REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

[ 1 ] VOL.1 An introduction to the mechaniocs of elastic and plastic deformations of solids and
structural materials.

CAP.4 ÎNCOVOIEREA

4.1 ÎNCOVOIEREA PURĂ – SIMPLE THEORY OF BENDING

Fie un element solicitat la încovoiere pură:

Dacă iau 2 fibre orizontale (de ex. HG și EF), acestea sunt egale înainte de încovoiere. După
încovoiere aceste fibre se alungesc sau se scurtează funcție de sensul încovoierii într-un cuvânt
fibrele se deformează.

În cazul din figură fibra HG se alungește, respectiv fibra CD se scurtează.

Schimbarea lungimii fibreipe unitatea de lungime se numește deformație specifică (ce poate fi
alungire sau scurtare).

Alungiriile și scurtările fibrelor în urma încovoiere depind de cât de mare este curbura grinzii
(curbură rezultată în urma încovoierii).

Pentru a putea determina o relație de calcul între tensiunile normale (ce provoacă deformația)
și efortul din grindă (în acest caz încovoierea) trebuie să se adopte anumite ipoteze
simplificatoare:

IPOTEZE:

1. Grinda se consideră perfect dreaptă și cu solicitare zero

2. Materialul din care este alcătruită grinda este un material omogen (are aceeași
densitate peste tot) și este un material isotrop (are aceleași proprietăți pe toate
direcțiile – proprietăți elastce în acest caz).
3. Limita elastică a materialului nu este depășită nicăieride-a lungul elementului.
4. Modulul de elasticitate al materialului este același atât la compresiune cât și la
întindere.
5. Secțiunea plană și normală la axa barei înainte de încovoiere rămâne plană și normală la
axa barei și după încovoiere.
6. Fiecare secțiune a grinzii este simetrică față de planul de încvoiere (de exemplu față de
p axă perpendiculară pe A.N (axa neutră)).
7. Nu există forțe rezultante care să fie perpendiculare pe secțiune (încovoiere pură)
REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

TEORIA SIMPLĂ A ÎNCOVOIERII. SIMPLE BENDING THEORY

O grindă supusă la încoviere pură se va curba având raza de curbură R.

Conform fig.4.2 fibrele superioare sunt supuse la alungire pe când cele inferioare la scurtare.

Unde la limita între fibrele care se scurtează și cele care se alungesc este o zonă neutră, zonă în
care fibrele nu iși modifică dimensiunile. Axul ce trece prin această zonă se numește aza neutră
(A.N.).

Raza de curbură este distanța de la centru de curbură la axa neutră.

Pentru secțiuni simetrie A.N. este și axa de simetrie, dar oricare ar fi forma secțiunii A.N va
trece întotdeauna prin centru de greutate al secțiunii.

Inițial secțiunile HE și GF sunt paralele (și perpendiculare pe axa neutră). După încovoiere
aceste secțiuni rămân drepte (plane) și perpendiculare pe axa neutră dar nu mai sunt paralele
(secțiunea H’E’ este rotită cu un unghi θ față de secțiunea G’F’).

Fie acum fibra AB – aflatî la distanța y față de A.N. După ce grinda se încovoaie fibra AB se va
întinde ajugând la forma deformată A’B’.

Deformația fibrei AB se poate exprima sub forma:

∆l alungirea A ' B' − AB

ε= = =
l lungimea inițială AB

Inițial toate firbrele au aceeași lungime deci AB=CD (CD este fibra din zona neutră – din A.N)

După încovoiiere fibra din zona neutră nu își schimbă lungimea: C’D’=CD=AB

În baza ipotezei micilor deformații C ’ D ’=R∗θ și A' B' = ( R+ y )∗θ

De aici deformația devine:

A ' B' −C ’ D ’ ( R+ y )∗θ−R∗θ y

ε= = =
C ’ D’ R∗θ R
REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

În baza valabilității legii lui HOOKE (σ =E∗ε)

σ y σ E
= sau =
E R y R

De aici ne rezultă formula tensiunii normale σ din fibra aflată la distanța y față de axa neutră:

E
σ ( y)= ∗ y
R

Rezultanta forței pentru a fâșie de arie de lățime dy este:

dF=σ ( y )∗dA

Forța F dă un moment fță de axa neutră ce are valoarea:

dM =dF∗y=σ ( y )∗y∗dA

Rezultă:

E E
dM = ∗ y∗y∗dA= ∗y 2∗dA
R R

Momentul total dat rezultanta tensiunilor normale din toate fibrele secțiuni ise obține
integrând relația de mai sus:
❑
E E
M =∫ ∗y 2∗dA unde −constantă
A R R

Rezultă:
❑
E E
M = ∗∫ y 2∗dA= ∗I z
R A R
❑
I z =∫ y 2∗dA−momentul de inerție față de axa z −z
A
REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

Deci:

E M E
M = ∗I z sau =
R Iz R

Combinând ecuațiile obținute avem ecuațiile teoriei încovoierii:

M E σ
= =
Iz R y

R – cosntant deoarece: s-a considerat o secțiune uniformă astfel valoarea lui I z este cosntantă,
materialul din care este alcătuită grinda s-a considerat omogen astfel valaorea lui E rămâne
constantă, momentul aplicat este constant (încovoiere pură) astfel valoarea lui M este
constantă. Dacă oricare din acești parametrii variază atunci și raza de curbură este variabilă.

De aici rezultă relația de calcul pentru raza de curbură:

E∗I
R=
M

Raza de curbură este un indice direct al gradulu ide flexibilitate al grinzii (cu cât raza de
curbură este mai mare, cu atât mai mică este deplasarea și cu atât mai mare este rigiditatea
elementului supus la încovoiere pură), cantitatea E∗I se numește rigiditatea la încvoiere a
grinzii.

Rigiditatea relativă a două secțiunii se poate compara foarte ușor comparând rigiditatea la
încvoiere a celor două secțiuni.

OBS:

Relațiile de mai sus sunt deduse pentru cazul încovoierii pure (adică T=0).

În practică un element încovoiat de-a lungul elementului avem atât forță tăietoare cât și
moment încovietor simultan în secțiune (OBSP: acest lucru se datorează faptului că în
majoritatea cazurilor avem un moment încovoietor variabil și nu constant). Dacă inspectăm
diagrama T respectiv diagrama M atunci constată faptul că atunci cânt T=0 (punctul în care
diagrama T taie axa) digrama de moment are o valoarea extremă (un maxim).

Astfel pentru secțiunile unde avem M.max și implicit T=0 teoria prezentată mai sus (teoria
simplă a încovoierii = teoria elastică a încovoierii) este valabilă.

OBS:

Solicitarea de încovoiere produce pe departe tensiunile normale cu cele mai mari valori
aproape în toate cazurile (excepție fac câteva cazuri speciale, unde avem cazuri speciale de
încărcare) astfel o secțiune de grindă proiectată la moment maxim folosind teoria simplă a
încovoierii este în general mai mult decât adecvată ca și rezistență pentru restul secțiunilor
grinzii. (de reținut sunt câteva cazuri speciale---- care sunt acestea ???)
REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

4.2 AXA NEUTRĂ (A.N)

Distribuția tensiunilor normale pe secțiune reiese din relația:

M
σ= ∗y
Iz

Tensiunile normale σ variază proporțional cu distanța y la care se află fibra de A.N

σ MAX – rezultă pentru

y= y MAX

Considerând o secțiune oarecare unde axa neutră se află într-o poziție arbitrară.

Rezultanta tensiunilor σ pe o fâșie de arie dA ce acționează

perpendicular pe secțiune este egală cu σ∗dA

Forța de întindere de po o parte a secțiunii trebuie să fie egală cu forța de compresiune de pe

cealaltă parte a secțiunii (pentru ca secțiunea să fie în echilibru) astfel rezutlatnta tensiunilor
pe întreaga secțiune din considerente de echilibru trebuie să fie egală cu zero:

∫ σ∗dA=0
E E
σ = ∗y unde =constant în cazul nostru
R R

E
y∗dA=0
R∫

Raportul E / R fiind constant integrala trebuie să fie zero pentru a se îndeplini condiția de
echilibru:

∫ y∗dA=0 integral reprezintămomentul static al secțiunii fașăde axa neutră

REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

Știm de la capitolul în care se tratează proprietățile geometrice ale secțiunii faptul că momentul
static este zero doar dacă se calculează funcție de oaxă ce trece prin centrul de greutate al
secțiunii (condiția de bază necesară pentru determinarea centrului de greutate).

De aici rezultă faptul că centrul de greutate trebuie să trecă întotdeauna prin centru de
greutate al secțiunii.

OBS: Această condiție este valabilă doar pentru cazul în care tensiunea nu depășește limita
elastică a materialului (materialul are o comportare liniar elastică). Dacă tensiunile se află în
raza de comportare plastică a materialului trebuie aplocate alte condiții ceea ce face ca
rezultatu lde mai sus să nu mai fie valabil în acest caz.

Din teoria prezentată anterior reiese că tensiunea maximă rezultă în fibrele cele mai
ăndepărtate de axa neutră. Astfel pentru a rezulta o rezistență cât mai mare la încoviere este de
dorit să se utilizeze secțiuni ce au arii de material mari cât mai departe posibil de A.N.

4.3 MODULUL DE REZISTENȚĂ

4.4 MOMENTUL DE INERȚIE (tratat)

REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

4.5 SECȚIUNI COMPUSE DIN MAI MULTE TIPURI DE MATERIALE

REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

Deoarece teoria încovoierii este valabilă doar pentru material omogen (toată secțiunea are
același modul de elasticitate E), când avem două tipuri de materiale diferite (deci 2 module de
elasticitate diferite) nu putem aplica în mod direct această teorie.

Soluția este să înlocuim unul din materiale cu o secțiune echivalentă astfel încât toată secțiunea
să aibe același modul de elasticitate, chiar dacă secțiunea echivalentă va avea altă formă decât
cea reală.

Aria de oțel în
exemplul de mai sus este înlocuită cu aria echivalentă de lemn astfel încât să rezulte aceeași
rezistență la încovoiere, momentul din oricare secțiune trebuie să fie la fel în secțiunea
echivalentă ca și în cea originală și astfel forța rezultantă din fiecare fibră dy din secțiunea
echivalentă trebuie să fie aceeași cu cea din cea originală:

σ∗dA=σ '∗dA '

Rezultă

σ∗t∗dy =σ '∗t '∗dy

σ∗t=σ ' ∗t '

ε∗E∗t=ε ' ∗E'∗t '

Pentru a avea cu adevărat aceeași comportare deformațiile celor două secțiuni diferite trebuie
să rezulte aceleași deformații:

ε =ε '

Rezutlă:

E∗t=E'∗t '

De unde:

E
t '= ∗t
E'
REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

În concluzie pentru a înlocui partea de oțel a secțiunii cu o parte echivalentă din lemn înmulțim
lățimea părții din oțel cu raportul:

E
E'

Astfel rezulă o secțiune având același E și astfel asupra secțiunii modificate este aplicabilă
teoria simplă a încovoierii.

Astfel în baza teoriei simple a încovoierii se calculează σ ' de unde va rezulta σ (tensiunea reală)
utilizând relația:

σ t E
= =
σ' t ' E'

De unde:

E
σ' = ∗σ
E'
REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

4.6 GRINZI DIN BETON ARMAT – ARMĂTURĂ DISPUSĂ DOAR ÎN ZONA ÎNTINSĂ

(SIMPLE TENSION REINFORCEMENT)

O secțiune din beton armat – este alcătuită din oțel (armătură) și beton = două materiale cu
comportare diferită = secțiune neomogenă

Pentru ca secțiunea să poată fi analizată cu teoria încovoierii clasică trebuie să transformăm

această secțiune neomogenă într-o secțiune omogenă echivalentă.

În calcule se presupune că betonul nu rezistă deloc la întindere (deși are o rezistență la

încovoiere mică).

Axa neutră este fixată deoarece trebuie să treacă prin centrul de greutate al secțiunii
echivalente (momentele statice dup axa neutră trebuie să dea 0)

Fie:

t – tensiunea de întindere din armătură

c – tensiunea de compresiune din beton

A – aria totală de oțel (armătură întinsă)

m – raportul dintre modulelel de elasticitate Eoțel / Ebeton

Calculul poziției axei neutre:

Momentul static al părții secțiunii de deasupra axei neutre = cu momentul static al părții
dedesuptul axei neutre (din considerentul că momentul static al secțiunii față de axa neutră 0)

??? (formula cu semn de întrebare) trebuie testată

h- adâncimea axei neutre.

REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

De aici rezultă h.

Știind poziția axei neutre putem calcula momentul capabil al secțiunii (se consideră o
distribuție triunghiulară a tensiunilor (relație sigma – epsilon liniară)):

caz 1) calculez moment față de armătura întinsă

caz 2) calculez moment față de centru de greutate al ditribuției tensiunilor de compresiune

Atât t cât și c sunt date ca valori maxime permise de obicei, valori ce pot fi sau nu atinse
simultan.

Ambele ecuații de mai sus trebuie deduse nu doar una dintre ele și se consideră valaorea
momentului capabil cel mai mic (rezultat din cele două relații) – deoarece momentu lcapabil
maxim ar da naștere la o valoarea a tensiunii mai î ncelălalt material mai mare decât valoarea
permisă.

........................

În aplicațiile de proiectare unde dimensiunea armăturii din beton este necunoscută (trebue
calculată) pentru o valoarea cunsocută a momentului încovoietor, ecuațiile de mai sus conțin în
general prea multe necunoscute și astfel e nevoie să se facă anumite simplificări.

Este o practică des întâlnită că în aceste circustanțe se presupune o că avem o secțiune

echilibrată (una în care rezistențele ultime ale celor două materiale se ating simultan).

Deoarece aceasta este situația ideală (nu facem risipă de material) secțiunea se numește
economică (sau secțiune critică).

Pentru o astfel de secțiune axa neutră este poziționată din proporția de distribuție a tensiunilor
(N.A is positioned by proportion of the stress distribution)

Din triunghiuri echivalente rezultă poziția axei neutre:

REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

Astfel înălțimea utilă se poate determina funcție de h (adâncimea axei neutre).

ltiind căt trebuie să reziste secțiunea putem înlocui în oricare formulă a momentului ultim d (h)
rezultând o relație pentru d (valoarea lui d astfel încât să se atingă momentul ultim).

...........

De asemenea într-o secțiune echilibrată momentul dat de forțele de întidere = momentu ldat
de forțele de compresiune (suma de forțe pe x = 0)

De aici se poate calcula aria totală de armătură necesară în

zona întinsă a secțiunii.

4.7 ÎNCOVOIEREA OBLICĂ

REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

Dacă încărcarea este aplicată îtr-un plan înclinat față de axele de simetrie, încovoiere va avea
loc după o axă înclinate astfel A.N va fi înclinată cu un unghi θ față de axa XX iar deplasarea va
avea loc perpendicular pe axa neutră (A.N).

Într-un astfel de caz este convenabil ca forța înclinată P să se descompună după direcțiile
axelor de simetrie XX și YY și după se paote aplica teoria simplă a încovoierii dar care are loc în
acest caz atât după axa XX cât și după axa YY.

Se presupune că încovoierea are loc simulta după ambele axe de simentrie, tensiunea totală în
punctul de coordonate (x,y) de pe secțiune se determinp din efectul combinat algebric al
acțiunii încovoierii considerat separat după fiecare axă de simetrie folosind convenția de
semne pentru tensiuni (întindere – pozitiv / compresiune – negativ)

Astfel:

Ecuația ce determină unghiul de înclinare al axei neutre

rezultă din relația de mai sus, știind că în dreptul axei neutre tensiunea σ =0.

Astfel rezultă:

4.8 COMBINAȚIA M+N (ÎNCOVOIERE CU EFORT AXIAL) – ÎNCĂRCARE EXCENTRICĂ.

REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

O încărcare axială aplicată încentric induce simultan atât efort axial cât și încovoiere.

Efortul axial N poate fi atât întindere sau compresiune

a) ÎNCĂRCARE EXCENTRICĂ FAȚĂ DE O SINGURĂ AXĂ

Încărcarea este aplicată excentrc față de una din axele de simetrie cu o excentricitate e.

Tensiunea în oricare punct al secțiunii se obține calculând tensiunea rezultată în urma

încovierii (calculată aplicând teoria simplă a încovoierii) la care se adaugă tensiunea rezultată
în urma efortului axial, din acel punct, ținând seama de convenția de semne.

N M∗y
σ= ± dat M =N∗e
A I

Rezultă:

N N∗e∗y
σ= ±
A I

- semnul pozitiv se folosește când atât încovoierea cât și efortul axial au același efect
asupra fibrei.
- semnul negativ se folosește când încovoierea și efortul axial au efecte opuse asupra
fibrei.

Orice încărcare excentrică se poate trata ca și o încărcare axială ce trece prin centrul e treutate
al secțiunii + un moment/momente funcție de modul n care este excentrică încărcarea.

Poziția axei neutre:

REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

Se obține din considerentul că în dreptul A.N. tensiunea σ =0

N N∗e∗y 1 e∗y
σ=
A
±
I
=N∗ ±
A I (
=0 )
De unde:

I
y A . N .=±
A∗e

Astfel când încărcarea este excentrică față de o singură axă de simetrie N.A va fi paralelă cu
această axă de simetrie.

OBS:

Cu cât este mai amre excentricitatea cu atât va fi mai aproape A.N de axa de simetrie (ce trece
prin centrul de greutate al secțiunii). OBSP: cu cât excentricitatea mai este mai mare cu atât
influența momentului încovoietor este mai mare față de influența efortului axial, rezultă axa
neutră tinde spre poziția pe care o are în cazul încovoierii pure care este exact poziția axei de
simetrie care trece pri ncentrul de greutate al secțiunii.

b) ÎNCĂRCARE EXCENTRICĂ DUPĂ AMBELE AXE

În unele cazuri încărcarea este aplicată excentric față de ambele axe de simetrie rezultând efort
axial + încovoiere după ambele axe de simetrie ale secțiunii.

Astfel pentru o secțiune unde avem o forță P aplicată cu o excentricitate h respectiv k fașă de
axele x respectiv y, tensiunea totală în fibra având coordonatele (x,y) este dată de relația:

N N∗h∗x N∗k∗y
σ (x , y )= ± ±
A I yy I xx

Poziția axei neutre:

REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

σ ( x , y ) =0

Rezultă:

N N∗h∗x N∗k∗y
± ± =0
A I yy I xx

A∗h∗x A∗k∗y
± =± 1
I yy I xx

Această ecuație este una liniară în x și y astfel încât A.N. este o linie treaptă.

De rețint faptul că axa neutră nu neapărat taie secțiunea.

Relația de mai sus se poate simplifica astfel:

I yy 2 I xx 2
=i y și =i x
A A

Astfel:

h∗x k∗y
± 2 =±1
i 2y ix

Pentru a determina punctul în care axa neutră taie axa x considerăm y=0

h∗x i 2y
2
=± 1 de unde x A.N =±
iy h

Pentru a determina punctul în care axa neutră taie axa y considerăm x=0

k∗y i 2x
± 2
=± 1 de unde y A. N =∓
ix k
REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

4.9 REGULA SFERTULUI DE MIJLOC ȘI TREIMII DE MIJLOC (SÂMBURELE CENTRAL)

Pentru materialele care nu au o rezistență prea bună la întindere, este foarte important să evită
apariția eforturilor de întindere în secțiune.

Dacă încărcarea excentrică este aplicată în interiorul unei arii (numite sâmburele central), nu
vor rezulta zone întinse pe secțiune indiferent de valoarea forței de compresiune.

Elementele solicitate la compresiune cele mai întâlnite în proiectare sunt stâlpii și fundațiile.

Tipurile de secțiuni tratate aici sunt secțiunea dreptunghiulară și cea circulară. Încărcarea
axială este de compresiune. OBSP: Dacă avem un N întindere nu prea avem cum să evităm
solicitarea de întindere a secțiunii.

Tensiunia în ori punctu lde coordoante (x,y) al secțiunii reiese din relația (excentricitate după
ambele axe).

N N∗h∗x N∗k∗y
σ (x , y )= ± ±
A I yy I xx

Astfel, fiind aplicată o încărcare de compresiune, cele mai severe tensiuni de întindere sunt
introduse cân ultimii doi termeni au valoarea lor maximă:

N N∗h∗x N∗k∗y
σ ( x , y )= − −
A I yy I xx

Tensiunile din momente sunt maxime în fibrele cele mai îndepărtate de axa neutră
(considerată în cazul încovoierii pure că axa nutră este aceasși cu axa ărincipală a secțiunii)

Astfel:

b d
x= și y=
2 2

d – înălțimea secțiunii

Pentru secțiune dreptunghiulară:

b∗d 3 d∗b 3
A=b∗d ; I xx = ; I yy =
12 12

1 h∗b/2 k∗d /2
σ ( x , y ) =N∗
( − −
b∗d d∗b / 12 b∗d 3 /12
3 )
σ ( x , y ) =N∗
( b∗d1 − d∗b
6∗h 6∗k
−
b∗d )
2 2

N 6∗h 6∗k
σ ( x , y )=
b∗d (
∗ 1−
b
−
d )
REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

Pentru a nu rezulta întindere în secțiune rezultă σ ( x , y ) trebuie să fie ce mult zero.

N 6∗h 6∗k
σ ( x , y )=
b∗d (
∗ 1−
b
−
d
=0)
6∗h 6∗k
1− − =0
b d

h k 1
+ =
b d 6

Aceasta este o expresie liniară a cărei necunoscute sunt h și k (excentricitățile forței)

Relația a fost dedusă pentru cazul în care h și k sunt pozitive (deoarece forța N este de
compresiune) asta înseamnă că h și k sunt în cadranul 1.

Considerând pe rând fircare excentricitate zero rezultă linia ce taie axele de coordonate =
limita sâmburelui central pentru cadranul 1

Cadranul 1 (h – pozitiv, k – pozitiv)

d b
h=0 rezultă k= respectiv k =0 rezultă h=
6 6

Cadranul 2 (h – negativ, k – pozitiv)

d −b
h=0 rezultă k= respectiv k =0 rezultă h=
6 6

Cadranul 3 (h – negativ, k – negativ)

−d −b
h=0 rezultă k= respectiv k =0 rezultă h=
6 6

Cadranul 4 (h – pozitiv, k – negativ)

REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

−d b
h=0 rezultă k= respec tiv k=0 rezultă h=
6 6

Pentru secțiune circulară:

Pentru secțiuni circulare de diamentru d oricare ar fi poziția forței axiale N (de compresiune) o
axă de simetrie va trece prin punctul de aplicație al forței. Din acest motiv problema e reduce la
o problemă unde avem excentricitate doar după o singură axă de simetrie.

N N∗e∗y
σ= ±
A I

π∗d 2 π∗d 4 π∗d 4

A= ; I xx= =I yy=
4 64 64

1 e∗d /2
σ =N∗
( −
π∗d /4 π∗d 4 /64
2 )
N e∗d /2
σ= 2
π∗d /4 (
∗ 1− 2
d /16 )
Pentru a nu rezulta întindere în secțiune rezultă σ ( x , y ) trebuie să fie ce mult zero.

e∗d /2
1− =0
π∗d2 /16

e∗8
1− =0
d

Rezultă relația:

e 1 d
= de unde e=
d 8 8

Excentricitatea reprezintă distanța maximă pe orice direcție radial față de centru de greutate al
secțiunii.

Grafic este reprezentată zona sâmburelui central (partea hașurată) / limita sâmburelui central
REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

4.10 Tensiuni tangențiale rezultate datorită încovoierii (Vezi Cap.7)

4.11 Energia de deformație care se produce în timpul încovoierii

4.12 Limitările pentru teoria simplă a încovoierii (simple theory of bending)

În practică teoria are anumite limitări funcție de gradul în care aceste presupuneri se pot
considera a fi adevărate.

Analiza ipotezelor.

Ipoteza 1: Tensiunile sunt proporționale cu distanța de la axa neutră (axa în care tensiunea
este zero)

- ipoteza este corectă în cazul secțiunilor omogene ce sunt solicitate în raza elastică de
comportare a materialului (σ ≠ E∗ε)
- ipoteza este incorectă în afara razei de comportare elastice a materialului când:
- pentru grinzi compuse din mai multe tipuri de materiale (materiale cu proprietăți
diferite). în acest caz trebuie folosit conceptul de secțiune echivalentă (prezentat la 4.5)