Teatrul copiilor - oglinda sufletului micului om.

(Elemente de artă teatrală pentru activități)

Copiii adoră teatrul.De ce?
*Fiindcă teatrul e un joc, iar copiilor le place să se joace
*Fiindcă copiii au o fantezie foarte bogată, iar prin spectacol evadează într-o lume
familiară, a imaginarului, a poveștii.
*Fiindcă copilul, poate, nedescoperit de nimeni, se descoperă în rol, rolul devenind
oglinda sufletului lui.
*Fiindcă micul om are posibilitatea de a se simți important. Iar noi,
,,regizorii,,spectacolului trebuie să-l îndrumăm și să-l îndreptăm spre cucerirea a
noi și noi culmi.
Procedee ale artei teatrale pot fi utilizate la orice tip de activitate, la orice temă.
Ele fac activitatea mai dinamică, mai interesantă, mai captivantă.
Ținînd cont de particularitățile de vîrstă ale preșcolarilor, știind că de nivelul de
dezvoltare al motricității fine a copilului ține vorbirea și dicția, astfel că acei copii
care au fost stimulați să facă cît mai multe mișcări cu mînuțele vorbesc mai
devreme și au o pronunție mai clară și mai corectă, consider că unul din cele mai
utile procedee ar fi exercițiile cu degețele, mișcarea scenică , gesticularea.
1. Inspirîndu-mă de la teatrul degetelor, vă propun o poezioară logoritmică pe
care o adoră toți copiii.
FAMILIA MEA
Ăsta-i bunicul,-------------------se îndoaie degetul mare
Ăsta-i bunica,--------------------se îndoiae degetul arătător
Ăsta-i tăticul,---------------------se îndoaie degetul mijlociu
Ăsta-i mămica,--------------------se îndoaie inelarul.
Ăsta-i odrasla mea dragă---------se îndoaie degetul mic
Ăsta-i familia-ntreagă,------------se strînge pumnul.

Sau

Acesta e tata - bun și serios.

 Acesta e mama – exempu frumos.
Fratele cel mare – merge la școală.
Sora cea mai mare – cu păpușa-n poală.
Sora cea mai mică – la mama aleargă.
Aceștia formează – familia întreagă!
Și , la fel ca pictorii care pictează decorațiunile pentru spectacol, le propun copiilor
să-și contureze mînuța și pe fiecare degețel să deseneze cîte un membru al familiei.
Impactul este foarte puternic. Copiii prin desen manifestîndu-și toată afecțiunea
pentru mama, tata ,bunici.
2. La tema degețelelor, origanizăm muzicaluri.
Copiii cu plăcere execută mișcările, memorizînd lesne versurile, iar textul și
melodia foarte simplă îi stimulează afectiv. Decorațiunile atrăgătoare deasemenea
contribuie la captarea atenției, la dezvoltarea gustului estetic.
DEGEȚELELE

Degetul mare, merge la plimbare.

Arătătorul aduce paltonul.
Mijlociul duce pardesiul.
Degetul mic nu duce nimic,
Fiindcă este cel mai mic,
Fiindcă este cel mai mic.
3. Multor copii nu le place să recite poezii. Alții se jenează să gesticuleze.
Unii nu sesizează plăcerea recitării expresive. Pentru a remedia aceste
neajunsuri folosim un alt joc foarte captivant cu degețele. Datorită acestei
poizioare putem stimula copiilor toate procesele cognitive și afective fără
nici un effort pentru ei.
CASTELUL
Eu am zece degețele.
Ce pot face acum cu ele?
O căsuță?
Și-n căsuță o măsuță.
Ăsta ce-o fi, scăunel?
Sau poate un legănel?
Degețel cu degețel am făcut și un castel.
Păsările ciripesc, fluturașii se rotesc,
 Florile au înflorit, iar copiii au zîmbit.

4. O gîndire corectă, presupune și o vorbire corectă. Ori nu putem vorbi despre

o reflectare corectă a lumii interioare, a sufletului copilului atunci cînd sunt
prezente defecte ale vorbirii, greșeli de pronunțare. A remedia acest lucru ne
ajută frămîntările de limbă. Cu toate că sunt multe și diverse, copiii le învață
anevoie, de aceea am purces la dramatizarea lor. Una din frămîntările de
limbă este:
ȘTIUCA

Știu că știu că știuca-i știucă

Dar mai știu că știca-i pește
Și că știuca se mănîncă,
Și că știuca se prăjește.
În timpul dramatizării stau doi copii în față-n față, gesticulînd activ.

5.Copiii au fantezie foarte bogată.