Sunteți pe pagina 1din 4

-Basm-Poveste-Povestire-

În rândurile ce vor urma o să facem o mică cercetare asupra celor trei tipuri de
scriere: basm, povestire și poveste.
1.Basmul
Basmul (sl. basni ,,născocire”) reprezintă o specie a epicii populare ( de obicei, în
proză), dar și culte, cu răspândire universală. În basm se narează întâmplări
fantastice ale unor personaje reale sau imaginare care au puteri supranaturale.
Grupate în două tabere (binele și răul), personajele se confruntă, învingător fiind,
de fiecare dată, binele.
Definit de G. Călinescu drept ,,oglindire a vieții în moduri fabuloase”, basmul se
delimitează de poveste care este mai realistă.
Acesta având caracteristici definitorii pentru a putea fi descoperit mai ușor:
- se stabilește, de la început, o convenție cu lectorul asupra caracterului excepțional
al faptelor narate ( A fost odată ca niciodată etc);
- timpul și spațiul sunt vagi, nedeterminate;
- prezintă eterna confruntare dintre bine și rău, sub măști fabuloase;
- eroii sunt oameni dar și ființe himerice sau animale;
- respectă un tipar narativ (acțiunea este generată de o lipsă- furtul soarelui sau al
lunii, răpirea fetei împăratului, absența unui moștenitor- presupune o călătorie,
înfruntarea forțelor malefice, culegând și recompensa);
- protagonistul e împiedicat în acțiunea lui justițiară sau în drumul său de
cunoaștere de răufăcători ( ființe malefice care tulbură echilibrul lumii) dar este
susținut de ajutoare ( care-l însoțesc la drum, îl sfătuiesc și îl sprijină fizic și/ sau
moral.) și de donatori (ființe care apar întâmplător în calea eroului și îi dăruiesc un
obiect cu proprietăți magice, salvator în clipa de cumpănă);
- utilizează motive specifice- mezinul, animalul năzdrăvan, călătoria, confruntarea
dintre bine și rău, obiecte cu puteri miraculoase, interdicția, cifrele magice etc.
- acțiunea se desfășoară în două mari spații: lumea aceasta și celălalt tărâm;
Basmele se împart în mai multe categorii:
a) Fantastice- domină elementul miraculos
b) Nuvelistice- situațiile prezentate se apropie de realitate, personajele sunt în
majoritate oameni.
c) animaliere- eroii sunt aleși din rândul animalelor.

Basmul cult, deși este o creație originală, respectă, în mare măsură, trăsăturile de
construcție, de atmosferă și de viziune etică ale modelului folcloric.
Ceea ce le poate diferenția este folosirea insistentă a unor simboluri, caracterul mai
complicat al acțiunii, stilizarea limbajului și importanța acordată descrierii sau
dialogului.

2. Povestirea
Povestirea (derivat al verbului a povesti, din substantivul poveste). Se mai acceptă
și alți termeni precum narațiune (modul în care se constituie toate operele epice)
sau de specie epică (situată, ca dimensiuni, între schiță și roman, care reprezintă
întâmplări deosebite, povestite din perspectiva subiectivă a unui narator participant
sau martor la acțiune, accentul căzând asupra faptelor și nu asupra eroului).

Trăsături ale povestirii:


- importanța acordată actului narării;
- caracterul exemplar, unic al faptelor;
- timpul evenimentelor ține de trecut;
- compoziția este mai liberă;
- naratorul povestește după bunul său plac si al dispoziției pe care o are;
- relatarea de regulă la persoana întâi
- cuvinte și expresii populare, interjecții, etc;
- atmosfera este una mai distinsă datorită naratorului;
Povestirea în ramă apare în momentul în care un personaj al povestirii principale
spune o istorisire proprie și preia locul naratorului inițial.

Caracteristicile povestirii în ramă:


- existența unui spațiu ocrotitor ( în opera lui Sadoveanu- hanul);
- prezența mai multor povestitori dornici să istorisească întâmplări nemaiauzite;
- existența unui narator principal ( care creează cadrul inițial/rama) și a unui număr
variabil de naratori secundari ( personaje care apar în povestirea inițială și se
transformă în auditori la finalul istorisirii).

Povestirea este și un gen literar, și un mod de expunere. Ea este singura care se


bazează pe fapte reale sau, deși poate avea și elemente fantastice, are la bază un
adevăr.

3. Poveste
Povestea este o specie a epicii (populare) în proză care se relatează întâmplări
fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste și în care
binele triumfă. Poveștile sunt fascinante tocmai pentru elementul fantastic care nu
se supune legilor sau forțelor terestre. Poveștile nu doar că îți stimulează
imaginația, dar îți permite să te bucuri de toate aceste elemente. Citind despre
întâmplările eroilor, devenim empatici, receptivi pentru orice lucru anormal și mult
mai receptivi față de ceea ce citim. Ele aduc în prim plan adevăratele caracteristici
importante a unei persoane și faptul că în viață este necesar să ai răbdare, să fii
perseverent și să ai curaj. Niciodată, într-o poveste nu este evidențiat faptul ca
trebuie să fii puternic sau bogat pentru a reuși. Conform unui studiu, oamenii care
au citit de mici povești, vocabularul lor este mult mai bogat și folosesc cu ușurință
fraze mult mai complexe în momentul când aceștia ajung să meargă în clasele
primare.
Povestea- fie ca este expusă oratoric, fie că este citită, joacă un rol esențial atât în
educație, cât și în dezvoltarea copiilor. Reprezintă un stimul pentru creativitate, o
întărire a relației cu cei din jur, ajută la dezvoltarea morală și ne ajută să căpătăm
încredere în propriile forțe.

Caracteristici ale poveștii:


- faptele sunt prezente, în general cronologic;
-existența unui narator care povestește la persoana a treia sau la persoana întâi;
- constituirea unei acțiuni rezultate în totalitatea faptelor narate;
- plasarea acțiunii într-un anumit timp
- întrucât prezintă trecerea de la o întâmplare la alta, se axează foarte mult pe
acțiuni.

Tipuri de povestire:
- realistă ( înfățișează întâmplări reale sau posibil reale)
-istorică (inspirată din evenimente trecute)
- memorialistică ( dezvăluie întâmplări trăite de autorul însuși)
- didactică ( destinată extragerii unor învățăminte).

S-ar putea să vă placă și