Sunteți pe pagina 1din 10

CULTURA BOIAN

Sterian Ana , Grupa D, Anul I

Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iaşi 2010


I Introducere

Neoliticul,epoca nouă a pietrei , este caracterizat în primul rând prin tehnica şlefuirii
pietrei spre deosebire de paleolitic în care se utiliza procedeul cioplirii uneltelor de
piatră.O altă caracteristică importantă a aceestei epoci a fost producerea ceramicii.În
această epocă omul devine producător , începe să cultive plante şi să crescă animale ,
renunţă la aşezări de tip nomad şi începe să practice un enele meşteşuguri casnice
precum: torsul , ţesutul , lucrarea pieilor, confecţionarea hainelor.1
Neoliticul şi eneoliticul din spaţiul carpato-danubiano- pontic reprezintă un caz
particular al proceselor etno-culturale care s-au dezvoltat în zona anatoliană și egeo-
balcanică cu care este strâns legat genetic și evolutiv . Cu toate acestea, în decursul
dezvoltării sale, epoca neo-eneolitică carpato-danubiano-pontică a cunoscut diferite
procese de sinteză și asimilare,care i-au conferit o pronunțată individualitate în cadrul
peisajului cultural european. Eneoliticul (aproximativ 4250-2700bc) nu a început ca etapă
istorică pe tot teritoriul în același timp, debutând mai timpuriu în regiunile sudice,
primele piese de aramă apărând în mediul fazelor târzii ale culturii Starcevo-Cris. 2
Studierea problemelor legate de originea culturii Boian reprezintă o preocupare continuă
a arheologilor români. Analizarea complexelor culturale din punct de vedere istoric
permite o data cu intensificarea cercetărilor să cunoaștem tot mai multe amănunte despre
1
Nicolae Ursulescu , Începuturile istoriei pe teritoriul României , Casa Editorială Demiurg , Iaşi , 2002 ,
p.52-54 .
2
Vasile Chirică, D.Boghian, Arheologia preistorică a lumii , Helios, Iaşi , 2003 , p.137-151.
trecutul îndepărtat. Cultura Boian este considerată una dintre cele mai representative
culturi de la începutul eneoliticului. Membrii acestei culturi au reprezentat un exemplu
pentru culturile ce au urmat,deoarece deși au asimilat anumite credințe și obiceiuri de la
civilizațiile anterioare au știut să le dezvolte pentru a-și asigura un trai mai bun.

Cultura Boian precede cultura Gumelniţa şi datează din epoca neolitică, iar
primele fragmente de tip Boian au fost descoperite de G. Westen în anul 1867, cu prilejul
săpăturilor efectuate în apropiere de satul Brăduţ din judeţul Braşov3. Astfel a început
prima perioadă din istoria cercetărilor referitoare la cultura Boian, care s-a încheiat în
1923 când au fost descoperite (de Radu Vulpe şi Vladimir dumitrescu) aşezarea Boian A.
În a doua perioadă, în urma săpăurilor de la Glina din 926-1927 a fost precizată
cronologia relativă dintre pricipalele culturi neolitice din Muntenia şi nordul Bulgariei.
Alte cercetări au mai avut loc la: Vidra (1934), Petru Rareş (1936), Aldeni. Această
cultură a fost studiată şi de arheologi străini, în special bulgari (R. Popov, G. Kazarov, V.
Mikov), germani (Carl Schuchardt, Moritz Hoernes) şi iugoslavi (Vladimir Milojocic).

II CUPRINS

II .1 Originea

Cultura Boian , rezultată din contactul dintre cultura Dudeşti şi cultura


liniară cu note musicale, este prima componentă a marelui complex cultural
Boian Gumelniţa , specific regiunii Dunării de Jos.4

Cultura Boian și-a primit numele de la așezarea cercetată pe o insulă a lacului Boian
(Christescu,1925) din sudul Munteniei,la nord de Dunăre.5 Ocupând la început o zonă
mai restrânsă(Muntenia), în cursul fazelor următoare suprafața ocupată s-a lărgit spre
Transilvania și Moldova . A urmat apoi o perioada în care aceasta s-a restrâns până către
sfârșitul evoluției sale când s-a extins din nou spre est, intrând în contact cu populația
culturii Hamangia.Cercetări recente sugerează extinderea sa în cursul ultimei sale faze la
sud de Dunăre atingând litoralul Marii Egee.6

II. 2 Evoluţia
3
Eugen Comşa, Istoria comunităţilor culturii Boian, Editura Academiei, Bucureşti, 1974, p.9
4
V.Dumitrecu, Al. Vulpe, Dacia înainte de Dromihete, Bucureşti, 1988, p.145
5
Adrian Bălăsescu,Radu Valentin,Omul și animalele.Strategii și resurse la comunitățile Hamangia și
Boian,Cetatea de scaun,Targoviște,2004
6
Dragomir Popovici,Viata pe malul Dunării acum 6500 de ani,Bucuresti,Muzeul National de Istoria a
Românilor.p.14.
Evoluția culturii Boian a fost împărţită în patru faze:Bolintineanu, Giulești, Vidra
și faza de tranziție.Astfel putem sublinia continuitatea directă de la o cultură la
alta.Majoritatea specialiștilor admit că elementele de bază atât din punct de vedere etnic
cât și cultural care au contribuit la sfârșitul culturii Boian sunt reprezentate prin
majoritatea componenetelor de cultura Dudești.7
Regiunea de formare a culturii Boian în faza Bolintineanu se află în centrul
Munteniei, foarte probabil aproximativ în zona mărginită de Argeş-Carpaţi-Dunăre.
Treptat, comunităţile din această fază s-au răspândit în zonele vecine. Ritmul cercetărilor
cu privire la faza Bolintineanu a fost foarte lent. Săparea parțială din cartierul Floreasa de
Ion Nestor și Dinu V.Rosetti , apoi sondajele de la Cățelu, cele de la Aldeni și săpăturile
de la Cernica delimitează arealul fazei Bolintineanu între satele Vărăști, Crăsani,
Gălbinași și Baieși la est , la vest de linia Greaca-Cățelu.Limita nordică provizorie
corespunde cu o linie ce ar uni poalele dealurilor de 300m altitudine și cea sudică fiind
Dunărea. Până în prezent pe teritoriul Munteniei și în sud-estul Olteniei se cunosc 29 de
descoperiri tip Bolintineanu în următoarele ,localități: Băiești, Aldeni, Gălbinași, Greaca,
Uzunu, Băneasa.8
Faza Giulești a urmat în timp fazei Bolintineanu de care este legată prin
numeroase elemente de cultură. În cursul etapei Aldeni din cadrul fazei Giuleşti s-a
produs o deplasare a unui grupe de comunităţti din zona de formare spre zona unde ele
sunt documentate abia mai târziu, şi anume, dinspre sud, din Muntenia, de-a lungul
trecătorilor din nord-estul provinciei sau de-a lungul Trotuşului în regiunea de sud-est a
Transilvaniei, unde s-au stabilit pentru o perioadă mai îndelungată, fiind documentate
într-o serie de aşezări, adesea cu câte două niveluri de locuire. . Un alt grup de comunităţi
din faza Giuleşti, etapa Aldeni, a pătruns de-a lungul Siretului, în partea de est a
Moldovei.În vestul Moldovei , mai exact în Transilvania s-au descoperit resturi ale
culturii Boian aparţinând acestei faze.9
Faza Vidra este cea de-a treia fază a culturii Boian.Ea a urmat în timp fazei
Giulești.Despre raportul dintre cele cele 2 faze sunt menționate două descoperiri.
D.Berciu în 1935 în cuprinsul stratului de cultura Boian de la Tangîru a delimitat douaă
niveluri unul caracterizat prin bordeie cu materiale de tip Giulești, iar al doilea prin
locuințe de suprafață. Cele mai importante complexe aparţinând acestei faze se găsesc la:
Sudiți, Hârșova, Capidava, Cernavodă etc.
A patra fază este cea de tranziție de la cultura Boian la cultura
Gumelnița.Această fază constituie o perioadă de legatură genetică între ele.Pentru
stabilirea raportului stratigrafic dintre faza Vidra și faza de tranziție sunt câteva
descoperiri clare.În diferite așezări precum(Boian,Vidra,Tangîru,Spanțov)stratul de
cultură format în decursul locuirii din faza Vidra este suprapus de un altul, cu materiale
din faza de tranziție(București-Glina,Magurele).10

7
Eugen Comșa, Neoliticul pe teritoriul României.consideratii generale, Editura Academiei ,București,
1987 ,p 40-43.
8
Ibidem, Dumitru Berciu, Cercetări și descoperiri arheologice în regiunea București Materiale, II, 1956,
p504
9
Idem, Contribuţii privind neoliticul şi eneoliticul din regiunile est- carpatice ale României,
Ed.Univ.Al.Ioan Cuza, Iaşi, 2000, p.89
10
Idem, op.cit,P.Roman, O aşezare neolitcă la Măgurele, Sciva, 1987, XIII, 2, p.259-269
II.3 Aşezări şi locuinţe

Tipurile de locuințe folosite de purtătorii culturii Boian au avut origini


deosebite . Bordeiele sunt de origine locală.Astfel de locuințe au fost folosite încă de
purtătorii culturii Criș ,cea mai veche cultură neolitică documentată până acum în
regiune. Problema tipurilor de așezare în cultura Boian este foarte importantă deoarece
tipul de așezare se află în stânsă corelație cu acțiunea economică depusă de oamenii
neolitici. Datele documentare despre locuințe din faza Bolintineanu sunt puține. În
așezările din această fază s-au descoperit până acum numai gropi având dimensiuni destul
de mari. Oamenii alegeau ostrove, marginile simple de terase, gorgane și boturi de deal.
O așezare cercetată este acea de la Cățelu. Ea se află pe vârful unui cot mare al terasei din
stânga Dâmboviței. Așezarea era alcătuită dintr-un grup redus de locuințe, materialul
arheologic găsindu-se în cantitate mai mare în preajma locuințelor. Dintre așezările
înălțate pe gorgane cea mai cunoscută este cea de pe piscul Crăsani.11
Din cursul fazei Giulești se cunosc așezări situate pe grinduri sau popine în
luncile râurilor ,marginile simple de terasă,gorgane,boturi de deal.Preferința oamenilor
fazei Giulești de a alege pentru așezările lor grindurile sau popinele din luncile râurilor
este argumentată de complexul de pe popina din lunca Călmațui de lângă satul Lișcoteana
.Dimensiunile popinei erau reduse .Materialele au fost adunate numai de la suprafața
solului.12
Oamenii fazei Vidra și-au făcut așezările pe : ostroave, margini simple de terase,
grindurile din luncile văilor, gorgane. Una dinte cele mai importante așezări din faza
Vidra este Boian A de pe extremitatea de est a grindului Grădiștea Ulmilor din mijlocul
lacului Boian. În concluzie purtătorii culturii Boian își alegeau drept loc de așezare o
margine de terasă joasă în preajma unor izvoare , râuri sau bălţi . Încălzirea locuinţelor în
anotimpurile friguroase era realizată prin focurile menţinute continuu pe vetrele din
colţuri sau din mijloc. Lemnul ce servea drept combustibil se găsea din belşug în preajma
aşezărilor iar fumul ieşea direct prin acoperiş, fără a i se amenaja un orificiu special.

II.4 .Unelte

Oamenii din epoca neolitică au păstrat de la predecesorii lor cunoștințe despre


materii prime din care își făceau uneltele necesare activității zilnice. Pe lângă acestea s-
au adăugat cu timpul câteva elemente noi inventate de ei : uneltele de piatră șlefuită și
mai târziu folosirea metalului. Uneltele utilizate de oamenii epocii erau făcute din silex,
gresie silicificată, obsidiană, piatră șlefuită, os și corn. De la începutul până la sfârșitul
perioadei de evoluție a comunității culturilor Boian , purtătorii acesteia au folosit în
paralel unelte de silex și cele din alte roci. Cele mai vechi topoare de piatră din această
fază au fost descoperite încă de la sfârșitul celui de-al doilea deceniu cu prilejul
săpăturilor din cuprinsul unui cărămidării din cartierul Floreasa.
Din cursul fazelor Bolintineanu şi Giuleşti se cunosc câteva mărgele mărunte
descoperite în cuprinsul necropolei de la Cernica. Au fost descoperite trei obiecte de

11
Eugen comsa consideratii
12
Eugen Comşa, op cit. ,Ioan T.Dragomir , Cercetări arheologice pe valea Călmățui, III, Burești, 1957,
p.294
aramă în faza Vidra: o sulă patinată de 0,085 m lungime, o verigă deschisă de sârmă de
aramă cu diametrul de 0,03 m, o sulă de aramă în patru muchii, ascuţită la ambele
capete13. Tot atât de rare sunt şi piesele de aramă din faza de tranziţie, câteva piese au fost
scoase la iveală în aşezarea de la Vidra din stratul Vidra II A. În faza Giulești majoritatea
uneltelor de piatră au fost făcute din tuf vulcanic , gălbui. Unelte de piatră șlefuită s-au
găsit și în unele din așezările Boian din sud estul Transilvaniei.La Feldioara s-a
descoperit o teslă sau dăltiță din rocă vucanică ,dură, de culoare cenușie. Întreaga evoluție
a comunității culturii Boian este caracterizată printr-o variabilitate funcțională din ce în
ce mai mare a uneltelor de piatră șlefuită. Din pământul de umplutură al gropii bordeiului
I de la Bogata de la începutul etapei Greaca s-au descoperit 4 dăltițe trapezoidal . Din
perioada de la sfârșitul etapei Greaca se cunosc două toporașe sau dăltițe care provin din
așezarea de la Slom de la Greaca. Din prima etapă a fazei Vidra se cunosc numai două
toporașe plate descoperite în complexe de pe malul lacului Gălățui,la Bogata.
Uneltele de os se găsesc în proporție redusă în așezările culturii Boian.Din cursul
fazei Boian, din cauza numărului redus al săpăturilor se cunoaște o unealtă de os de la
Aldeni. Osul a fost pe o scară relativ redusă de oamenii fazei Giulești în Muntenia și în
Transilvania. Din pământul de umplutură de la Greaca au fost scoase la iveală o sulă, o
placă triunghiulară, frânturi din două spatule și un tub mic ,neornamentat. 14Lânga satul
Bara , județul Ialomița din faza Giulești a fost descoperită o piesă de os de formă ovală
având un orificiu la o extremitate. Acesta este primul obiect perforat pe care-l cunoaștem
din evoluția culturii Boian.
Răspândirea primelor obiecte de metal la comunitățile culturii Boian din sudul țării
este foarte importantă, căci treptat cunoașterea avantajelor obiectelor din metal a
contribuit la răspândirea lor și mai ales la intensificarea utilizării lor și diversificarea
tipurilor de unelte de metal.15Din cursul fazei Bolintineanu se cunosc numai mărgele
mărunte descoperite în cursul necropolei de la Cernica .16Cu prilejul săpăturilor de la
Glina ,I.Nestor a găsit în stratul Boian,o sulă de aramă cu mâner de os. În faza de
tranziție piesele de aramă sunt din ce în ce mai rare.

II.5 Ceramica
Ceramica este reprezentată prin numeroase fragmente de vase descoperite în
diverse aşezări. Materia primă pentru modelarea vaselor (argila) era scoasă din malurile
teraselor din câmpie sau din coastele golaşe ale dealurilor din apropierea aşezărilor. Toată
ceramica a fost lucrată cu mâna, eventual cu folosirea, în anumite cazuri, a unor suporturi
mici, probabil de piatră ce puteau fi rotite. Ceramica culturii Boian a fost împărţită pe
categorii în funcţie de compoziţia pastei (sau tehnica de lucru), formă şi decor. Dintre
13
Gr. Tocilescu, Dacia înainte de romani, Bucureşti, 1880, p.81
14
Vasile Chirică, Dumitru Boghian ,Arheologia preistorică a lumii neolitic-eneolitic ,Helios ,Iași ,2003, p
67-89
15
Eugen Comșa, Neoliticul pe teritoriul pe teritoriul României, Editura Academiei , București , 1987
,p.88-94
16
Eugen Comșa ,Istoria comunității culturii Boian,,Editura Academiei, București , 1974, op cit.Val.Leahu,
Săpăturile arheologice din București în anul 1958, Materiale și cercetări.
vasele utilizate de purtătorii culturii Boian putem aminti: borcane (cu corpul bombat, cu
pereţii arcuiţi sau bitrontonici), castroane, tăviţe de formă rectangulară cu câteva
picioruşe înalte şi zvelte, pahare, caneluri, vasele piriforme, străchini tronconice (cu buza
îngroşată, cu faţătă deasupra), capace în formă de calotă sferică, cu partea de deasupra
dreaptă şi cea inferioară cilindrică scundă). Decorul este alcătuit din motive realizate prin
excizie, associate adesea cu grupuri de linii incizate17. Decorul excizat se realiza prin
două metode: mai întâi suprafaţa exterioară a vasului era lustruită şi apoi buzele scobite
erau făcute cu o lamă, prin două tăieturi vertical paralele, după care se desprindea fâşia de
lut; iar apoi benzile se delimitau pe suprafaţa netezită a vasului şi apoi se trasa banda cu
un instrument cu vârful ingust şi arcuit. Astfel se desprindea dintr-o dată fâşia de lut
corespunzătoare benzii, după aceea suprafaţa vaselor era lustruită. Benzile excizate
realizate prin aplicarea primei metode sunt mai regulate.

II .6.Plastica

Până de curând s-au dus discuții contradictorii cu privire la prezența plasticii în


cultura Boian.Încă de la primele săpături de la Boian A ,V.Christescu semnala prezența
unor piciorușe de figurine.Mulți arheologi erau de părere că purtătorii culturii Boian nu
cunoșteau plastica.Această afirmație este falsă, deoarece oamenii acestei culturi au
modelat figurinele de lut începând din faza Bolintineanu și până la sfârșitul evoluției
culturii. Din faza Bolintineanu, datorită numărului restrâns al săpăturilor s-a găsit o
singură figurină antropomorfă fragmentată. Piesa a fost descoperită în pământul de
umplutură al gropii bordeiului de la Cățelu în 1947.18În cadrul complexului Bogata au
fost găsite două figurine feminine căzute din pămîntul de umplutură al gropii unui bordei.
Prima dintre ele este stilizată ,are capul redat printr-o proeminență tectonică masivă.A
doua figurină a fost modelată realist. În anii 1958-1959 pe grindul Grădiștea Ulmilor în
zona corespunzătoare așezării Boian A au fost descoperite două figurine fragmentate din
faza Vidra.19

II.7. Viaţa economică

În ceea ce privește viața economică cultura Boian se singularizeaza de


culturile anterioare prin faptul că oamenii încep să valorifice resursele solului prin
exploatarea resurselor și prin practicarea agriculturii.Munca efectuată în comun de toți

17
Vladimir Dumitrescu, Arta preistorică în România, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1974, p.67
18
Eugen Comșa, Istoria comunităților culturii Boian, Editura Academiei Socialiste România,
București,1974
19
idem
membrii comunității duce la o împărțire echitabilă a produselor obținute. În cazul culturii
Boian grânele nu erau adunate în depozite colective ci erau împărțite după cules.Munca
în comun duce la o proprietate comună asupra locuințelor ,a uneltelor principale , a
bărcilor și în special a pământului, apelor ,cu toate produsele lor. Activitatea economică a
purtătorilor culturii Boian era cea care influenţează în mod direct modul lor de a trăi, felul
cum îşi construiau locuinţele şi îşi organizau aşezărilor20. Organizaţiile practicate de
purtătorii culturii Boian pot fi împărţite în două categorii: cele privind obţinerea hranei
(cultivarea primitivă a plantelor, creşterea animalelor domestice, vânătoarea, pescuitul şi
culesul) şi cele privind realizarea uneltelor şi restul ocupaţiilor (prelucrarea silexului, a
oaselor, a coarnelor, a lemnului, torsul, împletitul şi olăritul). Cultivarea primitivă a
plantelor a fost principala ocupaţie a tuturor comunităţilor Boian, fie că erau stabilite în
cămpie, fie în regiunile de dealuri. Terenul loturilor ce urmau a fi cultivate se afla în
imediata apropiere a aşezărilor şi era, ca şi în restul terenului din jur în proprietatea
colectivă a întregii comunităţi. Pe baza cercetărilor s-a constatat urma boabelor de grâu,
boabe de mei şi probabil boabe de hrişcă. Documentările arheologice arată că la culesul
grâului erau folosite un fel de seceri compuse dintr-un mâner arcuit, probabil de lemn
(sau mandibule de bovine) cu o despicătură în lungul lui, în care erau fixate segmente de
lame de silex, cunoscute din toate aşezările aparţinând culturii Boian. În ceea ce priveşte
fauna, există foarte puţine descoperiri pentru faza Bolintineanu, însă informaţiile cresc
considerabil pentru fazele Giuleşti şi Vidra, scăzând iarăşi în faza de tranziţie către
cultura Gumelniţa. Astfel au fost găsite resturi de: bovine, ovicaprine, porcine, chiar şi de
câini. O altă ocupaţie, care, în activitatea economică a purtătorilor culturii Boian juca un
rol secundar, era vânătoarea. În funcţie de documentările efectuate, oamenii culturii
Boian au vânat următoarele specii de animale: iepurele, vulpea, lupul, pisica sălbatică,
dihorul, castorul, ursul, mistreţul, cerbul, căprioara, boul. De asemenea, erau prinse
broaştele ţestoase şi erau vânate păsările. Toate aceste animale erau vânate de purtătorii
culturii Boian prin diferite metode ( de exemplu arcul şi săgeata) 21. În urma descoperirilor
realizate, se poate afirma că se ocupau cu pescuitul în special membrii comunităţilor
Boian ce îşi aveau aşezările în preajma Dunării, a lacurilor şi a râurilor principale. S-au
constatat urmele următoarelor specii de peşti: ştiucă, crap, somn, şalău. Una dintre
20
Adrian Bălăşescu, Radu Valentin, op cit, p.92
21
Ibidem, p.95
ocupaţiile de mai mică importanţă a oamenilor culturii Boian o constituia culesul,
păstrându-se până în prezent doar valvele de scoici şi cochiile de melci. În privinţa
torsului şi a ţesutului, datele referitoare la fazele Bolintineanu şi Giuleşti sunt foarte
reduse. În schimb pentru faza Vidra şi pentru faza de tranziţie există o serie numeroasă de
obiecte. Se pot menţiona greutăţile pentru războaiele de ţesut.

II.8. Viaţa spirituală

În ultimii ani , tot mai mulți dintre cercetători se ocupă cu problemele relative ale
riturilor funerare din epoca neolitică. O descoperire importantă o reprezintă necropola de
lângă Cernica, unde s-au descoperit 346 de morminte. În toate mormintele acestei culturi
s-au descoperit schelete . Prin urmare, purtătorii acestei culturi au practicat ritul
înhumației. În privința poziției scheletelor descoperite în diferite complexe funerare se
constată o variabilitate. În cadrul necropolei de la Cernica ,majoritatea scheletelor se
aflau în poziție întinsă pe spate cu mici variații în ceea ce privește poziția capului.În
perioada corespunzătoare fazei Vidra și de tranziție toate scheletele studiate s-au găsit în
poziție chircită. Aceste descoperiri sugerează că oamenii acestei culturi aveau grijă să
asigure celor decedați un loc comun. După cum oamenii vii aveau nevoie să trăiască în
comun tot așa pentru decedați era asigurat locul comun în apropierea așezării propriu-
zise. Obiceiul reflectă credința într-o viață de după moarte ,caracterizată prin aceleași
necesități ca și a oamenilor în viață,de aceea în morminte se punea mâncare, unelte,
podoabe, sau vase de lut ars. Pe teritoriul culturii Boian se constată o grijă deosebită față
de copii, cărora li se punea la gât nu numai şiraguri de mărgele din scoici simple ci și
mărgele de aramă, foarte rare în vremea aceea.22

II. 9.Sfârşitul culturii


În funcţie de strânsele legături genetice dintre cultura Boian şi cultura
Gumelniţa. Este aproape imposibil de fixat o limită precisă între ele. Deşi s-ar putea zice
ca este vorba de două culturi ce corespund unor comunităţi cu orgini diferite, în realitate,
purtătorii celor două culturi aparţin (în zona lor principală de răspândire) aceleaşi
populaţii ce a trăit şi s-a dezvoltat în regiune de l aformarea culturii Boian şi până la
sfârşitul culturii Gumelniţa când, în regiunea Dunării inferioare s-au produs modficări
esenţiale de ordin cultural şi etnic. În urma analizării acestor aspecte s-a admis că între
22
Idem, Neoliticul pe teritoriul României,Editura Academiei ,București, 1974, p.123
cele două culturi a existat o fază de tranziţie al cărei început s-ar plasa in perioada
apariţiei în cadrul culturii Boian a primelor elemente ce indică începutul unor treptate, dar
serioase transformări în domeniul culturii materiale şi să dureze până la formarea deplină
a culturii Gumelniţa.

În concluzie cultura Boian reprezintă una dintre cele mai enigmatice culturi din
perioada eneolitică de pe teritoriul României.Numeroși arheologi au încercat să cunoască
această cultură, dar din cauza unui număr mic de izvoare acest lucru nu e fost posibil în
totalitate. După părerea mea , culturaBoian a reprezentat un model de organizare pentru
civilizații care au urmat. Este de admirat dorința purtătorilor acestei culturi de a duce mai
departe moștenirea înaintașilor,de la care au preluat modul de construire al caselor , dar
pe care l-au îmbunătațit după nevoile lor, ceea ce denotă că aceștia s-au adaptat pefect
mediului în care au trăit.Cultura Boian se remarcă prin faptul că oamenii încep să
realizeze faptul că într-o comunitate este nevoie de ajutorul tuturor, de aceea munca era
divizată între membrii societății.În această perioadă oamenii încep să renunțe la folosirea
săpăligilor pentru ararea pământului și încep să folosească un plug primitiv .Astfel
cultura Boian se remarcă prin rigurozitate ,respectul față de semeni și de viața de apoi .