Sunteți pe pagina 1din 6

Asamblarea roților dințate cilindrice

Operaţiile principale care se efectuează la asamblarea .acestor tipuri de angrenaje sunt


următoarele:

pregătirea roţilor, a arborilor.şi a carcaselor in care se montează;

asamblarea roţii din două bucăţi;

asamblarea roţii pe arbore;

verificarea angrenării.
Pregătirea roţilor, a arborilor şi a carcaselor. înainte de a se începe asam-
blarea propriu-zisă, este necesar să se facă o serie de verificări privind preci-
zia dimensională, rugozitatea suprafeţelor şi eventualele deformări ale roţilor
dinţate, ale arborilor sau ale carcaselor.
Nu se admit ovalităţi sau conicităţi ale alezajului sau ale arborelui peste limitele prescrise în,
documentaţia tehnică. Bavurile rămase pe muchiile dinţilor de la prelucrarea mecanică se în-
depărtează prin pilire sau răzuire
Asamblarea roţilor pe arbore. Asamblarea roţilor dinţate pe arbori poate
fi realizată în mai multe moduri, în funcţie de forma geometrică a părţii ar-
borelui pe care se montează roata, de momentul de răsucire transmis de la
arbore la roată, de soluţia adoptată pentru împiedicarea deplasării axiale
etc. în majoritatea cazurilor, roţile dinţate se asamblează pe suprafeţe cilin drice şi mai rar, pe
suprafeţe conice.
După ce arborele şi roata s-au pregătit în vederea asamblării, se montează pana în canalul
arborelui (acolo unde este cazul) şi apoi se introduce roata dinţată pe suprafaţa cilindrică de centrare
a arborelui.
Presarea roţilor pe arbori se realizează manual, în cazul roţilor de diametre mici, şi cu
dispozitive speciale sau cu prese, în cazul roţilor de diametre mijlocii şi mari.
La introducerea roţii pe arbore, o atenţie deosebită trebuie să se acorde centrării roţii pe arbore,
pentru a se evita montarea ei în poziţie necorespunzătoare.

Roţile dinţate funcţionează normal dacă la montarea lor se asigură paralelismul arborilor,
coincidenţa centrelor de greutate ale roţilor dinţate cu axele lor de rotaţie şi respectarea distanţei
dintre axele arborilor.
Controlul arborelui, cu roata dinţată montată, constă în verificarea bătăilor radiale şi frontale,
cu ajutorul unui dispozitiv special (fig. 10.4).
Pentru aceasta, arborele 7 se aşază pe prismele 2, iar acestea pe masa de control 3. Se reglează
înălţimea prismelor pentru ca arborele să fie perfect orizontal, folosindu-se comparatorul 4. Apoi,
între dinţii roţii 5 se introduc calibrul 6", peste care se aşază palpatorul 7, reglat în poziţia zero.
Se învârteşte roata dinţată cu 2 — 3 dinţi şi se măsoară abaterea faţă de poziţia zero. Bătaia
radială nu trebuie să fie mai mare de 0,025—0,075 mm.
Bătaia frontală se măsoară cu comparatorul <S' şi nu trebuie să fie mai mare de 0,10—0,15
mm.

Fig. 10.3. Verificarea dis- Fig. 10.4. Verificarea montării roţilor dinţate,
tanţei dintre axe şi a paralelismului : 1 —
carcasă; 2 — bucşă; 3 şi 4 — dornuri
calibrate; 5— micrometru de interior.

în cazul când bătăile frontale şi radiale depăşesc valorile admisibile, roata dinţată se
demontează de pe arbore şi se presează din nou, însă rotită cu un unghi oarecare faţă de poziţia
iniţială.
Dacă şi după aplicarea acestui procedeu abaterile sunt mai mari decât cele admisibile, atunci
roata se demontează şi se înlocuieşte cu alta. După aceste verificări, se montează arborii în lagăre şi
se efectuează controlul angrenării.
Verificarea angrenării. Controlul calităţii asamblării grupului de repere în cadrul
subansamblului sau ansamblului se face prin verificarea petei de contact (nu trebuie confundată

1
proba petei de contact în stare asamblată a angrenajului, cu proba petei de contact efectuată în stare
nemontată a angrenajului, când cele două roţi dinţate sunt fixate pe dornuri, prinse între vârfuri).
Pentru a efectua acest control, danturile celor două roţi ale angrenajului supus verificării sunt
mai întâi spălate şi degresate, după care flancurile dinţilor roţii dinţate conducătoare se vopsesc cu
un strat subţire de albastru de Paris sau amestec de negru de fum cu petrol. Apoi, roata
conducătoare se roteşte încet, de preferinţă manual, urmărindu-se amprentele lăsate pe flancurile
dinţilor roţii dinţate conduse. Se consideră că angrenarea este bună, şi deci roţile sunt corect
montate (fig. 10.5, a ) , dacă pata de contact acoperă partea centrală a dinţilor (40 — 60% din
înălţime şi 50 — 70% din lăţimea dinţilor). Pata de contact reprezentată în figura 10.5, b, deşi are o
poziţie centrală, este plasată prea aproape de fundul dintelui, ceea ce dovedeşte că alezajele
lagărelor sunt coaxiale, însă distanţa dintre axe este prea mică.
Dimpotrivă, pata reprezentată în figura 10.5, c dovedeşte că alezajele sunt coaxiale, distanţa
dintre axe este însă prea mare. Petele de contact deplasate lateral (fig. 10.5, d şi e) indică o
angrenate necorespunzătoare, fie datorită neparalelismului axelor celor doi arbori, fie datorită
montării greşite a roţilor pe arbori.
în practică, calitatea antrenării şi modul de funcţionare
a angrenajului se apreciază şi după zgomotul produs.
Roţile dinţate care angrenează între ele trebuie să se
rotească lin, iar zgomotul produs de ele să fie permanent
uniform.
Zgomotul prea mare sau schimbător se produce
totdeauna din cauza erorilor de execuţie sau de montare a
roţilor dinţate.
în funcţie de caracterul zgomotului produs în timpul
funcţionării se stabilesc şi cauzele pare le generează, şi
anume:
— zgomotul pulsat se datoreşte excentricităţii
roţilor;
— vâjâitul puternic şi şocurile se datoresc pasului
mare şi profilului neuniform;
— scârţâitul este generat de asperităţile de pe profilul
dinţilor etc.
U.
— scârţâitul este generat de asperităţile de pe profilul
dinţilor etc.
Tot pentru o funcţionare liniştită si corectă, jo- curile
laterale şt cele 'radiale trebuie să aibă valori
optime. Mărimea acestor jocuri este funcţie de dis-

2
tanţa dintre axe şi precizia de prelucrare a roţilor. Ele au ca efect presarea lubrifiantului şi griparea
roţilor în timpul funcţionării, iar în final uzura dinţilor, defectarea lagărelor şi îndoirea arborilor.
Jocurile laterale mari duc la şocuri, uzură rapidă şi chiar ruperea dinţilor. Pentru aceasta,
jocurile se verifică imediat după montarea angrenajului, ţinând seama de mărimea modulului şi de
clasa de precizie.
Jocul radial depinde de modul de prelucrare a dinţilor şi se ia 0,15—0,30 din valoarea
modulului.
Jocul dintre flancurile roţilor dinţate in angrenare se poate verifica manual, reglând roţile
conjugate la distanţa teoretică dintre axe şi determinând jocul total printr-un calibru de interstiţii sau
sârmă de plumb. Prin rotirea manuală a roţilor, sârma se turteşte între dinţi. Grosimea sârmelor
turtite se măsoară cu micrometrul.
Jocurile pot fi controlate mai precis cu ajutorul unor dispozitive speciale.

Asamblarea angrenajelor cu roţi dinţate conice

La asamblarea angrenajelor cu roţi dinţate conice se execută aceleaşi operaţii ca şi la roţile


dinţate cilindrice.
La asamblarea unui angrenaj cu roţi dinţate conice, ambele roţi trebuie aşezate astfel încât
vârfurile conurilor să se găsească într-un punct, iar generatoarele conurilor de rulare să coincidă.
Realizarea acestei aşezări constituie reglarea angrenării roţilor dinţate conice.
Pentru aceasta este necesar ca roţile conice să se deplaseze în lungul axelor respective, fie
ambele roţi, fie numai una dintre ele.
După ce s-a găsit poziţia reciprocă a roţilor dinţate, se face marcarea pentru ca la asamblările
ulterioare ambele roţi să poată fi aşezate în aceeaşi poziţie.
Jocul la flancuri, în cazul angrenării roţilor dinţate conice, reprezintă dinstanţa dintre flancurile
care nu transmit efort ale dinţilor roţilor îmbinate, cînd flancurile active sunt în contact. Acest joc se
poate verifica cu ajutorul calibrelor de interstiţii, al comparatorului sau al unei plăcuţe de plumb.
Mărimea acestui joc se stabileşte în raport cu precizia, dimensiunile şi modulul roţilor dinţate.
Contactul corect al dinţilor angrenajului montat se verifică în felul următor: dinţii unei roţi se
vopsesc şi ambele roţi dinţate se rotesc.
Pe dinţii roţii nevopsite apar pete, după care se apreciază calitatea angrenajului.
Se consideră că angrenarea este bună dacă pata de vopsea apare în partea subţire a dintelui roţii
dinţate, când rotile nu sunt în sarcină, iar sub sarcină, în poziţie centrală.
Dacă petele de vopsea sunt diferite, atunci asamblarea este considerată necorespunzătoare,
fiind generată de următoarele cauze:
— joc insuficient între flancurile roţilor (fig. 10.9, a ) ;
— unghiul dintre axe este mai mare decât cel prevăzut (fig. 10.9, b ) ;
— unghiul dintre axe este mai mic decât cel prescris (fig. 10.9, c ) .
Dacă petele de vopsea sunt situate pe o parte a dintelui, la capătul îngust, iar pe cealaltă parte,
la capătul gros, nu sunt pete de vopsea înseamnă că axele roţilor dinţate nu sunt în acelaşi plan.

La angrenarea roţilor dinţate conice elicoidale sau hipoide, datorită montajului greşit, petele de
vopsea, care se obţin prin rotirea în ambele sensuri, au poziţii şi mărimi diferite.
înlăturarea acestor defecte se poate realiza prin:
— apropierea roţii conduce de cea conducătoare (fig. 10.10, a şi d ) ;
— îndepărtarea roţii conduse de cea conducătoare (fig. 10.10, b şi c ) ;
— apropierea roţii conducătoare de axa roţii conduse (fig. 10.10, e ) sau nedepărtarea acestei
(fig. 10.10,).

Unghiul dintre axele roţilor dinţate conice ale unui angrenaj conic se verifică cu ajutorul unui
dorn calibrat 7, care se_jntroduce într-unui din alezajele din carcasă si al unui şablon 2, care se
introduce în celălalt alezaj .
Unghiul se verifică prin introducerea unui calibru de interstiţii între dorn şi şablon.
Dacă unghiul dintre cele două alezaje este de 90°, atunci între cele două braţe ale şablonului şi
dorn nu va exista joc.

10.1.3. Asamblarea angrenajelor meleate

4
Asamblarea angrenajelor melc-roată melcată se începe cu montarea roţii meleate, respectiv cu
montarea coroanei pe butucul roţii, dacă coroana es'te executată separat.
Operaţiile de asamblare a roţilor meleate pe arbori şi verificarea lor se execută asemănător cu
cele de la roţile dinţate cilindrice.
La asamblarea angrenajelor cu şurub-melc, problema principală o constituie asigurarea unei
angrenări corecte între şurubul-melc şi roata melcată. în acest scop, trebuie îndeplinite
următoarele condiţii:

5
— unghiul de încrucişare din axa şurubului-mclc şi axa roţii melcate să corespundă cu cel din
desenul de ansamblu sau de montaj;
— distanţa dintre centre trebuie să fie riguros păstrată;
— planul median al roţii melcate să conţină axa şurubului-mclc:
— jocul dintre flancuri să corespundă prescripţiilor tehnice;
— angrenajul să se poată roti uşor. »
După asamblarea angrenajului urmează varificarea poziţiei axului şuru-bului-melc, a modului
de funcţionare şi a contactului dinţilor şurubului-melc cu roata melcată.
Şi în cazul angrenajelor meleate aprecierea calităţii angrenării se face în urma verificării
mărimii şi poziţiei petelor de contact lăsate pe flancurile dinţilor rotii meleate.
Vopseaua se aplică pe suprafaţa elicoidală a şurubului-melc.
Un angrenaj melcat executat şi asamblat corect trebuie să se rotească uşor cu mâna, fără
înţepeniri în anumite poziţii. Rotirea greoaie sau înţepenirea în anumite poziţii indică existenţa unor
defecte, ca jocuri prea mici, dezaxări, grosimea mai mare sau neuniformă a dinţilor etc, care duc la
încălzirea exagerată, la intensificarea uzării şi la reducerea randamentului angrenării.