Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Generalități
Termenul de e-business a fost in premiera folosit in 1997 de catre IBM, ce defineste businessul
ca fiind o modalitate de acces securizat, flexibil si integrat pentru desfasurarea diferitelor afaceri
prin combinarea proceselor si sistemelor care au executat operatii de baza ale afacerilor cu cele
ce fac posibila gasirea informatiilor pe Internet. Teoretic, prin conectarea sistemului informatic
pe Web, putem spune ca dezvoltam un e-business, adica instruim " sistemul nervos central al
afacerii noastre", dupa spusele lui Bill Gates.
- Comertul electronic ofera oportunitatea de a castiga mai multi clienti si de a comunica mai
strans cu acestia. Pe web, fiecarea facere are o prezenta total "non-stop", si indiferent daca
afacerea este mica, medie sau mare, aceasta isi poate castiga clienti din intreaga lume sau se
poate adresa unei clientele specializate. TI dau posibilitatea cunoasterii cat mai multor aspecte
despre clienti si preferintele lor. Acesta conduce la realizarea facila a rapoartelor analitice privind
procesele de afaceri.
- Costuri reduse pentru servicii de distributie. Internetul scade costul distributiei de informatii si
de a le menline actualizate ( www.amazon.com). Pe web, informatia poate avea si statutul de
produs, comertul electronic migrand de la vanzarea de bunuri palpabile la cea de date
(consultam, uzica, filme, software, etc.).
Avertismente
- Migrarea de la o piala locala la o piata mondiala- necesita dezvoltarea unui model viabil de
afaceri;
- Problema drepturilor de autor - nu se recomanda etalarea pe web a unui anumit continut fara a
avea acordul autorilor;
la informatiile private. Angajatii companiilor Sun, Apple, Microsoft au la dispozitie un sit web
Intranet, prin care obtin informatii curente si plaseaza comenzi on-line, eliminand timpul si
costurile aferente apelurilor electronice. In functie de politicile de securitate si de infrastructura
retelei, angajatii pot avea acces de pe Internet la reteaua privata, folosind protocolul VPN
(Virtual Private Protocol).
- exista o piata electronica (e-market) in care interactioneaza mai multi cumparatori si mai mulli
vanzatori.
este asupra modelului. Exista deja multe modele pentru derularea afacerilor pe Internet. Acestea
pot fi clasificate in functie de numarul de furnizori, prestatori de servicii catre clienli, astfel: 1
catre 1 ( e-shop), mai mulli catre 1 (e-mall), mai multi catre mai multi (e-licitalie). .Se constitue
astfel, un lan de servicii in cadrul caruia fiecare element poate fi dominant. Primul element este
furnizorul de produse sau servicii, al doilea este furnizorul de servicii Internet, care poate pune la
dispozitie de Ia spatiu pe pagina web pana la posibilitatea integrarii intr-un emall. Al treilea
element al lantului este clientul, avand o anumita formare profesionala, interese proprii si
preferinte. Acest client poate fi un consumator
(B-2-C), o alta firma (B-2-B), administratia publica (B-2-A) sau un angajat (B-2-E) in contextul
tranzactiior interne din cadrul unei firme.
-licitatia electronica(e-auction)
- comunitatea virtuala(virtualcommunity)
- e-banking
- e-commerce
- e-directories
- e-ingineering
- e-gambling
- e-learning
- e-mailing
- e-marketing
- e-supply
- e-trading
materiala, in pagina de Internet. Astfel, firma isi prezinta catalogul de produse precum si
serviciile prin Internet. Produsele sunt oferite, in general, la diferite categorii de pret, tinand
seama de tendinta clientior de a testa calitatea, viteza si eficienta livrarii inainte de a decide sa
cumpere produse mai scumpe.
Produsele adecvate comercializarii prin Internet sunt de obicei, cele care pot fi descrise cu
usurinta si nu necesita folosirea simtului tactil: bilete de avion sau de concert, CD-uri, carti,
software, unelete, piese de schimb, anumite alimente sau chiar autoturisme. Pe de alta parte,
produse care au fost considerate initial ca nefiind potrivite pentru comercializarea pe Internet -
cravatele spre exemplu, se vind acum foarte bine pe Internet.
Serviciile completeaza de obicei oferta de produse dar se circumscriu deseori unei sfere mai
largi: spre exemplu, in cazul in care se comercializeaza cravate, site-ul poate prezenta si un
desen/schita despre cum se face nodul de cravata. ln plus, site-ul poate include si un ghid de
culori si stiluri pentru oamenii de afaceri, un indrumar pentru succesul in afaceri sau, magazinul
de cravate poate decide sa vanda si sosete, pantofi si palarii prin includerea pe site si a altor
vanzatori.
Preturile produselor vandute prin Internet ar trebui sa fie mai mici decat cele practicate pentru
comenzile clasice. Cartile, spre exemplu, sunt oferite pe Internet cu o reducere de 10-50% sau
cel putin, fara a se percepe taxe aditionale de livrare. Serviciile si in special serviciile de
informare ar trebui sa fie in mare parte gratuite. Serviciile de informare prin publicatii periodice
sunt oferite gratuit la inceput, prin acces liber sau abonamente gratuite, ulterior, ofertantii vor
initia servicii suplimentare de tipul accesului la arhive si vor extinde posibilitatile de cautare,
solicitdand utilizatorului sa se aboneze si sa plateasca pentru a beneficia de acestea. S-a constatat
ca impactul abonamentului online asupra utilizatorilor este foarte mic: majoritatea ramane fidela
abonamentelor clasice si, in general, numai clientii noi apeleaza la acest nou sistem de
abonament. Cu toate acestea, abonamentele contra cost online pentru accesul la stiri de ultima
ora sau la dezbateri cu participare restrictiva de exemplu, suscita interesul doar daca serviciile
oferite sunt de valoare exceptionala
- pe un server distinct (un computer proprietatea firmei detinatoare a unui e-shop) destinat unor
pagini ample si complexe de web; acesta va fi localizat in cadrul firrnei daca frecventa
modificarilor ce trebuie facute este mare (ex. stiri, preturi, etc.) sau daca este necesar un trafic
intens intre firme si serverul aferent e-shop
- pe un server virtual (un spatiu detinut de firma proprietara a unui e-shop, pe un hard disk al
unui computer fumizor de web); In corelatie cu un spatiu mai mare de tipul www.yourshop.com,
solutie preferata de majoritatea intreprinderilor mici si mijlocii;
Un e-mall ofera un front comun pentru mai multe e-shop-uri si poate fi realizat utilizand diverse
modele de tranzactii, in functie de tipul de servicii pe care proprietarul mall-ului doreste sa le
ofere. Tot proprietarul este cel care se ocupa si de marketingul aferent mall-ului, astfel incat
alegerea mall-ului potrivit este o decizie esentiala pentru detinatorul unui magazin. Mall-ul
potrivit se defineste ca fiind un mall cu o retea puternica, cu o strategie de marketing buna, cu un
front de prezentare potrivit si din care sa se poata accesa direct si pe mai multe cai e-shop-ul; cu
o structura adecvata de magazine si care sa ofere si servicii, cum ar fi furnizarea de informalii
curente regionale sau sectoriale. Revenim la exemplul mentionat, al magazinului pentru cravate:
in cazul in care proprietarul doreste sa-si prezinte magazinul in cadrul unui mall, el trebuie sa
decida daca sa opteze pentru un mall destinat modei sau pentru unul specializat in accesorii.
Pentru unele domenii este benefica participarea in cadrul unui mall alaturi de produse
competitive cum ar fi bijuteriile. Aceasta duce la cresterea traficului in mall si astfel la cresterea
cifrei de afaceri a fiecarui magazin din structura acestuia. Pe de alta parte, definitorul mall-ului
poate obtine profit din reclame, taxe percepute membrilor si/sau taxe asupra tranzacliilor.
Achizitia publica prin modelul B-2-B este aplicabila in cazul in care organismele
guvernamentale sau mari organizatii lanseaza apeluri pentru licitarea achizitionarii de bunuri sau
servicii. Sfera de cuprindere a licitatiilor tipice include de la serviciile din constructii si bunurile
pentru investitii pana Ia studii si alte lucruri ample. Achizitiile publice prin Internet pot include
negocierea electronica, contractarea si licitarea in colaborare, spre exemplu. Pentru ca acest
model sa poata fi si la indemana intreprinderilor mici, s-au infiintat platforme sau consortii in
cadrul carora vanzatorii actioneaza impreuna pentru a obtine oferte mai avantajoase de la
producatori. Spre exemplu, industria modei este un important utilizator al acestor consortii.
Licitarea produselor si obiectelor pe Internet s-a dovedit a fi un model de mare succes. Poate fi
utilizat atat pentru comertul electronic B-2-B cat si pentru cel B-2-C si, datorita faptului ca este
un domeniu de mare interes, poate fi de asemenea integrat si in e-shop-urile obisnuite. Produsele
vandute prin licitatia electronica pot fi produse de ultima ora, de suprastoc sau cu stoc fluctuant
sau obiecte de valoare pentru colectionari specializati si includ de la bunuri materiale, metale si
materii prime agricole, la obiecte de arta unicat. Spre exemplu, firmele de hardware vand prin
licitatii electronice specializate si deja bine cunoscute, atat modele noi cat si produse folosite.
Asemeni unui e-mall, o licitatie electronica include de obicei mai multi vanzatori. Operatorul
licitatiei elaboreaza mecanismele pentru plasarea obiectului licitatiei, pentru licitare (de obicei
prin e-mail) si poate oferi in plus servicii de plati si de livrare.
Aceste forumuri - cum sunt forumul de discutii, grupul de discutii interactiv (chat) sau lista de
corespondenti (mailing list) - sunt utile pentru timpul liber cat si pentru comunicarile de afaceri
si sunt denumite "comunitati virtuale". Instrumentele mentionate sunt adesea oferite ca servicii
gratuite, in scopul sporirii traficului pe pagina de Internet si pentru stimularea atasamentului
emotional fata de aceasta.
Activitatile se pot concentra spre atragerea a cat mai muti participanti in cadrul unei verigi a
lantului, astfel incat sa se creeze o structura puternica de tipul B-2-C (e-mall) sau o platforma
B-2-B.
Brokeraj de informatii
Informatiile competente sunt necesare pe tot parcursul lantului valoric de furnizori de servicii.
Aceasta necesitate nu mai poate fi in prezent satisfacuta de cunoscutele motoare de cautare sau
de cataloage, astfel incat detinatori de baze de date consecrate au migrat catre web oferind
arhive indexate pentru publicatii periodice, brevete si informali de piata, dar si literatura
stiintifica de specialitate.
Unele dintre aceste servicii comerciale sunt prestate contra cost, fie in baza unui sistem de
abonament, fie prin intermediul banilor electronici de tipul e-cash sau cybercash. Au fost
infiintate unitalti si agenti de cercetare care incearca sa creeze mecanisme de detectare
semantica, dar servicile de informare care au la baza experienta umana, respectiv experti in
domeniu, raman in continuare servicii de importanta capitala pentru lumea afacerilor.
Modele de publicitate
in cadrul e-mall-ului. In mod obisnuit, banerele publicitare - cea mai cunoscuta forma de
publicitate -sunt plasate pe paginile de Internet cu un continut corespunzator, cum ar fi pagina-
gazda, subpagini atractive, pagini rezultate in urma cautarilor prin cuvinte-cheie, s.a. Cu toate
acestea, activitatea de reclama poate genera profit doar in cazul in care site-ul beneficiaza de un
trafic intens. Agentiile de publicitate vor fi interesate de un anumit site, doar in cazul in care
exista garantii in ceea ce priveste numarul mare de vizitatori lunar. Avand in vedere faptul ca
rata de accesare a banerelor publicitare este relativ scazuta si depinde in mare masura de design
preturile pentru publicitate se bazeaza in prezent mai mult pe vizibilitatea paginii de Internet
(numarul de vizitatori).
cu un pret mai mare decat alte astfel de cuvinte-cheie cum ar fi "provider" sau "busi-
ness"). Preturile actuale sunt cuprinse intre 0,01 si 0,30 euro la accesare a pagini de Internet,
gazda a reclamelor. In practica se intalnesc si cazuri cand proprietari de pagini de Internet
accepta banere publicitare pe paginile lor, in schimbul gazduiri banerelor
proprii pe alte pagini de Internet. Acest schimb de banere publicitare este organizat in cadrul
"inelelor de web"' (cercuri pe domenii), create cu miile pe diferite tematici. In cadrul unui astfel
de inel, paginile de Internet aferente unui anumit domeniu sunt legate
prin link-uri, in baza dorintei exprimate de proprietarii paginilor si, evident, a intereselor lor.
Bancile electronice reprezinta una din cele mai de success afaceri on-line.
urmatoarele observatii
si intermediarii tranzactiei;
- costuri scazute de procesare a tranzactiilor, metoda de plata electronica fiind mai putin
costisitoare decat modul de plata prin monetar;
- reducerea erorilor, procesarea automata producand mai putine erori decat procesul de vanzare
traditional;
www.pogo.com
www.yone.com
www.brainbench.com ,
www.timsoft.ro
www.study.com
-Afaceri : http://www.afaceri.net
- Amazon: http://www.amazon.com
- BizOfice: http://www.bizofice.com
- Business.com: http://www.business.com
- ebXML: http://www.ebxml.org
- eNews: http://www.enews.com
- eWeek: http://eweek.agora.ro
Capitolul II
Generalitati
Modelele traditionale de plata se rezuma la transferarea banilor sub forma de bani lichizi sau prin
intermediul documentelor (cecuri, ordine de ptata, etc.). De regula plata presupune deschiderea
unui cont la o banca, deplasarea la sediul bancar pentru a depune bani si/sau a initia transferul in
contul comerciantului. Acesta poate cere sau nu confirmarea platii prin fax. Cea din urma si cea
mai lunga etapa este livrarea prin reteaua de distributie a comerciantului sau prin intermediul
serviciului postal specializat.
In cadrul comertului electronic nu este necesara deplasarea la banca pentru a plati ofertantii sau
furnizorii de bunuri si servici, rolul bancii fiind acela de a transforma banii lichizi in biti.
Probabil ca banii lichizi nu pot fi eliminati complet, dar in mod sigur ei se vor transforma din ce
in ce mai mult in format electronic.
In prezent exista mai multe sisteme de plata. Cea mai serioasa problema este cea legata de
securitate. Majoritatea mesajelor trimise prin posta electronica sunt necriptate, adica oricine
poate intercepta mesajul. Standardele actuale de plati etrectronice folosesc criptarea si
semnaturile digitale. Prin utilizarea semnaturilor electronice se poate face proba identitatii unei
persoane care acceseaza un deposit bancar sau o carte de credit.. Banii electronici pot fi urmariti
in doua categorii: cu identitate si anonimi. Daca un cumpartor foloseste bani "cu identitate",
atunci banca poate reconstitui traseul tranzactiilor si al banilor transferati(carti de credit). Daca in
schimb se folosesc bani anonimi, nimeni nu poate reconstitui traseul banilor cheltuiti. In
comertul electronic o tranzactie poate fi inteleasa ca reprezentand o serie de actiuni desfasurate
de trei participanti: clientul, comerciantul (furnizorul) si banca. La initierea tranzactiei
electronice, comerciantul si banca se pun de acord cum sa fie efectuat transferul banilor,
folosindu-se unul sau mai multe sisteme electronice de plata. Apoi clientul poate comanda cate
ceva de pe situl web al comerciantului. Dupa lansarea comenzii se pot derula diferite actiuni:
comerciantul trimite clientului o confirmare prin e-mail, clientul isi transfera catre banca
numarul cartii sale de credit, banca verifica informatia despre cartea de credit si verifica
solvabilitatea cumparatorului, iar daca totul e in regula,
valoarea bunurilor cumparate este transferata in contul vanzatorului. Articolul comandat este
livrat catre cumparator si tranzactia este finalizata. in functie de protocolul incheiat intre banca si
furnizor, acesta din urma poate avea acces la datele de identificare ale cumparatorului sau
acestea pot sa ramana secrete.
Cerinte
Ca si in sistemele traditionale, cea mai mare problema consta in asigurarea ca nimeni nu poate
copia bani digitali sau prelua informatiile cartii de credit. Tranzactiile electronice
intre banci au fost realizate inainte de aparitia Internetului - SWIFT (Society for World-wide
Interbank Finacial Comunication). Sistemele electronice de plata trebuie sa indeplineasca cateva
cerinte:
- convertibil - utilizatori sistemului (clienti si furnizori) lucreaza cu banci diferite, fiind necesar
ca o moneda emisa de o banca sd fie acceptata de alta.
- utilizabil - sistemul de plata trebuie sa fie usor de folosit si de acceptat. Comerciantii, care vor
sa-si vanda produsele on-line nu au nici o sansa de succes in cazul in care clientii nu agreeaza
idea de a face afaceri pe web;
- scalabil - un sistem este scalabil daca poate suporta noi utilizatori si noi resurse fara a suferi
scaderi notabile de performanta. Sistemul de plata trebuie sa permita clientilor si comerciantilor
sa se integreze in sistem fara, a se afecta infrastructura acestuia.
- flexibil - este necesar ca sistemul sa accepte forme alternative de plata in functie de garantiile
pe care le solicita partile care realizeaza tanzactia, de timpul necesar pentru efectuarea platii , de
cerintele de performanta si de valoarea tranzactiei. Infrastructura pe baza careia se efectueaza
platile trebuie sa suporte diverse metode de plata, incluzand carti de credit, cecuri personale si
bani electronici anonimi. Aceste instrumente si metode de plata ar trebui integrate intr-un cadru
comun;
- de incredere - sistemul de plata trebuie sa fie permanent disponibil si sa evite posibilele erori.
Comertul electronic va putea evalua dincolo de un anumit nivel doar atunci cand consumatori
obisnuiti vor percepe un mecanism de plata electronic la fel de sigur ca cel obisnuit.
- plata prin Internet - de indata ce a fost pus in functiune un sistem de vanzari on-line,
comerciantul va putea vinde 24 ore pe zi,7 zile pe saptamana, peste tot in lume pe unde a ajuns
Internetul. Mai mult, cumparatorii si clientii potentialii vor avea acces la informatii de ultima ora
referitoare la produse, servicii, preluari si disponibilitatea acestora. Dar comerciantul va trebui sa
se asigure ca sistemul informatic sa fie disponibil non-stop si in tot acest timp el va opera
gestiunea comenzilor, facturarea, procesarea platilor si remiterea banilor;
- solutiile de plata in timp real - cu exceptia cazurilor of-line, obtinerea banilor rezultati in urma
unei vanzari de tip on-line presupune o serie de procese de interactiune cu banci sau alte institutii
financiare. In prezent, achitarea unei facturi se realizeaza cu ajutorul cartilor de credit (credit
card), banilor electronici (e-cash), cecurilor electronice sau al cardurilor inteligente (smart card)
care sunt principalele metode de plata folosite in comertul electronic.
Metodele de plata pot fi integrate fie la nivelul comerciantului, in sistemul informatic al acestuia,
fie oferite outsource de un furnizor de servicii de comert (CSP - Commerce Service Provider)
care va gestiona/intermedia platile de la terti;
- cartea de credit - reprezinta cea mai utilizata forma de plata prin Internet. Utilizarea acesteia
este simpla: clientii care navigheaza in cadrul unui sit web si decid sa achizitioneze un produs
sau serviciu trebuie sa introduca informatiile despre cartea de credit prin intermediul unui
formular HTML. Continutul completat (tipul cardului, numarul
acestuia numele proprietarului si data expirarii cardului) este trimis sitului web, unde informatia
este colectata si trimisa la banca. Daca situl comerciantului are stabilita o legatura directa cu
banca, atunci este posibila plata pe loc in cazul in care are
credit suficient pentru a plati bunurile comandate. Tranzactiile on-line care folosesc plata cu
carduri sunt protejate criptografic, iar modalitatea concreta de criptare asigura faptul ca numai
banca sau furnizorul de servicii pentru carti de credit vor putea avea acces la numarul cartii de
credit, nu si comerciantul. O prima faza implica incheierea unei aliante /contracte cu institutii
financiare, utilizand tehnologii avansate de criptare si autentificare pentru securizarea mesajelor
trimise prin Internet. Comerciantul trebuie sa-si deschida un cont la banca oferind servicii de
tranzactionare on-line bazata pe carduri. Tehnologia de criptare folosita in mod curent este SSL
(Secure Socket Layer) eliminand cu succes
datele astfel criptate. Dezavantajul consta in faptul ca ssl nu permite comerciantului sa se asigure
ca persoana care foloseste cardul intr-o tranzactie este chiar detinatorul acestuia. De asemenea,
SSL nu ofera nici o cale prin care clientul sa afle daca situl comerciantului este cu adevarat
autorizat sa accepte plata cu carti de credit si ca nu este doar un sit pirat, proiectat cu scopul de a
colectiona datele despre astfel de carduri (crackers). Problema a fost rezolvata prin aparitia unor
noi tehnologi denumite SET (Security Electronic Transaction), dezvoltata de Mastercard si Visa.
SET rezolva problema autentificarii prin asignarea unor certificate digitale atat clientului , cat si
comerciantului. SET ofera o securitate sporita fata de cea traditionala. Pentru a nu mai da acces
comerciantului la numarul de card al clientului, SET il cripteaza de o maniera care asigura faptul
ca doar consumatorul si institutile financiare abilitate au acces la el. Fiecare dintre actori
implicati intr-o tranzactie (comerciant, client sau institulie financiara) foloseste certificatul SET
privat, care joaca si rol de autentificare in conjunctie cu cheile publice asociate certificatelor care
identifica pe ceilalti actori. In practica o companie terta (Verisign) ofera serviciul de a furniza
certificate digitale cientilor sai, detinatori de
cartii de credit. Cat priveste comerciantul, procesul este similar: in momentul efectuarii unei
curnparaturi on-line, inainte de a se realiza vreun schimb de date in vederea demararii tranzactiei,
software-ul care integreaza tehnologia SET valideaza, identitatea
- Carti de debit (debit cards) necesita introducerea unui numar personal de identificare (PIN) si
utilizarea unui dispozitiv hardware care sa, citeasca informatia pe banda magnetica a cartilor de
credit. nu este posibila pe Internet. Posibil sa fie inlocuite benzile magnetice cu cipurile
electronice folosite pentru smart card-uri, ce vor inlocui carile de credit.
Banii electronici (e-cash) - utlizeaza un software pentru a salva pe disc magnetic echivalentul
banior lichizi intr-o forma digitala. Avantajul acestui sistem il reprezinta costul transferului de
bani care este aproape nul (costul conexiuni la Internet). Pentru a primi bani este necesarda
accesarea unei casierii automate (virtuale) disponibile pe web sau deplasarea la un automat
bancar, de unde pot fi ridicati bani electronici direct din contul bancii sau prin sistemul de plata
cu carte de credit. Dificultatea folosiri e-cash
persoanei care a platit cu ei, trebuie sa fie anonimi. Sistemul de plata nu trebuie sa aiba ca
intermediar o banca, doar intre cei doi parteneri implicali. Exemple:
www.digicash.com
www.cybercash.com
www. milicent.
digital.com
Cardurile inteligente (smart card) sunt populare in Europa Occidentala. Permite stocarea
informatilor suplimentare despre clientii in afara de pastrarea banilor pe cipul cardului. Bani de
pe card sunt salvati intr-o forma criptata si sunt protejati printr-o parola. Pentru a plati este
necesara introducerea acestuia intr-un terminal hardware. Dispozitivul necesita o cheie speciala
emisa de banca pentru a se transfera bani in alta direclie. Putem merge la banca, incarca cardul si
sa platim prin Internet. Avantaje: securitate, simplitatea utilizari, efectuarea directa fara
intermediari, costul scazut al tranzactilor. Mondex - Marea Britanie. Geld-Karte - Germania.
- Plata inainte de tranzactie - un sistem de acest gen funioneaza prin salvarea banilor digi-
tali pe un disc sau pe un smart card - care poate fi considerat ca o formd digitala a banilor
obignuiti.
Un fisier care contine bani digitali este numit portofel virtual (virtual walet) si pot fi folositi
oricand pentru a plati on-line produse si servici. Avantajul portofelului virtual consta in faptul ca
este anonim. Dezavantaj daca vw este pierdut, banii sunt pierduti.
- Plata pe loc necesita accesul direct la baza de date interna a bancii si a ofertantului de plata
electronica, iar securitatea trebuie sa fie implementata mai strict (cartule de debit);
- Plata dupd tranzac{ie. Sistemul cartilor de credit este cea mai comuna forma de asemenea plata.
Cerinte
- Securitate
Identitatea persoanei care a trimis sau nu un mesaj in caz de disputa intre parti. Se folosesc
semnaturile digitale echivalente cu cele obignuite.
3. Protectia impotriva mesajelor reproduse necontrolat (un singur mesaj transmis de mai
multe ori) se realizeaza prin gestionarea unor identificatori unici care sa lege mesajele de
tranzactiile efectuate.
Sisteme de microplati
Vom descrie arhitectura unui sistem de microplati. Sa considerdm ca participantii sunt clientul
si comerciantul. Pentru client este necesar un navigator web, un modul numit Per Fee Link
Handler (PELF) cu rolul de identificator al tranzactiei , unul sau mai multe portofele electronice,
iar pentru comerciant - un server web. Acest sit trebuie:
- sa foloseasca un standard care sa fie recunoscut de toate navigatoarele existente sau vitoare;
- sa fie comun tuturor standardelor de microplati.In realitate mai apare si ofertantul de servici de
plati (Payment Service Provider), care opereaza intermediar intre client si comerciantul on-line,
asigurand conversia valutara sau securitatea trarzactilor electronice. Fluxul de date este
urmdtorul:
1. un comerciant on-line apeleaza la un ofertant de servici de plata prin actionarea unei legaturi
hipertext catre sistemul de plati al acestuia in cadrul aplicatiei sale web;
3. Clientul viziteaza situl web al comerciantului, alege un anumit produs pentru a-l achizitiona si
selecteaza un PSP pentru a stabili o metoda de plata a acestui produs;
4. Comerciantul lanseaza, aplicatia pusa la dispozitie de PSP, clientul este verificat si achizitia
este autentificata;
plati;
6. Se realizeaza periodic tranzactile dintre PSP si comerciant, luandu-se in calcul onorariul
tranzactilor electronice dintre client si PSP. Dintre ofertantii de tehnologii pentru sisteme de
microplati se pot enumera Cartio Micropayment, Jalda sau Pay2See(solutii comerciale) sau
NeIBILL sau NetCheck (solutii academice).
Exista si un protocol specializat de transfer (Micro Paymant Tranfer Protocol). Exista compani
de tip PSP, care ofera servici de plata on-line (PayPal ) sau Bil Point.
Legea privind Comertul Electronic (Romdnd) - "Legea'nr. 365 din 7 iunie 2002 privind comertul
electronic", publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 483 din 5 iulie 2002
Decret pentru promulgarea Legi privind comerlul electronic (Romdn6) - Decret nr. 512 din 6
iunie 2002 pentru promulgarea Legi privind comertul electronic, publicat in Monitorul Oficial,
Partea I nr. 483 din 5 iulie 2002
Legea privind Semnatura Electronica (Romina) - "Legea nr. 455 din 18 iulie 2001 privind
semnatu- ra electronica, publicat in Monitorul Ofrcial, Partea I nr. 429 din 31 iulie 2001