Nicolae Valentin Dorneanu, R.I.S.E.

III, grupa II

VIITORUL GLOBALIZĂRII DUPĂ CRIZA SANITARĂ DIN 2020

Pandemia de COVID-19, aduce în spațiul public o dezbatere privitoare la dacă acestă

criză va fi o oportunitate pentru ca actorii internaționali să devină mai solidari unii cu ceilalți
sau va fi un factor ce va dezbina și mai mult sistemul internațional. După cum bine știm, în
prezent sistem internațional este unul anarhic din punct de vedere politic, în sensul că nu există
o entitate care să guverneze relațiile dintre actorii globali, dar important de știut este că totuși
lumea este interconectată și interdependentă, datorită procesului de globalizare. Fiecare criză
majoră care se declanșează la un moment dat într-o parte a globului are consecințe și asupra
restului planetei, așa cum și în prezent, criza de coronavirul a apărut în China, dar ea afectează
întreg globul.

Dacă e să ne luăm după alte crize care au afectat similar întreg mapamondul, putem lua
ca exemplu criza financiară din 2007-2008 şi recesiunea mondială care i-a urmat. Această criză
economică pare că în ciuda tuturor efectelor drastice pe care le-a avut asupra noastră, efecte
precum o rată a șomajului uriașă, falimentul a multor afaceri și sărăcirea națiunilor, toate
aceasta par însă că nu au afectat foarte mult fenomenul de globalizare, lumea fiind în prezent
mai interconectată ca oricând. Însă, un lucru pe care mulți nu l-au observat este că genul acesta
de fenomene au ajutat să ajungă la putere lideri naționaliști, extremiști și popușiști, care doresc
fix inversul globalizării. Am cercetat acest fenomen chiar în lucrarea mea licență, care privește
fenomenul populismului. În studiul meu, am observat că astfel de mișcări au o asceniune
remarcabilă mai ales în timpul crizelor mondiale, atunci când liderii partidelor moderate nu pot
să propună soluții viabile la astfel de probleme majore. Astfel, pe scena mondială au apărut
lideri precum Donald Trump în Statele Unite, Viktor Orban în Ungaria sau Jair Bolsonaro,
lideri care au exploatat frustrările populației pentru a se propulsa la putere. Tipul acesta de
lideri propovăduiesc fix inversarea globalizării, întărirea granițelor naționale, a măsurilor
protecționiste și a suveranității statelor. Iar în cazul de față coronavirusul le dă şi mai multă
putere argumentelor lor. Pandemia a oferit partidelor extremiste ale lumii o nouă oportunitate
de a suna alarma cu privire la frontierele deschise. Virusul ţine blocaţi milioane de oameni în
comunităţile lor şi chiar în casele lor, oferindu-le timp să reflecteze dacă globalizarea este într-
adevăr o idee atât de strălucită. Acest virusul este încă un factor care dezvăluie deficienţele
globalizării, care în prezent este o formă de interconectare insuficient reglementată şi plină de
complicaţii, capabilă să lase comunităţile vulnerabile la o serie de ameninţări puternice. Crize
precum cea financiară mondială din 2008, cea a imigranților din 2015 şi până la schimbările
climatice, au determinat oamenii obişnuiţi să ajungă la concluzia că nu pot avea încredere în
autorităţi pentru protejarea siguranţei lor. În consecință, acest lucru le-a permis la o serie de
politiceni oportuniști să atace probleme legitime cu soluţii simpliste, cum ar fi protecţionismul
comercial şi blindarea frontierelor. Coronavirusul și iminenta criză climatică sunt doi factori
esențiali pentru a arăta că globalizarea, pe lângă efectele sale pozitive, poate fi și nocivă, ea
fiind responsabilă pentru răspândirea foarte facilă a acestor crize. Consecințele crizei sanitare,
deja par să apară, un cel mai evident impact este asupra comerţului. Epidemia a determinat o
reexaminare a dependenţei lumii de China ca punct central pentru producţie. Unele dintre
companiile multinaţionale au mutat deja producţia din China în țări precum Vietnam,
Bangladesh sau Mexic. Dar, cele mai drastice consecințe le are asupra noastră, a persoanelor
de rând, care pe lângă faptul că suntem amenințati din punct de vedere al sănătății noastre, acest
virus are efecte importante și asupra altor sectoare, milione de oamenii sunt deja în șomaj, iar
unii analiști economici declară că se va declanșa o criză economică mai puternică decât cea din
2008.

Prin urmare, părerea mea este că această criză va avea unele efecte negative asupra
procesului de globalizare. Nu cred totuși că se va ajunge la prăbușirea acestui sistem de
interconectare, deoarece actorii internaționali sunt mult prea interdependenți unii de ceilalți,
dar cu siguranță se va produce o reexaminare a globalizării, dacă se dorește cu adevărat
prevenirea astfelor de crize pregnante în societatea internațională. Dacă e să luăm cazul mai
apropiat de noi, această criză poate slăbii și mai mult Comunitatea Europeană, care deși e
construită special pentru a prevenii disonanțele între națiuni, ea este considerată până și în ziua
de azi de la aproape 60 de existență, ca fiind doar un simplu pact între state. Unele state din
Uniunea Europeană, precum Italia de exemplu, sunt foarte nemulțumite de modul cum Uniunea
a răspuns față de pandemie, întărind și mai mult concepția că statele sunt singurele responsabile
de propria situație, Acest fapt este foarte îngrijorător, așa cum am enunțat și mai sus, pentru că
poate fi o punte de trecere pentru emergența a tot mai multor partide și lideri care militează
pentru deztrămarea Uniunii, așa cum a fost în cazul Brexitului. Așadar, situația poate fi
îngrijorătoare pentru fenomenul globalizării, dar ceea ce este foarte important de știut este că
omenirea poate prospera și trece prin astfel de crize, doar dacă colaborează și dacă înțelege
puterea pe care o poate avea solidaritatea.