Sunteți pe pagina 1din 4

UAIC, FSSP, Asistență Socială Giurgea Gabriela-Elena

Anul III, Grupa 2


ROLUL ASISTENTULUI SOCIAL ÎN ADOPȚIE

Adopția este operațiunea juridică prin care se creează legătura de filiație între
adoptator și adoptat, precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului.

Rolul asistentului social:

 întocmirea unui raport de către asistentul social din Direcţie, în urma procesului de
evaluare a familiei adoptive, care certifică existenţa abilităţilor parentale,
caracteristicilor morale ale familiei, capacitatea acesteia de a îngriji un copil şi
propunerea asistentului social de atestare a familiei

 asistentul social documentează capacitatea fiecăruia dintre soți care dorește adopte,
de a deveni părinte adoptiv și identifică cărui copil i se potrivește mai bine această
familie, realizându-se potrivirea familie-copil.

 asistentul social face evaluarea familiei adoptive, indicând existența sau absența
unor relații interpersonale stabile, a unui mediu adecvat, a unei stări de sănătate care
să permită familiei îngrijirea unui copil, a capacitații de a deveni părinte, a unei
locuințe corespunzătoare creșterii și dezvoltării unui copil.

 asistentul social care acordă asistență copiilor și adoptatorilor ar fi bine să aibă


competențe specializate în domeniul adopției, al traumei și al parentingului. Este
foarte important ca familia să primească cele mai bune recomandări, chiar
individualizate, în perioada de matching, de acomodare și post-adopție, în așa fel
încât să poată răspunde cât mai bine nevoilor specifice ale copilului căruia tocmai i-
a fost schimbat întregul univers.
UAIC, FSSP, Asistență Socială Giurgea Gabriela-Elena
Anul III, Grupa 2
 asistentul social este bine să manifeste empatie și suport pentru copilul care va face
transferul din sistem, de la asistentul maternal către familia adoptivă și să-i ghideze
pe toți cei implicați cum să sprijine în cel mai bun mod posibil copilul, astfel încât
transferul să aibă loc într-o manieră profesionistă și care respectă procesul extrem
de delicat prin care trece copilul, familia adoptivă, dar și familia care l-a crescut
până la momentul adopției.

Asistentul social implicat în procesul de adopţie trebuie să aibă în vedere următoarele


aspecte :

 crearea unei ambianţe deschise, apropiate cu viitorii părinţi astfel încât după
realizarea adopţiei noii părinţi să apeleze cu încredere la cei care i-au îndrumat spre
a le solicita ajutorul şi pentru a facilita continuarea educaţiei;
 oferirea de informaţii pentru părinţii adoptivi astfel încât aceştia să înţeleagă
sarcinile esenţiale ale parentalităţii adoptive;
 oferirea posibilităţii de interrelaţionare şi intercunoaştere a copiilor cu viitorii
părinţi;
 asistentul social este cel care face recomandarea conform căreia un copil va fi
adoptat de o familie şi nu de alta, recomandarea are la bază o documentaţie
argumentată din care să rezulte gradul decompatibilitate a familiei cu copilul
adoptabil;
 colaborarea cu specialiştii care se ocupă de acelaşi caz / lucrul în echipă
pluridisciplinară (psiholog – pentru evaluarea psihologică a copilului, jurist – cel
care susţine procesul de adopţie pe rol la tribunal, asistenţi sociali din reţea – care
fac fie evaluarea copilului fie evaluarea familiei, medic – completează fişa
medicală, preot, funcţionari ai administraţiei publice);
 asistentul social trebuie să fie conştient că adopţia poate să eşueze / să fie
compromisă dacă nu au fost cunoscute, evaluate corespunzător familiile adoptive,
dacă nu s-a realizat selecţia celor mai potriviţi viitori părinţi. O adopţie eşuată va
afecta atât asistentul social cât şi celelalte persoane care au mediat-o, dar mai ales
părinţii adoptive şi copilul eligibil pentru adopţie;
UAIC, FSSP, Asistență Socială Giurgea Gabriela-Elena
Anul III, Grupa 2
 atitudinea asistentului social, pe toată perioada desfăşurării actului de adopţie este o
atitudine profesională dublată de tact şi înţelegere de obicei, între asistentul social
şi viitorii părinţi au loc mai multe întâlniri toate fiind sub semnul confidenţialităţii;
 atunci când asistentul social este deschis în atitudine şi comportament şi partenerul
de discuţie va avea o atitudine deschisă, sinceră, cu efecte benefice pentru ambele
părţi;
 întâlnirile cu părinţii adoptatori pot fi individuale şi / sau de grup.

În timpul acestor întâlniri asistentul social:

 va încuraja solicitanţii în aprecierea punctelor tari şi a punctelor slabe şi în


evaluarea acestora;
 se va angaja în discuţii, fără a omite păreri sau opinii;
 va ajuta solicitantul să dezvolte şi să-şi exprime autocunoaşterea şi înţelegerea şi să
folosească puterea de a lua decizii pentru a continua sau a se retrage din procedură;
 întâlnirile individuale trebuie desfăşurate într-un cadru mai intim oferă posibilitatea
realizării unei relaţii asistent social – client sinceră, deschisă;
 rolul asistentului social în întâlnirile de grup va fi acela de moderator la nivelul
grupului, iar beneficiul pentru membrii grupului este acela că discuţiile şi ideile
sunt vehiculate cu detaşare, iar concluziile uşor de desprins de către fiecare
participant;

Rolul asistentului social în final:

 Când se decide atestarea familiei ca fiind aptă să adopte, decizia se va lua pe baza
raportului de evaluare făcut de asistentul social care s-a ocupat de acest caz.
 După luarea deciziei, asistentul social furnizează familiei selectate informaţii de
ordin general despre copil.
 Pe toată perioada plasamentului, asistentul social va face vizite familiei pentru a
vedea modul de interrelaţionare şi gradul de intercunoaştere şi compatibilitate.
UAIC, FSSP, Asistență Socială Giurgea Gabriela-Elena
Anul III, Grupa 2