lor
ca materie primă în industrie.
Reciclarea reprezintă unul dintre cele mai
bune mijloace de prevenire a poluării şi de
conservare a materiei prime. Prin reciclare,
aproape toate materialele folosite la obţine-
rea unui produs sunt redate în folosinţă prin
reprelucrarea sau reutilizarea lor. Procesul de
reciclare nu reprezintă o noutate, deoarece
este întâlnit în natură. De ce să se recicleze
deşeurile? Iată câteva răspunsuri:
1. Conservarea resurselor este necesară
deoarece ele sunt în scădere.Aceste resurse
se pot epuiza, de aceea este necesară o
bună conservare a exploatărilor pentru
generaţiile viitoare. Reciclarea este o soluţie
a problemei.
2. Economia de energie este importantă
deoarece producerea ei provoacă multe
daune mediului înconjurător. Printre aceste
daune amintim exploatarea combustibililor
fosili, producerea de gaze ce provoacă
poluarea aerului, ploile acide şi efectul de
seră. Reciclarea materialelor economiseşte
energia deoarece reduce numărul de
procese industriale necesare producerii lor.
De exemplu, reciclarea aluminiului salvează
95% din energia necesară producerii lui.
3. Prevenirea poluării este importantă
deoarece fabricarea majorităţii produselor
provoacă poluare atât din procesele industri-
ale de producţie cât şi din folosirea energiei.
De asemenea, depozitarea deşeurilor în
gropi de gunoi sau în alte locuri, provoacă
probleme seriase de poluare.
4. Protejarea mediilor de viaţă se realizea-
ză datorită protejării materiilor prime care
sunt exploatate prin minerit, proces ce are
loc în zone naturale unde viaţa plantelor şi
animalelor este pusă în pericol.
5. Prevenirea problemelor viitoare constă
în faptul că reciclarea împiedică scăderea
cantităţii de materii prime, lucru care ar fi
dus la creşterea preţului acestora. Astfel
ar fi crescut preţurile pe piaţă, ceea ce ar fi
insemnat o instabilitate economică cu efecte
sociale.Reciclarea este un proces ce poate
crea locuri de muncă.
Reciclarea cuprinde câteva faze:
• colectarea selectivă pe diferite tipuri de
deşeuri (sticlă, metal, carton, hârtie, mase
plastice) în containere speciale;
• depozitarea în centre de colectare;
• transportul;
• asigurarea tehnologiei şi a echipamentelor
67
 de reciclare în întreprinderile specializate
care primesc deşeuri;
• asigurarea calităţii produselor obţinute
prin reciclare, pentru a putea fi competitive
cu produsele similare obţinute din materia
primă obişnuită;
• informarea şi educarea populaţiei în
vederea folosirii produselor obţinute prin
reciclare.
B. EVALUARE
organizarea unei campanii de colectare a
deşeurilor şi selectare a deşeurilor;
confecţionarea unor obiecte din deşeuri;
analiza produselor activităţii elevilor.
C. RESURSE EDUCAŢIONALE
dicţionar;
fişe de activitate;
fişă de observaţie;
materiale reciclabile.
68
Acum în lume:
• reciclarea unei cutii de suc duce la economi-
sirea a 96% din energia folosită la fabricarea ei;
• reciclarea unui borcan economiseşte sufici-
entă energie pentru folosirea unui bec de 100W
pentru 4 ore;
• reciclând carton, putem economisi până la
25% din energia folosită la producerea lui;
• avantajele reciclării hârtiei sunt: reducerea
consumului de apă cu 60%, a consumului de
energie cu 40%, a poluării aerului cu 70% şi a
poluării apei cu 35%;
• avantajele reciclării sticlei sunt: reducerea
consumului de apă cu 50%, a consumului de
energie cu 2% pentru fiecare creştere cu 10% a
conţinutului de sticlă reciclată, a poluării aerului
cu 20% şi economisirea a 1,2 tone de materii
prime la fiecare tonă de sticlă recuperată;
• reciclarea hârtiei foloseşte doar 40% din
cantitatea de energie folosită iniţial la obţinerea
ei;
• fabricarea sticlei din cioburi economiseşte
30% din energia folosită la început;
• dacă doar unul din 10 ziare produse în SUA s-ar
recicla, ar fi salvaţi 25 milioane de arbori anual;
Rolul tău!
• Reciclează orice poate fi reciclat!
• Renunţă la băuturile răcoritoare în
cutii de aluminiu sau sticle de plastic!
• Renunţă la obiectele din plastic
de unică folosinţă (pahare, sticle,
farfurii)!
• Foloseşte cât mai puţine ambalaje!
 Aplicaţii
1. Selectaţi şi reciclaţi, pentru clasa din care faceţi parte, cantităţile de
deşeuri pe care le-aţi putea recupera din ceea ce folosiţi zilnic sau aproape
zilnic:

- recipiente de plastic de suc sau apă minerală şi pungi de plastic;

- hârtie, caiete vechi, foi de hârtie de scris, ziare, reviste, şerveţele de hârtie,
hârtie de împachetat, cartoane de la diferite cutii;
- cutii de aluminiu de sucuri;

2. Prezintă avantajele şi dezavantajele reciclării deşeurilor.

69
 Evaluare
numărul de ore: 1 oră

1. Problemă:

Află câţi oameni trăiesc în localitatea ta.

Sunt aproximativ ……………. oameni care trăiesc în localitate. Dacă
fiecare persoană aruncă un kilogram de deşeuri pe zi, care este
cantitatea totală de deşeuri aruncată într-o singură zi în localitatea
ta?
………… oameni x …………kilograme = ………..kg/ zi
Un an are 365 de zile. Câte kilograme de deşeuri sunt aruncate în fiecare
an în localitatea ta?
zile x ………..kilograme pe zi = …………..kg/ an

Acest tip de gunoi nu include deşeurile voluminoase (sobe, frigidere,

mobilă, maşini sau alte obiecte mari).

2. Realizaţi o expoziţie cu obiecte confecţionate din deşeuri. De

exemplu: un telefon cu fir (două pahare de unică folosinţă sau de iaurt,
două agrafe de birou şi un fir de aţă), o barcă cu motor (două sticle de
plastic, o plăcuţă de plastic sau lemn, motoraşul de la o jucărie veche şi
o elice), o lupă (sticla de la un bec în care se toarnă puţină apă), periscop
(o foaie de carton de bloc de desen şi două oglinjoare) etc.

3. Creaţi şi amplasaţi indicatoare cu mesajele:

Colectaţi selectiv deşeurile!
Păstraţi curăţenia oraşului!

70
 Ghidul
ecologistului
numărul de ore: 2 ore

A. STRATEGIA DIDACTICĂ
1. Ştiu, vreau să ştiu, am aflat!
Mediul înconjurător ne asigură condiţiile necesare
vieţii, însă depinde de noi dacă dorim să folosim
aceste elemente esenţiale în mod util sau dacă
vrem să ocolim acest aspect al vieţii noastre.
Poluarea planetei se agravează pe zi ce trece şi se
pare că populaţia nu acordă interes acestui proces
nociv. Convingerea că această problemă este doar
a specialiştilor şi a forurilor internaţionale este
eronată şi gravă. Ocrotirea planetei este o problemă
mondială şi, tocmai de aceea, fiecare om trebuie
să-şi asume această responsabilitate.
Trecerea ecologiei de la stadiul de simplă disciplină
ştiinţifică la cea de problemă a conştiinţei
comune, naţională şi internaţională, reprezintă o
realitate tristă în zilele noastre, când distrugerea
echilibrului natural al întregii planete este iminent.
Lupta împotriva poluării întregii planete solicită
colaborare şi cooperare internaţională, şi de aceea
depinde de noi dacă vom trăi într-un mediu curat,
sănătos şi nepoluat. Stă în puterea omului să ia
măsuri eficiente şi să găsească soluţii pentru a opri
continuarea şi agravarea acestui proces dăunător.

B. EVALUARE
afişe, postere, fluturaşi, pliante, revistă;
analiza produselor activităţii elevilor.

C. RESURSE EDUCAŢIONALE
dicţionar;
set de fotografii şi imagini;
materiale necesare pentru confecţionarea
posterelor, fluturaşilor, pliantelor, revistei.

71
 Acum în lume:

Întrucât mediul ne oferă condiţiile de trai de • 16 septembrie – Ziua Internaţională a Stratului

care avem nevoie, la nivel internaţional au fost
stabilite unele zile pentru a fi dedicate mediului
înconjurător:
• 2 februarie – Ziua Mondială a Zonelor Umede
• 15 martie-15 aprilie – Luna Pădurii
• 22 martie – Ziua Internaţională a Protecţiei
Mediului
• 23 martie – Ziua Mondială a Meteorologiei
• 27 martie – Ziua Internaţională a Apei
• 1 aprilie – Ziua Internaţională a Păsărilor
• 15 aprilie – Ziua Pădurii
• 17 aprilie - Ziua Mondială a Sănătăţii
de Ozonului
• 18 septembrie – Ziua Mondială a Geologilor
• 23 septembrie – Ziua Mondială a Curăţeniei
• 25 septembrie – Ziua Internaţională a
Mediului Marin
• 26 septembrie – Ziua Mondială a Munţilor
Curaţi
• 1 octombrie – Ziua Mondială a Habitatului
• 4 octombrie – Ziua Internaţională a Protecţiei
Animalelor
• 8 octombrie – Ziua Internaţională pentru
Reducerea Dezastrelor Naturale.

• 22 aprilie – Ziua Pământului • 16 octombrie – Ziua Internaţională a

Alimentaţiei
• 24 aprilie – Ziua Mondială a Protecţiei
Animalelor de Laborator • 31 octombrie – Ziua Internaţională a Mării
Negre
• 10 mai – Ziua Păsărilor şi a Arborilor
• 15 mai – Ziua Internaţională de Acţiune pentru
• 8 noiembrie – Ziua Internaţională a Zonelor
Urbane
Climă
• 24 mai – Ziua Parcurilor Naţionale
• 5 decembrie – Ziua Voluntariatului

• 31 mai – Ziua Mondială Împotriva Fumatului

• 14 decembrie – Ziua Internaţională de Protest
Împotriva Reactoarelor Nucleare
• 5 iunie – Ziua Internaţională a Mediului
• 29 decembrie – Ziua Internaţională a Bio-
• 8 iunie – Ziua Mondială a Oceanelor diversităţii
• 17 iunie – Ziua Mondială pentru Combaterea
Deşertificării
• 21 iunie – Ziua Soarelui
• 29 iunie - Ziua Dunării
• 11 iulie – Ziua Mondială a Populaţiei
• 9 august – Ziua Internaţională a Grădinilor
Zoologice şi Parcurilor

72
 Rolul tău!
• Protejează mediul în care trăieşti!
• Participă la acţiuni de ecologizare a
mediului în care trăieşti!
• Informează-i pe cei din jurul tău
despre problemele de mediu pe care
le observi!

73
 Aplicaţii
1. Realizaţi materiale prin care să popularizaţi principalele date din
CALENDARUL ECOLOGISTULUI.

2. Realizaţi materiale prin care să arătaţi avantajul unei preocupări

permanente pentru sănătatea planetei, avantajul unei atitudini ecologice.

3. Confecţionaţi materiale care să prezentaţi comportamente ecologice în

opoziţie cu cele neecologice, precum şi recomandări, îndemnuri etc.

4. Realizaţi o revistă în care să prezentaţi punctele de vedere, legate de

problema protecţiei mediului, reflectate în scurte interviuri luate colegilor,
părinţilor, persoanelor din comunitatea locală.
Exemplu de chestionar:
- Ce reprezintă pentru tine mediul înconjurător?
- Există specii de animale şi plante pe cale de dispariţie în localitatea ta?
- Ce se realizează pentru a fi salvate?
- Cum crezi că te afectează poluarea?
- Ce faci pentru protejarea mediului?
- Cine este responsabil pentru a combate poluarea?
- Este suficient mediatizat fenomenul de poluare în localitatea ta?

74
 Evaluare finală
numărul de ore: 1 oră
1. Testul …. De ce?
…este nevoie să cunoaştem şi să ocrotim natura?
…mor vieţuitoarele marine atunci când au loc naufragii ale petrolierelor?
…spunem că pădurea este „aurul verde”?
…sunt ocrotite în mod deosebit anumite specii vegetale şi animale?
…spunem că ocrotirea şi protecţia mediului este o îndatorire a fiecărui
cetăţean?

2. Cum credeţi că ar arăta totul în jur, dacă:

x nu ar exista apă;
x aerul ar fi poluat în întregime;
x ar dispărea Soarele;
x nu ar fi plante;
x ar muri toate animalele;
x s-ar tăia toate pădurile;
x s-ar topi gheţarii şi nu ar mai înceta ploile?
În fiecare din aceste cazuri, care sunt urmările dezastruoase ce ar putea
strica echilibrul naturii?

3. Realizaţi o campanie de presă cu toate tipurile de materiale (postere,

fluturaşi, pliante), prin care să aduceţi la cunoştinţă întregii comunităţi
locale care sunt efectele activităţilor umane asupra mediului în localitatea
voastră. Împreună găsiţi soluţii pentru a reduce poluarea în scopul
protejării şi chiar conservării mediului din orizontul local.

4. Completaţi tabelul de mai jos cu activităţi ale omului care se încadrează

în poluarea mediului şi care în ocrotirea acestuia:
Poluarea mediului Ocrotirea mediului

Se vor avea în vedere câteva dintre activităţile următoare dar şi altele:

păstrarea liniştii şi ordinii în orice loc; ruperea crengilor din copac; arun-
carea gunoaielor în apă; strângerea resturilor şi hârtiilor după orice popas;
spălarea maşinilor în râuri; ţipetele şi urletele puternice; aprinderea focului
în pădure; curăţirea apelor; aruncarea hârtiilor pe stradă etc.

5. Realizaţi un proiect despre sursele de deşeuri şi reciclarea lor, pe care să-l

propuneţi companiei care se ocupă cu curăţenia localităţii.

75
76
 Cuprins
Argument ...................................................................................................................7
Obiective de referinţă şi exemple de activităţi de învăţare ..................................11
Conţinuturile învăţării..............................................................................................12
Planificarea orelor ....................................................................................................13
1. Lecţie introductivă ........................................................................................................................15
2. Activităţile umane şi efectele lor asupra mediului........................................................17
1. Efectele activităţilor industriale asupra mediului ..............................................................17
2. Soluţii de protecţie a mediului ...............................................................................................21
Evaluare ...........................................................................................................................................25
3. Efectele activităţilor agricole asupra mediului .................................................................26
4. Soluţii de protecţie a mediului ...............................................................................................30
Evaluare ...........................................................................................................................................34
5. De ce se dezvoltă transporturile ? .........................................................................................35
6. Efectele transporturilor asupra mediului ...........................................................................38
7. Soluţii de protecţie a mediului...............................................................................................42
Evaluare ...........................................................................................................................................46
8. Poluarea nucleară (radioactivă)..............................................................................................47
9. Poluarea sonoră (fonică) ...........................................................................................................51
3. Deşeurile ............................................................................................................................................55
1. Ce sunt deşeurile?.......................................................................................................................55
2. Principalele surse de deşeuri ..................................................................................................59
3. Colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor..........................................................63
4. Reciclarea. De ce se reciclează deşeurile? ...........................................................................67
Evaluare ...........................................................................................................................................70
4. Ghidul ecologistului .....................................................................................................................71
Evaluare finală....................................................................................................................................75

77
78
79
80