IOAN DABALA GENETICA COMPORTAMENTULUI UMAN IN CONTEXTUL PSIHOLOGIEI Editura ECOUCoperta: Francise Baja Redactare si tehnoredactare: Nicoleta V. Avram Coordonator colectie: Nadia Laura Baciu Deseri IP a Bibliotecii Nationale a Romaniei DABALA, IOA\ Genetica comportamentului uman in contextul psihologici / Ioan Diibald ; pref.: loan Dabala. - Cluj Napoca : Ecou Transilvan, 2012 ISBN 978-606-93174-5-7 1. Dabala, loan (pref.) 575:159,9.0194 © Editura ECOU TRANSIL COLECTIA: e-mail: office@edituraecou.ro www.edituraecou.ro telefon: 0745.828. 364.730.441Capitolul 8 MEDIUL Cercetarea genetic’ modifica modul in care gandim despre mediu. Doua din cele mai importante descoperiri din domeniul cercetarii genetice in psihologie se refera mai degraba la mediu decat la ereditate. Prima descoperire arata c& influentele mediului tind sa fac& copiii care cresc in aceiasi familie, diferiti, nu similari. Deoarece influenta mediului care afecteazi dezvoltarea psihologic’ nu este impartasit’ de c&tre copiii din aceiasi familie, acesta se numeste mediul neimpartasit. A doua descoperire este in egala masura surprinzatoare: 0 mulfime de evaluari ale mediului pe larg folosite in psihologie prezinta influente genetice. Aceasta cercetare sugereazai c& indivizii isi creazi propriile experiente, in parte, din considerente genetice. Subiectul s-a numit ereditatea mediului, cu toate cd in geneticd este numit corelatia genotip-mediu, pentru ca, se referd la experienfe care sunt corelate cu predilectiile genetice ale indivizilor. Alt concept important la interfata dintre ereditate si mediu este interactiunea genotip-mediu, sensibilitatea genetica la diferite medii. Mediul neimpartasit, corelatia genotip-mediu si interactiunea genotip-mediu vor reprezenta subiectele acestui capitol a carui scop este de a arata ci unele din cele mai importante chestiuni in cercetarea genetica implicd mediul si viceversa - cele mai importante chestiuni pentru cercetarea mediului implici genetica. (Rutter etal., 1997). Cercetarea genetica va profita daca include evaluari sofisticate ale mediului, iar cercetarea mediului va beneficia de folosirea design-ului genetic si psihologia va progresa prin colaborarea dintre geneticieni si ambientalisti. Aceasta este calea prin care unii psihologi las in urma lor controversa ereditate-mediu, intrunind ereditatea si mediul in studiul dezvoltarii si de a intelege procesele prin care genotipurile se termina in fenotipuri (Harris, 1998). Cercetarea genetici furnizeazi cele mai bune evidente pentru importanfa factorilor de mediu, descoperind ca factorii genetici sunt foarte importanti in toate fatetele psihologiei, uneori explicand jum&atate din varianfa unei trasaturi. Aceasta nu inseamna ca aceasta 165 = See ee ee teeIoan Dabala descoperire ar eclipsa factorii de mediu care sunt cel putin atat de importanti. Heritabilitatea rareori trece de 50%, iar mediul este rareori mai pufin de 50%, deci raspunsul la chestiunea ereditate-mediu, va fi, ca mediul este mai important. Noi, ca fiinte umane putem fi determinati intr-o proportie surprinzatoare de catre dictatura genelor noastre, cu toate acestea, suntem determinati chiar mai mult de ceea ce am invatat de-a lungul vietii (Ridley, 1999). in teoria geneticii cantitative, cuvantul mediu include toate influentele altele decat cele genetice, cuvantul are o utilizare mult mai largi decat uzual in psihologie. Asa cum fiecare individ are un genotip unic, tot astfel fiecare individ de asemenea experimenteazi evenimente de mediu unice de-a lungul viefii. Este important sa notam definitia extinsa a mediului in acest context. Termenul cuprinde toate influentele necodificate in structura genetici si se intinde, de la mediul chimic intracelular a influentele grupului social proxim. Influentele non- genetice includ de asemenea entitati biologice interne cum ar fi nutrimentele, bacteriile, virusurile, medicamentele si evenimentele prenatale (Baker 2004). Mediul mai include orice forte care influenteaza persoana (din afara), cum ar fi parentalitatea si factorii de socializare familial, grupul social proxim, media, variatiile climatice si dezastrele naturale. Aceste forfe ambientale interactioneaza cu factorii genetici din momentul conceptiei pana la sfarsitul vietii. 8.1. Mediul neimpartasit De la Freud incoace, mai multe teorii despre felul in care actioneazi mediul aupra experientelor formative a copiilor au presupus in mod implicit ci acestia seamana cu parintii lor si intre ei pentru ca parintii le asigura si impartasesc mediul familial. Cercetarile privind gemenii si adoptiile din ultimele doua-trei decade au modificat impresionant acest punct de vedere. De fapt, design-ul genetic cum ar fi metodele de cercetare pe gemeni si adoptii, au dat posibilitatea si se constate c& aceasta similitudine familiala larg raspandita se datoreaza aproape in intregime ereditatii impartasite si nu mediului familial impartasit. Mediul familial impartdsit are de asemenea un efect neglijabil in psihopatologie si personalitate, cat si un efect scazut asupra alcoolismului si mai surprinzator, asupra greutafii corpului. Doar cateva exceptii s-au gasit de la aceasta regula, cum ar fi 166Genetica comportamentului uman in contextul psihologiei tulburarea de comportament in adolescentaé. Iar in ce priveste capacitatea cognitiva, evidenta este clara: in copilirie o patrime din varianfa capacitatii cognitive generale se datoreazi mediului familial impartasit. Totusi dupa adolescent, rolul mediului familial impartasi este neglijabil. Cu toate acestea, studii realizate pe gemeni, sugereaza anumite influente ale mediului impartsit pentru capacitafile cognitive specifice si in mod special pentru performanta scolara. Influenta mediului este important, explicand cel pufin jumatate din varianfa pentru cele mai multe domenii ale psihologiei, dar acesta in general, nu este mediul familial impartasit care face ca membrii familiei si semene intre ei. Influentele de mediu dominante nu sunt impartasite de membrii familiei si determina copiii care cresc in aceeasi familie si nu fie mai asem&natori decat copiii care cresc in familii diferite. Mediile impartasite si cele neimpartasite nu sunt limitate la mediul familial. Experiente in afara familiei pot fi de asemenea impartasite sau neimpartasite de catre frati si surori, cum ar fi grupul social proxim, evenimente de viata, experiente educationale si ocupationale. 8.1.1. Evaluarea mediului neimpartagit Cum estimeazi design-ul genetic efectul net al mediului neimpartasit? Raspunsul se focalizeaz& asupra heritabilitafii, care se estimeazi de exemplu prin compararea similitudinii_gemenilor identici si fraternali sau prin design-ul adoptiilor. In genetica cantitativa, varianta ambientala este varianta care nu se explica prin genetica. Mediul familial impartdsit este apreciat ca 0 similitudine familiala care nu-i explicaté prin genetic’, Mediul neimpartasit reprezinté restul variantei, varianti neexplicaté prin mijlocirea geneticii sau prin mediul familial impartasit. Cu toate acestea, teste mai directe a mediului impartasit si neimpartasit fac ca sa fie mai usor de inteles cum pot fi ele estimate. Un test direct al mediului familial impartasit este similitudinea dintre rudele adoptive. De ce fratii adoptati si neinruditi din punct de vedere genetic se coreleazi aproximativ 25% pentru capacitatea cognitiva generala, in copilarie? Raspunsul trebuie sa fie mediul familial impartasit, pentru cA acesti copii nu sunt inruditi din punct de vedere genetic. Acest rezultat corespunde cu concluzia de la 167Toan Dabala capitolul 4, ci aproximativ o patrime din varianta capacitafii cognitive generale din copilarie se datoreazi mediului familial impartasit. Prin adolescenta, corelatia pentru copiii adoptati scade la zero ceea ce reprezinta concluzia cd mediul familial impartisit are un impact neglijabil pe termen lung. in cazul personalitatii si mare parte din psihopatologie, fratii adoptati si neinruditi din punct de vedere genetic, se coreleazi aproape de zero, o valoare care presupune ca mediul impartasit este neimportant si c& influentele de mediu substantiale, sunt de natura neimparta: Asa cum copiii adoptafi si neinruditi din punct de vedere genetic furnizeaza un test direct pentru mediul familial impartasit, tot astfel gemenii identici crescuti impreuna ofera un test direct pentru mediul neimpartasit. Deoarece ei sunt identici (MZ) din punct de vedere genetic, diferentele dintre perechile de gemeni identici se pot datora doar mediului neimpartasit. De exemplu, pentru chestionarul de personalitate autoraportat, gemenii identici, in mod caracteristic se coreleaz& aproximativ 45%. Aceasta valoare inseamna ca aproximativ 55% din variants se datoreaz’ mediului neimpartisit, plus eroarea m&asuratorii. Asemanarea gemenilor identici este de asemenea moderata pentru cele mai multe tulburari mentale, o observatie care indic& in mod implicit c& influenfele mediului neimpartasit joacd un rol major. Diferenta dintre perechile de gemeni identici privind mediul neimpartasit este o apreciere moderata, deoarece gemenii adesea impart medii speciale care le cresc asemanarea, De exemplu pentru capacitatea cognitiva general’, gemenii identici se coreleazi aproximativ, .85, un rezultat care nu pare sa lase prea mult loc pentru mediul impartisit (1-.85=.15). Cu toate acestea, gemenii fraternali se coreleaz& aproximativ .60, iar fratii obignuiti se coreleaza circa 40%, rezultat care indicd cA gemenii impartigesc un mediu special care explicd 20% din varianta. Din acest motiv, corelatia de .85 a gemenilor identici poate fi mariti cu 20% din cauza acestui mediu special impartasit de gemeni. Cu alte cuvinte, circa o treime din varianta pentru capacitatea cognitiva generali se poate datora mediului neimpartasit, adica 1- (.85 - .20) =. 35. Urmatoarea etapa a cercetarii mediului neimpartagit este de a identifica factorii specifici care-i fac pe copiii care cresc in aceeasi familie sa fie atat de diferiti, sau felul in care mediul social este diferit 168Genetica comportamentului uman in contextul psihologiei sau unic pentru fiecare frate sau sora din familie si cum aceste diferente influenteazi dezvoltarea. Pentru a_ identifica factorii mediului neimpartasit, este necesar si se inceap’ prin evaluarea aspectelor mediului specific pentru fiecare copil, mai degrab& decat aspecte impartiigite de frati si surori. S-ar p&rea c& divortul parintilor este perceput in acelasi fel de ctre toti copiii unei familii si cd n-ar fio sursa de diferentiere dintre frati. Totusi, s-a demonstrat c& divorful afecteaz copiii din familie in mod diferit. La fel se intampla si in familiile in care este un conflict marital intens gi sustinut, care se rasfrange in mod unic pentru fiecare copil din familie: unii pot fi tarati in conflict, in timp ce alti vor fi protejati de acest impact. Cuplul marital care nu-si poate rezolva conflictele prin alte mijloace, isi folosesc relafiile cu copiii lor, ca o strategie curenta in rezolvarea acestei dileme: anumiti copii sunt adusi mai aproape de parinfi, in timp ce altii raman deoparte. Aceasta distantare diferentiata formeazi esenta mediului familial neimpartasit pentru copii. intr-o maniera asemanatoare, fratii si surorile pot rezolva conflictele lor personale prin separarea lor unul de altul si de relatiile lor cu fiecare parinte. Afara de aceasta, cand un frate sau o sora manifesta o deviatie stigmatizata, cum ar fi alcoolismul, ceilalti frati pot face un efort special sa evite dezvoltarea acelei conditii. Anumite variabile structurale ale familiei, cum ar fi ordinea nasterii si diferentele de varst& dintre frati sunt prin definitie factori de mediu neimpartasit. Cercetari asupra aspectelor mai dinamice ale mediului neimpartasit au gasit c& copiii crescuti in aceeagi familie duc in mod surprinzator existente separate (Dunn & Plomin, 1990). Unul din motivele care determina frafii si surorile s& difere este ereditatea. Copii din aceeasi familie sunt 50% similari din punct de vedere genetic, dar in acelasi timp acestia sunt de asemenea diferifi in proportie de 50%. Pare rezonabila afirmatia ci experientele in afara familiei, experientele cu grupul social proxim, sau evenimente de viati de exemplu, pot sa fie surse mai profunde a mediului neimpartisit (Hariss, 1998). 169Joan Dabala 8.1.2. Implicatii Descoperirea importantei majore a mediului neimpartasit, are implicatii corespunzatoare pentru a infelege cum actioneaz& mediul in dezvoltarea psihologica. Indiferent de factorii proeminenfi care ar putea sa fie, ei opereaza in asa fel, ca si fac doi copii crescuti in aceeasi familie diferiti unul de celalalt. Efectele influentelor mediului care afecteaza dezvoltarea psihologica sunt unice sau specifice pentru fiecare copil mai degraba decat generale pentru tofi copii dintr-o intreaga familie. Efectele mediului neimpartisit pot rezulta prin experientele din interiorul sau din exteriorul familiei, care se refera doar Ia un copil din familie. Aceste experienfe pot implica, de exemplu, abuzarea fizica, spitalizarea, incierarile din scoala sau influenfa unui grup social proxim delincvent sau, cand intr-o familie este o discordie considerabila sau 0 cearta, unul dintre copii poate fi amestecat in conflict sau poate sa fie ,{apul-ispasitor”. in mod alternativ, influenta cheie, poate sa stea gi intr-o directie contrastanti in care parintii trateaz’ copiii in mod diferentiat, de exemplu, un copil fiind favorizat fata de ceilalti, sau, in relafiile dintre frati cel dominant duce la dependenta celorlalti. Intrebarea decisiva pentru a intelege cum influenteazi mediul dezvoltarea psihologica, este de ce copii din aceeasi familie sunt atat de diferiti. In mod clar este necesar si se studieze mai mult de un copil dintr-o familie, intr-o incercare de a identifica diferentele dintre copii in experienta si si se cerceteze relatia dintre aceste experiente diferite si diferentele in rezultatele lor psihologice. A raspunde la intrebarea de ce copiii din aceeasi familie sunt atat de diferiti, tine nu doar de diferentele dintre frafi. Aceste intrebari furnizeaz’ o cheie pentru a dezvalui originile mediului privind dezvoltarea psihologica pentru toti copiii. 8.2. Relatiile dintre gene gi mediu 8.2.1. Corelatia genotip-mediu Influentele mediului in psihologie sunt in mare masura de natura neimpartasita; cercetarea genetica isi modificd de asemenea punctul de vedere in ceea ce priveste mediul, aratand c& noi ne corelam in parte experientele noastre din considerente genetice. Adica, predispozitiile genetice sunt corelate cu diferentele individuale in experiente, un exemplu al fenomenului numit corelatia genotip-mediu. Cu alte 170Genetica comportamentului uman in contextul psihologiei cuvinte, ceea ce par a fi efecte ale mediului, de fapt pot s& reflecte influente genetice, pentru ca aceste experiente sunt influentate de catre diferentele genetice dintre indivizi, Aceste influente genetice sunt chiar ceea ce a gisit cercetarea genetic’ in timpul ultimei decade, cand evaluarile mediului s-au efectuat pe gemeni gi pe studii de adoptie, rezultate ce indic& in mod consistent anumite influente genetice. Din aceasta cauza, corelatia genotip-mediu a fost considerata drept controlul genetic al expunerii la mediu (Kendler & Eaves, 1986). Influente genetice asupra evaluarii mediului au fost extinse dincolo de mediul familial. Au fost gasite influenje genetice semnificative la copiii din grupurile sociale proxime (peer groups), urmarirea programelor TV, mediul din cadrul claselor scolare, mediul ocupational, suportul social si evenimente ale vietii incluzand accidente in copilarie, divortul, expunerea la stupefiante gi la traume. 8.2.2. Tipuri de corelatie genotip-mediu Sunt trei tipuri de corelatie genotip-mediu: pasiva, evocativa gi activa (Plomin et.al., 1977). Tipul pasiv are loc in copilarie, cand copii mostenesc de la parinfii lor mediul familial care este corelat cu predilectiile lor genetice. Tipul evocativ, sau reactiv are loc atunci cand _indivizii reactioneazi la alte persoane care le starnesc interesul pe baza predispozitiilor lor genetice. Tipul activ are loc in cazul in care indivizii selecteaza, modifica, construiesc sau reconstruiesc experiente care se coreleazi cu predilectiile lor genetice (vezi Tabelul 8.1). ‘Tabelul 8.1 Tipurile de corelatie genotip-mediu SURSA: TIPUL DESCRIEREA INFLUENTA MEDIULUI Pasiv | COPili primese genotipurile corelate cu medial | pssirii 5 frai lor familial Evocatiy | Mdivizii reacfioneazi pe baza predispozifillor ane lor genetice Indivizii cauti sau creeazi medii corelate cu . Oricare sau orice Activ __| tendinfele lor genetice 171Toan Dabala De exemplu sa lum in considerafie abilitatea muzicala. Daca abilitatea muzicala este ereditara, copiii talentati au dupa cat se pare parinti cu insugiri muzicale care le asigur atat genele cat si un mediu favorabil care duc la dezvoltarea abilitatii muzicale (corelatia genotip- mediu pasiva). Copiii talentati din punct de vedere muzical pot fi de asemenea alesi sau detectati in cadrul scolii si si aiba parte de oportunitati speciale (tipul evocativ). Chiar dac& nimeni nu remarca talentul copiilor, copii talentati pot s& caute ei insasi medii muzicale prin selectarea prietenilor inzestrati muzical sau credndu-si pur si simplu experiente muzicale (tipul activ). Corelatiile genotip-mediu pasive, necesita interactiuni intre indivizii inrudifi din punct de vedere genetic. Tipul evocativ poate fi indus de catre oricine, la care reactioneaz& anumiti indivizi pe baza tendintelor lor genetice. Tipul activ poate implica orice si pe oricine din mediu. Corelatia genotip-mediu poate fi de asemenea negativa; copiilor care sunt mai incefi la invatatura trebuie sa li se acorde o atentie speciala pentru a intensifica performanta lor scolara. Corelatia genotip-mediu pasivi poate fi detectata prin compararea corelatiilor dintre mediul familial si tras&turile copiilor in familiile nonadoptive si adoptive. in familiile nonadoptive (cele biologice), o corelatie dintre estimarea mediului familial si o trasitura psihologica a copiilor poate fi atat ambiental cat si mediata de c&tre influente genetice. In contrast, in familiile adoptive, aceasti cale genetica indirecté dintre mediul familial gi trasaturile copiilor nu este prezent&, pentru cA parintii adoptivi nu sunt inrudifi din punct de vedere genetic cu copiii lor adoptati. Contributia genetic reflecta corelafia pasiva genotip-mediu, pentru cA copiii in familiile nonadoptive mostenesc in mod pasiv de la parintii lor atat genele cat si mediul, care sunt corelate cu trasatura psihologica. O teorie a dezvoltarii genetice si experienjei, prezice cd formele evocative gi active a corelatiei genotip-mediu devin mai importante pe masur& ce copii experimenteaza medii in afara familiei si incep un rol mai activ in selectia si constructia propriilor experiente (carr & McCartney, 1983). Un studiu recent de adoptie a gasit dovezi ale corelatiei genotip-mediu pentru. comportamentul antisocial in adolescenta (Ge et.al., 1996). 172Genetica comportamentului uman in contextul psihologiei S& presupunem ca in cazul mediului social, indivizi cu genotipuri deosebite sunt corelati si zicem cu tendinfe de comportament antisocial. Aceste tendinte por fi manifeste in parte, prin cdutarea grupului social proxim (peers) care au experienta in comportament antisocial. Asociatia cu grupul social proxim poate fi cea mai apropiata influenta cu privire la actele antisociale. Acest scenariu ar fi in mod obisnuit caracterizat ca 0 corelatie activa gene-mediu a tipului in care individul selecteazi un mediu pe baza_predispozitiilor lui comportamentale influenfate genetic. Este necesar sd se retina conceptul de corelatie activa gene-mediu pentru scenarii in care mediul este 0 experienfi masurabili. Cercetatorii care studiaza rolul experientei in diferentele individuale apreciaza ca efectele experientei pot diferi in functie de persoana care trece prin experienta. in adolescent’, analizele genetice multivariate au gasit o substantiali mediatie genetic a corelatiei dintre estimarea mediului familial si depresie cat si a comportamentului antisocial al adolescentilor. Pentru fiecare din aceste corelatii, mai mult de jumatate din corelatie este mediata din punct de vedere genetic. Evidente pentru medierea genetic’ s-a gasit de asemenea la maturitate, in corelatia dintre suportul social si bunastare, dintre starea socioeconomica si sanatate, dintre starea socioeconomica si capacitatea cognitiva general, dintre educatie si statutul profesional (Plomin et.al. 2001). Aceasta cercetare nu presupune ca experienfa este in intregime condusa de c&tre gene. Masuratorile mediului pe larg folosite arata anumite influente genetice semnificative, dar cea mai mare parte a variantei in aceste masuratori nu este genetic’. Cu toate acestea, masurarea mediului nu se poate presupune ca este in intregime determinata de influenta mediului, tocmai pentru cd se numeste mediu. intr-adevar, cercetari recente sugereaza cd este mai prudent s& se pretind’ ci masuratorile privind mediul includ anumite efecte genetice. in mod special in familiile cu indivizi inruditi din punct de vedere genetic, asociatiile dintre masurarea mediului familial si rezultatele dezvoltarii copiilor nu se poate afirma c& sunt la origine exclusiv ambientale. Luand acest argument in extrem, lucrari recente au concluzionat c& cercetiri privind socializarea, sunt in mod fundamental gresite pentru cA n-au luat in considerare rolul geneticii (Harris, 1998; Rowe, 1994). Aceste constatari ilustreaza felul in care 173Toan Dabala mediul influenjeaza indivizii, spre modele care recunosc rolul activ pe care-I jucim in selectarea, modificarea si crearea mediului nostru propriu. 8.2.3. Interactiunea genotip-mediu Sectiunea anterioara s-a concentrat asupra corelatiei_ genotip- mediu care se refera la rolul geneticii in expunerea indivizilor la mediu. Interactiunea genotip-mediu implica sensibilitatea geneticd sau susceptibilitatea indivizilor la mediu. Factorii genetici si de mediu pot interactiona non-aditiv si influenteze anumite caracteristici. Adica, impactul factorilor de mediu poate si difere depinzand de structura genetic’ a persoanei. Studii privind gemenii au aratat ci impactul evenimentelor de viata asupra indivizilor, (de exemplu depresia), difera depinzand de susceptibilitatea genetica a individului. Efectele genetice variaza ca 0 functie a factorilor de mediu si se refera la interactiunea gene - mediu (G x E). Fenilcetonuria (PKU) este unul din cele mai bune exemple a sensibilit&tii genetice la anumiti factori de mediu. Fenilalanina (un amino acid esential) din alimente, are un efect nociv asupra copiilor care sunt homozigoti pentru alelele PKU. Deoarece copiii homozigofi nu pot metaboliza complet acest amino acid, produsele lui metabolice ajung la un nivel toxic si deterioreazi dezvoltarea creierului. Dimpotriva, o diet& saraci in fenilalanina (carne alba) are un efect major asupra copiilor homozigoti pentru alelele PKU - prevenind retardarea mintalé. Unul dintre telurile cercetérii in domeniul geneticii moleculare, are scopul de a gasi interactiuni genotip - mediu ca cel de mai sus, in care interactiunile mediului previn efectele negative a tulburarilor genetice. Pentru trasaturi complexe influenfate de mai multe gene, este mult mai dificil si se identifice interactiuni genotip-mediu decat in cazul tulburarilor cauzate de o singura gen& cum ar fi PKU. Folosind instantele de condamnare ca un _ indiciu al comportamentului criminal, cercetatorii au gasit dovezi ale influentei genetice si pentru interactiunea genotip-mediu. Copii adoptati erau la un rise crescut pentru comportament criminal (infractional) cand ii lor biologici aveau sentinfe de condamnare, o constatare ce implica influenta genetica. Rata cea mai ridicata a comportamentului 174Genetica comportamentului uman in contextul psihologiei infractional s-a gasit la indivizii adoptati care aveau atat parinfi biologici cat si parinfi adoptivi cu condamnari inregistrate. Un alt exemplu similar al interactiunii genotip-mediu s-a consemnat pentru tulburari de conduita la adolescenti. Metoda gemenilor a fost folosita pentru a identifica interactiunea genotip-mediu. Una dintre metode care a studiat interactiunea a fost aceea de a investiga daca heritabilitatea difera in doua medii. Aceasta abordare a fost folosité s& arate c& heritabilitatea alcoolismului si a depresiei este mai mare la femeile necasatorite decat la cele casatorite (Heath, Eaves & Martin, 1998). O alta analiza de acest tip a aratat c& heritabilitatea capacitafii cognitive este in mod semnificativ mai mare in cazul p&rinfilor educati (74%) decat in familiile cu parinti mai putin educafi (26%). Recent, interacfiunea globala G x E a inceput sa fie vazuté la un nivel specific al genei. In special, o gena cu efecte detrimentale - gena MAOA, care a fost asociaté cu agresiunea, atat la oameni cat gi la soareci. S-a demonstrat ca are cele mai mari influente asupra violentei si asupra altor efecte antisociale la indivizii care au trecut printr-o maltratare crunta (incluzand abuzuri fizice) in timpul copilariei. Aceste rezultate au de asemenea implicatii profunde pentru a intelege rolul parinfilor precum si a altor aspecte ale mediului in producerea agresiunii si a comportamentelor antisociale la copii. Aflarea interactiunilor G x E in comportamentul antisocial scoate in evidenta complexitatea relatiilor gene-comportament. Chiar si atunci cand se ident efecte genetice puternice, acestea pot fi intensificate sau reduse de catre o varietate de factori. Exemplele de interactiune gene- mediu care s-au gasit pana acum sunt adesea de tipul sugerat de catre modelul diateza-stres al psihopatologiei (Paris, 1999): indivizii cu un risc genetic pentru psihopatologie (diatez sau predispozitie) sunt in mod special senzitivi la efectele mediului stresant, adicd efectele mediului stresant vor actiona in primul rand, asupra indivizilor care se afld la risc din punct de vedere genetic. Cercetarea prin genetica comportamentului a corelatiilor gsi interactiunilor genotip-mediu subliniazi puterea cercetarii genetice de-a elucida mecanismele de risc ale mediului. Infelegerea felului in care ereditatea si mediul se coreleaza gi interactioneazi va fi mult facilitaté cand se vor gasi gene specifice asociate cu experienta gi comportamentul. 175 2Toan Dabala Ca si in cazul covariantei, interactiunea gene-mediu reprezinta o influen{a unici asupra dezvoltarii, este 0 interactiune nonlineara dintre gene si mediu si nu se poate atribui uneia sau alteia omnipotenfa. Genele si mediul conlucreaza si nu-i necesar si se opteze pentru una din cele doua variabile. 176