Înțelepciunea lui Iisus

Sirah, cap. XIX

1. Lucrătorul bețiv nu se va îmbogăți; cine disprețuiește
lucrurile neînsemnate va decădea puțin câte puțin.
2. Vinul și femeile îi duc în rătăcire și pe bărbații
iscusiți. Iar cine se alipește de desfrânate va fi tot
mai obraznic. EDITORIAL pagina 3
3. Putregaiul și viermii îl vor moșteni și omul obraznic Dumnezeu nu are nepoți, ci doar fii! – Sebastian Pleșcan
va ajunge la pierzanie.
4. Cine se încrede [prea] repede e ușuratic la inimă și LECȚIA BIBLICĂ PENTRU CEI MICI pagina 4
cine păcătuiește greșește față de sufletul său. „Vino binecuvântatul Domnului! Pentru ce stai afară?” – Alina Șindilar
5. Cine se bucură [de rău] în inima sa va fi osândit, dar
cine se împotrivește plăcerilor își va încununa viața. VERSETUL DE MEMORAT PENTRU CEI MICI pagina 5
6. Cine își înfrânează limba va trăi netulburat, iar
Oricefaceți, să faceți din toată inima – Claudia Ursu
cine urăște vorbăria va ocoli răul.
7. Să nu duci mai departe cuvinte [spuse de alții] și nu
CĂUTAȚI ÎN CARTEA DOMNULUI pagina 6-7
vei avea nicio pagubă.
8. Nici despre un prieten, nici despre un dușman să nu Răspunsuri mincinoase – Denisa Vișovan
povestești nimic și să nu dai nimic pe față decât dacă Izolări din Biblie. Cine sunt eu? – Denis Coșarbă
[tăcând] ai săvârși un păcat. De vorbă cu Isus – Sebastian Pleșcan
9. Căci acela se va păzi de tine și, când va avea
prilej, își va arăta ura. COPILĂRIA pagina 8-9
Daniela - partea a XXIII-a – Draga Ujeniuc
10. Ai auzit un cuvânt? Să moară odată cu tine!
Îndrăznește, că nu te va sparge! STATUTUL MORAL ȘI SPIRITUAL AL COPILULUI pagina 10-11
11. Pentru un singur cuvânt, nebunul va fi cuprins de
Credința în vreme de pandemie – Ruben Moț
chinuri ca femeia care naște, pentru pruncul ei.
12. Ca o săgeată înfiptă în coasta trupului, așa este un Programare divină – Marius Leahu
cuvânt în pântecele nebunului.
13. Întreabă-l cu de-amănuntul pe prietenul tău: BUNELE MANIERE pagina 12
poate nu a făcut nimic și chiar dacă a făcut ceva, să Un copil politicos „Mulțumesc” – Rebeca Dagău
nu mai facă.
14. Întreabă-l cu de-amănuntul pe aproapele tău: ISTORIA CREDINȚEI pagina 13
poate nu a spus nimic și chiar dacă a spus ceva, să nu El ce-ntrece orice bunătate – Andreea Culda
mai spună încă o dată.
15. Întreabă-l cu de-amănuntul pe prietenul tău, căci PREDICA PENTRU COPII pagina15
defăimarea apare deseori și nu te încrede în tot ce
Toma – Predicatorul
se spune.
16. Alunecăm uneori, dar nu cu bună știință. Și cine
PILDE pagina 16-17
nu a păcătuit cu limba sa?
17.Întreabă-l cu de-amănuntul pe aproapele tău Biblia, ghidul spre cer • Traista împărțită în două • Oglinda
înainte de a-l amenința și fă loc Legii Celui Preaînalt, Evangheliei • Biblia verificată în practică • Cumpărați-vă
care e fără de mânie. testamente  • Dumnezeu veghează asupra Bibliei • Sabia unui
18. Frica de Domnul te face bine primit [de El], dar
împărat • Da-mi cartea!
înțelepciunea câștigă iubirea Lui.
(continuare în pagina 18) RĂSPUNSURI, ÎNTREBĂRI ȘI PREMIANȚI pagina 18
Răspunsuri, întrebări
Fondurile necesare editării si distribuirii re-
vistei „Betel pentru copii si adolescenţi”, se constitu- ALTERNATIVE pagina 19
ie din donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc Mândria – Smerenia
să sprijine această lucrare pot depune bani în contul
MINUNATE SUNT LUCRĂRILE DOMNULUI pagina 20
Asociaţiei Creştine de caritate Gosen, deschis la
Corbul – Lavinia Șindilar
BCR Arad, având codul IBAN: RO 62RNCB 0015
0303 1877 0001.

Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!

Colectivul redacţiei
ISSN: 1583-2589
 Editorial
„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi, în toată înţelepciunea.” (Coloseni 3:16)

Dumnezeu
nu are nepoți,
ci doar fii!
Cum se realizează această naștere din
nou? Scriptura ne spune că este lucrarea lui
Dumnezeu, inițiată din dragoste, în baza
jertfei Domnului Isus, prin Cuvântul Lui. „Dar
Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru
dragostea cea mare cu care ne-a iubit, cu toate că
eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă
împreună cu Hristos.” (Efeseni 2:4-5) Iar apostolul
Iacov nuanțează astfel: ,,El, de bună voia Lui, ne-a
născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de
Un gospodar a pus o cloșcă pe niște ouă de rață și de
pârgă a făpturilor Lui.”(Iacov 1:18) Nașterea din nou înseamnă
găină. Când a venit ziua să iasă puii din găoace, găina s-a aflat
regenerare. Ai fost beneficiarul acestei regenerări? Omul
mamă a două feluri deosebite de puișori. Nu s-a neliniștit din
neregenerat, mort spiritual, nu îi este plăcut lui Dumnezeu
pricina aceasta, însă într-o zi a văzut, spre marea ei spaimă, că
pentru că firea cea veche, păcătoasă, pământească, nu poate
bobocii de rață au fugit spre o mlaștină din vecinătate. Erau
să I se supună lui Dumnezeu (Romani 8:8). La fel cum puii de
așa de încântați de prima lor plimbare pe apă, încât chemările
rață nu se supuneau chemării și cloncănitului cloștei. Ei aveau
stăruitoare ale ,,mamei” lor n-au fost în stare să-i aducă pe
o fire diferită de ceilalți pui, care au rămas în ascultare, fără
uscat. Puii de găină, dimpotrivă, n-au arătat nici cel mai mic
să se aventureze pe lac. Ca rățuștele să devină ascultătoare,
interes în a se aventura într-un astfel de loc și ar fi fost tare
ele ar fi avut nevoie de o fire asemănătoare puilor de găină.
nenorociți dacă ar fi fost duși acolo cu sila. Te-ai întrebat oare
Dacă lucrul acesta ar fi fost posibil și ar fi primit o nouă natură
de ce puii de găină erau așa de speriați de mlaștină, pe când
- ca cea a puișorilor de găină – îndemnurile mamei ar fi fost
rățuștele se bucurau din plin de ea? Răspunsul este unul banal.
ascultate. Datorită faptului că noi moștenim o fire răzvrătită
Pentru că puii de rață și puii de găină sunt diferiți. Ei au firi
față de Dumnezeu, îndemnurile Lui la ascultare nu sunt luate
distincte, cu predispoziții diferite.
în seamă de omul muritor. Totuși, El vrea să ne facă oameni
Tot așa există și pe plan spiritual două firi diferite. Una se
noi și copii ascultători. Dar lucrul acesta se poate realiza doar
numește firea pământească, pe care o moștenim prin nașterea
prin această lucrare sfântă a nașterii din nou. Lucrarea aceasta
biologică și cea de-a doua este firea dumnezeiască, pe care
nu se realizează în mod automat dacă cineva frecventează o
o primim când ne naștem din nou. Ele sunt diametral opuse.
biserică, obișnuiește să facă bine sau își împarte hrana cu alții.
Una vine de la omul pierdut, vinovat, căzut, iar cealaltă vine
Ea este produsul lucrării tainice a Duhului Sfânt în interiorul
de la Dumnezeu. Una este omenească și pătată, cealaltă este
ființei umane. Duhul Sfânt lucrează în interiorul ființei noastre
dumnezeiască și sfântă.
și ne face părtași firii dumnezeiești. Atunci când este realizată
Problema fundamentală a fiecărui om este că se naște
această lucrare în viețile noastre, ne sunt schimbate înclinațiile
din fire copil al mâniei și este mort în greșelile și păcatele sale.
și dorințele. O persoană născută din nou caută lucrurile lui
(Efeseni 2:1) Adică, ne-am născut vii din punct de vedere fizic,
Dumnezeu și tânjește după părtășia cu Dumnezeu. Ai fost tu
dar morți din punct de vedere spiritual. Poate ești un copil
născut din Dumnezeu? Ai siguranța că ești un copil al Lui? Nu
născut într-o familie de oameni credincioși și te întrebi: ,,Şi
uita, Dumnezeu are doar fii, nu are nepoți!
eu sunt un copil al mâniei? Dacă părinții mei sunt creștini, nu
În încheiere, vreau să spun că este necesar să te naști
sunt și eu un copil al lui Dumnezeu, nu moștenesc natura și
din nou pentru că nimeni nu se naște în lumea aceasta cu
firea Lui?” Nu, pentru că toţi oamenii au prin naşterea fizică o
statutul de fiu al lui Dumnezeu. Noi ne naștem rebeli față de
natură păcătoasă și au nevoie de nașterea din nou pentru a
Dumnezeu, doar nașterea din nou ne conferă posibilitatea de
intra în familia lui Dumnezeu. Cineva spunea că ,,Dumnezeu
a fi părtași firii dumnezeiești și având această fire nouă putem
nu are nepoți, Dumnezeu are doar fii”.
să ne supunem Regelui Regilor, să facem parte din poporul
Domnul Isus Hristos, când vorbea cu Nicodim, dorea
Lui și să rămânem în spațiul desemnat de El. A te naște din
să-i transmită ideea că fără realizarea nașterii din nou în viața
nou înseamnă să ai parte de o experiență spirituală care îți
lui, nu va deveni viu din punct de vedere spiritual. A fi mort
schimbă viața și cu adevărat vei fi numit un om nou.
spiritual înseamnă să fii despărțit de Dumnezeu, să nu te

bucuri de prezența Lui, să nu cunoști căile Sale, să îți trăiești
Sebastian Pleșcan
viața independent de El, să fii indiferent față de lucrurile Lui,
să fii chiar împotrivitor în mod deschis față de El, să îți dorești
doar beneficiile Lui și nu Persoana Lui.

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 3
 Lecția biblică pentru cei mici
„Învățăturile Tale sunt minunate...” Psalmul 119:129
„Vino, binecuvântatul
Domnului!
Pentru ce stai afară?”
(Geneza 24:31)
Copii, voi ați fost chemați vreodată cu acest apelativ,
,,binecuvântatul Domnului”? Cred că niciunul dintre voi nu s-ar
rușina de această adresare. Mai degrabă v-ați bucura, nu-i așa?
Ce cuvinte minunate! Cui i-au fost adresate oare?
Avraam cel credincios avea un rob bătrân, care a căpătat
trecere înaintea lui. Când Isaac, fiul promis de Dumnezeu cu
mulți ani în urmă a ajuns mare, acest rob a fost rugat să meargă
într-o altă țară pentru a-i aduce o soție. Acestui rob i-au fost
adresate aceste cuvinte minunate și e de dorit să se spună și
despre noi astfel de cuvinte binecuvântate.
Cel mai bătrân rob din casa lui Avraam a fost
binecuvântat de Domnul pentru credincioșia pe care o avea
față de stăpânul său, pe care Biblia îl numește „prietenul lui
Dumnezeu”. (Iacov 2:23) Nu ne este relatat în Biblie de la ce
vârstă devenise el robul lui Avraam, dar aflăm că acest om era
îngrijitorul tuturor averilor lui la o vârstă destul de înaintată.
(Geneza 24:2) Probabil i-a fost rob pe tot parcursul vieții. Viața
lui trăită în ascultare de stăpânul său și credincioșia cu care a
slujit l-au condus spre a fi un binecuvântat al Domnului.
Tu poți deveni un binecuvântat al Domnului prin ascultarea
față de părinți și profesori, împlinind cu credincioșie sarcinile
primite conform vârstei pe care o ai. Nu este înțelept să aștepți
cu nerăbdare să devii om mare pentru a îndeplini sarcinile cu
credincioșie doar la locul de muncă, deoarece Biblia ne spune:
„Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în
cele mari.” (Luca 16:10) Începând cu a fi credincios de mic în
lucrurile mici, vei reuși să fii un om credincios și când ți se vor
încredința „adevăratele bogății”. (Luca 16:11)
Robul a luat cu el zece cămile și toate lucrurile de preț ale
stăpânului său și a pornit în lunga călătorie spre Mesopotamia.
Cred că a văzut de multe ori cum stăpânul său vorbea cu
Dumnezeu prin rugăciune și de data aceasta a fost momentul
să înalțe chiar el o rugăciune spre Dumnezeul lui Avraam.
Ajuns în cetatea lui Nahor, s-a oprit lângă o fântână. Robul
dorea ca Dumnezeul lui Avraam să îl ajute pentru a duce fiului
stăpânului său soția potrivită. Nu sfârșise el încă de vorbit cu
Dumnezeu în rugăciune și a ieșit cu vadra pe umăr Rebeca.
Rebeca era o fată foarte frumosă, dar era și respectuoasă,
puternică și deosebit de harnică! Așa cum se întâmplă în orice
familie, treburile de pe lângă casă se împart membrilor familiei.
Poate uneori ne gândim că ceea ce avem noi de făcut este cel
mai mult și cel mai greu și, poate, suntem ispitiți să protestăm
atunci când ni se dă o sarcină de rezolvat. „Eu, fată, să duc o
vadră cu apă din afara localității până acasă, pe umăr?”, putea
obiecta Rebeca. Ea însă s-a dovedit a fi o fată puternică, dar și
foarte harnică, prin ascultarea de care a dat dovadă, mergând
după apa ce era de neapărată trebuință familiei.
4 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
Hărnicia dovedită prin ascultare a condus-o spre a fi o
binecuvântată a Domnului. Dacă ea nu ar fi mers după apă la
izvor și dacă nu ar fi dat apă robului lui Avraam și celor zece
cămile ale lui până „s-au săturat cămilele de băut” (Geneza
24:22), (rezerva de apă a unei cămile poate atinge o cantitate
între 100 și 150 litri), robul nu ar fi ales-o pe ea, nefiind în
conformitate cu ce a cerut el de la Domnul. Când uneori ți se
pare că e greu sau epuizant să faci tot ce ți se cere de către cei
mai mari, nu uita că „mâna celor harnici îmbogățește” (Proverbe
10:4), precum și „Binecuvântarea Domnului îmbogățește”!
(Proverbe 10:22) Așadar, prin hărnicia ta, poți deveni un
binecuvântat al Domnului!
A urmat ca robul să cunoască familia fratelui lui Avraam,
unde s-au bucurat împreună de modul minunat în care
Dumnezeu a coordonat lucrurile pentru a-i binecuvânta. Atât
părinții Rebecăi, cât și fratele ei au recunoscut că Dumnezeu
e singurul care poate da binecuvântarea. După ce au
binecuvântat-o pe fiica și sora lor, au lăsat-o să plece pentru a fi
o binecuvântare și o mângâiere pentru Isaac, fiul lui Avraam. În
urmă cu doar trei ani, mama lui Isaac a fost îngropată și durerea
încă persista în inima lui, care nu primise mângâiere. Isaac
se întorsese de la „Fântâna Celui viu care mă vede” (Geneza.
16:14), fiind conștient că Cel ce este viu în vecii vecilor ne vede
pretutindeni. Într-o seară a ieșit să cugete în taină pe câmp. Biblia
ne spune: „Cine cugetă la Cuvântul Domnului găsește fericirea.”
(Proverbe 16:20) Tu la ce cugeți? La ce alegi să te gândești când
ești singur? Dacă vrei să fii un binecuvântat al Domnului, cugetă
zi și noapte la Legea Lui! (Psalmul 1:2) Alege să petreci timpul cu
folos, ținând cont de faptul că tot ceea ce faci este sub privirile
Celui ce vede totul! Orice gând, orice cugetare, orice intenție,
orice faptă, orice efort, orice ascultare sau neascultare nu sunt
prea neînsemnate ca Acel ce vede totul să poată trece cu
vederea! Asemeni lui Isaac, fiind atent la modul cum îți petreci
timpul și, meditând la Cuvântul Domnului, poți ajunge să fii și tu
un binecuvântat al Domnului!
Rebeca, împreună cu alaiul de cămile condus de robul
lui Avraam, se apropia de casa stăpânului. A fost emoționată
să afle că cel ce venea în întâmpinarea lor urma să îi fie soț.
După ce robul a mărturisit stăpânului său toate lucrurile pe
care le făcuse și modul cum Dumnezeu i-a dat izbândă în
această călătorie, s-au bucurat, întristarea a dispărut și inimile
îndurerate au fost mângâiate.
Gândindu-mă la nunta acestei fete binecuvântate de
Domnul, nu pot să nu merg cu gândul la nunta ce o vom serba
 Versetul de memorat pentru cei mici
„Strâng Cuvântul Tău în inima mea...” Psalmul 119:11a

Orice facem,
să facem din
toată inima...
N u sfârșise el încă rugăciunea,
când, deodată, cu vadra pe umeri,
apăru Rebeca, fata lui Betuel. Era o
tânără foarte frumoasă! Ea s-a coborât
la izvor, și-a umplut vadra cu apă, apoi
s-a suit iarăși. Robul a alergat înaintea
ei, adresându-i-se rugător:
– Dă-mi, te rog, să beau puțină
apă din vadra ta!
– Bea, domnul meu! i-a răspuns
ea. Am să scot apă și pentru cămilele
tale, până vor bea și se vor sătura, se
oferi ea cu bunătate. A vărsat, deci, toată apa în adăpătoare și
a alergat iarăși la fântână ca să umple vadra. Astfel, a adăpat
toate cele 10 cămile ale robului. Ce fată harnică, plină de
bunătate și dăruită în lucrul ei! În plus, ea nu știa că tocmai
atitudinea ei exemplară îi vor aduce binecuvântarea de care
avea nevoie.
Interesant cum dintr-odată, rutina de toate zilele este
spulberată de o intervenție a unui anumit om călăuzit de
Dumnezeu. Aceste intervenții sunt rare, însă marcante,
devenind puncte de reper pentru tot restul vieții. Cu siguranță,
aceste întâmplări sunt proiectate după planul Său desăvârșit
ce-l alcătuise în Sine, înainte de întemeierea lumii, Însuși
Dumnezeu. Minunat este felul în care Dumnezeu îi implică pe
oamenii simpli în planurile Lui mărețe. Totuși, rutina zilnică are
un scop anume în viața fiecăruia. Se poate ca, la un moment dat,
viața ta să devină plictisitoare, să pară nesemnificativă, doar din
cauza rutinei, a repetării acelorași și acelorași lucruri, zi de zi.
Ei bine, aceste lucruri repetate zilnic, formează de fapt,
obiceiuri, care devin automatisme. Ce binecuvântați am fi
dacă întotdeauna ne-am respecta zilnic obiceiul de a sta de
vorbă cu Dumnezeu și de a ne hrăni din Cuvântul Său! Voi
faceți aceste lucruri zilnic, dragi copii?
Dacă ne îndeplinim cu scumpătate îndatoririle,
ascultându-ne părinții, ajutându-i pe cei de lângă noi, învățând
la școală, ori la orele de studiu biblic, făcându-ne întotdeauna
temele și alte sarcini ce ne revin, cu siguranță Dumnezeu ne
va binecuvânta sârguința. Însă în tot ceea ce facem, trebuie să
Îl implicăm pe El, pentru a avea izbândă. Dumnezeu a împlinit
dorința stăruitoare a slujitorului încrezător în El, tocmai pentru
faptul că L-a implicat în problema sa și I-a cerut călăuzirea.
Interesul, implicarea și dedicarea lui se pot observa din
conversația care a avut-o cu Avraam (Geneza 24:5-10) și din
rugăciunea lui către Dumnezeu. (Geneza 24:12-14) O călătorie
așa de lungă și cu o asemenea responsabilitate putea fi
încredințată doar cuiva care și-a dovedit credincioșia în trecut.
El slujea și lui Avraam, dar slujea și Domnului. Poți să te gândești
la ultima sarcină care ai primit-o de la mama sau tatăl tău? Ai
făcut-o din toată inima? Ai cerut explicații ca să poți realiza
mai bine sarcina sau te-ai prefăcut că nu înțelegi? Te-ai rugat
ca să poți îndeplini acea sarcină cu ajutorul lui Dumnezeu, așa
cum a făcut robul lui Avraam? El a cerut explicații stăpânului
său pentru că voia să stie exact ce are de făcut și apoi s-a rugat,
implorând ajutorul lui Dumnezeu. Dar tu? Când trebuie să
speli vasele, o faci din toată inima? Când ești rugat să îți ajuți
frații mai mici la teme, o faci ca pentru Domnul?
Ca să îți fie mai ușor să îndeplinești sarcinile pe care le
primești din partea părinților sau a profesorilor, te invit să
memorezi un verset, scris mulți ani mai târziu de apostolul
Pavel: ,,Orice faceți să faceți din toată inima, ca pentru Domnul,
nu ca pentru oameni, ca unii care știți că veți primi de la Domnul
răsplata moștenirii.” (Coloseni 3:23,24) Îți propun să îl citești de
trei sau patru ori, după care să încerci să îl spui din memorie.
Acum, dacă ai reușit să îl memorezi, cel puțin parțial, te
invit să te mai uiți o dată la el. Poți să descoperi și o promisiune
pentru cei care fac orice lucru ca pentru Domnul din toată
inima? Da, răsplata! Poate că uneori părinții tăi te răsplătesc
dacă faci un lucru care ți-a fost cerut, dar dacă îl faci din toată
inima, vei primi răsplată și din partea lui Dumnezeu. Cât de
minunată trebuie să fie aceasta!
Dragi copii, vă propun ca de acum încolo, să Îl implicăm
pe Dumnezeu în toate compartimentele vieții noastre și să
facem totul ca pentru El, pentru a primi binecuvântarea și
răsplata Sa.
Claudia Ursu

când va veni pe norii cerului mult așteptatul nostru Mire. Va fi frumos de nedescris când inimile celor de pe pământ vor fi
mângâiate și bucuria va fi deplină! Să ne străduim, așadar, să lucrăm cu credincioșie și mâini harnice, în ascultare și cugetând
mereu la Cuvântul Domnului, pentru ca în ziua cea mare să putem auzi cu toții cuvintele: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu”
(Matei 25:34) și nimeni să nu rămână afară!
Alina Șindilar

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 5
 Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi.” Isaia 34:16a

Răspunsuri mincinoase
Recunoașteți cine a dat următoarele răspunsuri care transmiteau informatii neadevărate și totodată
precizați întrebările dinaintea acestor răspunsuri.

Întrebarea Răspunsul Cine a răspuns întrebării?

„Ți-am auzit glasul în grădină și mi-a fost
frică, pentru că eram gol.”
„Nu știu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?”

„N-am râs.”

„Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare.”

„Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte.”

„Împăratul mi-a dat o poruncă și mi-a zis:
Nimeni să nu știe nimic de pricina pentru
care te trimit.”
„Au trecut pârâul.”
„Suie-te și Domnul îl va da în mâinile
împăratului.”
„Robul tău nu s-a dus nicăieri.”

„Da, cu atâta.”

,,Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină și din cuvintele tale vei fi osândit!”
(Matei 12:37)
Întrebări de reflecție:
1. Spui tu întotdeauna adevărul?
2. Ai fost vreodată mințit? Cum te-ai simțit?
3. Știi vreun verset care ne vorbește despre soarta mincinoșilor?
Denisa Vișovan

Izolări din Biblie: Cine sunt eu?

Șapte zile-n izolare, După lungi călătorii, Locul meu de izolare:

Eu am stat deoparte, Drumul s-a închis; „Casă deosebită”.
Fiindcă am vorbit de rău, Doi ani, izolat am fost Cauza izolării mele:
Cum scrie în Carte. În „regim deschis”. Hmm... nefericită.
După rugă, pocăință, Am primit vizitatori, Căci m-am semețit să pun
Eu m-am vindecat, Dar am stat în casă, Pe altar tămâie,
Dar poporul, după mine, Iar după eliberare, Slujbă rezervată celor
Tot a așteptat. Am plecat Acasă. Ce-s din preoție.

6 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi.” Isaia 34:16a

De vorbă cu Isus
Te invit să călătorim împreună prin Evanghelii și să asistăm la câteva dintre dialogurile
Domnului Isus. Eu am precizat cuvintele Domnului, iar tu va trebui să notezi cuvintele interlocutorilor și
unde scria aceasta în Scriptură.

CINE SUNT JUSTIFICAREA

ISUS
INTERLOCUTORII? RĂSPUNSULUI PRIN TEXT
„Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”

”Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator

cu cinci sute de lei, iar celălalt, cu cincizeci. Fiindcă
nu aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-
Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult”?

„De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce

oamenii aceștia”?

„Eu sunt, nu vă temeți!”

„Fățarnicilor, i-a răspuns Domnul”.

„Nevoiți-vă să intrați pe ușa cea strâmtă. Căci vă

spun că mulți vor căuta să intre, și nu vor putea”.

„Ce vrei să-ți fac”?

„Adu-ți degetele încoace și uită-te la mâinile Mele

și adu-ți mâna și pune-o în coasta mea, și nu fi
necredincios, ci credincios”.

„Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ți

pasă ție”?

”Prietene, ce ai venit să faci, fă”!

Sebastian Pleșcan

Drumul meu a început Așa fel de izolare Locul izolării mele

Cu neascultare, Rar am întâlnit: Singur l-am zidit
Iar ca leac, știți ce-am primit? Tatăl m-a chemat acasă, Și așa am stat acolo,
Exact: izolare! Dar nu m-a-ntâlnit. Trei ani, liniștit.
Trei zile și chiar trei nopți Chipul Lui eu L-am văzut Dup-aceea am forțat
A fost tratamentul. Doar după doi ani, Să rup izolarea,
Rugăciunea, pocăința, Când pe orzul lui Ioab Dar cu viața am plătit
Sunt medicamentul! Nu am dat doi bani. Prețul, evadarea.

Denis Coșarbă

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 7
 Copilăria
„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.” Proverbe 22:6

Daniela
partea a XXIII-a

Anul şcolar s-a terminat cu medii mari pentru Daniela. Ea nu

a participat la reuniunea de final de clasa a VIII-a. În inima ei, luase
decizia de a-L sluji pe Domnul Isus, indiferent de preţul ce trebuia
plătit. De altfel, în încercările vieţii, tot Dumnezeu i-a dat biruinţa
să rămână în ascultare de El. Acesta era lucrul cel mai important
pentru ea, să rămână în ascultare de voia lui Dumnezeu.
A venit şi emoţionanta zi când Daniela trebuia să îşi
mărturisească credinţa în apa botezului. Cercetase Scriptura
şi mai ales importanţa vitală a acestui botez. Era duminică
după amiază şi pastorul îi promisese că va veni la ea acasă,
împreună cu încă o persoană
tânără care ceruse botezul. Cei
care cereau botezul trebuia să Înscrisă în familia lui Dumnezeu
îşi aleagă bine locul unde se va
desfăşura evenimentul, departe
de văzul lumii, deoarece autorităţile nu permiteau botezurile
în ape curgătoare.
Daniela beneficia de apa Bistriţei, care era atât de aproape
de casa unde locuia ea. Casa era pe un deal, iar în vale, după
ce traversa drumul principal, mai cobora puţin, pe albia râului.
Câteodată, vara, mai cobora cu Lili pentru a spăla ţoalele de
pe jos. Le înmuia într-o vană, le săpunea şi pe urmă le freca cu
peria, pentru ca să dispară toate petele şi toată murdăria, iar în
final le clătea în apa râului.
Mama alesese un loc pe care i-l arătase Danielei ca fiind
potrivit pentru botez. Mai jos de casa lor, mai înspre stânga, se
forma o mică luncă cu iarbă şi pomi. Nu erau brazi acolo. Doar
nişte arbuşti subţiri de arţar şi mesteacăn, pe lângă care apa
Bistriţa îşi urma cursul şerpuit. Daniela îmbrăcă rochia albă, din
pânză moale, îşi potrivi pantofii, îşi pieptănă părul, privindu-se
în oglindă. Avea înfăţişarea unei mirese în aşteptare. Daniela
îşi puse pe cap un batic din pânză albă.
Pastorul întârzia să apară. Se făcuse întuneric şi el tot nu
venise, însă Daniela tot nu îşi pierduse încrederea. Mama şi Lili
pregăteau ceva la bucătărie. Daniela se aşeză pe un scaun la
masă şi dechise Scriptura la Evanghelia după Luca, capitolul
3:21 ,,După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus;
şi pe când se ruga, s-a deschis cerul şi Duhul Sfânt s-a pogorât
peste El, în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un
glas care zicea: Tu eşti Fiul Meu preaiubit: în Tine Îmi găsesc toată
plăcerea Mea.”
Inima îi zvâcnea tare în piept, auzindu-i parcă bătăile în
urechi: „Au venit! Ştiam eu că vor veni!” Erau fratele Candrea
Lăcătuş şi fratele Romaneţ. Mama îi conduse în camera unde
era Daniela.
– Sora Daniela, eşti hotărâtă să închei un legământ cu
Domnul în seara aceasta?
– Din toată inima! V-am aşteptat să veniţi, cu răbdare!
– Tânărul care a cerut şi el botezul şi trebuia să vină cu
noi, a amânat. Tu nu te răzgândeşti?
– Nicidecum, frate pastor, nicidecum! Daniela se ridică
în picioare. Vreau să Îl slujesc pe Dumnezeu până la sfârşitul
zilelor mele.
– Atunci să mergem! spuse pastorul, convins de faptul că
Daniela era hotărâtă să nu renunţe.
Mama a luat o lanternă pentru a le lumina calea, iar sora
ei Lili a ţinut-o pe Daniela de mână, căci ştia că Daniela este o
fire emotivă. I-a şoptit la ureche:
– Daniela, nu te îngrijora! Am încredere în tine că ai luat
o decizie bună şi să ştii că deși tu faci lucrurile mai încet decât
mine, le faci bine. Drumul pocăinţei duce spre rai. Ştiu că tu nu
te vei pripi în luarea deciziilor, dar parcă presimt eu că tu te vei
căsători înaintea mea, chiar dacă nu vorbeşti cu niciun băiat,
iar eu am deja un prieten.
– Ştiu, Lili, dar mai ştiu că tu nu i-ai spus mamei nimic
despre aceasta!
– Daniela, eu nu pot fi ca tine! Nu pot să îmi vărs inima
înaintea mamei. Vreau ca pentru mine să hotărăsc eu singură
ce am să fac în viaţă, nu mama. Tu încă te ţii de poala ei.
– E atâta protecţie, atâta pace atunci când cer sfatul
mamei, chiar în cele mai mărunte lucruri!
Luna îşi trimitea lumina ei suficient încât ei să poată
distinge cărarea prin luncă, apoi deodată se opri deasupra
apei. Valurile reci îşi vedeau nepăsătoare de drumul lor.
Undeva, pe o creangă, o bufniţă bătrână scotea sunete ce

8 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.” Proverbe 22:6
produceau fiori de-a lungul spinării. Nu era niciun om pe
drum, se auzea doar zgomotul valurilor lovindu-se de maluri.
Mama şi fraţii s-au oprit pe malul apei. În faţa lor s-a oprit şi
Daniela, ca o statuie de marmură albă, în aşteptare. Pastorul
spuse cu solemnitate gravă:
– În Efeseni, capitolul 3, cu versetul 5, apostolul Pavel
ne spune: „Este un singur Domn, o singură credinţă, un
singur botez!”, iar în 1 Petru, capitolul 3 cu versetul 21, stă
scris: „Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe
voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile
trupeşti, ci mărturia unui cuget curat, înaintea lui Dumnezeu
prin învierea lui Isus Hristos.”
Înaintea martorilor văzuţi şi nevăzuţi, te întreb, Daniela,
crezi în Dumnezeu Tatăl?
– Da, cred!
– Crezi în Fiul?
– Da, cred!
– Crezi în Duhul Sfânt?
– Da, cred!
– Pe baza credinţei tale, te botez în Numele Tatălui, al
Fiului şi al Duhului Sfânt! Amin!
Daniela a fost cufundată total în apa râului, ce, în
repeziciunea lui, i-a luat un pantof. Daniela şi-a ţinut respiraţia,
dar ieşind din apă, şi-a arătat bucuria, mulţumindu-le tuturor.
Pastorul i-a spus:
– În Galateni, capitolul 3 cu versetul 27, este scris: „Toţi
care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos”
şi versetul 29: „Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi sămânţa lui
Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.”
De acum încolo, trebuie să se vadă în viaţa ta o schimbare
în bine. În Romani, capitolul 6, cu versetul 4 este scris: „Noi,
deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună
cu El, pentru ca după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava
Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.”
În Marcu, capitolul 1 cu versetul 8, Ioan Botezătorul
spune: „Eu, da, v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza
cu Duhul Sfânt.” Acesta este Isus Hristos, care botează cu
Duhul Sfânt.
Pastorul strânse mâna Danielei:
– Dumnezeu să te ajute să păstrezi credinţa într-un cuget
curat până la sfârşitul vieţii tale, Daniela!
– Fiţi binecuvântaţi de Domnul! Vă mulţumesc din inimă,
scumpii mei fraţi în Domnul Isus Hristos!
– De acum poţi să te împărtăşeşti cu lucrarea de Cina
Domnului. Se oficiază în prima duminică din lună! spuse
fratele Romaneţ.
Când au ajuns la drumul principal, fraţii s-au urcat în
maşină, întorcându-se la Vatra Dornei. Daniela s-a grăbit înspre
casă, să îşi schimbe hainele ude. Lili îi puse pe umeri un prosop
gros, dar trupul Danielei tot tremura de frig. Odată ajunsă în
aşternutul cald, încercă să îşi usuce părul cu un prosop uscat.
Mama îi sărută fruntea.
– Sunt atât de fericită, fiica mea!
– Şi eu, mamă! Sfaturile tale mi-au fost de mare preţ! Tu
eşti darul cel mai preţios primit de la Dumnezeu, mamă!
– Ba tu eşti cadoul meu preţios, fiica mea!
– Mamă, mă gândesc la faptul că nu mai e mult şi
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24)
Copilăria
Domnul Isus va veni pe nori să îşi ia
la Sine poporul răscumpărat. Aş vrea
să mă hotărăsc să nu mă căsătoresc
vreodată. Vreau să rămân fecioară până
la sfârşitul vieţii.
Mama o privi cu uimire:
– Dumnezeu este Cel ce hotărăşte, fiica mea! Tot
El este Cel ce dă putere pentru împlinirea acestei hotărâri. În
cazul acesta, camera mea împodobită cu catifea s-a dus pe
apa sâmbetei!
– Aceasta se poate duce la îndeplinire, fie mă căsătoresc,
fie nu!
Lili, echipată în pijamale, îşi făcu loc în patul Danielei.
Mama le sărută de noapte bună.
– Daniela, am auzit ce ai vorbit cu mama! spuse Lili în
şoaptă. Mă mir cum de ţi-a trecut prin cap aşa ceva!
– M-am gândit de o bună bucată de vreme la sfaturile
apostolului Pavel din 1 Corinteni 7:25-26, despre fetele
fecioare: „Cât despre fecioare, nu am o poruncă din partea
Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat de la
Dumnezeu harul să fiu vrednic de crezare. Iată dar ce cred eu
că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum, este bine
pentru fiecare să rămână aşa cum este.”
Lilişor dragă, timpul trece aşa de repede şi viaţa îşi
are bucuriile şi necazurile ei, dar a fi căsătorit implică multă
responsabilitate.
– Ooo! Bănuiam eu! Tu vrei să fugi de responsabilitate!
Dacă ai şti cât de bine mă înţeleg eu cu prietenul meu Eugen,
ce frumos se poartă cu mine, e atât de bun, de ...
– Lili dragă, ştiu că e bun, dar în adevăratul sens al
cuvântului numai Dumnezeu este. Oamenii se pot preface.
Inima oamenilor e nespus de rea şi înşelătoare.
– Vorbeşti aşa pentru că nu ai fost niciodată îndrăgostită.
Dacă ai şti cât de mult îl iubesc pe Eugen şi cum mă intimidez
atunci când îl văd, încât nu îmi mai găsesc cuvintele. E ceva ce
nu pot descrie în cuvinte. Dragostea te arde ca un foc!
– Atunci fugi de ea, surioară! Pentru ce trebuie să te
perpeleşti atâta? Ce are băiatul acesta mai deosebit de ceilalţi
băieţi? Lili, eu vorbesc foarte serios: tu trebuie să discuţi
cu mama de problemele tale, mai ales că Eugen nu este
credincios. Cred că e băiatul şefului de secţie, de la atelierul
mecanic, domnul Ţiflea.
– Mama cu siguranţă nu mi-ar permite prietenia cu el,
din motivul pe care tocmai l-ai spus, dar crede-mă: îl iubesc şi
cred că Dumnezeu nu are nimic împotriva prieteniei noastre.
Mama nu a fost de acord când am vrut să merg la cursurile
de ospătari, pe motiv că pentru o fată credincioasă nu este
cuviincios să lucreze într-un restaurant. Eu nu sunt de acord cu
opiniile mamei, poate pentru ea e mai bine aşa cum crede, eu
însă vreau să îmi croiesc propriul meu drum în viaţă, cu propriile
mele convingeri şi cred că Dumnezeu îmi dă dreptate.
– Mă doare pentru tine, Lili! Apostolul Pavel vrea să ne
scutească de necazuri, pe când tu te grăbeşti să dai buzna în ele.
Nu, draga mea, nu te grăbi! Mama ar plânge şi i-ai frânge inima!
(continuarea în pagina 14)
9
 Statutul moral şi spiritual al copilului
„Caută să fii evlavios.” 1 Timotei 4:7b
Credinţă
în vremuri
de pandemie!
,,Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de
săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric,
nici de molima care bântuie ziua în amiaza mare. O mie să cadă
alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va
apropia.” (Psalmul 91:5-7)
Pe fondul pandemiei care a lovit omenirea în aceste
zile, dorim să aflăm care este atitudinea pe care Biblia
ne-o recomandă în situaţia dată, în calitate de copii ai lui
Dumnezeu.
Ce spune Sfânta Scriptură?
Apostolul Pavel îi scria lui Timotei: „Căci Dumnezeu
nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de
chibzuinţă.” (2 Timotei 1:7) Considerăm că, potrivit cu cele
spuse de Pavel, copiii lui Dumnezeu nu trebuie să manifeste
frică, nici să fie stăpâniţi de teamă, indiferent de situaţiile
prin care trec. În schimbul fricii, Pavel spune că un copil al lui
Dumnezeu trebuie să fie “dotat” de Duhul lui Dumnezeu cu
putere, dragoste şi chibzuinţă; înţelegem aşadar că trebuie
să avem o atitudine înţeleaptă şi echilibrată, manifestată prin
credinţa în Dumnezeu.
Poporul Israel în timpul urgiilor din Egipt
Când Dumnezeu Şi-a ridicat mâna ca să pedepsească
Egiptul, pentru a-l determina şi constrânge în acelaşi timp
pe Faraon să lase pe Israel să părăsească Egiptul, Dumnezeu
a făcut o diferență între evrei şi egipteni. În timpul celor 10
plăgi trimise de Dumnezeu peste Egipt, ţinutul Gosen, unde
erau aşezaţi israeliţii, a fost ocrotit de mâna puternică a lui
Dumnezeu. Iată cum prezintă cartea Exodul acest fapt: ,,Dar în
ziua aceea voi deosebi ţinutul Gosen, unde locuieşte poporul
Meu, şi acolo nu vor fi muşte, pentru ca să cunoşti că Eu, Domnul,
sunt în mijlocul ţinutului acestuia.  Voi face o deosebire între
poporul Meu şi poporul tău.” (Exodul 8:21-22) În acea situație,
Dumnezeu, în repetate rânduri, a făcut deosebire între evrei
și egipteni, pentru a-Și arăta puterea și a fi cunoscut ca
Dumnezeul lui Israel. Astfel, de urgiile ciuma vitelor, piatra,
întunericul și îngerul morții, Israel a fost păzit. Și tu te poţi
bucura te ocrotirea lui Dumnezeu dacă rămâi în ,,Gosenul”
sau hotarul stabilit de El pentru copiii Săi, adică respectarea
Cuvântului Său! Totuși Dumnezeu îngăduie uneori anumite
boli, ciumi, sau catastrofe chiar peste copiii Săi. Noi știm că în
astfel de situații se dovedește nădejdea nostră în realitatea
pregătită de Dumnezeu dincolo de moarte. De aceea, ca și
creștini trebuie să fim plini de pace. Să vedem care au fost
atitudinile altor creștini în vremuri asemănătoare. 1
10 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
Ciuma din 1527 – atitudinea lui Martin Luther
În anul 1517, cunoscutul oraş din Germania, Wittenberg,
a fost locul de unde a început reforma protestantă în toată
Europa, mişcare iniţiată de preotul şi călugărul catolic Martin
Luther. După numai o decadă de la aceasta, acelaşi oraş
și multe altele din Germania au fost devastate de ciuma
bubonică. Încă înainte de aceasta, în secolul al XIV-lea, această
molimă decimase jumătate din populaţia Europei. Consultat
de enoriaşi, dar şi de slujitorii bisericii recent formate, Martin
Luther avea să-şi prezinte poziţia printr-o scrisoare, unde
spunea, printre altele: ,,Mai întâi, voi cere lui Dumnezeu să fie
îndurător și să ne protejeze[…]. Dacă Domnul vrea să mă ia,
cu siguranță mă va găsi, însă eu trebuie să fac ceea ce este de
așteptat din partea mea, având grijă să nu fiu eu responsabil nici
de propria mea moarte și nici de a altora. Dacă aproapele meu are
nevoie de mine nu îl voi evita nici pe el, nici casa lui, ci voi merge
acolo. Credința care Îl onorează pe Domnul nu este nesăbuită
și nu Îl ispitește pe Dumnezeu.” Pe slujitori el îi îndemna să nu
părăsească oraşul, ci „să rămână neclintiți înaintea pericolului
morții” şi să-şi slujească turmele cu dăruire.
Holera din 1854 – atitudinea lui   Charles Haddon
Spurgeon
În anul 1854, Londra a fost confruntată cu o epidemie de
holeră. În această perioadă, tânarul predicator şi slujitor Charles
Haddon Spurgeon vizita casele credincioşilor, încurajându-i
şi acordându-le asistenţă spirituală, oficiind slujbele de
înmormântare şi îmbărbătându-i pe cei rămaşi în urmă. Într-o
seară, pe când acesta se întorcea obosit şi deznădăjduit de
la un serviciu de înmormântare, observă pe fereastra unei
case următorul text „Pentru că zici: «Domnul este locul meu de
adăpost!» și faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, de aceea
nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de
cortul tău.” (Psalmul 91:9-10) Citind aceste cuvinte, Spurgeon
mărturiseşte că s-a simiţit „în siguranță, reîmprospătat, îmbătat
de nemurire.”
(continuarea în pagina 14)
 Statutul moral şi spiritual al copilului
„Caută să fii evlavios.” 1 Timotei 4:7b

PROGRAMARE
DIVINA
Puţine sunt persoanele din Biblie în dreptul vieţii cărora înțelege deplin planul lui Dumnezeu cu privire la familia lor și
să nu găsim vreun aspect negativ; nu că aceștia nu au avut rolul lui în tot planul acesta.
păcat, dar Biblia nu ne evidențiează acest lucru. Aici îi putem Poate ai și tu o rugăciune la care nu ai primit încă răspuns.
încadra pe Iosif, pe Daniel, pe Neemia, pe Iov etc. Cu toate că Sau poate vei avea în viitor o cerere care va rămâne multă
acești oameni și-au trăit viața într-un mod exemplar, totuși au vreme pe lista de rugăciune. Oare la tine cât va dura până să
avut de suferit anumite lucruri. primești răspuns? Două zile, două luni, două trimestre, doi
Vreau să evidenţiez că orice persoană a trecut şi prin ani sau mai mult? Nu ştiu să rezolv ecuaţia aceasta. În viaţa
situaţii neplăcute în viaţă, situaţii dureroase pe plan fizic, pe lui Iosif au trecut treisprezece ani de la visele lui la împlinirea
plan sufletesc, sau ambele deopotrivă. Orice fiinţă încearcă să lor. Într-o afacere investim capital, într-o binecuvântare
iasă din astfel de situaţii neplăcute, triste, dureroase. Pentru investim timp şi răbdare. Să-i cerem Domnului să nu ne
realizarea acestui scop, oamenii apelează la Dumnezeu prin asculte cererile noastre pe care, dacă le-ar implini, ne-ar
rugăciune, dar de multe ori ni se pare că Dumnezeu parcă putea reduce sau chiar anula binecuvântarea. Vă recomand
doarme şi nu lucrează în vederea salvării noastre din aceste să arătaţi rezultatul ecuaţiei voastre şi altora care sunt încă în
situaţii. Majoritatea oamenilor urmează sfatul bun al lui examen, putând astfel sa îi încurajaţi.
Elifaz, dat lui Iov: ,,Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu De ce Dumnezeu „se joacă” cu sentimentele noastre,
I-aş spune necazul meu.” (Iov 5:8-16), dar se întâmplă că pentru ca apoi tot El să rezolve problema? Nu se poate rezolva
Dumnezeu tace sau, dacă vorbeşte, totuși „zăboveşte” fără de la început, fără să ne pună în diverse situaţii fără rezolvare?
pricină (considerăm noi). Cred că un răspuns potrivit este: pentru a-L cunoaşte şi pentru
În astfel de situaţii, Satan ne provoacă să ne pierdem a avea încredere în El!
răbdarea, astfel că încercăm noi să rezolvăm situaţia. Mai mult, Aceste încercări ale noastre au rolul de a-L cunoaste pe
putem observa în jurul nostru persoane mai puţin evlavioase Dumnezeu, de a ne creşte şi stimula credinţa și încrederea în
care, aflându-se în situaţii similare, au primit izbăvirea mult Domnul. La Dumnezeu toate au un rost, o logică, o explicaţie!
mai repede şi poate cu mai puţină rugăciune. Atunci reluăm Fiindcă noi nu le ştim pe toate şi nu vedem vreo rezolvare,
rezolvarea problemei, să observăm unde am greşit noi, dar ne tulburăm. Dumnezeu însă are soluţie pentru toate
nu găsim nimic nepotrivit. Urmează ispita de a considera că necunoscutele din viaţa noastră.
Domnul sigur a uitat de noi, sau dacă nu a uitat, atunci ne lasă Respectă programarea divină!
să ne descurcăm singuri; numai că, încercând să ne descurcăm,
există riscul să ne încurcăm mai mult. Marius Leahu
Să analizăm un caz particular pentru a înţelege
cele de mai sus. În Geneza, capitolul 40 îl surprindem
pe tânărul Iosif închis în temniţă alături de doi dregători
ai lui Faraon. Iosif îi surprinde într-o zi trişti şi îi întrebă
despre motivele tristeţii lor. Înţelegem de aici că în
celelalte zile Iosif şi cei doi dregători nu obişnuiau să fie
trişti, măcar că un astfel de loc te îndeamnă numai la
tristeţe. După ce Iosif le tâlcuieşte visele, se adresează
paharnicului ce urma să fie eliberat din temniţă, cu
următoarele cuvinte: „Scote-mă din casa aceasta”.
(Geneza 40:14) Cu alte cuvinte, Iosif îl roagă pe paharnic
să îl scoată din închisoare printr-o recomandare la
Faraon. Iosif se gândea că, în sfârşit, aceasta era soluţia
problemei lui. Gândiţi-vă ce rezultat ar fi avut această
soluţie, dacă Dumnezeu ar fi îngăduit să se întâmple
aşa. În cel mai bun caz ar fi fost eliberat din închisoare,
ar fi fost al nimănui, nu ar fi avut nimic şi nu am fi auzit
despre el niciodată. Ce bine a fost că paharnicul l-a
uitat pe Iosif! Dacă nu ar fi intervenit Domnul să dea
”delete” la această informaţie din mintea paharnicului,
Iosif nu s-ar fi ales cu nimic.
În cazul lui Iosif a mai durat doi ani până
ce Dumnezeu a adus rezolvarea problemei și un
deznodământ fericit. După ce Iosif își întâlnește frații,

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 11
 Bunele maniere
„...pentru căpătarea învățăturilor de bun simț, de dreptate, de judecată și de nepărtinire.”
Proverbe 1:3
Dragi copii, în numărul trecut al Revistei „Betel” a fost
prezentată formula specială „Te rog!”, pe care o adresăm atunci
când avem o cerere sau o rugăminte. Dar cum răspundem
atunci când se rezolvă cererea noastră? Prin aceste rânduri
scrise, doresc să cunoaștem mai mult și mai îndeaproape
cuvântul „mulțumesc” și starea de mulțumire. Am putea
spune că „mulțumesc” nu este un cuvânt oarecare, ci face
parte din categoria „cuvintelor speciale”. De ce? Pentru că
acest cuvânt, rostit atunci când este cazul, de cele mai multe
ori aduce satisfacție, bucurie și zâmbet pe fețele celor cu care
interacționăm.
Când și cui mulțumim?
Pentru fiecare amabilitate care ni se oferă, să răspundem
cu un „Mulțumesc!”. Acest lucru va aduce un sentiment plăcut
celui cu care interacționăm. Sfatul meu este să mulțumești
pentru orice lucru sau răspuns primit: mulțumește-i fratelui
mai mare pentru ajutorul acordat la teme, mulțumește-i
colegului pentru caietul împrumutat, mulțumește vânzătoarei
de la magazin pentru servire, mulțumește celui ce ți-a dat
întâietate să ieși înaintea lui din încăpere etc. Mulțumește atât
în familie, cât și prietenilor sau celor necunoscuți, pentru orice
favor, informații, lucruri sau ajutor primit. Mulțumește chiar și
atunci când răspunsul la cererea ta este unul negativ. Arată
întotdeauna amabilitate, aceasta te va face plăcut celor din
jurul tău.
Cum mulțumim?
Să evităm mulțumirile ironice, indiferent de răspunsul
primit la cerere. Mulțumirea însoțită de un zâmbet va fi
plăcută interlocutorului nostru și de cele mai multe ori,
zâmbetul se va întoarce la noi. Este demonstrat că, atunci
când zâmbim, folosim mai puțini mușchi decât folosim
atunci când ne încruntăm. Putem folosi urări sfinte alături de
mulțumire: „Dumnezeu să îți răsplătească!”, ,,Dumnezeu să te
binecuvânteze!”, ,,Dumnezeu să îți întoarcă binele făcut!”
De ce trebuie să mulțumim?
12 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
Un copil politicos
„Mulțumesc!”
„Mai întâi, mulțumesc Dumnezeului
meu, prin Isus Hristos, pentru voi
toți!” (Romani 1:8a)
Mulțumirea arată recunoștința pe care o avem față de
persoana cu care relaționăm. Mulțumind, îi putem influența și
pe cei din jurul nostru în a fi mulțumitori. Îmi aduc aminte de
un băiețel pe care îl aveam în grupa de copii la grădiniță. Deși
au trecut câțiva ani, mi-l amintesc mereu ca fiind „băiețelul
mulțumitor” din grupă. Mulțumea pentru absolut orice lucru.
Mulțumea când primea fișa de lucru, dar mulțumea și pentru
creion, mulțumea când se împărțeau caietele, mulțumea
când aranjam scăunelul pe care trebuia să se așeze fiind
pedepsit, mulțumea când îl mângâiam pe creștet, mulțumea
când îi uram bun venit și mulțumea la plecare. Colaborând
cu părinții săi, mi-am dat seama încă din primele zile că și ei
sunt la fel. Când îl aduceau la grădiniță, salutau și mulțumeau
pentru primire, când îl preluau de la grădiniță, mulțumeau
pentru grija arătată față de el. Chiar și azi, după ani de zile,
când întâlnesc copilul respectiv sau părinții lui, mintea mea,
involuntar, îmi amintește: „ei sunt oameni mulțumitori!”
Copilul acesta a preluat din comportamenul părinților săi și la
fel au fost și frățiorii săi care au urmat după el la grădiniță. Să
mulțumim și noi întotdeauna, căci prin aceasta putem fi un
exemplu pentru cei din jurul nostru.
Cum răspundem unei mulțumiri?
E important să mulțumim, dar la fel de important este să
nu uităm să răspundem unei mulțumiri adresate, cu formula:
„Cu plăcere! / Cu drag!”. E indicat să evităm expresiile „Pentru
nimic! / Pentru puțin!”, deoarece acestea tind să pună o
„barieră” între noi și persoana respectivă, care indirect arată
faptul că dorim menținerea unei distanțe față de aceea
persoană și chiar am prefera să nu mai apeleze la ajutorul
nostru.
Creștinul mulțumitor
Un creștin trebuie să mulțumească întotdeauna, Biblia
ne învață aceasta, iar mai mult decât oamenilor, trebuie să Îi
mulțumim lui Dumnezeu! Cel nemulțumitor mereu este supărat,
nervos și nu îi merge bine. Un exemplu este Iona, care nemulțumit
fiind de ceea ce i-a cerut Dumnezeu, în răzvrătirea lui a pornit spre
Tars, dar a ajuns în burta peștelui. Un alt exemplu este Acan. În
nemulțumirea lui, a luat din lucrurile date spre nimicire și a sfârșit
ucis cu pietre. Dacă Acan era mulțumit cu ceea ce avea și nu ar fi
lăcomit la lucrurile date spre nimicire, ar fi primit mult mai mult,
chiar ar fi moștenit țara Canaan împreună cu întreg Israelul, dar
nemulțumirea i-a adus moartea.

„...suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori...” Evrei 12:1
El ce-ntrece orice bunătate
Zi de zi, clipită de clipită / Eu primesc sfinte puteri de sus
Să înving mereu orice ispită / Fiind condus de-al meu iubit Isus.
El ce-ntrece orice bunătate / Îmi dă zilnic tot ce-are mai bun
Sunt convins că Domnul ştie toate / Lui mă-nchin şi tot Lui mă supun.
Mă ajută în orice încercare / Să mă-ncred doar în Cuvântul Tău
Ca să nu pierd dulcea mângâiere / Ce-o primesc mereu la sânul Tău.
Mă ajută ca-n orice durere / S-o primesc ca şi din mâna Ta
Ceas cu ceas purtat de-a Ta putere / Până ajunge-voi în ţara Ta.
După ce scrise ultimele versuri, Karolina puse
instrumentul de scris pe masă. Simți cum bucuria care vine
de la Dumnezeu și pacea Lui, care întrece orice pricepere, se
așeză ca o mângâiere pe inima ei și conștientiză, mai bine ca
niciodată până atunci, că Dumnezeu este suveran și poartă de
grijă copiilor Lui, chiar și atunci când necazul apare în viața
vreunui copil al Său.
Karolina W. Sandell-Berg era o tânără suedeză care a trăit
în secolul al XIX-lea. Ea s-a născut într-o familie luterană, în care
tatăl ei era pastor. Lina, căci așa i se spunea, și-a admirat foarte
mult tatăl, împreună cu care petrecea destul de mult timp.
Pentru că starea ei de sănătate era destul de firavă, prefera
să studieze lângă tatăl ei, în birou, decât să zburde cu ceilalți
copii de vârsta ei.
Preocuparea ei pentru poezie s-a putut observa încă
de timpuriu, pe când scria versuri prin care își exprima
recunoștința față de dragostea lui Dumnezeu. În copilărie
avusese o frumoasă experiență cu Dumnezeu, în care Tatăl
Ceresc îi ascultase rugăciunea. Paralizase parțial, și astfel a fost
nevoită să stea întinsă în pat o perioadă de timp. Dar într-o
zi, pe când familia ei era la slujba de la biserică, ea citise în
Biblie și se rugase lui Dumnezeu cu credință. Când veniseră
părinții acasă, o găsiseră pe Lina îmbrăcată în haine de zi și
sănătoasă complet. Acest lucru întărise credința și relația ei cu
Dumnezeu.
Pentru mulți oameni, o astfel de experiență reprezintă o
culme spirituală. Dar, pe lângă astfel de zile luminoase, viața
aduce cu ea și zile negre, în care durerea și suferința se strecoară
în inima omului, producând răni adânci. Și în viața Linei s-a
întâmplat un asemenea lucru. Într-o zi, pe când călătorea cu
tatăl ei într-o barcă, valurile au început să devină furioase, iar
barca se clătina în așa fel încât cu greu putea fi controlată. În
acele momente, tatăl Linei căzu din barcă în apele neliniștite
și nu a mai putut fi salvat.
Întoarsă acasă, Lina se simți profund îndurerată de
pierderea tatălui ei, omul pe care îl apreciase atât de mult.
După acest eveniment, Lina Îl căută pe Dumnezeu într-un mod
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24)
Istoria credinţei
deosebit. A început să citească mai mult Biblia, iar rugăciunile
ei erau adevărate oaze de viață pentru inima ei. Deși scrisese
versuri și înainte, după această grea încercare din viața ei,
versurile se revărsau din inima ei frântă, ca un izvor curat și
proaspăt. A scrie versuri era cel mai dulce mod prin care inima
ei era mângâiată de Dumnezeu. Toate imnurile ei reflectă o
încredere tandră și uneori copilărească în Mântuitorul ei, dar
cu un simț profund al prezenței Lui în viața ei.
După șapte ani de la moartea tatălui ei, înțelegând că
Dumnezeu este un Tată ce nu Își părăsește copiii nicio clipă,
indiferent de circumstanțele prin care trec, a compus acest
imn frumos, denumit Zi de zi, clipită de clipită.
Karolina Sandell-Berg a scris foarte multe imnuri care au
fost publicate mai apoi în diverse volume de imnuri, reviste,
sau alte publicații. Cu timpul, a primit numele de „Fanny
Crosby a Suediei”, având o mare contribuție la dezvoltarea
imnologiei creștine. De asemenea, imnurile ei au fost de un
real folos în perioada marii treziri din țările scandinave.
Karolina Sandell-Berg s-a căsătorit în anul 1867 cu Oscar
Berg, iar singurul lor copil a murit la naștere, acesta fiind un
nou motiv de mare întristare pentru Lina. Apoi, în 1892 s-a
îmbolnăvit de febră tifoidă, iar în anul 1903 a murit, la vârsta de
70 ani. Soțul ei a murit la câteva luni după ea, având probleme
de diabet.
Putem observa din puținele rânduri scrise aici că viața
acestei femei nu a fost una ușoară. Însă, în ciuda circumstanțelor
grele prin care a trecut, inima ei a rămas legată de Mântuitorul
ei, Cel care a murit pentru ea și i-a salvat sufletul din Împărăția
întunericului. Și-a trăit viața cu gândul la veșnicia slavei cu
Hristos, căci „suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să
fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă
de noi.” (Romani 8:18)
Data viitoare când vei avea ocazia să cânți această
cântare, gândește-te la dedicarea acestei femei pentru
Domnul și evaluează-ți și atașamentul tău față de El.123
Andreea Culda
Note de subsol
1 https://www.christianity.com/church/church-history/
timeline/1801-1900/lina-sandell-berg-songs-out-of-tragedy-
11630417.html
2 https://www.evangelical-times.org/51663/karolina-sandell-berg-
songs-out-of-tragedy/
3 Bebe și Bianca Ciaușu, Voi cânta doar despre Isus, Editura Casa
Cărții, Oradea, 2011
13
 Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi.” Isaia 34:16a
(continuarea din pagina 12)
Un copil
politicos
„M ulț ume s c!”
Mai sunt și alte exemple în
Biblie de oameni nemulțumitori,
dar noi să luăm exemplul celor
ce au trăit profund starea de
mulțumire. Domnul Isus, deși
e Fiu de Dumnezeu, a rostit
cuvinte de mulțumire: „Tată,
Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.”
(Ioan 11:41) Și Biblia ne învață
că voia lui Dumnezeu pentru noi
este să mulțumim: „Mulţumiţi
lui Dumnezeu pentru toate
lucrurile, căci aceasta este voia
lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu
privire la voi.” (1 Tesaloniceni
5:18)
Pentru a dobândi această
stare de mulțumire, vă îndemn
să citiți versetele din Biblie
cu privire la mulțumire și
recunoștință. Veți vedea că
mulțumirea este un izvor
nesecat de bucurie. De
asemenea, vă recomand să citiți
cartea „Pollyanna – Secretul
mulțumirii” scrisă de Harriet
Lummis Smith. Dobândind
starea de mulțumire, veți
vedea că inima vă va fi mereu
veselă, pentru „că cel cu
inima mulțumită, are un ospăț
necurmat.” (Proverbe 15:15)
„Negreșit, evlavia însoțită
de mulțumire este un mare
câștig.” (1 Timotei 6:6)
Rebeca Dagău
14 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
(continuarea din pagina 10)
Credinţă în vremuri
de pandemie!
În anul 1866, un nou val de holeră a lovit
din plin Anglia. Și de data aceasta, Spurgeon
a rămas ferm încredinţat în protecţia divină,
slujind cu devotament şi îndemnându-i pe
ceilalţi slujitori după cum urmează: „Acum
este, din nou, timpul slujirii; este vremea
noastră, a celor care iubiți sufletul uman.
Este posibil să vedeți oameni mai alarmați
decât s-ar cuveni; și chiar dacă panica lor ar fi
justificată, nu uitați că aveți ocazia să le faceți
bine. Luați cu voi balsamul Galaadului; când
rănile lor sângerează abundent, picurați-l
acolo. Voi Îl știți pe Cel care a murit salvând;
vorbiți-le despre El! Înălțați Crucea Lui în fața
ochilor lor. Spuneți-le că Dumnezeu S-a făcut
om pentru ca omul să fie înălțat la Dumnezeu.
Povestiți-le despre Calvar și despre chinul Lui,
și despre strigătele Lui, și despre sudoarea Lui
de sânge. Spuneți-le despre Isus Cel atârnat pe
cruce pentru mântuirea păcătoșilor. Spuneți-le
că „există viață pentru orice ochi ațintit asupra
Celui Răstignit”. Spuneți-le că Isus Hristos
poate să-i mântuiască pe toți cei care vin la
Dumnezeu prin El. Spuneți-le că El poate să-i
salveze chiar și în al unsprezecelea ceas și să
le spună, ca tâlharului muribund: „azi vei fi cu
Mine în Rai.”2
Concluzie
Putem învăța în această perioadă de
pandemie să ne încredem în Dumnezeu
necontenit. Putem învăța să slujim celor care
au nevoie de ajutorul nostru. Putem învăța
să fim responsabili, dar nu fricoși. Dumnezeu
are puterea, drag cititor, să ne păzească
şi spiritual şi fizic. Să urmăm exemplul
apostolului Pavel, care spunea: ,,Căci pentru
mine a trăi este Hristos, şi a muri este un câştig.”.
(Filipeni 1:21) Dumnezeu să ne ajute!
Ruben Moț
Note de subsol
1 Peter Morden, Charles Haddon Spurgeon -
Predicatorul poporului, Trad. Emanuela Geabou,
Editura Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din
România, București , 2011, p. 74-75.
2 Gene Fedele, Eroi ai credinței, Trad. Laurentiu
Păşcuţi, Editura Casa Cărţii, Oradea, 2004, p. 146-
147.
(continuarea din pagina 9)
Daniela
– Văd că nu mă înţelegi deloc, Daniela!
Tu eşti de fapt doar un copil îndrăgostit de
carte. Capul ţi-e plin de grija examenului. Îmi
pare rău că ţi-am împărtăşit secretele mele!
– Îmi pare rău, dar nu pot să te ajut cu
nimic, Lili! Singurul lucru pe care-l pot face
este să mă rog pentru tine, ca nu cumva
să regreţi vreodată ceea ce faci acum şi
regretele să îţi fie prea târzii.
– La orizont nu există niciun nor care să
ne umbrească iubirea!
– Dar nici o lumină călăuzitoare, ca să
ai toată siguranţa că eşti pe drumul cel bun,
care duce înspre fericire.
– Sunt fericită, Daniela, şi nădăjduiesc
să continue această fericire pentru mine! De
fapt, eu am venit să te felicit că te-ai botezat
şi nicidecum pentru ca să îmi deschid
inima înaintea ta, acum când mai ai doar
o săptămână până la examen. Iartă-mă,
surioară! Noapte bună!
– Noapte bună, Lili, şi mă repet:
uşurează-ţi povara înaintea mamei! Te va
înţelege mai mult decât crezi şi mai mult
decât mine, care nu am cum să înţeleg
sentimentele tale.
Daniela îşi încredinţă soarta vieţii în
mâna lui Dumnezeu. Singurul care nu a
dezamăgit-o vreodată. Totuşi, gândurile de
nelinişte cu privire la sora ei, Lili, îi frământau
inima. Şi examenul ce va urma îi aducea
nelinişte în inimă. O singură săptămână
o mai despărţea, o singură săptămână şi
va trebui să păşească în necunoscut. Oare
Dumnezeu o va însoţi? Oare va reuşi? Se va
întoarce cu lauri de victorie? Inima ei era în
flăcări de nelinişte, dar inima surorii ei, Lili,
era cuprinsă de un foc periculos, care putea
să se transforme în dezastru.
„Odihnă! Vreau odihnă şi pace pentru
sufletul meu, Doamne! Sunt doar un bebeluş
născut din nou ca Nicodim!”
VA URMA!
Draga Ujeniuc

„Fiule, ia aminte la înțelepciunea mea și pleacă urechea la învățătura mea.” Proverbe 5:1
Context: Între cei doisprezece
ucenici ai Domnului Isus Hristos,
cărora El le-a promis: „veţi
şedea pe douăsprezece scaune
de domnie şi veţi judeca pe cele
douăsprezece seminţii ale lui Israel” (Matei 19:28), unul se
chema Toma, „zis Geamăn” (Ioan 21:2). Nu ştiu de ce îi spuneau
Geamăn, dar scriu din ce ne-a lăsat scris despre el alt ucenic,
Ioan, cel care prezintă câteva episoade din viaţa fratelui şi
colegului său de slujbă. Doresc tuturor să ajungă să-l vadă pe
Toma în scaunul lui de domnie, „la înnoirea tuturor lucrurilor”,
în momentul inaugural al Împărăţiei lui Dumnezeu.
1. Toma, chemat să fie aproape de Domnul - „În zilele
acela, Isus S-a dus în munte să Se roage şi a petrecut toată
noaptea în rugăciune către Dumnezeu.” (Luca 6:12); „În urmă...
a chemat la El pe cine a vrut şi ei au venit la El. A rânduit dintre ei
doisprezece, ca să-i aibă cu Sine... Iată cei doisprezece pe care i-a
rânduit: Simon, căruia i-a pus numele Petru; Iacov, fiul lui Zebedei,
şi Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele Boanerghes, care,
tălmăcit, înseamnă: «Fiii tunetului»; Andrei; Filip; Bartolomeu;
Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon Canaanitul şi
Iuda iscarioteanul” (Marcu 3:13-19) Aşadar, în urma călăuzirii
primite după o noapte de rugăciune, într-o înţelegere deplină
cu Tatăl, Domnul a decis ca dintre mulţi care Îl urmau și între
cei care voia „ca să-i aibă cu Sine” să fie şi Toma.
Vei fi şi tu ales/aleasă în numărul celor mântuiţi? Întâi
au fost aleși doisprezece, apoi şaptezeci, iar apoi o mulţime
al cărei număr numai Domnul îl ştie. Cel ce cunoaşte „inimile
tuturor oamenilor” (Fapte 1:24) te poate alege încă din
copilărie, ca pe David, dacă vei fi cu inima curată și nu-ţi vei
pierde locul ca Iuda.
2. Toma, mereu aproape de Domnul - „Atunci Toma,,
a zis celorlalţi ucenici: «Haidem să mergem şi noi să murim
cu El!»” (Ioan 11:16); „Doamne” I-a zis Toma «nu ştim unde Te
duci; cum putem să ştim calea într-acolo?»” (Ioan 14:5) Cele
două intervenţii ale lui Toma arată că el voia să fie alături de
Domnul în orice împrejurare. În primul caz, era gata să meargă
să moară cu El în Iudeea, acolo unde viaţa Domnului era în
pericol. În al doilea caz, cuvintele lui exprimă teama ca nu
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24)
Predica pentru copii
Toma
cumva ei, care L-au urmat pe Domnul de mai bine de
trei ani şi cărora acum le-a spus că va pleca dintre ei,
să fie puşi în situaţia să nu-i mai dea de urmă. Domnul
a reţinut cuvintele lui şi a rostit atunci măreţul adevăr:
„Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl
decât prin Mine.” (Ioan 14:6)
Dacă ai fi trăit pe timpul Domnului Isus şi ai fi avut
posibilitatea să-L însoţeşti, te-ai fi dus după el ca acel
copil a cărui pâine şi ai cărui peşti le-a înmulţit Domnul?
Când scriu aceste cuvinte ,suntem în situaţia stării de
urgenţă; a trecut o lună de când nu ne-am mai putut
întâlni la adunare. Ţie îţi este dor de părtășia sfântă? Îţi
doreşti să cânţi din nou în Casa Domnului?
3. Toma, foarte aproape de Domnul - „Toma, zis Geamăn,
unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. Ceilalţi
ucenici i-au zis deci: «Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns:
„Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi
pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna
mea în coasta Lui, nu voi crede.» După opt zile, ucenicii lui Isus
erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau
uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: «Pace vouă!»
Apoi i-a zis lui Toma: «Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile
Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios,
ci credincios.» Drept răspuns, Toma I-a zis: «Domnul meu şi
Dumnezeul meu!» «Tomo» i-a zis Isus «pentru că M-ai văzut, ai
crezut. Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut.»” (Ioan 20:24-29)
Nu ştim din ce motiv Toma a lipsit, fapt ce l-a dezavantajat
faţă de ceilalţi ucenici, dar Domnul care ştie toate lucrurile i-a
oferit un mare har, după săptămâna lui de frământare între
credinţă şi necredinţă. Domnul i-a permis să fie foarte aproape
de El, să-L pipăie în locul rănilor răstignirii Sale. Cred că a fost
momentul în care Toma a fost cel mai aproape de Domnul. A
fost ocazia solemnă să-L proclame pe Învăţătorul Său: „Domnul
meu şi Dumnezeul meu!”
Îţi doreşti o experienţă care să spulbere orice îndoială
depre Domnul? Eu îţi doresc să ajungi la o credinţă de neclintit
în Domnul nostru care a înviat, S-a înălţat la cer, va reveni în
slavă şi ne va conduce în Împărăţia Lui glorioasă. La întâlnirea
cu El în slavă vor fi multe lucruri de privit şi de admirat. Va fi
ferice de toţi cei care cred, aşa cum a spus Domnul lui Toma,
căci atunci vom vedea şi pe Tatăl, cel pe care Filip, alt ucenic,
a vrut să-L vadă. Vom vedea toţi îngerii lui Dumnezeu şi,
bineînţeles, toţi sfinţii. Ce frumos va fi în Grădina Paradisului –
locul (re)vederilor mult dorite!
Predicatorul
15
 Pilde
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri.” Psalmul 78:3

Biblia, ghidul spre Cer

Se spune că I. L. Caragiale putea fi văzut în călătorii
purtând cu sine ,,Mersul trenurilor” şi Biblia. Întrebat de
cineva de ce le poartă mereu împreună, marele dramaturg,
adânc cunoscător al problemelor umane, ar fi explicat:
– Vezi matale, eu folosesc Mersul trenurilor ca sa
ajung cu bine la destinația dorită aici pe pământ, iar Biblia
mă ajută să ajung acolo unde doresc în viața veșnică.

Traista împărțită în două

Despre un cioban se spune că pleca totdeauna cu
oile având o traistă împărțită în două. Într-o parte își punea
merindea, iar în cealaltă Biblia, adică și merinde trupească
și merinde duhovnicească.
Odată un domn a fost în excursie pe acolo, l-a găsit
pe cioban citind în Biblie și l-a întrebat pentru ce citește în
cartea aceea.
– Pentru că sunt singur, răspunse ciobanul.
– Și parcă nu ești tot singur și dacă citești?
– Nu! Căci citind în cartea aceasta, stau de vorbă cu apostolii și prorocii, stau de vorbă cu Însuși Dumnezeu și
mă simt atât de fericit!

Oglinda Evangheliei
Un chinez a fost odată întrebat dacă a citit Evanghelia lui Hristos.
– N-am citit-o, a răspuns chinezul, dar am văzut-o.
– Și cum ai văzut-o?
– Am cunoscut, zise chinezul, un om de-al nostru care era groaza oamenilor, un mare tiran și asupritor. Însă de
când s-a încreștinat, el este blând ca o oaie; e bun și milostiv de parcă-i altul. Eu n-am citit Evanghelia lui Hristos, dar
am văzut-o și cred că este bună.
Viața unui creștin adevărat este o oglindă în care cei păcătoși pot vedea puterea Evangheliei.
În acest înțeles scria și apostolul Pavel: „Voi sunteți epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită
de toți oamenii. Voi sunteți arătați ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul
Dumnezeului celui viu; nu pe niște table de piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne.“ (2 Corinteni 3: 2-3)
Este și viața ta, cititorule o astfel de epistolă a lui Hristos?

Biblia verificată în practică

Un necredincios din Londra vorbea cu aprindere împotriva Bibliei, spunând că în ziua de azi nu mai poți avea
încredere într-o carte despre ale cărei origini nu ești prea sigur. Un creștin care stătea la o parte l-a întrebat dacă știe
ceva despre cel care a inventat tabla înmulțirii.
– Nu, a răspuns guralivul.
– Atunci, firește că nu accepți să te folosești de ea.
– Ba da, pentru că este verificată în practică.
– Tot așa este și cu Biblia, a replicat creștinul, și necredinciosul nu a mai avut ce spune.

16 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 Pilde
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri.” Psalmul 78:3

Cumpărați-vă Testamente
Într-un sat, un om a dorit să ofere sătenilor Noul Testament. Dar oamenii nici nu aveau
habar ce Carte era aceea.
– Cu ce fel de testamente umbli dumneata? Las’ că testamentul ni-l face notarul, când vom fi la
bătrânețe, zise unul.
– Lasă că nu avem averi pentru testamente! zise altul.
– Dragii mei, Testamentul acesta este un alt fel de testament. E un Testament făcut gata, pe care, citindu-l
cu luare-aminte, veți moșteni averi mari și vă veți face toți bogați și fericiți. Spun lucrul acesta din pățania mea. Eu
eram un om sărac și prăpădit, dar prin Testamentul acesta am fost îmbogățit și am primit fericirea, le-a răspuns
evanghelistul.

Dumnezeu veghează asupra Bibliei

La Paris, în Franța, a trăit unul dintre cei mai mari atei. Acesta era un scriitor cu numele de Voltaire și el L-a hulit
pe Dumnezeu. A scris multe lucruri urâte la adresa lui Dumnezeu și L-a batjocorit. În mod special era înverșunat
împotriva Bibliei. Printre altele a spus: ,,Lumea e încă proastă, de aceea mai crede și citește această carte de basme
și minciuni, dar eu sunt sigur că peste cincizeci de ani nu se va mai găsi nicio Biblie. Lumea se va deștepta și această
Carte de minciuni va dispărea.”
Știți ce s-a întâmplat mai apoi? După moartea lui Voltaire, în casa unde el a scris aceste lucruri împotriva Bibliei,
s-a deschis o tipografie care tipărește Biblii. Dumnezeu a vegheat în decursul vremurilor asupra Bibliei, astfel încât
nu doar că ea nu a dispărut, ci astăzi este cea mai citită și răspândită carte din lume.

Sabia unui împărat

În anul 1547 a fost încoronat ca rege al Angliei, Eduard al IV-lea. În ziua încoronării, i s-au adus trei săbii, ca o
închipuire a celor trei regate pe care le avea Anglia de atunci și pe care tânărul rege urma să le cârmuiască.
– Mai lipsește o sabie! zise regele înainte de clipa încoronării.
Toți curtenii se tulburară la auzul acestor cuvinte și începură a se întreba ce sabie mai lipsește. Atunci regele zise:
– Mai lipsește sabia Duhului Sfânt, Biblia. Să o aduceți aici și să o puneți în fruntea celorlalte trei, căci fără
această ,,sabie” nu voi putea
cârmui împărăția.
De atunci, la încoronarea
regilor din Anglia, este acolo
prezentă și sabia Duhului Sfânt.
(Efeseni 6:17)

Dă-mi cartea!
Un învățat care zăcea bolnav
în pat, a strigat pe fiul său:
– Fiule, dă-mi cartea!
– Ce carte să-ți dau, tată?
răspunse fiul deschizând
biblioteca.
– Fiule, spuse tatăl, nu este
decât o singură carte: Biblia! Ea
este cartea cărților, pe aceea să
mi-o dai. Numai ea mă mai poate
ajuta în aceste clipe grele de
boală!

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 17
 Răspunsuri, întrebări şi premianţi
„Când a fost de 12 ani... L-au găsit în Templu... ascultându-i şi punându-le întrebări”
Luca 2.42,46

Răspunsuri Întrebări
Răspunsuri 1. Ce cărți ale Bibliei prezintă numele celor ce le-au
la întrebările din numărul 69/trim. I /2020: scris?
2. Cine sunt nominalizați ca proroci și învățători în
1. Geneza 26. Biserica din Antiohia?
3. Timotei, Barnaba, Ioan Marcu, Sila, Dima, 3. Care dintre autorii Vechiului și Noului Testament au
Gaiu, Trofim, ... scris mai multe cărți?
5. Mantaua (2 Împărați 2:8). 4. Cum a vindecat Isus pe orbul din Betsaida?
6. Romani 16:24; Efeseni 6:23,24; 1 Petru 5:16; 5. Ce cărți ale Bibliei au mai mulți autori?
Iuda 2; Apcoalipsa 22:21; ... 6. Ce poate duce la împietrirea inimii unui om?
7. Andrei (Ioan 1:41,42). 7. Care ucenici au fost martori la evenimentul
9. Malhu (Ioan 18:10). schimbării la față al Domnului Isus?
8. De ce crezi că trebuie să ne rugăm în fiecare zi?
Vorbe cu tâlc 9. Ce cărți ale Bibliei sunt adresate unei singure
1. Casa lui Ieroboam si Baesa persoane?
2. Circuitul apei in natura 10. Ce legătură de rudenie era între Iuda și Iacov?

(continuarea din pagina 2)

Înțelepciunea lui Iisus Sirah, cap. XIX
19. Cunoașterea poruncilor Domnului este învățătură de
viață, aceia care fac cele ce Îi sunt pe plac, vor culege
roade din pomul nemuririi.
20. Orice înțelepciune e frica de Domnul și în orice
înțelepciune se află înfăptuirea Legii și recunoașterea
atotputerniciei ei.
21. Slujitorul care spune stăpânului său: „Nu voi face ceea
ce îți place!”, chiar dacă o face după aceea, îl mânie pe cel
care îl hrănește.
22. Știința răului nu este înțelepciune și în sfatul păcătoșilor
nu se află chibzuința.
23. Este o iscusință care-i spurcăciune și cel lipsit de
înțelepciune este un prost.
24. Mai bun este cel cu înțelegere puțină, dar cu frică [de
Domnul], decât cel plin cu pricepere, dar care încalcă Legea.
25. Este o iscusință minuțioasă, dar totuși nedreaptă și
e câte unul care lucrează cu viclenie pentru a-și pune în
lumină dreptatea, dar înțelept este cel care judecă cu
dreptate.
26. Este câte unul care umblă încovoiat de tristețe, dar
măruntaiele lui sunt pline de vicleșug.
27. Își ascunde fața, se preface că nu te aude și, când
nimeni nu bagă de seamă, se aruncă asupra ta.
28. Chiar dacă cineva, fiind prea slab, se va înfrâna de la
păcat, când va găsi prilejul, va săvârși răul.
29. După înfățișare se va cunoaște omul și după chipul cu
care te întâmpină îl vei recunoaște pe cel cu minte.
30. Îmbrăcămintea omului, felul cum râde și umbletul ne
arată ce fel de om este.

Premianți: Boariu Naomi, Gavrilă Ana, Kovaks Elida, Mandici Naomi,

Mureșan Emilia.
Vă aşteptăm răspunsurile până la data de
31.07.2020 Notă: Paginile care intră în concurs sunt:
pe adresa redacţiei, 6, 7 și 18.
La concursurile biblice sunt rugaţi să
Email rev_betel@yahoo.com participe copiii şi adolescenţii până la 18
Whats App la nr. +4 0740 268 125 ani. Vă mulţumim pentru înţelegere.
(răspunsurile vor fi scanate sau fotografiate la o calitate bună)

18 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 El va despărţi
oile la dreapta...
caprele la stânga
Matei 25:31-33
Mândria
Mândria omului atrage mânia Domnului!
Mândria este mama aroganței.
Nimeni nu este mai gol ca cel plin de el
însuși.
Un om mândru este asemănător cocoșului
care își închipuie că, în fiecare dimineață,
soarele se trezește devreme și răsare doar ca
să-l audă pe el cum cântă.
Mândria este așa de vicleană că, dacă nu
veghem, ajungem să fim mândri de smerenia
noastră!
Mulți curcani nu s-ar mai înfoia așa de tare în
fața gospodarului dacă ar putea vedea puțin
în viitorul care-i așteaptă.
Ascultă-mă, creştine, / Ţi-o spun fără ocol:
Dacă eşti plin de sine, / De Duhul Sfânt eşti gol!
„Mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge
înaintea căderii.”
(Proverbe 16:18)
„Mândria unui om îl coboară...”
(Proverbe 29:23)
,,Mândria omului va fi smerită şi trufia
oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi
înălţat în ziua aceea.” (Isaia 2:17)
„Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar
dă har celor smeriţi.”
(Iacov 4:6)
caprele la stânga oile la dreapta...
Smerenia
Smerenia o dobândim numai dacă prigonim
înfumurarea din noi până în cele mai dosnice
unghere.
Smerenia este o floare rară ce crește pe
mormântul lepădării de sine.
Mai bine simpli și smeriți și de Dumnezeu iubiți!
Smerenia nu este o mască, este un scut care
apără inima de pericolul mândriei.
Smerenia este tot atât de importantă pentru
evlavie ca şi rădăcina pentru plantă.
Prin smerenie îi putem învăţa pe alţii smerenia;
cu mândria nu-i putem smeri pe cei mândri.
„Când vine mândria, vine şi ruşinea, dar
înţelepciunea este cu cei smeriţi.”
(Proverbe 11:2)
„...smerenia merge înaintea slavei.”
(Proverbe 18:12)
„Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este
bogăţia, slava şi viaţa.”
(Proverbe 22:4)
„Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la
Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi
găsi odihnă pentru sufletele voastre.”
(Matei 11:29)
„Şi toţi, în legăturile voastre,
să fiţi împodobiţi cu smerenie.”
(1 Petru 5:5)
 Minunate sunt lucrările Domnului...
Corbul
„Uitați-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă,
nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar, și totuși
Dumnezeu îi hrănește. Cu cât mai de preț sunteți voi
decât păsările!” (Luca 12:24)
Dumnezeu a creat cu măiestrie diferite păsări, toate
după soiul lor. Acestea, prin cântul lor, Îl slăvesc pe Tatăl
Ceresc și umplu cu imnuri de veselie întreaga natură. Prin
glasul dăruit fiecăreia, penajul lor colorat și anvergura
aripilor, Creatorul Își dovedește gingășia și simțul estetic de
pictor iscusit. Dar corbul? Cine l-a creat? Desigur, Dumnezeu
a întocmit și Corbul comun (Corvus corax), care este o
pasăre cântătoare mare.
Corbul trăiește aproximativ 10-15 ani în sălbăticie, dar
sunt unii care ajung chiar vârsta de 40 de ani.
Un corb comun matur are între 56 și 69 cm în lungime
și cântărește între 0,69 și 1,63 kg, devenind una dintre cele
mai grele cântătoare. Anvergura aripilor este de 115–130 cm.
Ciocul este mare și ușor curbat, coada, puternică și alungită,
cea mai mare parte având un penaj negru și maro închis.
Penele de pe gât sunt alungite și ascuțite și bazele penelor
de pe gât au culoare gri-maroniu. În zbor, penele produc un
sunet scârțâitor, asemănat cu foșnetul de mătase.
Corbii comuni pot prospera într-un climat variat.
Aceștia se găsesc în întreaga lume: în habitatele temperate,
dar şi în deşerturi. În Tibet, trăiesc la altitudini de până la
5.000 m și la înălțimi de 6.350 m pe munte.
În general, corbii sunt certăreți, luptând pentru hrana
care o găsesc, dar s-au dovedit a fi extrem de devotați
familiilor lor. Fidelitatea corbilor este atât de mare, încât
nu își caută alt partener decât dacă cel actual a fost ucis sau
capturat. Biblia ne spune că și hrana corbilor este pregătită
de Dumnezeu și că aceștia, pe lângă faptul că o caută când
sunt flămânzi, strigă spre Dumnezeu. ,,Cine pregătește
corbului hrana, când puii lui strigă spre Dumnezeu, când
umblă rătăciți și flămânzi?” (Iov 38:41) Da, Dumnezeu aude
nu doar corbii care au un glas mai puternic, ci chiar glasul
puilor lor. ,,El dă hrană… puilor corbului când strigă.”
(Psalmul 147:9) Aceștia se hrănesc cu insecte, cereale,
fructe, animale mici și mâncare putredă.
Cuibul corbului este mare și construit fie în vârful unor
copaci bătrâni, fie pe stânci cât mai greu accesibile. Este
realizat din mai multe straturi de crengi împletite, pe care
le acoperă cu nămol, apoi cu alte materiale moi. Talentul
de constructor dăruit de Dumnezeu determină o serie de
variații în forma construirii cuiburilor.
Corbul este cunoscut și pentru inteligența lui de a rezolva
unele sarcini. În Biblie, avem scris despre anumite sarcini pe
care corbii le-au îndeplinit. Prima referire biblică la corb o
găsim în timpul potopului, atunci când Noe s-a folosit de unul
dintre ei. O altă sarcină deosebită pe care corbii au îndeplinit-o
a fost pe vremea lui Ilie: ,,Corbii îi aduceau pâine și carne
dimineața și pâine și carne seara…” (1 Împărați 17:6)
Corbii au o curiozitate înnăscută pentru imitarea
sunetelor din mediul lor, chiar limba oamenilor, de aceea
se consideră că aceste păsări au un ,,vocabular” vast și
complex. În comunicarea cu alți corbi, folosesc diferite
sunete: strigăte de alarmă, de urmărire sau de zbor, chiar
unele nonverbale, cum ar fi bătăile ciocului.
Corbii sunt singurele păsări care nu se tem de furtunile
puternice. Când se stârnește o astfel de furtună și celelalte
păsări stau ascunse, ei sunt singurii care au curajul să zboare,
se joacă fără griji în vântul puternic și execută manevre
acrobatice de zbor.
Dumnezeu a înzestrat corbul cu o înțelepciune
deosebită. Se consideră că ar fi mai inteligent decât oricare
altă pasăre. Creierul corbilor este unul dintre cele mai mari
creiere ale păsărilor. Au capacitatea de a rezolva probleme
care presupun până la opt pași distincți.
Inteligența excepțională de care corbul a dat dovadă
de-a lungul istoriei, dar și capacitatea sa deosebită, au creat
în jurul său nenumărate legende și mituri. Acestea au fost
sporite și de capacitatea lui de a fi îmblânzit cu ușurință, ca
și de a învăța un număr limitat de cuvinte.
Proporția dintre creier și volumul corporal, în cazul
corbilor, este cea mai mare în rândul tuturor speciilor de
păsări. Singura viețuitoare care are proporția creier-volum
corporal mai mare decât a corbului, este omul. Corbii sunt
considerați cele mai inteligente făpturi din lumea animală,
alături de cimpanzei și delfini.
Dumnezeu, în înțelepciunea Lui, a plămădit minunat
corbul! L-a binecuvântat cu tot ce are nevoie să trăiască,
a pus în el afecțiune pentru alți corbi, i-a dăruit diferite
abilități și o măsură de înțelepciune. Cu cât mai mult
face El acestea pentru noi, copiii Lui! Ne-a creat într-un
mod deosebit pe fiecare, ne-a dăruit diferite abilități,
înțelepciune și multe alte binecuvântări.
Să-L binecuvântăm pe acest Dumnezeu, „care singur
este înțelept”! (Romani 16:27)
Lavinia Șindilar
Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
„Revista Betel”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
Tel./Fax: 0257 272477, Mobil: 0740 437777, 0746 046080,
site: www.dragostepentruadevar.ro sau rev_betel@yahoo.com
Colectivul de redacţie:
Învăţătorii „Şcolii biblice pentru copii «Betel»”