Fragmentul lui Dimitrie Anghel „În furtună” reprezintă/ilustrează un pasaj descriptiv. Acest mod de expunere se identifică prin prezența grupurilor nominale, „pe marginea dunei”, „valurile”, „veșnic neastâmpăr”, „pescărușii iubitori de furtună”. Din cel trei paragrafe ale fragmentului se conturează un tablou de natură, imaginea pe care o are în fața ochilor privind de pe țărm marea învolburată „închegare de spumă” și zborul pescărușilor „iubitor de furtună”. Rolul stilistic al elementelor descriptive din acest fragment este de a prezenta starea de spirit a personajului narator, fiind vorba despre o proză subiectivă „Om sunt ca și cei mulți”. Privitorul se simte parte integrantă a naturii și trăiește aceleași neliniști îndoieli sufletești precum marea care se pregătește de furtună „stropi argintii de înalță din nou, se alungă în spațiu, se ajung înfrățindu-și zborul în rotocoale”. Asocierea dintre imaginea pescărușului „iubitor de furtună” cu idealurile și sentimentele foarte puternice ale personajului narator se constituie într-o autocaracterizare surprinsă în următorul pasaj „neavând aripi să zbor [...] mi-am luat albele file și le-am dat drumul în uragan”.