Egalitate Sau Subordonare0001

EGALITATE SAU SUBORDONARE:
UN STUDIU BIBLIC ȘI TEOLOGIC ASUPRA

ROLULUI FEMEII ÎN LUCRARE
Autor:
GEORGETA BULMAGA
2001
2
Cuprins
Cuprins...................................................................................................................3
Prefață....................................................................................................................4
Capitolul I Introducere......................................................................................6
Capitolul II Bărbatul și femeia: asemănări și deosebiri......................................8
Capitolul III Omul - la creație și după cădere................................................... 11
Capitolul IV Statutul femeii în Vechiul Testament........................................... 17
Capitolul V Statutul femeii în fața lui Isus Cristos...........................................28
Capitolul VI Statutul femeii în Faptele Apostolilor și în epistolele Noului
Testament...........................................................................................................41
Capitolul VII Statutul femeii creștine în lucrare în perioada cuprinsă între
Biserica Primară și secolul al XX-lea.................................................................61
Capitolul VIII Statutul femeii creștine din secolul al XXI-lea privit
din perspectiva relației de egalitate sau de subordonare față de bărbat...................68
Capitolul IX Concluzii.................................................................................................77
Bibliografie .................................................................................................................80
Prefață9
Lucrarea de față se dorește a fi o pledoarie în favoarea implicării femeii în slujire în cadrul

Bisericii lui Cristos. Literatura română este complet lipsită de o abordare de o asemenea manieră și
nu se găsesc nici cărți scrise de autori străini traduse în limba română care să ofere o asemenea
abordare.
Implicarea femeii în viața socio-culturală din România este acceptată tot mai mult, deși nu
este îndeajuns de încurajată. însă în ceea ce privește zona religioasă, femeia este marginalizată, ea
negăsindu-și încă locul în slujirea publică decât într-o foarte mică măsură, în anumite confesiuni și
cu multe limitări. Femeia poate, în cel mai bun caz, cânta ( fie în cor fie solo ), poate recita o
poezie și atât. Și nici aceste activități nu le poate desfășura în toate confesiunile religioase.
Motivul pentru care situația din România se prezintă astfel poate fi găsit atât în cultura
noastră cu profunde influențe estice, cât și în traducerile Bibliei insuficient fundamentate pe textele
originale și în lipsa îndelungată de resurse și posibilități de o studia textele originale de către cei
care au dorit să o facă.
Privind înspre Occident și mai ales peste Ocean în Statele Unite ale Americii, se vede o
altă imagine a femeii, o altă perspectivă a locului ei în societate și în Biserică. Nici în Occident nu
sunt toți de acord cu o implicare până la nivelul de păstor a femeii în lucrare, dar acolo implicarea
ei este mare în general în lucrare iar în anumite biserici implicarea ei este chiar până la nivelul de
păstor principal.
Cât privește literatura creștină occidentală, ea este bogată în lucrări atât “pro“ cât și
“contra” implicării plenare a femeii în lucrare, până la cel mai de sus nivel, cel de păstor de
biserică.
Lucrarea de față se dorește a fi o provocare sau o lucrare de început în limba română pe
acest subiect. împotriva ei se vor ridica multe critici și se vor aduce contraargumente, însă ea este
posibil să provoace și o trezire, să fie o încurajare pentru implicarea mai amplă a femeii în lucrarea
din Biserică.
Numărul paginilor lucrării de față fiind limitat, subiectul nu a putut fi îndeajuns dezvoltat,
necuprinzându-se toate aspectele din Biblie pe acest subiect, aspecte care ar fi putut fi discutate și
analizate, o asemenea abordare amplă necesitând un spațiu de câteva sute de pagini.
începutul a fost făcut. Subiectul rămân încă deschis.
CAPITOLUL L
INTRODUCERE
Este o idee cel puțin îndrăzneață să abordezi, ca femeie creștină din România de astăzi,
această temă care, în esență, are de a face cu statul femeii pe o perioadă cuprinsă între Creație și
secolul actual. Accentul și curiozitatea cad, desigur, pe statutul femeii secolului al XXI-lea, dar,
pentru o corectă înțelegere a ceea ce se întâmplă astăzi, este bine și necesar să vedem cum a fost la
început, ce ne spune cu adevărat Biblia și ce s-a întâmplat în decursul istoriei.
DEX-ul spune că doi oameni sunt egali dacă sunt la fel și au aceleași drepturi și îndatoriri 1.
Dicționarul definește subordonarea ca fiind acțiunea de a face ca cineva să depindă de altcineva; a
stabili o ordine de dependență de la inferior la superior. Releția este de dependență și presupune o
ierarhie1 2.
Având în vedere modificările survenite în decursul istoriei, privitoare la relațiile de
subordonare - egalitate între bărbat și femeie, ținând cont de faptul că dependența femeii de bărbat
în secolul al XXI-lea se regăsește doar în anumite zone ale lumii ( în special în lumea arabă ), nu
se mai poate vorbi despre o dependență absolută a femeii de bărbat și nici de o ierarhizare
absolută. “ Emanciparea femeii “ chiar dacă este o expresie care deranjează pe mulți, ea totuși s-a
produs. Mișcarea feministă , chiar dacă are și neajunsuri, atrage atenția asupra rolului și locului
femeii în societate.
Lucrarea de față are un mod de abordare pro-egalitate a femeii cu bărbatul în toate sferele,
deci și în Biserică. Abordarea pro-subordonare a femeii față de bărbat se găsește din abundență în
literatură și practică și ea nu mai are nevoie să fie prezentată și argumentată, tocmai de aceea
necesară fiind expunerea celuilalt punct de vedere: egalitatea.
1DEX. pag. 292

2 Ibid.,pag. 905
Biblia folosită pentru citatele prezentate este traducerea Dumitru Comilescu- 1923.
Deși unele texte din traducerea Comilescu par să fie evidente când afirmă ceva, scopul
anumitor părți din lucrare este acela de a trece dincolo de ceea ce este scris, dincolo de ceea ce se
vede, dincolo de cultura poporului, dincolo de tradiții, mergând până la originea celor scrise.
Modul în care a fost structurată lucrarea urmărește o abordare progresivă a relației bărbat-
femeie ( de egalitate sau de subordonare ), natura relației lor de-a lungul istoriei, de la Creație până
în secolul al XXI-lea, trecând prin Vechiul Testament, perioada vieții lui Isus, perioada Noului
Testament, încheind cu perioada actuală.
Partea cea mai importantă, atunci când se studiază statutul femeii, este analizarea statutului
femeii în fața lui Isus, în Faptele Apostolilor și în Epistolele din Noul Testament, deoarece o
înțelegere corectă a acestor texte biblice stă la baza construirii statutului femeii creștine de astăzi.
Cititorul este îndemnat să parcurgă materialul până la sfârșit, cu răbdare. El este rugat să tragă
concluziile abea la sfârșitul lecturării, să ia propriile decizii și să nu uite că doar cei fără păcat au
dreptul să arunce prima piatră în autoarea acestei lucrări.
Aduc mulțumiri domnului Lector universitar Drd. Comeliu Constantineanu, pentru
sprijinul deosebit pe care mi l-a acordat. îi mulțumesc pentru că mi-a sugerat abordarea acestei
teme. îi mulțumesc pentru materialele oferite, pentru sfaturile date, pentru obiecțiile făcute, pentru
criticile aduse, pentru încurajarea permanentă și pentru optimismul pe care mi l-a insuflat.
Mulțumesc și doamnei Sheila Hali, care m-a încurajat în redactarea lucrării și mia oferit o
bună parte din resursele bibliografice care au stat la baza expunerii temei de față, așa cum se
prezintă ea acum.
CAPITOLUL II.
BĂRBATUL ȘI FEMEIA :
ASEMĂNĂRI ȘI DEOSEBIRI
Voi începe dezvoltarea temei: “ Egalitate sau subordonare: un studiu biblic și teologic
asupra rolului femeii în lucrare prin prezentarea personajelor: bărbatul și femeia. Dacă vom
cunoaște mai bine ceea ce îi deosebește, vom înțelege ușor atât motivul pentru care anumite pasaje
biblice se referă doar la unul sau la celălalt dintre ei, cât locul și rolul fiecăriua dintre ei în familie
și societate.
Pentru a analiza tema de față este absolut necesar să avem în vedere faptul că “ egalitatea “
sau “ subordonarea “ sunt termeni care implică relațiile existente între doi oameni sau două
categorii de oameni care se află într-o anume comunicare unul cu celălalt sau unii cu alții. Această
comunicare se face în funcție de capacitatea fiecăruia de a transmite mesaje celuilalt, felul cum o
face și, fundamental în această relație de comunicare, este părerea pe care unul o are despre
celălalt.
Așadar, cine sunt cei despre care este necesar să stabilim în ce relații se află : de egalitate
sau de subordonare ? Și care sunt trăsăturile specifice fiecăruia dintre ei ?
A vorbi despre asemănări și deosebiri dintre femei și bărbați, înseamnă a privi atât la
aspectul lor fizic cât și la cel sufletesc.
Femeia și bărbatul au fost facuți, amandoi, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Aici
nu se are în vedere aspectul fizic, ci latura interioară a omului. Structura interioară la barbat și
femeie este aceeași. Diferențele sunt din punct de vedere fizic și în zona sufletului, unde există
anumite aspecte care fac diferențele să existe.
Din punct de vedere fizic, există deosebiri anatomice, atât sexuale cât și în dimensiunile
scheletului, a musculaturii și a câtorva organe interne; femeile se maturizează mai repede, au un
metabolism mai lent; barbarii sunt mai vulnerabili la boli, în general viața lor fiind cu câțiva ani
mai scurtă decât cea a femeilor.
Trecând la zona interioară, sufletească, cei ce au studiat această zonă au afirmat
următoarele: între bărbat și femeie nu sunt diferențe în capacitatea de învățare și memorare, în
nivelul inteligenței și creativității1. Femeile manifestă mai multă teamă decât bărbații, ele au
tendința de a fi extravertite, bărbații au tendința de a fi introvertiți. In problema moralității, femeile
par a fi concentrate mai mult pe responsabilități iar bărbații pe dreptate 3 4. Bărbații sunt mai
concentrați pe echitate, femeile pe egalitate. Dependența, empatia, paternitatea, altruismul, depind
mai mult de situații, de mediu, de educație și de alți factori, manifestându-se diferit în cadrul
aceluiași sex. Bărbații sunt mai agresivi din punct de vedere fizic. In ceea ce privesc experiențele
sexuale, nu sunt diferențe majore, doar că nevoia sexuală este uneori mai mare la bărbați decăt la
femei5
Bărbatul și femeia sunt egali în mentalități și demnitate. Ei sunt asemănători în aspectele în
care trebuie să meargă împreună înainte și se deosebesc în aspectele în care trebuie să meargă
completându-se reciproc. Deosebirile dintre oameni fac omenirea frumoasă, viața palpitantă,
provocatoare. Dacă toți oamenii ar fi la fel, viața ar fi extrem de fadă șl monotonă. Provocarea este
frumoasă și imprevizibilul este frumos. Suntem diferiți și totuși ne asemănăm; ne asemănăm și
totuși suntem diferiți.
Reacțiile în diferite situații sunt în general diferite, tot din cauza diferențelor interioare:
femeile plâng și râd mai ușor decât bărbații; bărbații simt o nevoie enormă de a fi respectați;
femeile sunt ceva mai vulnerabile, simțind nevoia de a fi protejate și au o mai mare nevoie de a fi
iubite. Bărbații nu excelează în citirea sufletelor altora, sunt mai pricepuți la matematică, la lucruri
practice, la orientare turistică. Femeile excelează în citirea sufletelor altora, abile în relațiile cu
oamenii, sunt bune la limbi străine, dibace în folosirea cuvintelor, sunt orientate spre exprimare
verbală. Deci “ sunt mai preocupate de legaturi, sentimente, comunicare, armonie și de modul în
care sunt tratați oamenii. Bărbații sunt în general mai preocupați de scopuri, activități diverse, de
construcții, de competiții, etc. “ 6
3Dr. M. Gay Hubbard, Women: the misunderstood majority, pag. 174

4 Ibid. pag. 174
5 Ibid. pag. 175
6 Richard A. Hanes, Dumnezeu l-a creat bărbat și femeie, pag. 13
Femeile în general sunt mai puternic influențate de sentimente în luarea deciziilor, pe când
bărbații sunt mai puternic influențați de rațiune. Femeile sunt mai rezistente la eforturi fizice de
durată, pe când bărbații sunt mai puternici dar nu sunt așa rezistenți la eforturi fizice prelungite. 3
Deosebirile dintre bărbat și femeie nu există pentru a-1 defini pe unul “ bun “ și pe altul “
rău “, pe unul “ slab “ și pe altul “ tare “. In Isus Cristos, Omul perfect, s-au manifestat atât
trăsături mai frecvent întâlnite la femei ( milă, îndurare, har ) cât și trăsături mai frecvent întâlnite
la bărbați ( adevărul, mânia ). 7 8 Așadar, acestea nu sunt slăbiciuni ci manifestări ale unei stări
interioare, așezate acolo de Creator. Există contraste între barbați și femei, și atunci când ei sunt
împreună, se crează acea unitate perfectă, completare, complementare, pe care Dumnezeu a avut-o
în vedere de la creație.
Bărbatul este întreprinzător, energic în acțiunile sale și inventiv. La femeie, calitățile inimii
sunt dezvoltate, intuiția morală, profunzimea afectării, sensibilitatea emoțională, capacitatea de a
suferii și de a se sacrifica.7
Desigur că nu se poate spune: “așa sunt toți bărbații și așa sunt toate femeile”. Acestea
sunt niște linii directoare vagi între care se poate “ mișca “ fiecare caracter. Sunt femei la care se
găsesc trăsături de caracter “ tipic masculine “ și bărbați la care se găsesc trăsături de caracter “
tipic feminine “.
Așadar, bărbatul și femeia sunt structurați asemănător, existând deosebiri care-i fac o
unitate perfectă atunci când sunt împreună. Așa au fost creați: diferiți și totuși după chipul și
asemănarea lui Dumnezeu.
întrebarea rămâne:sunt ei egali sau unul trebuie să fie subordonat celuilalt ?
7Richard A. Hanes, Dumnezeu l-a creat bărbat și femeie, pag. 13

8 Ibid. pag. 18
LeslieE. Maxwell, Women in ministry, pag. 35
CAPITOLUL III.
OMUL - LA CREAȚIE ȘI DUPĂ CĂDERE
Pentru a răspunde la întrebarea: “ bărbatul și femeia sunt egali sau unul este subordonat
celuilalt ?”, este necesar să ne întoarcem în istorie până la momentul zero al existenței omenirii.
Analizând modul în care Dumnezeu i-a creat, destinul pe care Dumnezeu l-a oferit dacă rămân în
ascultare de El și verdictul pe care Dumnezeu l-a dat în urma neascultării lor, vom face un pas
înainte în găsirea răs-punsului la întrebarea care constituie centrul acestei lucrări.
Apoi Dumnezeu a zis: “ Să facem om după chipul Nostru, după asemanarea
Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot
pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ. “
Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte
bărbătească și parte femeiască i-a făcut.
Dumnezeu i-a binecuvântat, și Dumnezeu le-a zis: ” creșteți,înmulțiți-vă, umpleți
pământul, și supuneți-1; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, și peste orice
viețuitoare care se mișcă pe pământ. “
( Genesa 1: 26-28 )
Domnul Dumnezeu a zis: “ Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor
potrivit pentru el. “
Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului; și
le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; și orice nume pe care-1 dădea omul
fiecărei viețuitoare, acela-i era numele.
Și omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului; dar,
pentru om, nu s-a găsit nici un ajutor, care să i se potrivească.
Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om și omul a adormit; Domnul
Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei.
Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus- o la om.
Și omul a zis: “ Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și came din carnea mea !
Ea se va numi < femeie >, pentru că a fost luată din om. “
De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa, și se vor face
un singur trup.
Omul și nevasta lui erau goi și nu le era rușine.
( Genesa 2:18-25 )
In primul pasaj citat, Genesa 1:26-28, se poate observa limpede că Dumnezeu, prin
cuvântul “ om “ se referă atât la bărbat cât și la femeie. Dumnezeu a făcut omul ( bărbat și femeie )
după chipul Său, după asemănarea Sa și El l-a făcut pe om ( bărbat și femeie ) stăpân peste tot ce
mișcă pe pământ, în aer și în apă, l-a făcut stăpân pe pământ și i-a poruncit să facă astfel ca toate
viețuitoarele să-i fie supuse. Autoritatea aceasta o au amândoi, și bărbatul și femeia. Este evident
că Dumnezeu i-a tratat în mod egal pe Adam și Eva; Dumnezeu i-a considerat egali.
Este interesant faptul că atunci când Dumnezeu a făcut animalele, le-a făcut perechi pentru
că altfel nu le putea porunci să se înmulțească. (Genesa 1: 20-22) Când l-a făcut pe om, Dumnezeu
a procedat diferit. întâi l-a făcut pe Adam. L-a lăsat să vadă toată creația pe care El, Dumnezeu, a
făcut-o și l-a lăsat să înțeleagă clar,“ pe propria piele “, că el nu este complet, nu este împlinit. Este
bine și interesant să ni se spună că am trăi greu fără anumite facilitați, dar cel mai ușor înțelegem
acest lucru din propria experiență, când suntem privați de acele facilități. Așa a procedat și
Dumnezeu cu Adam. In planul lui Dumnezeu, Eva exista înainte ca Adam să se simtă neîmplinit,
pentru că Dumnezeu așa l-a făcut pe Adam, să se simtă “ pe jumătate “ om fără Eva. Abia când
Adam devine conștient de nevoia sa - nevoie cu care Dumnezeu l-a înzestrat - atunci primește de la
Dumnezeu “jumătatea “ care-i lipsea, “ ajutorul potrivit “. Este de asemeni interesant faptul că
Dumnezeu nu o face pe Eva așa cum l-a făcut pe Adam, ci, pentru a accentua
unitatea genetică ce avea să aibe loc, Dumnezeu a
facut-o pe Eva din coasta lui Adam. De ce a ales Dumnezeu
coasta ? Henry Matthew ne dă o explicație interesantă : “
Femeia a fost făcută din coasta lui Adam; nu din capul lui
ca să nu-1 stăpânească, nici din picioarele lui ca să nu fie
călcată în picioare, ci din coasta lui ca să-i fie egală,
sub brațul lui ca s-o ocrotească, aproape de inima lui ca s-
o iubească.” 1 De ce a luat Dumnezeu o parte din trupul lui
Adam pentru a o face pe Eva ? Facând-o din coasta lui Adam,
Eva avea aceeași structură genetică, (identică) cu a lui
Adam. Erau identici, în afara sexului. Aveau aceleași
abilități, aceleași însușiri, se completau, aveau aceleași
îndatoriri, aceleași capacități, aceleași responsabilități.
Erau parteneri perfecți, se înțelegeau perfect, erau într-o
relație perfectă unul cu celălalt și cu Dumnezeu. Relația
perfectă care funcționa în cadrul Trinității, funcționa și
între ei, pentru că așa au fost creați : ei doi oglindeau
asemănarea lui Dumnezeu. Ei aveau puteri egale, capacități
sociale și intelectuale egale și drepturi egale.
Sunt unii care fac o interpretare ciudată a pasajului din Genesa 2:18, verset biblic scos
complet din context, interpretare care stă la baza unor manifestări masculine greu de înțeles. “
Femeia este un ajutor potrivit pentru bărbat Ea este considerată ca o “ anexă “, “ o adăugire “, “ un
apendice inferioară bărbatului, un baston de care te sprijini ca să mergi, etc. Fără valoare, fără
personalitate, ea poate fi umilită, bătută, marginalizată, ca orice ajutor de care în anumite momente
nu ai nevoie. Este un instrument al plăcerii și un rău necesar dacă bărbatul dorește urmași. Pare
incredibil, dar aceste interpretări au fost și încă mai sunt și astăzi în mințile unor bărbați, unii chiar
“ creștini “.
Dar, “ la început nu a fost așa. “ “ Ca soț și soție, Adam și Eva au format un nou nucleu,
un nou cuplu. Acest cuplu era caracterizat printr-o personalitate proprie. Nu a fost suma a doi
indivizi, ci avea propria lui entitate. In planul lui Dumnezeu, cei doi parteneri trebuie să trăiască
într-o armonie completă, să se simtă bine unul cu celălalt, să fie una prin legătură dragostei și a
respectului reciproc “,9 10
Problemele apar la căderea omului în păcat. Căderea începe prin ispitirea femeii; aceasta
cade în ispită; femeia îi oferă și soțului ei șansa căderii și acesta o acceptă. De aici a urmat
dezastrul planetar. In relația dintre cei doi schimbarea s-a observat imediat. Nu
9 Gien Karssen, Numele ei este femeie, pag. 15

10Tbid. pag.22
mai erau ca înainte: inocența a fost pierdută, au
constatat că sunt goi, atât unul în fața celuilalt, cât și
în fața lui Dumnezeu și apare nevoia de a se ascunde unul de
celălalt și de Dumnezeu.11 Atunci au aflat că Dumnezeu avea
dreptate și că șarpele era un înșelător. Era prea târziu.
Există unii care doresc să minimalizeze păcatul adamic, susținând că Adam nu a fost de
fată atunci când Eva a luat din fructul oprit. Sugestia lor subtilă este că Adam a luat fructul “ în
necunoștință de cauză “. Dar Biblia spune că Eva a mâncat și “ a dat și bărbatului ei care era lângă
ea și bărbatul a mâncat și el “. (Genesa 3:6)
Așadar, Adam era lângă ea când ea a mâncat; erau sub “ pomul interzis “ Nu știm dacă
Adam a asistat la dialogul dintre Eva și șarpe, dar știm clar că el a luat din fructul oprit știind că
era fructul oprit.
Eva a fost amăgită și a păcătuit și Adam a păcătuit în cunoștință de cauză. 12
După căderea în păcat a cuplului perfect, pe când erau ei disperați, speriați, dezorientați,
Dumnezeu vine să îi ajute, să le întindă o mână, dorind să-i reabiliteze într-o oarecare măsură.
Cum au reacționat cei doi atunci când Dumnezeu i-a luat la întrebări ? Dumnezeu știa exact ce s-a
întâmplat în Eden și prima întrebare nu a pus-o Evei ci lui Adam: “ Nu cumva ai mâncat din pomul
din care îți poruncisem să nu mănânci ? “ (Genesa 3:11) Adam a răspuns, dovedind lipsă de
responsabilitate. El a aruncat vina atât pe Eva cât și pe Dumnezeu. Femeia mi-a dat din pom și am
mâncat. Deci el a vazut-o că a luat din pom și nu a oprit-o. Dimpotrivă, când a fost invitat să
mănânce, nu a ezitat să o facă. A făcut-o deliberat dar alții poartă vina. Dumnezeu era vinovat
pentru că i-a dat-o pe Eva care i-a dat fructul. “ Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea
mi-a dat din pom și am mâncat “.(Genesa 3:13) Dumnezeu a întrebat-o și pe Eva “ Ce-ai făcut ? “
(Genesa 3:13) Eva a răspuns: “ Șarpele m-a amăgit și am mâncat din pom “. (Genesa3:13) Eva se
scuză în fața lui Dumnezeu, și admite că, în mod subtil a fost amăgită (înșelată) de către șarpe. Ea
nu dă vina pe Dumnezeu așa cum a făcut Adam. Putea și ea să spună: “ șarpele pe care Tu l-ai
așezat aici în Eden cu noi să populeze grădina, el m-a înșelat “.Ea se rezumă să descrie faptele așa
cum au fost, fără să comenteze evenimentul.

12 Leslie E. Maxwell, Women in ministry, pag. 36
Dumnezeu se adresează șarpelui; cu el nu stă de vorbă, ci doar îi dă sentința: blestemul.
Șarpele este blestemat și Dumnezeu face prima profeție despre venirea lui Cristos, despre patima
Lui și despre distrugerea de care Satan va avea parte. (Genesa 3:14-15)
Dumnezeu se îndreaptă apoi către Eva și îi spune care va fi situația ei: între ea și șarpe va
fi, începând din acel moment, o dușmănie care va sfârși doar când sămânța femeii va zdrobi capul
șarpelui iar șarpele va zdrobi călcâiul sămânței femeii.Tot în urma păcatului ei, Eva s-a ales cu
hotărârea lui Dumnezeu ca ea să aibă parte de suferințe, să nască în dureri copiii, va fi atrasă de
soțul ei și el o va domina. Dr. Katherine Bushnell susține că Genesa 3:16 este un pasaj greșit tradus
și înțeles. Ea afirmă că, analizând mai multe texte vechi (versiunea Siriană, Etiopeană, Latină
veche și alte versiuni), sensul pe care acest verset trebuie să-l aibă nu este ca o poruncă, ci ca o
profeție a ceea ce va urma să vină. Pentru că ea, în loc să privească către Dumnezeu s-a întors către
soțul ei, el o va conduce.13
Dumnezeu îi spune lui Adam că, deoarece a preferat mai de grabă să asculte de Eva decât
de El, pământul va fi blestemat. Acest blestem asupra pământului avea drept consecințe
următoarele: au apărut buruienile și spinii; pământul nu-și mai dă rodul din belșug ci el trebuie
lucrat din greu, cu transpirație. Sarcina lui Adam a fost procurarea hranei, obținerea ei, cultivarea
pământului, munca trudnică.
Trebuie reținut faptul că ceea ce Dumnezeu afirmă începând cu Genesa 3:15 sunt concluzii
ale adevărului că omul ( bărbat și femeie ), a căzut la testul ascultării și supunerii în fața lui
Dumnezeu. înainte de cădere , relațiile și situația dintre ei și Dumnezeu au fost diferite. Relațiile
dintre Adam și Eva, până la călcarea poruncii, au fost de dragoste, de egalitate, de conducere și
coordonare împreună a tot ceea ce se afla pe pământ. 14 Nu exista nimic de ascuns, totul se baza pe
sinceritate și pe încredere. Relația lor cu Dumnezeu era de părtășie perfectă. Dumnezeu venea să
stea de vorbă cu ei în fiecare dimineață. [ Despre ce vorbeau nu știm, dar sunt convinsă că era
sublim].
După călcarea poruncii, relațiile s-au alterat pe trei planuri: relația dintre Dumnezeu și om,
relația dintre oameni și relația dintre om și natură.

14 Genesa 1:28
Relația cu Dumnezeu este alterată astfel: Dumnezeu îi alungă din Eden, din prezența Sa'.
Ei devenind impuri, nu-L mai puteau vedea pe Dumnezeu. Aici era moartea despre care Dumnezeu
le-a spus: era separarea de Sursa vieții-Dumnezeu. Dumnezeu îi reabilitează oarecum, îi ajută, dar
pierderea a fost ireversibilă, până la venirea lui Cristos.
Relația dintre oameni s-a degradat: le este rușine unul de celălalt. Ca să-și scape pielea ,
Adam a dat vina pe Eva. Dumnezeu face acum prima oară diferența între ei, vorbindu-le separat
despre problemele pe care fiecare le va avea în viață și făcând femeia dependentă de bărbat într-o
anumită măsură. Bărbatul trebuia să fie cel ce va munci pământul și va aduce hrana pentru familie.
Femeia se va ocupa de familie si de copii. Dar, “ la început nu a fost așa “, 15 16 17
Relația dintre om și natură s-a degradat: pământul va fi blestemat și acest blestem se va
ridica să îngreuneze munca bărbatului: va întâmpina ostilitate din partea aceleia care a fost creată
ca să fie stăpânită de el: planeta Pământ. Vor fi spini, pălămidă, animale sălbatice și alte ostilități
naturale.18
Această stare “ alterată “ a relațiilor dintre bărbat și femeie și dintre om și Dumnezeu a
continuat până când Sămânța femeii a venit să zdrobească capul șarpelui, redând omului
demnitatea avută înainte, dreptul de a sta în fața lui Dumnezeu fără mijlocitor uman (preot),
complet reabilitat, atât bărbatul cât și femeia. Atunci relația dintre bărbat și femeie a fost repusă în
locul în care era înainte de cădere.
Așadar, inițial bărbatul și femeia au fost egali, desăvârșiți. După cădere, relația lor s-a
alterat. Prin venirea lui Cristos, omul poate să dobândească, prin Cristos, locul și statutul - în
relația cu Dumnezeu și cu oamenii - pe care le-a avut înainte de cădere. Așadar si egalitatea dintre
bărbat și femeie s-a restabilit prin venirea lui Cristos.
15 Genesa 3:23
16 Genesa 3:7
17 Matei 19:8b
18 Genesa 3:17-19
CAPITOLUL IV.
STATUTUL FEMEII ÎN VECHIUL
TESTAMENT
înainte de a mă referi la statutul femeii din Vechiul Testament și raportul ei de egalitate

sau de subordonare în relațiile din familie și societate, doresc să abordez statutul femeii neevreice,
mai exact statutul femeii din Mesopotamia. Voi face aceasta pentru a arăta contextul geografic și
social al poporului Israel, mediul de care el putea fi afectat și influențat. De ce Mesopotamia ?
Pentru că de acolo a plecat Avraam la chemarea lui Dumnezeu către Țara Sfântă și Mesopotamia
reprezenta pentru acea vreme o mare putere, având și o mare influență prin cultura și civilizația ei,
care erau recunoscute și răspândite.
Vorbind despre Mesopotamia, mă refer la cultura, civilizația și tradiția Sumeriană,
Babiloneană și Asiriană. Sursele de informație descoperite ( lucrări de artă, texte literare și
documente oficiale ale vremii ), dezvăluie statutul femeii, atât al celei “ de rând cât și al celei “ de
rang “ din Mesopotamia.1 Despre femeile “ de rând “ se poate spune că ele nu erau evidențiate în
nici un fel în mediul din afara familiei, poziția lor fiind întotdeauna în umbra unui bărbat, fie el tată
sau soț.19 20 Căsătoriile erau oficiate atunci când mirii abea treceau de perioada pubertății, deci de
foarte timpuriu, ele fiind aranjate de către părinții ambilor parteneri, aceștia trebuind să-și dea
oficial consimțământul, fără de care căsătoria
19 The Anchor Bible Dictionary, voi. 6, pag. 947

20 Ibid. pag. 948
nu putea avea loc. Tații erau cei care trebuiau să-și
dea consimțământul iar în situația în care aceștia erau
decedați, mamele o puteau face.21
Soțul nu avea libertatea să aibă relații sexuale extraconjugale. Monogamia era o regulă în
acea perioadă. Mai existau și excepții, dar regula era aceasta. Uneori, în situația în care soția nu
putea avea copii, soțul putea avea o concubină sau o a doua soție, pentru a avea copii. în această
situație, postura privilegiată a primei soții putea fi pierdută, aceasta facându-se printr-un act scris.
Contractele de căsătorie se întocmeau obligatoriu în perioada istorică timpurie, însă mai târziu
acestea au devenit mai rare. 22 23 Acest fapt denotă degradarea statutului femeii odată cu trecerea
timpului. Virginitatea era o condiție de regulă stipulată în contractul marital.
Ambii părinți erau tratați cu respect de către copii. Lipsa de respect a acestora față de
părinți se pedepsea. Bărbații puteau divorța, și dacă femeia nu era cauza divorțului, trebuiau să-i
plătească acesteia o sumă compensatorie. Femeile puteau divorța de bărbați doar dacă aceștia le
maltratau și dacă ele puteau dovedi cu martori aceasta. Era considerat adulter doar acela comis de
către soție, soții ( bărbații ) nefiind acuzați de adulter chiar dacă îl comiteau. '’
Dacă soțul murea, băiatul cel mai mare îi prelua prerogativele, în sensul că se ocupa de
mama sa văduvă și aranla căsătoriile surorilor sale.
Femeile fără avere și fără bărbați în familie care să le ajute, aveau două alternative pentru a
putea supraviețui: sclavia sau prostituția.24
în mod obișnuit, femeile erau acelea care aveau grijă de familie și de casă. Chiar dacă
aveau sclavi, ele munceau la câmp, făceau pâine, confecționau haine pentru familie sau făceau alte
munci în gospodărie. Au existat și câteva femei independente - puține la număr - implicate în
afaceri, care constau în deținerea și gestionarea de magazine, taverne sau conduceau un gen de
industrie textilă.
Femeile din clasele de jos erau angajate în temple sau palate, unele fiind libere, altele
sclave. Ele munceau la bucătărie, în producerea materialelor textile, îmbrăcăminte, etc.
21 Ibid. pag. 948

233 Ibid. pag. 948
24 Ibid. pag. 949
Au existat și femei suficient de educate pentru a fi folosite ca scribi, (în perioadele mai
vechi în Sumer și Babilon) și uneori, rar, ca medici. Femeile mai erau și muziciene, cântărețe și
dansatoare.
Femeile participau și la ritualurile de la temple. Ele puteau fi preotese cu rang înalt. Unele,
cu rang inferior, erau implicate în ritualurile de prostituție din temple, altele interpretau visele,
altele profețeau.'
Reginele sau prințesele erau puternic implicate în activitățile publice independente,
datorită calităților personale de excepție. Ele erau implicate în administrarea templelor și în
politică. Poziția lor înaltă în cadrul cuplului regal se poate deduce și din faptul că statuile ce
repreyintă cupluri regale sunt egale în înălțime și la fel de impunătoare.25 26
în Mesopotamia, scrierile găsite spun că se punea un accent deosebit pe familie ca nucleu,
relațiile dintre soț și soție fiind de sprijin reciproc. Ele erau privite bine atunci când își ofereau
sfaturile și când își sprijineau soții în atingerea scopurilor acestora, îngrijindu-se de casă, creșterea
copiilor, sprijinind familia. Femeile erau iubite de soți, respestate de copii, față de care erau total
dedicate.27
Privind acum înspre Biblie, înspre Vechiul Testament, se observă o oarecare modificare de
situație referitoare la relația bărbat-femeie și statutul acesteia din urmă.
Deși în Vechiul Testament femeile apar ca personaje secundare, totuși despre ele se
relatează ca jucând un rol important în viața spirituală a poporului Israel, prin intervenția lor de
mare importanță în câteva pasaje biblice. Aici pot fi amintite: Eva, Rebeca, Sara, Rahela, Maria,
Debora, Estera, Rut și altele. Dar în afară de acestea, sunt alte femei, multe la număr, al căror rol,
deși în planul doi, a fost foarte important.
Societatea israelită era organizată în mod patriarhal și patriliniar, având economia centrată
pe familie. Literatura Vechiului Testament fiind scrisă de către bărbați, care constituiau elita
urbană și religioasă, a prezentat femeia -locul si rolul ei- privind tocmai prin prisma unei teologii
dominante, în scopul prezentării autorității masculine. 28

26 Ibid. pag. 950
27 Ibid. pag. 950
28111 Ibid. pag. 951
Nu vreau să spun că relatările sunt deformate, ci doar că femeile din acea perioadă nu au
fost prezentate de propria lor voce.
Ceea ce cercetătorii au putut descoperii, privind “ în spatele “ celor scrise în Vechiul
Testament și relaționând cu descoperirile arheologice, sunt anumite modele ale relației bărbat-
femeie, arătând deosebirea dintre sferele de influență și autoritate. Există două puteri care pot
acționa: puterea influenței și autoritatea puterii. Această putere a influenței nu se vede adesea, dar
ea este foarte mare și a fost adeseori folosită de femeile din vechime.
Familia israelită a fost, în toată perioada Vechiului Testament, condusă de bărbat, fiind
numită “ casa tatălui a cărei descendență și transmitere a proprietății s-a făcut prin bărbați. Familia
era unitatea de bază din punct de vedere economic și social ( la început și politică, până la
instaurarea monarhiei ). Organizarea patriarhală și patriliniară dădea bărbatului ( părintelui )
autoritatea în familie, el ocupându-se de organizarea ei, de căsătorirea copiilor, de locurile de
ședere, etc. Descendența se urmărea pe linie strict masculină. O consecință a acestei organizări
patriliniare era aceea că statutul femeii era de tranziție ( ca o străină ) în ambele case ale familiilor
sale de rezidență. Ca fiică era pregătită încă de la naștere să-și părăsească locuința părintească și să
devină loială familiei soțului cu care se va căsători. Ca soție, era fără drepturi în fața soțului și
fiilor.11
Căsătoria cu femei străine de poporul Israel era condamnată în Vechiul Testament,
deoarece ele puteau pune în primejdie, prin puterea lor de influență cu idei străine, atât sistemul
patriarhal și patriliniar, cât și religia familiei, influența credinței sale putând să se răsfrângă asupra
educației copiilor.
Fetele nu puteau moșteni averea părinților decât în cazul în care familia nu avea băieți.
Grija pentru păstrarea averii în familie se vede și din prevederea existentă că, dacă un bărbat a
murit fără să aibă urmași, fratele său trebuia să se căsătorească cu soția primului și copii din
această căsătorie erau considerați urmașii celui decedat, pentru a continua “ numele” fratelui
decedat.29 30
Genealogiile redate în Vechiul Testament erau scrise după numele bărbaților, rar fiind
amintite numele soțiilor. în manifestările publice, bărbații erau cei care reprezentau
29The Anchor Bible Dictionary, voi. 6, pag. 952

30 Ibid. pag. 953
familia, ei ocupând și funcțiile publice în societate.
Bărbatul avea autoritatea legală asupra soției, atât în
societate, cât și în sânul familiei.
Instituțiile religioase erau conduse de bărbați și ele întăreau autoritatea și valoarea
acestora. Femeile evreice erau considerate membre în “ familia credinței “ și astfel ele puteau
pătrunde în majoritatea locurilor de închinare. Dacă Legea poruncea tuturor bărbaților să se
înfățișeze înaintea Domnului de trei ori pe an, acest lucru nu era obligatoriu pentru femei. în
calitatea sa de cap al familiei, soțul-tată aducea jertfe și ofrande în numele întregii familii ( Levitic
1:2 ), dar numai femeile puteau să aducă o jertfa lui Dumnezeu după nașterea copilului lor
( Levitic 12:6-7 ). După construirea Templului, accesul femeilor era admis doar într-o zonă
specială, numită “curtea femeilor”. în Sinagogă, femeile aveau acces, dar nu aveau dreptul să
citească sau să vorbească, ci doar să asculte.
Viața și activitatea femeii israelite era centrată pe casă și îndatoririle familiale. Portretul
ideal al femeii era acela de mamă a multor copii, în special băieți. 31
Despre viața și activitatea femeii evreice se poate afla din cartea Proverbe 31:10- 31 :
Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preț decât mărgăritarele.
Inima bărbatului se încrede în ea, și nu duce lipsă de venituri.
Ea îi face bine, și nu rău, în toate zilele vieții sale.
Ea face rost de lână și de in, și lucrează cu mâini harnice.
Ea este ca o corabie de negoț; de departe își aduce pâinea.
Ea se scoală când este încă noapte, și dă hrană casei sale, și împarte lucrul de peste zi
slujnicelor sale.
Se gândește la un ogor, și-l cumpără; din rodul muncii ei sădește o vie.
Ea își încinge mijlocul cu putere, și își oțelește brațele.
Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea.
Ea pune mâna pe furcă, și degetele ei țin fusul.
Ea își întinde mâna către cel nenorocit, își întinde brațul către cel lipsit.
Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărmiziu.
Ea își face învelitori, are haine de in subțire și purpură.

Bărbatul ei este bine văzut la porți, când șade cu bătrânii țării.
Ea face cămăși, și le vinde, și dă cingători negustorului.
Ea este îmbrăcată cu tărie și slavă, și râde de ziua de mâine.
Ea deschide gura cu înțelepciune, și învățături plăcute îi sunt pe limbă.
Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, și nu mănâncă pâinea lenevirii.
Fii ei se scoală, și o numesc fericită; bărbatul ei se scoală, și-i aduce laude zicând:
“ Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate
Desmierdările sunt înșelătoare, și frumusețea este deșartă, dar femeia care se teme de
Domnul va fi lăudată.
Răsplătiți-o cu rodul muncii ei, și faptele ei s-o laude la porțile cetății.
Femeia care nu avea copii era privită cu dispreț, ea fiind catalogată ca “ pedepsită de
Dumnezeu Soțul ei putea divorța de ea, putea să o alunge din casa lui, ea putând să moară părăsită.
Incapabilă să continue linia urmașilor, ea nu avea drept la moștenire și nu avea fii care să o
întrețină la bătrânețe.13 32
Rolul mamei presupunea grija față de copiii de ambele sexe, educarea lor, disciplinarea
lor, asigurarea hranei și a hainelor pentru întreaga familie. Munca ei mai consta în: spălat,
curățenie, măcinatul grâului, coacerea pâinii, aducerea apei; ea se ocupa de animale, prepara
brânza, cultiva grădina. Femeile erau cele care făceau și vasele din ceramică, țeseau pânze, torceau
lâna. Ele se ocupau de cei morți, pregătindu-i pentru îngropare și mergând apoi la mormintele lor. 13
Femeile supravegheau și munca celorlalte femei din casă: fiice, surori, servitoare. Cu vârsta,
autoritatea femeii creștea.
In afara cadrului familial, unele femei mai în vârstă, erau implicate public ca profetese,
mediumuri, femei înțelepte, bocitoare, moașe.
Pentru fetele tinere, idealul, visul lor, era căsătoria. Până la căsătorie, tatăl fetei trebuia să
aibe grijă ca ea să fie castă iar după căsătorie, soțul ei era cel ce îi oferea protecție și siguranță.
Adulterul era considerat ca cel mai mare păcat pe care o femeie îl putea săvârși și se pedepsea cu
moartea ambilor parteneri adulteri. Lipsa castității soției îi permitea soțului să divorțeze de ea.
Bărbații aveau dreptul să aibă relații sexuale cu prostituate în cazul în care ei nu încălcau dreptul
de autoritate al altui bărbat asupra acelei

femei. Prostituatele erau acele femei din afara
castelor sociale care au fost alungate de soți sau care au
pierdut soțul sau părinții prin moartea acestora. Dacă erau
implicate în “procese publice”, femeile erau reprezentate de
către soții lor sau tații lor ( în cazul fetelor ) aceștia
fiind autoritatea asupra lor. Doar văduvele, femeile
divorțate și prostituatele se puteau reprezenta singure.33 34
Statutul femeii în Vechiul Testament era acela de subordonare. Aceasta însă nu înseamnă
că importanța ei a fost mică, sau că Vechiul Testament o neglijează. Au existat femei care au
exercitat un rol de conducere în anumite perioade de criză maximă în Israel: Sara a fost cea care a
decis soarta Agarei ( cu implicații până în ziua de astăzi ), Rahav a fost cea care a contribuit la
cucerirea Ierihonului, Debora, prorociță și judecător în Israel, Hulda, prorociță, la sfatul căreia a
apelat si înpăratul losia, Estera, curajoasa eliberatoare a poporului. 35
Femeia ca simbol joacă un rol important în Vechiul Testament. Ea era folosită fie ca
simbol pozitiv ( orașe importante sau națiunea erau reprezentate ca “ fecioara “mama “ sau “
mireasa înțelepciunea are ipostaza de femeie în Proverbe capitolul 8 )fie ca simbol negativ
( nebunia este reprezentată prin femeie în Proverbe 9:13-18, Israelul apostat sau căzut este
reprezentat prin femeia adulteră ).36
Deși statutul femeii in Vechiul Testament era acela de subordonare, bărbatul , având
autoritate deplină asupra ei, au existat femei al căror statut nu era de subordonare ci de egalitate
sau chiar de autoritate asupra bărbaților. Dar aceste femei au fost ridicate la acest rang de către
Dumnezeu prin investirea pe care El însuși le-a oferit-o.
Maria, sora lui Moise și a lui Aaron. Copil fiind, dotată cu inteligență, curaj și
ingeniozitate, ea a fost folosită de către Dumnezeu pentru a contribui la salvarea fratelui ei Moise,
alături de care urma, împreună cu cel de-al doilea frate, Aaron, să fie în fruntea poporului când
Dumnezeu, prin Moise a scos pe Israel din Egipt. Maria a fost nu doar sora lui Moise ci a fost și
colaboratoarea lui, implicandu-se cu responsabilitate în
33L’ Ibid. pag. 954

34The Anchor Bible Dictionary, voi. 6, pag.953
35 Ibid. pag. 956
36 Ibid. pag. 956
conducerea poporului. Maria nu s-a căsătorit și
lucrarea la care Dumnezeu a chemat-o a fost specială: ea a
fost prima femeie despre care Biblia ne relatează că a fost
profet.37
“ în vorbele și faptele ei, a proclamat mărturia lui Dumnezeu. Viața ei a fost focalizată în
întregime asupra dragostei ei pentru Dumnezeu și poporul Lui. Darurile și preocupările ei erau
prea multe ca sa fie folosite numai în cercul unei familii. Israelul a avut multe mame și soții, dar
numai o Mărie. Dumnezeu i-a încredințat o poziție înaltă. O întreagă națiune depindea de ea. A
primit satisfacții supreme în viață, deoarece și-a dedicat întreaga ei viață lucrării.” 38
După trecerea Mării Roși, “ Moiose și copiii lui Israel au cântat Domnului “(Exod 15:1 )
un cântec de laudă. Maria, la cei aproape o sută de ani ai săi, a început și ea să cânte un cântec de
laudă lui Dumnezeu, cu timpane și a antrenat femeile să cânte și să danseze în onoarea lui
Dumnezeu.( Exod 15:20-21 ) Avea talent de conducător și o mare capacitate de a mobiliza, știind
să motiveze femeile.
Dumnezeu a încadrat-o pe Maria ca fiind unul dintre cei trei mari conducători care au scos
pe Israel din Egipt. ( Mica 6:4 )
Maria L-a iubit pe Dumnezeu, s-a pus în slujba Lui cu toată inima și Dumnezeu a răsplătit-
o investind-o cu o slujbă și cu o autoritate cu totul speciale și fără precedent.Era un început. De ce
a procedat Dumnezeu așa ? De ce a recurs Dumnezeu la o femeie ? Nu ni se spune. Cum a fost
primită inițiativa lui Dumnezeu de către popor ? Nu ni se spune să fie fost proteste, să fie fost
nemulțumiri sau obiecții. Personal, consider acțiunea lui Dumnezeu ca o necesitate pentru acea
perioadă din istoria poporului Israel. Dumnezeu nu lucrează cu șabloane, așa cum vrem noi uneori
să-I impunem. El lucrează cu eficiență. După lunga robie în Egipt, poporul a ieșit cu multe “
moșteniri “. Una dintre ele a fost influența culturală și religioasă pe care egiptenii, într-o măsură
mai mică sau mai mare au avut-o asupra evreicelor. Maria, fiind crescută și formată într-o familie
specială, cu teama de Dumnezeu, având rădăcinile în leviți, a fost educată din punct de vedere
religios, Dumnezeu i-a dat capacitatea de a conduce, de a fi fără teamă, de a avea inițiative. Este
interesant faptul că nu era căsătorită - aceasta pentru a rămâne în casa tatălui și pentru a nu avea o
autoritate directă sub care să stea, conform obiceiurilor vremii, adică un soț.

38Gien Karssen, Numele ei este femeie, pag. 77
Dumnezeu a format-o și la momentul potrivit ea a preluat unul dintre cele trei locuri de
conducere în fruntea poporului iar autoritatea ei în fața femeilor era de necontestat. Cât despre
faptul că a fost prima femeie proroc despre care ne vorbește Biblia, putem deduce că autoritatea și
cuvântul ei erau ascultate și respectate de către tot poporul. Implicarea Măriei era amplă, necesară,
poporul fiind extrem de numeros și nevoia de a se spune poporului cum vor trebui să trăiască și
ceea ce așteaptă Dumnezeu de la ei erau enorme.
Așadar, ridicarea Măriei ca proroc și conducător în Israel, a fost o necesitate pentru
momentul respectiv, aceasta chiar dacă regulile societății acelei vremi spuneau altceva.
O altă femeie care a răspuns chemării Lui Dumnezeu, a acceptat slujba încredințată și a
avut curajul să o ducă la îndeplinire, în ciuda tradițiilor vremii, a fost Debora, judecător și proroc. “
Pe vremea aceea judecător în Israel era Debora, prorocița, nevasta lui Lapidot. Ea ședea sub finicul
Deborei, între Rama și Betel, în Muntele lui Efraim; și copiii lui Israel se suiau la ea ca să fie
judecați ( Judecători 4:4-5 ) Poporul Israel a păcătuit, s-a îndepărtat de Dumnezeu și Dumnezeu i-a
pedepsit, lăsându-i sub ocupație străină. Fiind sub apăsare, ei au strigat către Dumnezeu ca să le
trimită izbăvirea. Atunci Dumnezeu a făcut o alegere interesantă, care a dus la schimbarea situației
politice și militare din țară: Debora. “De ce a ales-o Dumnezeu pe Debora ? Pentru că a știut că ea
are temperamentul, darurile și puterea spirituală pentru a îndeplini această sarcină. Este adevărat că
rolul ei nu a fost rolul tradițional al unei femei, dar aceasta nu l-a împiedicat pe Dumnezeu să o
cheme pe ea și nici pe Debora nu a împiedicat-o să răspundă chemării. Debora nu s-a întrebat ce
vor spune ceilalți, bărbați și femei. Ea a căutat răspunsurile la Dumnezeu. A fost o “
nonconformistă “, a spart tiparele vremii și, prin puterea lui Dumnezeu, a schimbat cursul istoriei
“39
Dintre cei 16 judecători pe care Israel i-a avut, unul singur a fost femeie: Debora.în
perioada cuprinsă între losua și primul împărat, acești judecători și-au desfășurat activitatea,
activitate care a constat în a fi judecători pe timp de război și domnitori pe timp de pace. Ei erau o
veriga de tranziție către monarhie. “ Acești <judecători >, însă, au fost mai mult decât niște arbitri
juridici; ei au fost < izbăvitori >
39 Bill Hybels, Onest cu Dumnezeu, pag. 51

(Judecători 3:9), împuterniciți în mod carismatic de
Duhul Sfânt al lui Dumnezeu pentru izbăvirea și păstrarea
Israelului ( cap. 6:34 ) până la instaurarea monarhiei “,21 40
Debora a fost cea de-a doua femeie proroc, după Maria. Dumnezeu a sfătuit-o direct cum
trebuie să se procedeze ca Israel să fie izbăvit. Ea a numit un conducător de armată, pe Barac.
Barac însă i-a respectat slujba înaltă, supremă în Israel, de judecător și, deoarece conform acestei
slujbe judecătorul trebuia să conducă, să însuflețească armata, Barac i-a cerut să-1 însoțească la
luptă, nedorind să plece fără ea, știind că doar așa victoria va fi de partea lor. Dumnezeu va fi
atunci cu ei. Debora l-a însoțit, l-a încurajat, l-a însuflețit și victoria lui Israel a fost zdrobitoare.
Interesant este faptul că cel ce conducea armata Canaanului, cu care Israel a luptat, Sisera, a fost
ucis tot de o femeie, lael.
Odată victoria obținută, Debora, omul lui Dumnezeu, a venit și I-a adus laudă Celui ce a
dat izbândă: o cântare de biruință a lui Dumnezeu asupra dușmanilor copiilor Lui a cantat Debora,
și Barac a venit să o însoțească. Izbânda era a lui Dumnezeu și ei Iau adus Lui glorie.
Un alt personaj feminin din Biblie și ultimul la care doresc să fac referire este Estera.
Estera a fost femeia frumoasă, plăcută și curajoasă prin care Dumnezeu a oprit exterminarea
poporului evreu aflat în exil. Ea și-a pus în joc viața, dar a înțeles că Dumnezeu i-o cere. Era
împărăteasă a Persiei, soția împăratului Ahașveroș, cel care a dat ordin ca prima lui soție ,
împărăteasa Vasti, să fie alungată cu rușine , deoarece a îndrăznit să nu se supună rigorilor de la
curte. Printr-un șiretlic, înaltul demnitar Haman, a obținut actul de exterminare al evreilor. Poporul
evreu s-a rugat lui Dumnezeu și a postit. Conform rigorilor de la palat, împărăteasa nu avea acces
liber la împărat și, în plus, ea însăși era evreică și putea să cadă sub incidența poruncii împărătești.
Estera a decis să meargă la împărat, dar nu a făcut-o încrezătoare în farmecul ei sau în calitățile ei.
Ea a dorit să meargă prin puterea lui Dumnezeu. Pentru aceasta, ea a cerut poporului evreu să
postească trei zile și trei nopți împreună cu ea. După cele trei zile, ea a declarat : “ voi intra la
împărat în ciuda legii; și, dacă va fi să pier, voi pieri “ ( Estera 4:16).
40 Dicționar Biblic, Oradea, pag. 723

“ Acesta este versetul meu favorit care vorbește despre un devotament total. Cuvintele au
fost rostite de o femeie care s-a simțit sigură și puternică în Dumnezeu astfel încât, atunci când
Dumnezeu i-a cerut să facă un lucru împotriva obiceiurilor vremii și i-a încredințat o sarcină
periculoasă și neobișnuită, ea a spus: < o voi face cu orice preț ! > Estera a fost o femeie distinsă,
curajoasă, credincioasă. Ea L-a întrebat numai pe Dumnezeu și, pentru a-și îndeplini misiunea, și-a
riscat viața “41
Dumnezeu a răspuns rugăciunilor și postului; dușmanul poporului evreu, Haman, a fost
ucis iar evreii au scăpat. Dumnezeu a lucrat la inima împăratului, Dumnezeu a pus teama în perșii
care trebuiau să-i ucidă pe evrei și ziua groazei s-a preschimbat în zi de bucurie, bucurie pe care și
astăzi evreii o trăiesc, ei transformând acea zi într-o zi de sărbătoare care se respectă și astăzi:
sărbătoarea Purim. Izbăvirea a dat-o Dumnezeu dar El s-a folosit de o femeie credincioasă și
curajoasă care a spus “ da “ chemării divine.
Vechiul Testament mai prezintă sporadic și alte femei a căror acțiuni și intervenții au fost
deosebit de importante pentru vremea aceea. Unele au fost nominalizate, altele nu, dar faptele lor
le-au urmat.
Putem spune oare că în Vechiul Testament femeile au fost personaje neînsemnate și
neimplicate în activitățile publice ? Putem spune oare că Vechiul Testament elimina implicarea și
influența femeii în viața, activitatea și istoria poporului din Vechiul Testament? Se poate afirma cu
tărie faptul că au existat momente relatate în Vechiul Testament în care femeia se afla în postura de
“ autoritate “ asupra bărbatului și au fost relatate situații în care puterea de influență asupra
acestuia de către femei a fost hotărâtoare ( Eva, Sara, Estera, Rebeca, Rahela și altele )
Așadar, chiar dacă perioada Vechiului Testament este numită a fi de “patriarhat rolul,
influența și poziția femeii în această perioadă nu pot fi considerate a fi de subordonare absolută, ci
de foarte multe ori de egalitate și uneori chiar de autoritate (Debora ).
41 Bill Hybels, Onest cu Dumnezeu, pag 51

CAPITOLUL V.
STATUTUL FEMEII ÎN FATA LUI ISUS CRISTOS
Am analizat până acum locul și statutul femeii la creație și după cădere. Dumnezeu a
promis însă reașezarea lucrurilor dacă omul se întoarce cu fața către El, iubindu-1 din toată inima.
Care a fost motivul pentru care Isus Cristos a venit pe pământ ? A venit să răscumpere,
prin propriul sânge, omenirea din păcat și a venit să împlinească Genesa 3:15, verset în care
Dumnezeu se adreseaz șarpelui: “ Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și
sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul și tu îi vei zdrobi călcâiul “ Cristos a venit să împlinească
acest verset și să reabiliteze omenirea din starea decăzută în care a ajuns din cauza neascultării
primei perechi și a urmașilor ei. Satana a fost învins pe Calvar; capul lui a fost zdrobit. Cu un
Satan învins, Isus, Cristosul, vine și oferă omenirii în dar puritatea, starea și relația pe care omul le-
a avut înainte de cădere. Dumnezeu Duhul Sfanț este Cel ce va rămâne de atunci “ cu noi și în noi
noi putând să stăm de vorbă cu El “ în răcoarea dimineții El spune oamenilor despre planul lui
Dumnezeu, descoperă voia Lui și oferă soluțiile lui Dumnezeu pentru ca omul să poată beneficia
de facilitatea pe care a avut-o înainte de cădere: viața. Dumnezeu a spus, în Genesa: “ vei muri “ Și
așa a fost. Dumnezeu, prin credința în Cristos, prin Duhul Sfânt, a redat viața pierdută odinioară de
către om și sfințenia fără de care nu se poate sta în fața lui Dumnezeu. Așadar, relația dintre
Dumnezeu și om s-a refăcut prin Cristos. Relațiile dintre oameni trebuie acum să fie cele de
dinainte de cădere, ca o consecință a Vieții pe care omul a primit-o în dar prin Cristos. Relația
dintre om și natură va fi restabilită când
Satan, acum învins, va fi luat de pe pământ. Atunci
leul și mielul vor merge alături și îi va mâna un copilaș.
(Isaia 11:6)
Reabilitarea acestor relații ( dintre Dumnezeu și om și între om și om ) s-a realizat (sau
trebuie să existe ) între acei care sunt spălați în sângele lui Isus, cred și acceptă jertfa Lui și sunt
născuți din nou și înoiți prin Duhul Sfânt: Biserica lui Cristos.
O întrebare se ridică aici: în reabilitarea pe care Cristos și Duhul Sfânt o fac în relațiile
dintre oameni în cadrul Bisericii se redă oare femeii statutul pe care ea l-a avut înainte de cădere ?
Isus s-a născut într-o familie de evrei, care se supuneau unor rigori și rânduieli anume,
referitoare la poziția femeii în familie și societate. Cum priveșt El femeia, cum o tratează și ce loc
îi dă El acesteia în familie și societate ?
Despre statutul femeii în societatea iudaică în general, am vorbit deja. Având în vedere
istoria zbuciumată a poporului evreu, exilul în Egipt, deportarea lor de mai târziu, ocupațiile care
s-au succedat peste țara Canaanului și interpretările care s-au dat Legii, tradițiile care circulau în
paralel cu scrierile sfinte și care aveau aceeași autoritate în fața poporului ( Talmudul ), relațiile din
societate au cunoscut anumite modificări în istoria poporului Israel.
Pentru a înțelege mai bine atitudinea lui Isus față de famei și pentru a putea înțelege ceea
ce Noul Testament în general ne spune despes această temă, trebuie să vedem statutul femeii
evreice din secolul I.
Cultura iudaică a fost cea mai patriarhală din toată zona Mediteranei. 42 Sfera generală și de
bază în activitatea femeii evreice era casa și familia și aceasta nu datorită faptului că tatăl își
manifesta o putere absolută asupra soției și a fiicelor, hotărându-le activitățile și relațiile, ci din
cauza legilor levitice care erau astfel interpretate încât femeilor le-a fost interzis să aibe un rol
important în Sinagogă, datorită perioadei de “necurăție “ lunară pe care Leviticul o declara.
Femeile nu puteau fi numărate când era nevoie să se împlinească numărul necesar pentru a
constitui o Sinagogă ( erau necesari zece bărbați pentru a se considera că se poate constitui o
Sinagogă ), femeilor nu li se
42 The Anchor Bible Dictionary, voi.6, pag. 957

cerea să citească zilnic Shema și nu sunt relatate
situații în care femeile să fie citit Torah în Sinagogă în
timpul lui Isus. Femeia a primit educația religioasă de bază
acasă.43
în țările din jurul Israelului, situația era, în unele puțin diferită, în altele la fel, în ceea ce
privește statutul femeii: în Asia Mică, femeia putea dispune de propria avere pe care o putea
administra singură; tot așa a fost și în Egipt; în Atena, dreptul de proprietate al femeii a fost mai
restrictiv; în Roma, drepturile femeii erau mai mari decât oriunde în Imperiul Roman: și ele aveau
dreptul să divorțeze de soții lor și aveau dreptul absolut asupra averilor lor. Este important de
reținut faptul că în Roma, educarea femeilor era considerată importantă și de dorit. Chiar și în
familiile sărace, atât fetele cât și băieții primeau o educație cel puțin primară. Nu a fost nici un
conducător roman care să permită în Imperiu femeii să voteze sau să aibe expuneri în public, în
afara zonei din Asia Mică.44
în concluzie, cu privire la drepturile personale, de proprietate și de educație ale femeilor
din Roma, Egipt, Asia Mică și Macedonia, acestea au fost mai bune decât ale femeilor din grecia și
ludea, iar în ceea ce priveau drepturile politice ale femeilor, femeile din Roma erau dezavantajate
față de cele din Egipt și Macedonia.
întorcându-ne acum la actuvitatea lui Isus, unii sunt gata să vadă în El un alt apărător al
societății patriarhale, deoarece El a ales doisprezece bărbați care să-L urmeze. Dar Isus a fost acela
care a acceptat și femeile să îl urmeze ca însoțitoare în lucrare ( Luca 8:11-3 ). Isus a spus că este
preferabil pentru o femeie să îl asculte și să învețe de la El, așa cum o făceau apostolii, decât să-L
servească prin modul tradițional de slujire al femeii din casă ( Luca 10:38-42 ). Se pare că Isus a
respins multe legi levitice despre curățire și necurățire, atâta vreme cât El era în tangență cu cei
considerați necurați, a lăsat o femeie considerată necurată ( cu hemoragie ) să-L atingă, El s-a atins
de cadavre pentru a ajuta o femeie ( Marcu 5:25-34, Luca 7:11-17; 35-50 ). Nicăieri nu ni se
relatează că după aceste ocazii Isus a mers să aplice procedurile levitice pentru a se curăți. Unii au
gândit că pasajul din Matei 19: 3-12 poate fi o motivație pentru faptul că El însuși a dus o viață de
celibatar dar a și permis ca ambii, femei și bărbați, să rămână necăsătoriți de dragul împărăției
cerurilor. Această învățătură a fost străină nu doar pentru evrei, la care căsătoria și procreerea erau
considerate obligatorii, dar și pentru mai multe zone ale
43 Ibid. pag.957
44 The Anchor Bible Dictionary, voi. 6, pag.957
Imperiului Roman, precum Grecia și Roma. Această
învățătură referitoare la a avea darul celibatului de dragul
împărăției lui Dumnezeu, a deschis ușa pentru femei în a-și
asuma roluri în creștinism ( sau în mișcarea pentru Isus ),
mai mult decât simpla slujire din cadrul casei și familiei.
Nu au fost doar relatări izolate cele care au spus că
femeile au fost martore la crucificarea lui Isus, la
înmormântarea Lui, la mormântul gol și la învierea Lui. Se
vede efectul eliberator al învățăturii și vieții lui Isus cu
efecte clare în viața femeilor și loialitatea cu care
acestea au răspuns acestui nou mod de viață oferit.
Punând toate materialele din Evanghelii împreună, se poate vedea că Isus a fost un
reformator al societății patriarhale, uneori făcând sugestii care au fost considerate radicale în
contextul iudaic. Și aceasta atât referitor la rolul femeii în creștinism, cât și referitor la căsătorie,
divorț și celibat.45
Care a fost punctul de vedere al lui Isus referitor la statutul femeii ? Cum au răspuns
femeile la felul în care Isus le trata ?
Evanghelia lui Luca ne oferă răspunsuri la aceste întrebări. De douăzeci și patru de ori în
Luca ni se relatează momente în care Isus fie vorbea despre femei, fie se întâlnea cu femei, fie
folosea femei ca personaje în parabole. Toate aceste douăzeci și patru de situații sunt educative și
pozitive privind femeia.
Spre deosebire de celelalte Evanghelii, Evanghelia lui Luca descrie cu mare grijă
atitudinea emoțională și fizică a femeii în perioada gr avidității. El ne relatează în detaliu întâlnirea
dintre Elisaveta și Maria, când aceasta era însărcinată cu Isus. Luca scrie despre Elisaveta că: “ I-a
săltat pruncul în pântece “ ( Luca 1:41 ). Și răspunsul Măriei: “ Sufletul meu mărește pe Domnul și
mi se bucură duhul în Dumnezeul, Mântuitorul meu “ ( Luca 1:46-47 ). în acest cântec se vede
darul de profeție pe care Maria îl avea. Ea vorbește despre împlinirea profețiilor pentru Israel și
viitorul măreț al acestei națiuni sub conducerea Regelui, Mesia. Maria anunța prin această profeție
lumea întreagă despre cel mai important eveniment din istoria omenirii: întruparea
Luca de asemenea redă grija cu care Maria și-a înfășurat Noul Născut în scutece.

Nu mai există o altă carte în istoria veche care să se ocupe cu atâta grijă de sentimentele
femeii și de felul cum ea își îngrijește copii. Dumnezeu dorește ca aceste relatări să fie incluse în
Cuvântul Său?
Nici un învățător ( “rabi “) din zilele lui Isus nu a inclus femei printre ucenicii lor. Dar
Luca scrie că Isus a inclus femei în cercul celor ce îl urmau, chiar femei cu un trecut murdar. Maria
Magdalena, din care Isus a scos șapte demoni, Ioana, soția lui Cuza, Suzana și altele ( Luca 8:2-3 ).
Profund îndatorate Mântuitorului, ele L-au însoțit și L-au slujit. Ele au fost părtașe aceluiași
tratament disprețuitor pe care ucenicii l-au avut din partea cărturarilor și fariseilor. Dar nimic nu
le-a putut afecta. Ele au fost mulțumitoare pentru harul primit din mâna Mântuitorului și erau gata
să sufere pentru El. Și ele au fost cu El până la sfârșit. 46 47 Casa Măriei și a Martei a fost locul
liniștit unde Isus s-a retras din mijlocul mulțimii care aștepta pâine, minuni și vindecare. Luca a
scris și despre bocetele femeilor atunci când Isus urca Via Dolorosa. Acele “ fiice ale Ierusalimului
“ ( Luca 23:27-28 ) L-au urmat și au plâns pentru El pe când se îndrepta înspre Golgota.
Se spune că exista o lege iudaică ce interzicea orice manifestare de simpatie arătată unui
condamnat. Manifestându-se public, prin plânsul lor, bocetul lor, ele încălcau aceste legi dar lor nu
le-a păsat. Nu s-au ascuns să-L bocească, ci au facut-o public, riscând să fie pedepsite pentru fapta
lor. în condiția în care era Isus atunci, El s-a ocupat de aceste femei, arătând încă odată
preocuparea Sa pentru ele: nu Mă plângeți pe mine, ci pe voi și pe copiii voștri. Prin aceste cuvinte
Isus le-a spus că Lui îi pasă de ele și de copiii lor și că le apreciază loialitatea față de El. în toată
umblarea Sa pe pământ, nici o femeie nu s-a ridicat împotriva Lui, nu L-a criticat, ci toate L-au
iubit, L-au slujit, L-au urmat; chiar dacă soții lor probabil că au fost dintre cei care au strigat “
răstignește-L ! “ ele au plâns pentru El și L-au urmat. 48
La crucificare, ucenicii L-au părăsit, dar femeile au rămas la poala crucii privind tăcute. Ce
altceva puteau face ? Nimic altceva decât să fie acolo. Atunci când nimic nu se mai poate face în
marile probleme ivite în viața celor din jurul nostru, simpla noastră prezență fizică îi poate
mângâia, facându-i să înțeleagă că simțim cu ei și că îi iubim. Așa au stat și femeile lângă crucea
lui Isus până când El a murit și L-au îngropat,
46 Leslie E Maxwell, Women in ministry, pag. 52

47 Leslie e. Maxwell, Women in ministry, pag. 53
48 Ibid. pag. 54
manifestându-și astfel dragostea lor mare pentru El.
Femeile care au fost la cruce și care sunt amintite în
Biblie sunt: Maria Magdalena, Maria, mama lui lacov și lose,
Salome, Maria, mama lui Isus, Maria soția lui Cleopa și alte
femei al căror nume nu sunt menționate. Sexul considerat
slab și fricos, a devenit curajos și puternic.
Uneori Dumnezeu a ales lucrurile “ mai slabe “ pentru a le ridica și pentru a le cobora pe
cele “ tari Cei considerați în urmă ajung în față. 7 49 Credința femeilor s-a manifestat puternic aici, la
cruce, și dragostea lor pentru Cristos deasemeni. Bărbații erau încuiați în casă, muncindu-se cu
îndoielile.
Nu a fost nici o femeie care să-L vândă pe Isus pentru treizeci de arginți; nu a fost nici o
femeie care să-L abandoneze pe Isus în grădină; nu a fost nici o femeie care să se lepede de El de
trei ori în casa marelui preot. Dar au fost femei care L-au urmat pe Isus plângând și bocindu-se
până la crucificarea Lui; au fost femei care au stat la picioarele crucii Lui până la sfârșit; au fost
femei care s-au dus primele la mormântul Domnului. 50
După moartea lui Isus, pe când ucenicii stăteau ascunși după uși încuiate temându-se ca
romanii să nu-i găsească și să-i crucifice și pe ei, femeile preparau miresme și miruri pentru a
îmbălsăma trupul lui Isus, conform obiceiurulor. Ele au dus mirodeniile la mormânt, frământându-
se cine le va da piatra mormântului la o parte pentru a intra și a-L îmbălsăma pe Isus. Au făcut-o
căt se putea mai curând după Sabat, dis de dimineață. De la nașterea Sa și până la moartea Sa,
femeile L-au slujit pe Isus Și El a acceptat acest dar al dragostei nu pentru că acesta era privilegiul
pe care Dumnezeu I l-a dat ca bărbat ci El a acceptat pentru că erau darurile slujirii cu inteligență și
credincioșie pentru Tatăl Ceresc.51
Isus a fost sensibil la handicapurile sociale și religioase cu care femeile se confruntau. El a
manifestat compasiune și grijă față de ele. Atunci când l-a vizitat pe Petru, la el acasă era soacra lui
bolnavă. In Orientul Mijlociu, chiar dacă o femeie din casă era bolnavă, ea trebiua să se scoale și
să se ocupe de musafirii bărbatului. Isus nu era un oaspete obișnuit. El era învățătorul Legii lui
Dumnezeu. El avea dreptul să intre în casă, să se așeze la masă și să întrebe: “ unde îmi este
cafeaua ? “ Dar Isus nu a procedat
49 Leslie E. Maxwell, Women in ministry, pag.55

50 Ibid. pag. 56
51 Doug Clark, Foreign Missions, “Jesus and Women”
așa. El nu s-a folosit de privilegiul de a fi musafir. Cum a intrat în casă S-a dus direct la soacra lui
Petru și Și-a pus mâinile peste ea. întâi El a slujit-o pe ea și apoi ea L-a slujit pe El. 11
Altădată Isus a înviat pe fiul unei văduve din Nain ( Luca 7: 11-17 ). Situația văduvelor în
cultura Orientului era tragică dacă ele nu aveau un bărbat în familie care să aibe grijă de ele. Isus,
privind cortegiul funerar venind dinspre cetatea Nain, a văzut o singură femeie mergând plângând
în spatele sicriului. El știa că nu mai sunt bărbați în familia femeii, bărbați care să îi poarte de grijă
și, din compasiune pentru ea, El i-a înviat băiatul.
într-o zi de Sabat, în Sinagoga din Capemaum, Isus a vindecat o femeie (Luca 13)
Sinagoga din Capernaum avea 20 de metri lățime și 40 de metri lungime. în ea se găsea locul
bărbaților în partea din față a încăperii. în ziua de Sabat sinagoga era plină de bărbați, deoarece
Isus, învățătorul era acolo. El a început să expună Cuvântul lui Dumnezeu. Toți așteptau să audă
lucruri mari și interesante prin autoritatea pe care Isus o avea. Pe când le vorbea, Isus a văzut, în
partea din spate, o femeie gârbovă. De mulți ani ea era prizoniera unui duh de neputință. Atunci,
Isus a făcut cinci lucruri care au produs mari tulburări, deoarece au lovit în sistemul cultural al
vremii. în primul rând, El a chemat femeia gârbovă să vină din spatele încăperii, din zona femeilor,
în zona bărbaților, în partea din față a camerei. Isus a întrerupt predicarea din Cuvântul lui
Dumnezeu, timpul considerat cel mai sfanț din viața iudeului, pentru a sluji unei femei, în al doilea
rând, Isus a rupt bariera culturală, vorbind cu femeia. Scriitorul evreu Alfred Eidersheim, a scris că
au fost rabini care se rugau în fiecare zi astfel: “ îți mulțumesc Dumnezeule pentru că nu m-am
născut neevreu, câine sau femeie “. Pare a fi o rugăciune mareață! De reținut este ordinea în care a
așezat alternativele.52 53 54 Așadar este clar de ce auditorul a fost șocat pentru faptul că Isus vorbea
cu o femeie. A treia oară, Isus rupe barierele culturale: “și-a întins mâinile peste ea “ ( Luca
13:13 ). A existat în acea perioadă o grupare a fariseilor care erau așa de stricți încât interziceau
chiar și a privi la o femeie. Daca le ieșea o femeie în cale, se întorceau cu spatele la ea, până
aceasta trecea.55
52 Ibid. pag. 26
53 Doug Clark, Foreign Missions, “Jesus and women”, pag.26
54 Ibid., pag. 27
55 Ibid., pag. 27
în contrast cu ei, Isus își pune mâinile peste femeie.
A patra rupere a barierelor culturale pe care Isus a făcut-o
a fost că El a declarat în public adevarata valoare a femeii
în societate. în sinagogă, probabil că erau bărbați care
gândeau așa: “ ce cauta ea aici ? Ce face El ? Isus a atins-
o ! Ia te uită ce face acest om în locul sfânt al lui
Dumnezeu “ Isus le-a cunoscut inimile. “ Fățarnicilor, i-a
răspuns Domnul; oare în ziua Sabatului nu-și dezleagă
fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle și-l duce de-1
adapă? “( Luca 13:15) Ei știau că și ei călcau Sabatul prin
faptul că își îngrijeau animalele. Isus le-a spus că acea
femeie este mult mai importantă decât orice animal pe care
ei îl aveau. Acea femeie nu este un animal; ea “ este o
fiică a lui Avram “( Luca 13:16 ). Și spunând aceasta, Isus
a restaurat femeia, punând-o la locul pe care ea trebuie să
stea.56 Acest episod este foarte important, deoarece Isus și-
a riscat chiar viața din cauza unei femei. El și-a umilit
oponenții în propria lor sinagogă, arătând bunătate și milă
pentru o femeie. în întreaga Sa viață, Isus niciodată nu a
“pus la punct“ o femeie, “să-și vadă de treaba ei“, ci
întotdeauna a avut față de femei o atitudine încurajatoare,
ocupandu-se de nevoile lor.
în multe țări, tradiția spune că un nounăscut băiat este produsul natural al tăriei tatălui său,
dar o fată este greșeala mamei ei. Dar la nașterea lui Isus, Maria a primit manifestarea
recunoștinței, aprecierii, cel puțin la fel cu losif, dacă nu chiar mai mult. Maria a fost în centrul
atenției atunci.
Când Isus a fost dus la Templu pentru a fi închinat Domnului, Ana profetesa a fost în
centrul atenției. Ana este considerată acum prima femeie misionar care și-a exercitat darul profeției
în Noul Testament. în acele vremuri Ana nu putea profeți în sinagogă pentru că acolo nimeni nu
56 Doug Clark, Foreign Missions, “Jesus and women”, pag.27

permitea unei femei să vorbească. în Templu însă ea se putea manifesta liber. Profeția pe care ea a
rostit-o a fost publică, astfel că toți - bărbați și femei - o puteau asculta. 57 Cuvântul lui Dumnezeu
ne vorbește despre viața Anei dedicată lui Dumnezeu, postind și rugându-se în Templu ( Luca
2:36-38 )
în Evanghelia lui Luca 7:30-50 ne este prezentată vizita pe care Isus a făcut-o în casa lui
Simon Leprosul. La masa din mijlocul casei erau toți adunați să mănânce. Dar Isus s-a așezat la
masx fără să-și fie spălat mâinile și picioarele și, conform legilor vremii, ar fi făcut mâncarea
necurată dacă ar fi mâncat așa. Deodată a intrat o femeie păcătoasă
57 Leslie E. Maxwell, Women in ministry, pag.50

1
în acea încăpere. Ea s-a așezat la picioarele lui Isus, și-a lăsat părul să-i cadă pe picioarele Lui;
plângea și lacrimile ei udau picioarele lui Isus; apoi ea le-a șters cu părul ei și le-a sărutat. Era o
scenă șocantă. Toți cei care erau la masa aceea știau ce fel de femeie era aceea care stătea lângă
Isus. Toți au privit scena cu dispreț și așteptau să vadă cum va proceda El ca să iasă bine din acea
situație dificilă. Simon gândea în sinea lui: “ Femeia aceasta s-a atins de Isus. Eu L-am chemat ca
să vedem dacă El este cu adevărat un învățător de la Dumnezeu. Acum știu sigur că nu este un
învățător veritabil pentru că dacă ar fi fost veritabil, ar fi știut ce fel de femeie este aceasta și nu ar
fi lăsat-o să facă ceea ce ea a făcut.” 58
Pentru cultura din vremea aceea, această scenă era inadmisibilă. S-au petrecut acolo două
lucruri de netolerat: primul este că gazda, Simon, L-a insultat în mod deliberat pe oaspetele său. El
L-a lăsat pe Isus să se așeze la masă în postura de “necurăție“, pentru a-L umili și pentru a-și arăta
superioritatea. Gazdele din acea vreme și din acea zonă niciodată nu-și insultau musafirii
neoferindu-le condiții să-și spele mâinile și picioarele, deci nu i-ar fi lăsat în condiții de necurăție. 59
Al doilea lucru inadmisibil care s-a petrecut în acea scenă era că El și-a criticat gazda.
Acesta era un alt lucru care în acea vreme, în acel loc, niciodată nu se putea întâmpla. Isus a privit
cu compasiune către femeia păcătoasă și a criticat bărbatul gazdă: “Tu nu m-ai tratat cum se cuvine
de când am intrat în casa ta. Nu ai trimis o servitoare să îmi spele picioarele și mâinile; nici măcar
nu mi-ai dat apă ca să mă pot spăla singur. Dar această femeie mi-a spălat picioarele cu lacrimile ei
de cum a intrat. Ea a făcut ceea ce trebuia tu să faci și ea - nu tu - va pleca de aici mântuită ” ( Luca
7:44-50 ).60
în Luca 10 ne este relatată vizita pe care Isus a făcut-o în casa Măriei și a Martei pentru a
se odihni. Marta era o femeie tipică a Orientului Mijlociu. Ea a dorit să pregătească și să aranjeze
cea mai bună masă pentru Isus. Fiind foarte solicitată și obosită, ea a venit supărată la sora ei,
Maria, care stătea să-L asculte pe Isus. Mesajul lui Isus pentru Marta a fost: ”vino și așează-te
câteva minute. Cel mai important lucru în viața ta nu trebuie să fie bucătăria. Dumnezeu nu te-a
creat doar ca să muncești în jurul
58 Doug Clark, Foreign Missions, “Jesus and women”, pag. 28

59 Ibid. pag. 28
60 Ibid. pag. 28
37
mesei de bucătărie. Nu doar cărturarii și fariseii
trebuie să cunoască Cuvântul lui Dumnezeu. Tu, Marta, și
orice femeie ca tine are acest drept “. (Luca 10:41-42 )
în câteva pilde Isus a vorbit despre femei și întotdeauna cu intenția de a le ridica.
în Luca 15 avem pilda femeii care a pierdut un leu de argint din cei zece. Ce fel de femeie
era aceea ? Era o femeie nesăbuită care nu putea avea grijă de bani, o risipitoare ? Nu. Ea era o
femeie inteligentă care nu s-a lăsat învinsă. Ea a făcut lumină în casă și a căutat în fiecare colțișor
al casei până a găsit banul, pentru că acesta făcea parte din zestrea ei. 61
în Luca 18 ne este prezentată o văduvă care a venit mereu și mereu la un judecător
nedrept, cerându-i să-i facă dreptate. Ce fel de femeie era aceasta ? O femeie fără înțelepciune care
nu și-a dat seama că trebuie să renunțe ? Nu. Ea a fost o femeie perseverentă care a știut că are
dreptate în fața legii și nu a renunțat până când nu a văzut că acea dreptate a triumfat.
în Luca 21, Isus și ucenicii erau în Templu. Ucenicii priveau oamenii bogați care își
vărsau pungile în visteria Templului. La un moment dat Isus i-a întrebat: “ați văzut? “ Ei L-au
întrebat: “ce să vedem ? A fost cineva care a pus bani mulți și noi nu am observat?” El le-a răspuns
că era acolo o femeie bătrână. Ea a pus doar doi bănuți ca dar pentru Templu. Toți ceilalți au dat
din ceea ce aveau din abundență, dar ea a dat tot ceea ce a avut. Și o femeie anonimă a devenit un
exemplu de generozitate pe care Dumnezeu îl așteaptă de la toți. 62
în Evanghelia lui loan ne este relatată întâlnirea lui Isus cu o femeie din Samaria.
Samariteanca era o străină, ignorantă, păcătoasă, cu o reputație foarte proastă, o femeie ocolită de
toată lumea. Ea s-a transformat, după întâlnirea cu Isus, într-o femeie religioasă. “Mulți oameni din
cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii” (loan 4:39 ).
Ucenicii lui Isus erau plecați să aducă ceva de mâncare și, când s-au întors “ se mirau că
vorbea cu o femeie “ ( loan 4:27 ). Acest gest al lui Isus era în contradicție cu tradiția iudaică.
Ucenicii puteau constata că Isus a călcat această tradiție în mai multe puncte ale ei: în primul rând
pentru că El vorbea cu cineva care nu era decât femeie; în al
61 Doug Clark, Foreign Missions, “Jesus and women”, pag. 29

62 Ibid. pag 29
3
8
doilea rând pentru că acea femeie era samariteancă, cu
samaritenii evreii ne având voie să aibă nimic de a face; în
al treilea rând pentru că ea era o păcătoasă. Această femeie
samariteancă, după ce a vorbit cu Isus și El a convins-o de
nevoia ei de a avea apa vie, a lăsat apa ei la fântână și a
plecat imediat în cetate spunând oamenilor: “ Veniți de
vedeți un om , care mi-a spus tot ce-am făcut; nu cumva este
acesta Cristosul ? “ ( loan 4:29 ). Deja din inima ei curgea
apa vie. A lăsat gălețile cu apă la fântână pentru că a
primit apa vie. Ea nu a putut păstra pantru ea această
bogăție și a mers să-i cheme și pe alții și chemarea ei a
dat rezultate: mulți oameni din cetate au crezut în Isus.
Mărturia ei, chemarea ei, a dus la întoarcerea multor oameni
la Cristos. (loan 4:39) Isus s-a folosit de o femeie ca să
evanghelizeze o cetate.63
Prima persoană martoră a învierii lui Isus a fost Maria Magdalena. Pe ea El a trimis-o să
vestească învierea Sa. Ea a fost trimisă să ducă cea mai mare știre care a fost vreodată: “ du-te la
frații Mei și spune-le că Mă duc la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul
vostru “ ( loan 20:17 ). Cât de repede a putut ea s-a întors în cetate ca să spună primul mesaj al
Domnului înviat. Este de remarcat faptul că Isus Cristos a onorat femeia prin faptul că ei i s-a
arătat prima dată după învierea Sa și ei i-a spus să ducă primul mesaj al învierii Lui pentru ucenici.
Ea a fost primul martor al învierii Lui și primul trimis cu vestea bună. Maria s-a dus să spună
aceasta ucenicilor, dar reacția lor a fost ciudată: “ Ea s-a dus și a dat de știre celor ce fuseseră
împreună cu El, care plângeau și se tânguiau. Când au auzit ei că este viu și că a fost văzut de ea,
n-au crezut-o “ ( Marcu 16:10-11 ). Atunci când Isus s-a arătat celor unsprezece, în Marcu 16:14,
ni se spune: “ și i-a mustrat pentru necredința și împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei
ce-L văzuseră înviat
De ce a binecuvântat astfel Isus pe femeile care L-au urmat? Pentru că le-a găsit gata să
creadă și să proclame mesajul învierii; au fost primii predicaturi care au vestit învierea lui Cristos.
La mormântul lui Isus, mesajul îngerilor către Maria Magdalena și Maria, mama lui lacov
a fost: “ duceți-vă repede și spuneți ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morți. Iată că El merge
înaintea voastră în Galileia, acolo îl veți vedea “ ( Matei 28:7 ). 64

64Ibid. pag. 57
3
9
Mai târziu, înainte ca Isus să se înalțe Ia cer, El a rostit Marea însărcinare, mandatarea
pentru evanghelizarea lumii întregi: “ Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i
în Numele Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și
iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului “ ( Matei 28:19-20 ).
Se ridică o întrebare: femeile au fost incluse în această Mare însărcinare ? Răspunsul este “
da deoarece în Faptele Apostolilor 8:3, scrie despre Saul că: “ intra prin case, lua cu sila pe bărbați
și femei și-i arunca în temniță “. Fapte 9:1-2 ne relatează: “ Dar Saul sufla încă amenințare și
uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot și i-a cerut scrisori către
Sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe calea credinței, atât bărbați cât și
femei, să-i aducă legați la Ierusalim “. Mai târziu, în Fapte 22:4 găsim relatarea lui Pavel despre
activitatea sa anterioară, pe când era “ Saul “: “ Am prigonit până la moarte această Cale, am legat
și am pus în temniță bărbați și femei Oare Saul ar fi persecutat “ până la moarte “ femei care erau
persoane tăcute și care nu vesteau nimănui “Calea” pentru care au fost întemnițate ?
Mă întorc la întrebarea pe care am pus-o ceva mai înainte: Femeile din Biserica primară s-
au comportat ca și când Marea Trimitere a lui Isus înainte de înălțare a fost și pentru ele ? Dacă nu,
pentru ce au fost arestate și ucise ? Dacă da, să le urmăm exemplul!
După moartea lui Isus și înălțarea Sa, au mai fost toate lucrurile așa cum erau înainte în
Israel ? Nu au mai fost toate la fel, deoarece tot Israelul a fost marcat de ceea ce Isus le-a spus și
le-a făcut. Este adevărat că L-au răstignit, dar cuvintele Lui le-au rămas, i-au marcat.
Cât despre cei ce L-au urmat, ei sunt acei care au simțit că Isus a venit să aducă omul la
locul din care căzuse: în prezența nemijlocită a lui Dumnezeu, având relația cu Dumnezeu
restabilită, aflându-se mereu în prezența lui Dumnezeu și cu Dumnezeu în ei prin Duhul Sfânt.
Acei ce L-au urmat au înțeles că omul a fost readus la relațiile interumane în care a trăit înainte de
cădere: dragoste perfectă, unitate perfectă, colaborare, făcând toate lucrurile împreună, în relații nu
de subordonare, ci de egalitate, egalitate care trebuie să existe între oameni atât de diferiți. Pentru
că diversitatea nu înseamnă inferioritate ci diversitatea înseamnă frumusețea complexității. Și dacă
bărbatul
4
0
și femeia au fost tăcuți diferiți, au fost facuți nu
pentru a fi înjosit unul în raport cu celălalt, nu pentru a
fi considerat unul perfect și celălalt imperfect, nu pentru
a fi considerat bărbatul 1 și femeia 0 și împreună 1+0=1. Nu
aceasta a fost matematica lui Dumnezeu. Ci matematica lui
Dumnezeu este diferită. Așa cum în Dumnezeire 1+1+1=1, tot
așa între bărbat și femeie, 1+1=1.
24
Leslie E. Maxwell, Women in ministry, pag. 58
4
1

Egalitate Sau Subordonare0001

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Egalitate Sau Subordonare0001

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EGALITATE SAU SUBORDONARE:

UN STUDIU BIBLIC ȘI TEOLOGIC ASUPRA

Lucrarea de față se dorește a fi o pledoarie în favoarea implicării femeii în slujire în cadrul

1DEX. pag. 292

3Dr. M. Gay Hubbard, Women: the misunderstood majority, pag. 174

7Richard A. Hanes, Dumnezeu l-a creat bărbat și femeie, pag. 13

9 Gien Karssen, Numele ei este femeie, pag. 15

11 Gien Karssen, Numele ei este femeie, pag. 22

13 Leslie E. Maxwell, Women in ministry, pag. 39

înainte de a mă referi la statutul femeii din Vechiul Testament și raportul ei de egalitate

19 The Anchor Bible Dictionary, voi. 6, pag. 947

21 Ibid. pag. 948

25 The Anchor Bible Dictionary, voi. 6, pag. 949

29The Anchor Bible Dictionary, voi. 6, pag. 952

31The Anchor Bible Dictionary, voi. 6, pag. 953

32The Anchor Bible Dictionary, voi. 6, pag. 954

33L’ Ibid. pag. 954

37 Gien Karssen, Numele ei este femeie, pag. 76

39 Bill Hybels, Onest cu Dumnezeu, pag. 51

40 Dicționar Biblic, Oradea, pag. 723

41 Bill Hybels, Onest cu Dumnezeu, pag 51

42 The Anchor Bible Dictionary, voi.6, pag. 957

45 The Anchor Bible Dictionary, voi. 6, pag. 957

46 Leslie E Maxwell, Women in ministry, pag. 52

49 Leslie E. Maxwell, Women in ministry, pag.55

56 Doug Clark, Foreign Missions, “Jesus and women”, pag.27

57 Leslie E. Maxwell, Women in ministry, pag.50

58 Doug Clark, Foreign Missions, “Jesus and women”, pag. 28

61 Doug Clark, Foreign Missions, “Jesus and women”, pag. 29

63 Leslie E. Maxwell, Women in ministry, pag. 51

S-ar putea să vă placă și