INTERVIUL

„Tu, Socrate, pui întrebări minunate, iar celui

ce întreabă bine am plăcerea să-i răspund.”
PLATON

Interviul este un gen jurnalistic informativ care are la bază întrebări adresate de către
jurnalist unei/unor persoane reprezentative cu scopul de a obține informații pentru un public larg.ine informaține informații pentru un public larg.ii pentru un public larg.
Denumirea de interview provine din engleză, ceea ce înseamnă convorbire, dialog. „Întrebarea”
i „Răspunsul” sunt elementele cele mai importante în interviu. Ziaristul urmăre te să obține informații pentru un public larg.ină cât
mai multă informaține informații pentru un public larg.ie inedită , pe când interlocutorul să lase o impresie cât mai bună. Însă,
totodată, între jurnalist i interlocutor este publicul i acest fapt trebuie luat în calcul. Deci,
pentru public este realizat interviul, de aceea intervievatorul trebuie să dea dovadă de
competenține informații pentru un public larg.ă, profesionalism i atitudine corectă, intervievatul de sinceritate.
O întrebare firească care apare este ce alegem mai întâi tema sau interlocutorul ? Odată ce
ele sunt într-o interdependenține informații pentru un public larg.ă, ne axăm pe scopul pe care i-l propune, gazetarul/redacține informații pentru un public larg.ia. Dacă
apare o temă, un subiect, o problemă în spaține informații pentru un public larg.iu public, atunci alegem tema i cu mare atenține informații pentru un public larg.ie
persoana care ar fi capabilă să răspundă la întrebări în cadrul interviului dat. Dacă apare
oportunitatea de a intervieva o notorietate, atunci selectăm întrebările pentru a scoate în evidenține informații pentru un public larg.ă
personalitatea acesteia.
Oamenii devin subiecte de interviu atunci când:
1. Deține informații pentru un public larg.in funcține informații pentru un public larg.ii importante
2. Cunosc ceva sau pe cineva important
3. Au realizări importante
4. Sunt persoane cărora li s-a întâmplat ceva important
5. Sunt martori ai unui eveniment important
6. Sunt acuzaține informații pentru un public larg.i de ceva grav
Odată ce jurnalistul a decis să realizeze un interviu, pe o temă anume, cu o persoană
anume, face apel la documentarea generală: ce cunoa te despre persoana dată sau tema dată, ce a
mai fost scris anterior.
Următorul pas, este să facă legătura cu interlocutorul i să-i solicite un interviu.
Jurnalistul trebuie să dea dovadă de profesionalism prezentându-se interlocutorului, spunându-i
ce redacține informații pentru un public larg.ie reprezintă, tema i motivul interviului i cum are de gând să-l folosească, la fel,
fixează data, ora i locul interviului. Cele mai bune interviuri sunt cele realizate faține informații pentru un public larg.ă în fa ține informații pentru un public larg.ă,
îndeosebi atunci când e vorba de interviu portret, dar i interviul problemă, sunt situaține informații pentru un public larg.ii când
interlocutorul ascunde ceva sau e rău intenține informații pentru un public larg.ionat. Din lipsă de timp sau la distanține informații pentru un public larg.e foarte mari
jurnali tii, totu i, realizează i interviuri prin telefon, prin po ta electronică etc. Mimica, emoține informații pentru un public larg.iile
gesturile pot fi sesizate doar atunci când jurnalistul vede i aude interlocutorul. Reporterul
trebuie să fie extrem de atent la forma de exprimare, la gesturi, la reacține informații pentru un public larg.ii, la înfăține informații pentru un public larg.i area fizică. În
comentarii de autor, printre rânduri sau în paranteze pot fi indicate toate aceste elemente
complementare pentru a da o doză de dinamism, autenticitate, spontaneitate interviului.
Documentarea specială ajută jurnalistul ă fie la curent cu toate amănuntele despre
persoana abordată sau tema/subiectul care urmează a fi discutat: transcrierea i pronunține informații pentru un public larg.area
corectă a pronumelui i a numelui, a datei, a anul i a locului de na tere, datele importante etc.
În urma documentării pregătim o listă cu întrebări în mediu 7-8. Întrebările trebuie să fie clare,
deschise, să nu fie duble, ambiguie,să nu sugereze sau să conține informații pentru un public larg.ină răspunsul. Întrebări închise i
semiînchise se pun doar atunci când apare necesitatea ca interlocutorul să răspundă cu „da”,
„nu”, „nu tiu”.
Instrumentele indispensabile în realizarea unui interviu sunt:carnetul, pixul, reportofonul
i după caz, aparatul de fotografiat. Cu toate că jurnalistul folose te un reportofon, el trebuie să
facă notiține informații pentru un public larg.e i în carnet unde notează gesturile, mimicile, ticurile etc. i totodată se asigură atunci
când din motive tehnice înregistrarea nu reu e te. Folosirea reportofonului este utilă atunci când
interlocutorul contestă sau neagă anumite replici fraze pe care le-a spus în cadrul interviului. În
acest caz înregistrarea va putea fi folosită în calitate de argument. Carnetul cu însemnări i
înregistrările audio trebuie păstrate i după publicarea interviului.
După cum stabilise anterior, jurnalistul ajunge la întâlnire fără întârziere, îmbrăcat
potrivit situaține informații pentru un public larg.iei. Ajuns faține informații pentru un public larg.ă în faține informații pentru un public larg.ă cu interlocutorul jurnalistul trebuie să destindă atmosfera
adresând întrebări neformale pentru a stabili o relaține informații pentru un public larg.ie de încredere între ei. Întervievatul se
relaxează în timpul unei astfel de discuține informații pentru un public larg.ii.
După M. Guzun i Gh. Gorencioi un autor de interviu e necesar să mai posede două
calităține informații pentru un public larg.i: observarea i ascultarea.
Observarea în timpul interviului urmăre te două aspecte principale: limbajul nonverbal i
decorul.
Limbajul nonverbal poate completa sau nuanține informații pentru un public larg.a conține informații pentru un public larg.inutul comunicării verbale.
Principalele aspecte ale comunicării nonverbale, care urmează a fi descifrate în textul interviului
sunt: portretul interlocutorului, gesturile, expresia feține informații pentru un public larg.ei, mimica, ține informații pentru un public larg.inuta, modul de a se îmbrăca,
mi cările, vocea, privirea.
Observarea permite fixarea decorului, prezenține informații pentru un public larg.a căruia e importantă în orice interviu dar,
mai ales, în interviul-portret. Multe pot spune mobilierul sau obiectele din birou despre
personalitatea interlocutorului. Un detaliu semnificativ poate determina viitorul unghi de
abordare al textului: de exemplu, prezenține informații pentru un public larg.a unui volum de versuri pe biroul directorului unei
fabrici de vin.
Ascultarea. Ascultarea este o artă, care alături de spiritul de observare, de gândirea alertă,
de curiozitatea neprefăcută constituie gama de calităține informații pentru un public larg.i inerente unui reporter. Ascultarea este un
element al charismei, iar capacitatea de a asculta se obține informații pentru un public larg.ine prin antrenament. Totodată, ascultarea
atentă presupune o reacține informații pentru un public larg.ie promptă i adecvată la răspunsurile interlocutorului: „ Cât e de
interesant!”, „Chiar așa?a?”, „Numai spuneți...!i...!”. Asemenea intervenține informații pentru un public larg.ii stimulează interlocutorul
la răspunsuri mai amănunține informații pentru un public larg.ite, mai sincere.
Dialogul urmează să aibă loc de la egal la egal, fără complexe de superioritate sau de
inferioritate. Dialogul între cei doi trebuie să fie spontan, interesant, vioi, să nu rămână întrebări
neadresate sau întrebări fără răspuns. Dacă interlocutorul evită sau ezită să răspundă la o
întrebare jurnalistul face o mică pauză pentru al atenține informații pentru un public larg.iona pe vorbitor că nu a răspuns suficient,
după care mai adresează încă odată întrebarea, dacă nici de această dată nu a auzit răspunsul,
după o altă întrebare revine la întrebarea iniține informații pentru un public larg.ială reformulând-o. Jurnalistul urmăre te cu atenține informații pentru un public larg.ie
vorbitorul i întervine când este momentul: când apar neclarităține informații pentru un public larg.i, când este folosit limbajul
specializat, când sunt spuse neadevăruri .a. La fel, un jurnalist cu experienține informații pentru un public larg.ă nu se limitează
doar la lista cu întrebări pregătită în prealabil. În timpul interviului pot apărea întrebări pe baza
celor expuse de interlocutor.
La finalul discuține informații pentru un public larg.iei reporterul face o recapitulare a subiectelor discutate, asigurându-se că
a înține informații pentru un public larg.eles corect toate răspunsurile, citatele, cifrele datele, denumirile etc.
Încheierea discuține informații pentru un public larg.iei se face pe o notă pozitivă, potrivit etichetei, jurnalistul mulține informații pentru un public larg.ume te
interlocutorului pentru timpul acordat i nu face promisiuni pe care n-o să le poată respecta.
Ultima etapă în realizarea interviului este redactarea care începe cu recitirea notiține informații pentru un public larg.elor i
audierea înregistrărilor, descifrarea interviului înregistrat, ordonarea întrebărilor.
În timpul redactării poate avea loc reformularea întrebărilor pentru a le simplifica i
scurtarea răspunsurilor, făcându-le mai clare i mai accesibile pentru public, însă atenține informații pentru un public larg.ie să nu fie
distorsionat sensul. Se poate întâmpla, că cel intervievat să uite unele date, nume, să încurce
consecutivitatea desfă urării unor evenimente. Deci, înainte de publicare jurnalistul e obligat să
verifice corectitudinea numelor, datelor, faptelor.
Întrebările jurnalistului i răspunsurile intervievatului trebuie să fie diferenține informații pentru un public larg.iate vizual. De
regulă, întrebările se evidenține informații pentru un public larg.iază cu bold, iar răspunsurile se culeg cu caractere normale. Atât din
punct de vedere grafic, cât i al accesibilităține informații pentru un public larg.ii întrebările trebuie să fie scurte, directe, laconice.
Răspunsurile nu se recomandă să depă ească 10–15 rânduri de text, iar cele voluminoase se
divizează cu o întrebare sau o frază de relansare. Elementele de ambianține informații pentru un public larg.ă, care redau atmosfera
convorbirii pot fi introduse între paranteze (gesticulează, zâmbe te, î i aprinde o ține informații pentru un public larg.igară).
Nu există o regulă stabilită privind volumul unui interviu. Totul depinde de actualitatea
temei i personalitatea interlocutorului.
De regulă, titlul reia mesajul esenține informații pentru un public larg.ial al interviului. În titlu poate fi scoasă cea mai
importantă sau ocantă frază a interlocutorului. La rândul său, subtitlul poate fixa contextul sau,
pur i simplu, prezintă numele intervievatului. Interviul este precedat de apou, rolul căruia este
de a spune publicului de ce acest interviu este realizat cu această persoană. Șapoul poate fi folositapoul poate fi folosit
pentru prezentarea interlocutorului, furnizarea datelor din curriculum vitae: numele i calitatea
persoanei intervievate, denumirea instituține informații pentru un public larg.iei pe care o reprezintă însoține informații pentru un public larg.ită de date minime pentru a
situa instituține informații pentru un public larg.ia în contextul interviului. După titlu, apoul este al doilea element în care cititorul
găse te informaține informații pentru un public larg.ia primară despre conține informații pentru un public larg.inutul materialului.
Odată cu finalizarea materialului i includerea lui în pagina ziarului trimiteține informații pentru un public larg.i ziarul cu
interviul dat interlocutorului d-voastră cu o notă de mulține informații pentru un public larg.umire, pentru a rămâne în relaține informații pentru un public larg.ii bune cu
persoana dată i pe viitor.

Bibliografie selectivă:

1. Vlad, T. Interviul. De la Platon la Playboy. Cluj-Napoca: Dacia, 1997.

2. Agnès, Y. Introducere în jurnalism. Iaşi: Polirom, 2011, p. 255-270.
3. Popescu, C. F. Manual de jurnalism. Bucure ti: Tritonic, 2005, p. 205-223.
4. Carmen, C. I. Aspecte psihologice în tehnica interviului. În: Mesajul şi impactul informaţiei.
Coord. V.Moraru. Chişinău: CCRE „Presa”, 1998, p. 32-42.
5. Tolcea, M. Interviul. În: Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare. Coord.
M.Coman. Ia i: Polirom, 1997. Vol.I, p. 69-102; Vol. II. Ediţia a II-a, 2001, p. 53-78.
6. Randall, D. Jurnalistul universal. Ghid practic pentru presa scrisă. Iaşi: Polirom, 1998, p. 64-
83.
7. Manual pentru ziariştii din Europa Centrală şi de Est. Editor Mallette, M.F. World Press
Freedom Committee, 1992, p. 9-13.
8. Keeble, R. (coord.). Presa scrisă.O introducere critică. Ia i: Polirom, 2009, p. 89-97.
9. Eichstaedt, P. Măiestria interviului. În: Jurnalismul pentru omul de rând. Chişinău: CIJ, 2000,
p. 61-72.
10. Cosma, D. Tendinţe ale evoluţiei interviului în presa contemporană. Bistriţa: Caruna, 2008.