1) Prezentați un monument arhitectural.

Mănăstirea Voroneț

Mănăstirea Voroneț este cunoscută și sub numele de Capela Sixtină a Estului, fiind un
complex monahal medieval construit in satul Voroneț. Astăzi aparține de orașul Gura
Humorului.

Mănăstirea este una dintre cele mai importante ctitorii ale lui Ștefan cel Mare (1457-
1504). A fost ridicată în 1488 timp de 3 luni și 3 săptămâni. Are proporții mici și plan
trilobat, precum și o turlă cu boltă moldovenească peste naos. Monumentul și-a păstrat în
mare parte forma inițială. În 1547 i s-a adăugat un pridvor închis cu o arhitectură
subordonată decorului pictat: peretele de vest al pridvorului nu prezintă deschideri, iar
zidurile exterioare sunt pictate din temelie până în streașină.

Mănăstirea Voroneț este formată din patru obiective: Biserica Sf. Gheorghe (ctitorită
în 1488 și cu pridvor din 1547), Ruine chilii (datând din secolele XV-XVIII), Clopotniță
(1488) și Zid de incintă (secolele XV-XVIII). Mănăstirea se regăsește pe Lista
monumentelor istorice din județul Suceava din 2015. Încă din 1993, Biserica Sf.
Gheorghe a mănăstirii a fost inclusă alături de alte 7 biserici din Nordul Moldovei pe lista
patrimoniului cultural mondial.

Mănăstirea Voroneț a reprezentat începând cu 1488 un centru important de credință și

cultură, aici viețuind monahul Daniil. Ștefan cel Mare a înzestrat mănăstirea cu mai multe
moșii (Știlbicani, etc.) și cărți valoroase (Tetraevanghelul din 1490). În 1490 a fost
înființată aici o scriptorie pentru copierea cărților de cult. Tot aici erau școliți copiii
boierilor și preoților, devenind preoți, copiști de cărți, dieci sau dascăli. Figuri marcante
în istoria mănăstirii au fost călugărul Pahomie și egumenul Macarie.

După anexarea teritoriului din N-V Moldovei (Bucovina) de către Imperiul

Habsburgic (anul 1774), drepturile și privilegiile mănăstirilor și bisericilor ortodoxe au
scăzut considerabil. Din 1785, biserica Sf. Gheorghe a funcționat ca biserică de parohie
până în 1991, iar multe dintre odoarele mănăstirii au fost transferate la mănăstirile
Dragomirna, Sucevița și Putna. În 1991, Mănăstirea Voroneț și-a reluat viața monahală
după 206 ani, aici viețuind călugărițe.

Pictura interioară a bisericii este în mare parte cea din timpul lui Ștefan cel Mare
(1496). Pictura altarului și naosului impresionează prin caracterul solemn și monumental.
Se remarcă Cina cea de Taină, Împărtășirea Apostolilor, Spălarea Picioarelor (altar),
Ciclul Patimilor și tabloul votiv al domnitorului Ștefan cel Mare (naos).

Pictura exterioară datează din perioada lui Petru Rareș și este considerată drept cea
mai reușită expresie artistică a artei medievale românești. Figurile biblice reprezentate
impresionează prin firescul lor, iar frescele sunt viu colorate, predominând verdele și
albastrul. Scenele iconografice au dimensiuni ample. Fațada de vest înfățișează o
impresionantă reprezentare a Judecății de Apoi. Reprezentările se remarcă și prin
elemente folclorice (arhangheli suflând în buciume, etc.). La interior se regăsesc jilțuri și
strane sculptate în lemn, ce datează din secolul al XVI-lea, mormântul mitropolitului
Grigore Roșca (pridvor) și mormântul sihastrului Daniil (pronaos).