Înțelepciunea lui Iisus

Sirah, cap. XVII

1. Printr-un singur om iscusit se va umple cetatea de
locuitori, dar neamul celor nelegiuiți va fi nimicit.
2. Multe astfel de lucruri au văzut ochii mei și
lucruri încă și mai grozave au auzit urechile mele. EDITORIAL pagina 3
3. În adunarea păcătoșilor, focul se va înteți și-n Școala - povară sau plăcere? – Editorii
neamul nesupus s-a întețit urgia.
4. Nu i-a iertat [Domnul] pe uriașii de altădată care LECȚIA BIBLICĂ PENTRU CEI MICI pagina 4
s-au răzvrătit întru tăria lor.
Curcubeul – Laura Leahu
5. N-a cruțat [cetatea] pribegiei lui Lot, de care S-a
scârbit din pricina trufiei locuitori lor.
VERSETUL DE MEMORAT PENTRU CEI MICI pagina 5
6. Nu a avut milă de neamul pierzaniei, de cei ce
se mândreau cu păcatele lor. Toate acestea El le-a Prețuiește timpul! – Alexia Bășcărău
făcut neamurilor cu inima împietrită și nu a fost
mângâiat de mulțimea sfinților Săi. CĂUTAȚI ÎN CARTEA DOMNULUI pagina 6-7
7. Și tot așa le-a făcut și celor șase sute de mii de Călătorii și mijloace de transport – Emanuel & Denisa Vișovan
pedestrași care se adunaseră laolaltă în împietrirea Aplicații practice; Sfaturi practice
inimii lor. Biciuindu-i, arătându-le îndurare, Pildele lui Isus 3/3
rănindu-i și vindecându-i, i-a ținut în îndurare și Cititori și scrieri
mustrare.
8. Chiar de-ar fi fost numai unul cu grumazul COPILĂRIA pagina 8-9
întărit, ar fi fost de mirare să scape nepedepsit.
Daniela - partea a XX-a – Draga Ujeniuc
Căci îndurarea și urgia se află la El, puternic întru
iertare, dar revărsând urgia.
STATUTUL MORAL ȘI SPIRITUAL AL COPILULUI pagina 10-11
9. Pe cât de multă Îi este îndurarea, pe atât de
multă Îi este și mustrarea; El judecă omul după Scrisoare de pe front – Larius Leahu
faptele lui. Isus, ce Nume Minunat – Emanuel Micurescu
10. Păcătosul nu va scăpa cu prada sa și răbdarea Cu cerul în gând – Timotei Pasargiu
omului evlavios nu va fi înșelată.
11. De orice milostenie va ține seama, fiecare va BUNELE MANIERE pagina 12
afla [răsplată] după faptele sale.
Să învățăm să dăruim! – Rebeca Dagău
12. Domnul l-a împietrit pe Faraon ca să nu-L
recunoască, pentru ca înfăptuirile Sale să fie
ISTORIA CREDINȚEI pagina 13
cunoscute sub cer.
13. Îndurarea Lui se arată întregii făpturi, lumina Cântări vechi din inimi noi –
și întunericul Lui le-a împărțit lui Adam.
14. Să nu spui: „Mă voi ascunde de Domnul și din PREDICA PENTRU COPII pagina15
înalt cine-și va aduce aminte de mine? În mulțimea Esau – Predicatorul
fără număr nu voi fi recunoscut. Ce înseamnă
sufletul meu în nemărginita creație?” PILDE pagina 16-17
15. Iată, cerul și cerul cerului, genunea și pământul Manualul utilizatorului – traducere: Bogdan Fereștean
se cutremură sub cercetarea Lui. Lumea întreagă a
M-a întors la Domnul o muscă • Oglinda spartă
fost creată și ființează prin voința Lui.

(continuare în pagina 18) RĂSPUNSURI, ÎNTREBĂRI ȘI PREMIANȚI pagina 18

Răspunsuri, întrebări
Fondurile necesare editării si distribuirii
revistei „Betel pentru copii si adolescenţi”, se con- ALTERNATIVE pagina 19
stituie din donaţii din ţară şi străinătate. Cei care Risipa – Economia
doresc să sprijine această lucrare pot depune MINUNATE SUNT LUCRĂRILE DOMNULUI pagina 20
bani în contul Asociaţiei Creştine de caritate Leul – Larisa Atudoroae
Gosen, deschis la BCR Arad, având codul IBAN:
RO 62RNCB 0015 0303 1877 0001.

Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!

Colectivul redacţiei
ISSN: 1583-2589

„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea.” (Coloseni 3:16)
Școala
povară
sau
plăcere?
Dragi copii, vă bucurați că începe școala? Unii poate
vor răspunde: ,,Nu, vacanța a trecut așa de repede, și când mă
gândesc iar la trezitul de dimineață, temele pentru acasă, lecții,
teste, teze, deja îmi doresc o nouă vacanță’’. Alții poate ar spune:
,,Da, abia aștept. M-am cam plictisit atâta timp doar acasă. Sunt
nerăbdător să îmi cunosc noii colegi, să învăț lucruri noi și să am
activitate din plin.” Desigur, această întrebare împarte orice
grup de copii în două, unii care se bucură și alții care se bucură
mai puțin. Dacă școala pentru tine este o plăcere, probabil că
deja ai mulțumit lui Dumnezeu pentru aceasta, dar dacă pentru
cineva școala este o povară, aș dori să te motivez să privești
școala ca o binecuvântare, înțelegând valoarea educației.
Știu, poate ai motive pentru care nu îți place la școală: poate
un profesor prea exigent, poate o materie pe care nu o poți
asimila, poate câțiva colegi batjocoritori, sau cineva care ți-a
făcut o nedreptate, poate locul în care ești poziționat în clasă,
poate călătorești destul de mult până la școală și ești nevoit să
te trezești devreme, poate…poate…poate…
Eu aș vrea să vă aduc aminte că nu în toate perioadele istoriei
oamenii au avut posibilitatea să scrie și să citească, așadar, să fie
școlarizați. Se cunoaște din istorie că scrierea a apărut în Orientul
Antic, în Egipt și Mesopotamia, zona geografică de unde avem
primele cărți din Biblie. Oare este la voia întâmplării că Moise,
omul lui Dumnezeu, a învățat în școlile Egiptului? Dumnezeu
a folosit descoperirile în domeniul scrisului de atunci pentru a
educa cel mai proeminent scriitor antic. Dumnezeu S-a revelat
mai întâi lui Moise, iar apoi, pe calea scrisului, Moise a putut
transmite întregii umanități mesajul lui Dumnezeu. Așadar, a
disprețui scrisul și cititul înseamnă a disprețui modalitatea prin
care Dumnezeu S-a revelat.
În acel context antic s-au dezvoltat, pe rând, diverse
forme de scriere. Una dintre ele este scrierea pictografică, o
modalitate de scriere ce se folosea de imagini simple care
redau evenimente, oameni ș.a. O altă formă de scriere a fost
scrierea hieroglifică, apărută în Egipt, o scriere ce cuprindea
aproximativ 5000 de semne. Scrierea cuneiformă folosea 600 de
semne grafice în formă de cuie, iar alfabetul fenician conținea
22 de litere și se scria de la dreapta la stânga. De la fenicieni,
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24)
Editorial
alfabetul a fost preluat de greci, apoi de romani. Scrisul nu era
ceva obișnuit pentru acea vreme, fiind cunoscut doar de către
preoți, funcționari sau scribi. Se scria pe piatră, lemn, tăblițe de
lut, papirus, foițe din lemn prelucrate dintr-un arbore (Cyperus
papyrus), pergament (piele de animal prelucrată), iar mult mai
târziu pe hârtie (apărută prima dată în China). Ți-ar fi plăcut
să înveți 600 sau 5000 de semne pentru a putea scrie? Astăzi
putem învăța să scriem mult mai ușor decât în acele timpuri.
Ei bine, având în vedere cele de mai sus, vă puteți da
seama că scrisul, și implicit cititul, erau ,,un lux”pentru vremurile
trecute. Nu oricine putea să scrie și să citească. Acum, oricine
merge la școală poate citi, și cine are un pix sau un creion și o
bucată de hârtie poate scrie. Ba chiar mai mult, putem scrie
în format digital, iar informația circulă în felul acesta foarte
repede. Pentru noi, astăzi, scrisul și cititul este o necesitate
fără de care nu ne putem descurca. Cu toate acestea, potrivit
statisticilor, aproximativ 40% din copiii cu vârsta de până la 15
ani din România sunt analfabeți funcțional –ceea ce înseamnă
că pot citi un text, dar nu îl pot înțelege sau reproduce cu
cuvintele lor.
La început de an școlar vă îndemnăm să citiți! Citiți Biblia!
Citiți literatură creștină de calitate! Citiți lecturile recomandate
pentru școală. Obișnuiți-vă să citiți, deoarece cărțile sunt
ferestre prin care putem vedea lumea din jur, iar Biblia este
fereastra prin care vedem Cerul!
Sunt unii cărora nu le place să citească, altora nu le place
nici să audă ce li se citește. Tu, cât de mult poți citi sau asculta
din Biblie fară să te plictisești? A fost un împărat, Ioiachim, care
nu a rezistat să audă decât trei sau patru foi, după care a tăiat
cartea din care i se citea și a aruncat-o în foc. (Ieremia 36:21)
Poate sunt unii copii care se plictisesc după prima sau a doua
foaie. Chiar dacă nu toți copiii credincioși excelează la toate
materiile de la școală, dar la citit toți ar trebui să aibă rezultate
bune. Ezra, cărturarul, a citit în fața poporului de dimineață
până la amiază, și chiar dacă a citit așa de mult, ni se spune că
,,tot poporul (format din cei care erau în stare să înțeleagă) a fost
(continuarea în pagina 5)
3
 Lecția biblică pentru cei mici
„Învățăturile Tale sunt minunate...” Psalmul 119:129
Curcubeul
Într-una din zile, Cristian a
venit acasă foarte entuziasmat. La
ora de fizică, doamna profesoară
le-a explicat fenomenul apariției
curcubeului pe cer, și a fost uimitor
pentru el să afle că fenomenul
acesta se manifesta prin apariția
pe cer a unui arc colorat atunci
când lumina soarelui se refractă în
picăturile de apă din atmosferă.
Următoarea zi, colegul său
de bancă, Beniamin, l-a invitat să
participe împreună cu el la programul
de la școala biblică pe care o frecventa în fiecare sâmbătă.
Bucuros, Crisitan a acceptat, așa că sâmbăta următoare cei doi
băieți au fost prezenți la întâlnirea care avea loc în cadrul școlii
biblice.
Aici, cei doi s-au bucurat de un timp minunat petrecut
alături de alți copii. Au cântat, s-au rugat, au făcut jocuri biblice,
dar ceea ce l-a surprins în cel mai plăcut mod a fost mesajul
transmis de una dintre învățătoare. Ea le-a povestit:
„După ce Adam și Eva au fost izgoniți din grădina Edenului,
urmașii acestora s-au înmulțit foarte mult pe Pământ, însă au
devenit niște ființe rele și păcătoase, având gândul îndreptat numai
înspre rău. Mâhnit de ceea ce devenise omul, creația mâinilor Sale,
Dumnezeu a decis să nimicească cu desăvârșire ființa umană.
Biblia ne spune că în contextul acelei vremi, în mijlocul
oamenilor care nu Îl căutau pe Dumnezeu, a fost un om care
era diferit de cei din vremea lui. Numele lui era Noe. El era un om
neprihănit, Îl iubea pe Dumnezeu și asculta de sfaturile Lui.
Într-o zi, Dumnezeu i-a vorbit lui Noe, și i-a spus planul Său
de nimicire a oamenilor care au umplut pământul cu răutatea
lor. Astfel, Dumnezeu l-a sfătuit pe Noe să construiască o corabie
din lemn de gofer, pe care să o tencuiască cu smoală atât pe
interior cât și pe exterior, deoarece va trimite un potop de ape pe
tot pământul prin care va nimici tot ce are viață. Dar pentrucă
Noe și familia lui Îi slujeau lui Dumnezeu, au căpătat îndurare și
salvare de la potop. De asemenea, Dumnezeu i-a poruncit lui Noe
să aducă în corabie animale din fiecare specie, pentru a fi salvate.
Noe a ascultat și a dus la îndeplinire tot ceea ce Dumnezeu i-a
cerut. Corabia avea trei etaje și cuprindea multe camere, era
tencuită cu smoală, și avea o singură fereastră sus.
Nu știm exact cât a durat construcția corabiei, dar când
aceasta a fost gata, Noe împreună cu familia sa, și viețuitoarele
din fiecare soi, au intrat în ea. După șapte zile, Dumnezeu a trimis
pe pământ o revărsare de ape cum nu a mai existat până atunci
și nici de atunci până în ziua de azi. Apele au crescut așa de mult
până au acoperit tot pământul. Ploaia a căzut pe pământ timp de
patruzeci de zile și patruzeci de nopți, nimicind astfel orice avea
suflare de viață. Apele au acoperit până și cel mai înalt munte
al planetei care exista pe vremea aceea, și s-au menținut la acel
nivel timp de o sută cincizeci de zile.
4 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
După aceste zile, izvoarele adâncului și ploaia, care
alimentau acest potop au fost oprite, iar apele au început să
scadă, corabia oprindu-se pe munții Ararat (munți ce se află
pe teritoriul Turciei de astăzi). După patruzeci de zile, Noe a dat
drumul unui corb și unui porumbel, dar negăsind loc în care să se
poată adăposti, aceștia s-au întors la corabie. La șapte zile după
aceasta, Noe a dat drumul unui porumbel, care s-a întors având
în cioc o frunză de măslin. După alte șapte zile, Noe a dat drumul
din nou unui porumbel, dar acesta nu s-a mai întors la corabie.
Astfel, Noe a înțeles că apele scăzuseră pe pământ.
În luna a doua, în a douăzeci și șaptea zi a lunii, pământul
era uscat de tot. Dumnezeu i-a spus lui Noe să iasă din corabie
împreună cu familia sa și cu celelalte viețuitoare. Noe a ieșit și a
zidit un altar, aducând arderi de tot de un miros plăcut Domnului.
Mulțumit de jertfa adusă de către Noe, Dumnezeu l-a
binecuvântat pe acesta, făcând un legământ cu el, legământ
prin care Dumnezeu promitea să nu mai nimicească niciodată
omenirea printr-un potop. În urma acestui legământ, ca semn al
promisiunii, Dumnezeu a lăsat curcubeul, acel fenomen fascinant
și multicolour. Privind la acest semn, omul poate observa două
lucruri: frumusețea cu care Dumnezeu face lucrurile, dar și
bunătatea Acestuia, care este arătată prin promisiunea făcută
omului. După cum Dumnezeu a pregătit mijlocul de salvare
pentru Noe și pentru toți ai lui, ca să îi scape de la potop, tot așa,
după mii de ani, Dumnezeu a pregătit un mijloc de salvare, pe
Isus Hristos, ca să scape omenirea de mânia viitoare. Ai acceptat
pe Isus Hristos ca Salvator al sufletului tău? Ești și tu salvat? ”
Învățătoare de la școala biblică și-a încheiat mesajul cu
aceste întrebări provocatoare, urmând ca fiecare copil să își
răspunde în mod personal în cugetul lui. Cristian rămase extrem
de impresionat de cele auzite. Cunoștea acum pe deplin istoria
curcubeului, semnul pe care Dumnezeu l-a lăsat oamenilor, ca
simbol al milei și al bunătății. Cristian a aflat acum întreg adevărul
despre originea și semnificația curcubeului. Dar pe lângă
acest adevăr a descoperit și nevoia lui de iertare și de salvare.
Gândindu-se la aceste lucruri, Cristian și-a exprimat dorința de
a continua să vină la școala biblică, cu interesul de a învăța cât
mai mult despre Dumnezeu. Tu ai siguranța salvării? Ai intrat în
corabia care te poate scăpa de mânia lui Dumnezeu?
Laura Leahu
 Versetul de memorat pentru cei mici
„Strâng Cuvântul Tău în inima mea...” Psalmul 119:11a

Prețuiește
timpul!
Copii, la ce ne poate fi de folos un ceas? Probabil majoritatea
avem același răspuns: la măsurarea timpului! Dar știți că și Biblia
ne vorbește despre timp și trecerea acestuia? De aceea, versetul
de memorat din acest articol îl putem simboliza printr-un ceas
care ticăie, ticăie și fiecare tic-tac pe care îl auzim, arată trecerea
timpului din viața noastră. Există un verset în Biblie, în cartea
Geneza 8:22, care arată foarte clar că timpul este trecător: Cât
va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi
căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!” Acest verset nu numai
că ilustrează faptul că Dumnezeu a lăsat un timp potrivit pentru
fiecare lucru în parte (semănatul, seceratul, vara, iarna, ziua,
noaptea), dar și faptul că timpul trece (cât va fi pământul) și cu toții știm că după semănat
urmează secerat, apoi iar semănat și iar secerat, după zi vine noapte, după noapte iar zi și tot
așa. De aceea, este de mare importanță să realizăm că timpul este trecător, pământul va trece și
chiar noi nu vom fi veșnic copii sau tineri deci trebuie să facem fiecare lucru la timpul lui!
Haideți să ne imaginăm cum ar fi viața în zilele noastre, fără un ceas care să ne indice cât
este ora! Cred că nu am ține prea mult în evidență trecerea timpului. Oare nu ne-am trezi noi
prea târziu pentru școală? Oare nu am întârzia noi la programele de biserică? Oare nu ne-am
culca prea târziu? Eu spun că am avea o viață dezorganizată, dar și obositoare. În zilele noastre,
ceasul ne indică ora și calendarul ne indică zilele, lunile, chiar anotimpul în care suntem, dar cu
mult, mult timp în urmă nu era așa. Oamenii recunoșteau aproximativ ora după poziția soarelui
și care este anotimpul sau timpul de semănat și secerat, după vremea de afară.
După cum am spus și mai sus, că fiecare lucru și fiecare activitate își au timpul lor, tot așa,
pentru noi este un timp potrivit pentru a semăna. Și aici, nu mă refer la a semăna în grădina
casei noastre, ci la a semăna în grădina lui Dumnezeu. Da, pentru noi este timpul să semănăm
fapte bune și va veni o vreme când vom putea secera ceea ce am semănat. Dacă acum, în viața
noastră putem spune că este „zi” și este „cald”, și aici mă refer la binecuvântările ce ne însoțesc:
avem o familie, sănătate și multe altele, haideți să lucrăm pentru Domnul ca atunci când vor
bate vânturi reci în viața noastră, Domnul să lase îndurarea Sa, amintindu-Și de zilele bune și călduroase în care am lucrat pentru
El. Să valorificăm timpul acordat de Domnul și în această perioadă să lucrăm cu spor și cu avânt pentru El astfel ca la vremea
secerișului să putem aduna roade bogate. Dar la timpul lui Dumnezeu v-ați gândit vreodată? Bineînțeles, El nu este limitat de
timp, cum suntem noi, El este un Dumnezeu din veșnicie în veșnicie, dar chiar și timpul Său, îl folosește pentru a ne veghea pe
noi și pentru a ne fi alături în zile bune și chiar și în încercări
Citește cu voce tare acest verset și memorează-l, iar el să îți amintească mereu că fiecare lucru are vremea sa și atunci
când diavolul îți aduce anumite ispite înaintea ta, pentru ca tu să irosești timpul tău cu lucruri vinovate sau pur și simplu lucruri
nefolositoare, spune tare: „Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi
noaptea!” (Geneza 8:22) Să nu uitați, copii: ori de câte ori vine un gând care vă spune că lucrurile pentru Domnul mai pot
aștepta, amintiți-vă acest verset. Timpul trece și ce trebuia să facem azi și nu am făcut, este pierdut. Lucrurile pentru Domnul nu
trebuie să aștepte, trebuie să le facem la timpul potrivit, deoarece Dumnezeu a pregătit dinainte prilejul de a face fapte bune,
noi trebuie doar să umblăm în ele.

Alexia Bășcărău

(continuarea din pagina 3)

Școala povară sau plăcere?
cu luare-aminte la citirea cărții Legii” (Neemia 8:3). Unii copii nu pot să fie atenți nici la citirea textului din biserică, care de regulă nu
este mai lung de un capitol. Mai mult decât atât, Ezra a fost perseverent, ,,a citit în cartea Legii lui Dumnezeu în fiecare zi, din cea dintâi
zi până la cea din urmă. Au prăznuit sărbătoarea şapte zile…”. Uneori, mai sunt copii care se hotărăsc să citească Biblia într-un an, dar
după ce rămân cu câteva capitole în urmă, renunță la citit. O vacanță așa de lungă era un bun prilej pentru a recupera, dacă ai rămas
în urmă.
Ceea ce îmi doresc pentru voi, cititorii revistei Betel, este să înțelegeți harul pe care îl avem de a trăi într-o societate modernă,
unde avem acces la educație și prin aceasta, la posibilitatea de a scrie și de a citi. Vă îndemn să priviți școala ca o binecuvântare
și să depuneți efort pentru a avea rezultate cât mai bune. Acest lucru este o binecuvântare în primul rând pentru că prin citirea
Cuvântului lui Dumnezeu Îl putem cunoaște pe El. Atunci când citești și aprofundezi Scriptura vei descoperi comori ascunse.
Trebuie doar să fii un cititor fidel și atent al Scipturii.
Spor la citit!
Editorii

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 5
 Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi.” Isaia 34:16a

Călătorii și mijloace de transport

Identificați pentru fiecare text biblic, personajul principal călător, destinația sau traseul acestuia
și totodată mijlocul de transport folosit.

Text biblic Personaj Mijloc de transport Destinația/traseul

Geneza 22:1-3

Geneza 24:1-10

Geneza 46:4-6

Exod 2:1-5

Numeri 22: 15-39

Iosua 6:6-16

2 Regi 2:6-11

Estera 6:10-11

Iona 1

Fapte 8:27

Fapte 8:39-40

Fapte 27

Aplicație practică:
Reflectând la versetul „(Tu) cunoști toate căile mele”(Psalmul 139:3) haideți să ne întrebăm, să ne răspundem
și să facem schimbări acolo unde este nevoie, „câtă vreme se zice: ASTAZI!”
1. Unde pasesc?
„Piciorul meu s-a ținut de_____________________am ținut calea Lui si nu m-am abătut de la ea.”
2. Cu cine pășesc?
„Nu vă înșelați: Tovarasiile rele _________________________ obiceiurile bune.”
3. Cum pășesc?
„Mă voi purta cu _________________________ pe o cale neprihănită.”

Dacă se vor găsi atitudini corecte ,,Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău și piciorul nu ți se va clătina.”

Denisa & Emanuel Vișovan

Sfaturi practice:
1. Obișnuiește-te să citesti, mai ales din Biblie, dar apoi citește și cărți, reviste creștine.
2. Pune întrebări și discută în familie sau cu prietenii despre ceea ce ai citit.
3. Ajută-ți frații mai mici, sau colegii care citesc mai greu, stai și citește cu ei, ajută-i să prindă drag pentru citit.
4. Povestește cu colegii necredincioși, lucrurile care le citești și le înțelegi din Biblie. *

*Scrie-ne la adresa redacției o situație în care ai împărtășit cu colegii tăi ceva din Biblie, din citirea ta zilnică și reacția acestora.

6 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi.” Isaia 34:16a

Pildele lui Isus 3/3

Complectează spațiile libere din tabel, pentru fiecare pildă. Acolo unde pilda apare în două sau mai multe
evanghelii, înceacă să scrii toate referințele.

Nr. Pilda Referința Biblică Ce pot învăța din această pildă?

21. Sămânța de muștar

Împărăția cerurilor- o valoare pentru care se merită să renuți la
22. orice

23. Luca 11:5-8

24. Bogatul numit nebun

25. Unii oameni resping invitațiile la mântuire cu scuze

27. Marcu 12:1-12

28. Fiul risipitor

29. Atunci când facem tot ceea ce trebuia ne împlinim doar datoria

30. Păstorul cel bun

*Pentru a vedea pildele de la 1-20, vezi tabelul Pildele Domnului Isus 1/3 și 2/3 din numerele precedente ale revistei.

Cititori și scrieri
Încă din vremurile biblice oamenii au învățat să scrie și să citească. Chiar dacă în acele timpuri scrisul și cititul nu
era cunoscut de toți, te invităm să faci cunoștință cu câțiva cititori din Biblie!

Ei au citit… Cine Referința biblică

A citit toată Legea lui Moise în fața poporului

A citit o scrisoare după care a întis-o înaintea Domnului și s-a rugat

A citit Cartea Legii înaintea împăratului

A citit de dimineață până la amează în Lege

A citit cartea prorocului Ieremia în auzul poporului

A citit cartea prorocului Ieremia în auzul împăratului

A citit din cartea prorocului Isaia, dar nu înțelegea

A citit din cartea prorocului Isaia, în sinagogă, într-o zi de Sabat

A citit de pe perete o scriere pe care nimeni nu putea să o citească

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 7
 Copilăria
„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.” Proverbe 22:6
Daniela
partea a XX-a
În duminica următoare,
Daniela rămase la urmă şi după
ce plecaseră toţi din biserică, se
duse la pastor, plină de sfială, şi
i-a cerut permisiunea de a i se
oficia botezul în apă. După ce
pastorul a studiat-o din cap până
în picioare, a întrebat-o blând:
– Eşti convinsă că doreşti cu
adevărat să închei un legământ
cu Dumnezeu în apa botezului?
Eşti o copilă de cincisprezece
ani, mai ai timp să cercetezi
Scriptura, mai poţi amâna măcar
un an.
– Frate pastor, m-am gândit
serios la ceea ce vreau să fac şi
doresc să închei un legământ cu
Dumnezeu, înainte de examen.
Simt că acesta este cel mai
important pas în viaţa mea.
– Aşa este, copila mea, însă
apostolul Ioan, când boteza în
apa Iordanului, a zis noroadelor:
„Faceţi dar roade vrednice de
pocăinţa voastră!”
– Mă voi strădui şi
Dumnezeu mă va ajuta ca să Îl
slujesc până la sfârşitul vieţii.
– Domnul să te ajute,
fiică! Pastorul îşi notă pe caiet
data când Daniela dorea să i se
oficieze botezul.
– A treia duminică din
luna iunie. Mai este un tânăr
care a cerut botezul în apă, îl voi
anunţa să fie şi el pregătit pentru
această dată.
Pastorul îi întinse mâna
zâmbind cu bunătate.
– Domne ajută, soră
Daniela!
– Vă mulţumesc, frate pastor!
Vă mulţumesc din toată inima!
Daniela se simţi uşoară ca
un fulg. Alergă spre staţia de
autobuz cât putu de repede.
8 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
Legământul pentru o viață nouă
Mama şi sora ei, Lili, o aşteptau.
– Am fost acceptată! spuse Daniela, radiind de bucurie. Fratele pastor a spus că voi putea
primi botezul a treia duminică din luna iunie, după-amiază. Sunt foarte fericită, mamă!
– Daniela, să nu uiţi că în luna iulie va trebui să mergi la Suceava la examen! Va trebui să
studiezi mai bine şi Biblia. Fratele pastor îţi va pune întrebări din Biblie. Te-ai cam aglomerat
acum înainte de examen, căci trebuie să te pregăteşti şi pentru acest examen.
– Simt că am luat o hotărâre bună. Şi predica din ziua de astăzi a fost din Luca 12 de la
versetul 3: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi toate aceste lucruri vi se vor da pe
deasupra.” Nimic şi nimeni nu trebuie să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu.
– Dumnezeu să te ajute, fiica mea! Eşti o mângâiere pentru mine, tu ai luat o bună
hotărâre pentru mântuirea sufletului tău şi pentru viaţa veşnică. Toate celelalte lucruri sunt
trecătoare. În Evanghelia după Ioan, capitolul 3, un fruntaş al iudeilor, pe nume Nicodim, a
venit la Domnul Isus noaptea, vrând să afle cum se poate ajunge în împărăţia lui Dumnezeu.
Isus i-a dat următorul răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că dacă un om nu se naşte din
nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu. „Nicodim a întrebat: Cum se poate naşte
un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?” Isus
i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu
poate să intre în împărăţia lui Dumnezeu.” Mântuirea sufletului este personală, draga mea,
iar faptul că eu m-am născut într-o familie creştină nu garantează mântuirea mea personală,
ci doar dacă eu singură am făcut mărturisirea de credinţă.
– Mă bucur, mamă, că am primit o învăţătură sănătoasă de la bunica Iulia şi de la
bunicul Ioan. Sămânţa Scripturii a rodit în inima mea, în decursul anilor, astfel ca dorinţa
mea de a încheia un legământ cu Dumnezeu şi de a-L sluji până la finalul zilelor mele, să fie
pe primul loc în viaţa mea. Mamă, dacă tot am vorbit despre naşterea din nou, povesteşte-
mi, te rog, despre naşterea mea biologică.
– Venirea ta pe lume a fost un prilej de bucurie pentru mine, un semn de aducere
aminte că Dumnezeu a fost cu mine şi mi-a dat biruinţă.
Daniela, plină de curiozitate, se aşeză mai bine în scaunul autobuzului. Simţind
dragostea mamei, îi mulţumi în gând lui Dumnezeu pentru existenţa ei.
– Cu cincisprezece ani în urmă, făceam de serviciu la spitalul din Hârlău, judeţul
Iaşi. La secţia Ginecologie a spitalului, erau trei doctori evrei. Unul dintre ei m-a asistat la
naşterea surorii tale, Lili. A fost o naştere foarte grea. După naştere, din cauza unei puternice
 Copilăria
„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.” Proverbe 22:6
hemoragii, am intrat în comă. La un moment dat, după ce mi poate e de durată şi eu peste două ore
s-a făcut transfuzie de sânge, am început să aud ce se vorbea voi pleca acasă. Atunci tu vei rămânea
în jurul meu. Se auzea vocea medicului care striga: să naşti cu celălalt medic.
– Pacienta aceasta moare! M-am dus în sala de naşteri, pentru
Eu mă luptam să deschid ochii şi să pot vorbi. Timp de consultaţie şi în timp ce doctorul îşi punea
câteva secunde nu am reuşit, dar dintr-o dată am reuşit să mânuşile, eu m-am aşezat pe masa de
articulez nişte sunete, pe urmă am deschis ochii şi am reuşit să consultaţie. Atunci am început să simt durerile
spun, destul de clar: naşterii.
– Domnule doctor, eu nu voi muri, o să îmi revin şi o – Vai, femeie! mi-a spus medicul, tu eşti pregătită să naşti!
să îmi pot creşte copiii. După zece zile am părăsit spitalul şi Travaliul a durat puţin şi în jumătate de oră, doctorul
mă simţeam bine. După trei ani de la naşterea surorii tale, ţinea în braţe o fetiţă de patru kilograme. Copilul îşi ştergea
am rămas însărcinată cu tine. Făceam naveta până la serviciu ochişorii cu ambele mâini, apoi s-a uitat la medic, după care
pe jos, erau şase kilometri. După ce am depăşit cinci luni de cerceta curios cu privirea sala de naşteri. Doctorul a început
sarcină, se putea observa uşor că sunt însărcinată. Într-o zi, să râdă şi mi-a dat copilul să îl văd, iar eu râdeam în hohote
unul din medicii evrei m-a oprit şi mi-a spus: de gesturile micii mele fiice. Când s-au întors ceilalţi medici şi
– Doamne fereşte să mai ai de trecut printr-o naştere, tu asistentele de la masa de prânz, au auzit că în sala de naştere
nu vei mai putea rezista. Ai uitat atât de repede că ai fost la un este râs şi voie bună şi au intrat să prindă şi ei gluma. Medicul
pas de moarte? evreu a spus:
– Domnule doctor, i-am răspuns eu, sunt în situaţia de – Aşa copil, aşa mamă şi aşa naştere, eu nu am mai văzut
a alege între două mari pericole: dacă accept să fac avort, risc şi nu am mai întâlnit! E drept că Olteniţa mi-a spus că va naşte
să pierd viaţa copilului, dar cel mai îngrozitor lucru ar fi că va şi va râde, dar nu am putut crede aceasta, până nu am văzut cu
trebui să îndur pedeapsa veşnică a lui Dumnezeu, care este bun, ochii mei. Dumnezeul tău chiar este mare şi puternic, Olteniţo!
dar este şi drept. Dar să ştiţi că Dumnezeu dă viaţa şi tot El o ia. Mulţumeşte-I Lui!
M-am rugat pentru acest copil şi Dumnezeu, în bunătatea Lui, – Domnule doctor, e Dumnezeul tuturor oamenilor de pe
mi-a vorbit că va da putere trupului meu, să pot purta sarcina, şi pământ şi El ascultă rugăciunea oamenilor cu inima zdrobită!
acest copil va fi o mângâiere pentru mine, până la sfârşitul vieţii – Roagă-te şi pentru mine. Vreau să plec în ţara mea, în Israel.
mele. Să ştiţi, domnule doctor, că eu voi naşte cu bine, şi ca să De cinci ori am depus cerere să pot pleca şi am fost respins.
cunoaşteţi că nu vă spun poveşti, veţi vedea şi dumneavoastră: – Domnule doctor, de data aceasta veţi primi aprobare!
voi naşte, voi râde şi inima mea va fi plină de bucurie! – Să te audă Dumnezeu, Olteniţo!
– Treaba ta, Olteniţa! mi-a spus doctorul. Eu nu vreau să fiu Doctorul a plecat. După trei săptămâni mi-a trimis vorbă,
de serviciu, când tu va trebui să naşti acest copil. Nu ştiu pe ce te că a primit aprobare să plece în Israel. Am primit o vedere
bazezi tu în ceea ce crezi, dar eu am asistat la naşterea anterioară cu Ierusalimul în care mi-a transmis mesaj de mulţumire că
şi atunci am hotărât că nu mai ai voie să rămâi însărcinată. Dumnezeu a fost bun cu el. După o perioadă au plecat şi ceilalţi
– Veţi vedea, domnule doctor, că am dreptate! doi medici evrei, dar tu ai primit din partea lor o binecuvântare
Timpul a trecut şi, la şapte luni de sarcină, am plecat în aleasă, rostită de ei în limba ebraică.
concediu. După ce am împlinit nouă luni de sarcină, într-o – Mamă, îmi doresc să vizitez şi eu Ierusalimul!
dimineaţă, am simţit că ceva nu e la fel ca şi în celelalte – Toate la vremea lor, fiica mea! La vremea potrivită se va
dimineţi. Am zis soţului meu Gheorghiţă să rămână cu Elena împlini şi dorinţa ta!
şi Lili, pentru ca eu să merg la un control la spital. El m-a rugat – Am o mamă curajoasă, căreia nu i-a fost frică de
să stau şi să mă mai odihnesc puţin, că poate îmi voi reveni, întâlnirea cu mine, dar şi tare credincioasă! Aş dori să urmez
totuşi m-am pregătit de plecare şi i-am spus că dacă totul va exemplul tău de credinţă, mamă!
fi bine, mă voi întoarce repede. Am îmbrăţişat fetele şi am luat – Bunica mea şi mama Iulia au fost la rândul lor un bun
bagajul pregătit pentru maternitate, m-am rugat împreună cu exemplu de urmat în viaţa lor de credinţă.
tatăl tău şi pe urmă am plecat. Cei şase kilometri, până la spital, – Aş dori să ştiu ce au făcut surorile mele, când m-ai adus
m-am rugat într-una, căutând cerul cu privirea. Era ziua de 7 acasă de la maternitate, mamă!
februarie. Crengile copacilor erau îmbrăcate în alb, fulgii mari – Bine, Daniela! Să coborâm din autobuz, apoi, înainte de
de zăpadă mi se lipeau de gene, transformându-se în lacrimi culcare, vom avea timp de povestit.
de rugă. Gerul îmi biciuia faţa, dar inima îmi cânta de bucurie – Îmi place să te ascult cum povesteşti, mamă!
că voi primi în curând un nou copil. Doream să fie băieţel, Au coborât din autobuz, iar Lili s-a grăbit să ajungă prima.
dar am spus să fie cum va voi Dumnezeu. Când am păşit pe Foamea îşi spunea cuvântul. Dimineaţa când plecau la biserică
treptele spitalului, am simţit că mi s-au rupt membranele. La nu mâncau nimic şi nici nu beau apă, până nu ajungeau acasă.
internare, am întrebat care doctor este de serviciu şi mi s-a Mama însă postea uneori până seara. După ce masa a fost
spus numele medicului. Ştiam despre el că este un medic servită, Daniela îşi verifică orarul pentru ziua de luni. Completă
foarte bun şi priceput, dar mai ştiam că el şi-ar fi dorit să nu ce mai avea de scris, parcurse încă o dată lecţiile, îşi pregăti
fie tura lui, la naşterea copilului meu. Am fost dusă în salon şi servieta, care i-a rămas în dar de la sora ei, Elena, uniforma a
medicul m-a zărit. aşezat-o frumos pe spătarul scaunului şi după ce şi-a lustruit
– Ai venit deci în tura mea! Ai dureri? pantofii, i-a aşezat sub scaunul pe care era aşezată uniforma.
– Nu, domnule doctor, sunt bine! – Daniela, ce grăbită eşti! De parcă mergi în seara aceasta
Doctorul îşi privi ceasul şi a adăugat: la şcoală! se miră sora ei, Lili.
– Este ora treisprezece fără un sfert, trebuie să merg la
(continuarea în pagina 11)
masă, dar înainte îţi voi face sumar o consultaţie, să vedem,

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 9
 Statutul moral şi spiritual al copilului
„Caută să fii evlavios.” 1 Timotei 4:7b
Scrisoare de pe frontul credinței
Precum pictorii folosesc pensula, matematicienii cifrele,
bucătarii cuțitul si exemplele pot continua, tot așa și creștinii
își exercită credința. Dar există riscul ca, folosind prea des
noțiunea de credință, să-i pierdem înțelesul.
Se poate naște natural întrebarea: eu cred sau nu cred?
Cum mă pot verifica dacă eu cred sau nu? Sau verificarea
credinței este treaba exclusivă a lui Dumnezeu? Prin Scripturi,
Dumnezeu chiar recomandă o autoverificare a credinței
personale. (2 Corinteni 13:5)
Eu propun în cele ce urmează o verificare a înțelegerii
corecte a conceptului de credință biblică de același preț
(calitate, valoare) cu cea a apostolilor (2 Petru 1:1). Nu voi trata
aici în mod exhaustiv subiectul, căci este imposibil, ci doresc
doar să evidențiez anumite aspecte legate de conceptul biblic
al credinței.
Credința se manifestă pe tărâmul minții, al gândurilor
omului, fiind un bun nematerial, necorporal precum sunt și
gândurile. Ea este un fel de binoclu prin care mintea omului
poate vedea ceea ce nu pot vedea ochii de carne, ceva ce
există în viitor și care, cu vremea, va devein prezent. Ea nu vede
însă ceva ce nu există! Voi încerca să explic cum este aceasta:
cu ochiul fizic eu nu pot vedea un obiect aflat la foarte mare
depărtare; dacă mă uit cu un binoclu, eu pot vedea obiectul
în detalii, chiar dacă se află mare distanță. Pe măsură ce mă
apropii de acel obiect, nu voi mai avea nevoie de binoclu. Dar
nu eu decid ce voi vedea prin acel binoclu. Voi vedea ceea
ce există în depărtare, nu ceea ce ași dori eu să văd. Credința
nu este un mijloc prin care ni se împlinesc dorințele ce par
imposibile. Eu nu cred ceea ce vreau eu, ceea ce îmi doresc
să mi se întâmple. Dacă o persoană de încredere îmi relatează
că undeva departe este o cascadă frumoasă, eu accept
acest adevăr și îl cred, având în vedere caracterul respectivei
persoane, chiar dacă nu am fost fizic să văd acea cascadă.
Cascada nu există deoarece eu cred în existența ei, ci eu cred,
deoarece cascada respective există. Putem înțelege că nu este
biblic să credem orice, și să confundăm credința cu dorința.
Dacă de exemplu, dacă ai o anumită nevoie și îți dorești, crezi
că respectiva nevoie va fi satisfăcută într-un fel și totuși nevoia
respectivă rămâne nesatisfăcută vei rămâne dezamăgit.
Cine, în afară de Dumnezeu, vede în viitor ceea ce noi nu
putem vedea? Noi credem ce ne promite Dumnezeu, deoarece
El vede deja lucrarea pe care noi nu o vedem și despre care El
ne vorbește înainte să se întâmple. Avraam nu a crezut că va
ajunge un mare împărat (chiar dacă era posibil să își fi dorit
vreodată asta), ci a crezut ceea ce Dumnezeu vedea deja:
faptul că Avraam va avea un copil (chiar dacă el încă nu putea
să vadă acest copil cu ochii fizici), că urmașii lui vor fi foarte
numeroși, că aceștia vor avea în proprietate un teritoriu întins
și bogat (chiar dacă înca Avraam nu era proprietar al vreunui
teren măcar).
Înainte de a crede, trebuie să aflăm cum vede Dumnezeu
viitorul nostru, chiar dacă acest viitor pentru noi pare imposibil
acum. Odată ce Dumnezeu ne-a descris în linii mari cum va
arăta viitorul nostru, și ne-a făcut o promisiune, intervine un
10 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
aspect: trecerea timpului. Din momentul în care Avraam a aflat
că va avea un copil prin preafrumoasa lui soție Sara, și până în
vremea cînd copilul Isac s-a născut, au trecut 25 ani. Ce trebuia
să facă el în tot acest timp? Să aștepte. Cum? Cu răbdare!
Credința autentică se poate recunoaște prin capacitatea
minții de a aștepta cu răbdare ceea ce Dumnezeu a promis că
se va întâmpla în viitor. Avem toate aceste aspecte prezentate
mai sus frumos în carte Evrei. ,,Ca unii care ştiţi că aveţi în ceruri
o avuţie mai bună, care dăinuie. Să nu vă părăsiţi, dar, încrederea
voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie
de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi
căpăta ce v-a fost făgăduit. Încă puţină, foarte puţină vreme şi
Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin
credinţă” (Evrei 10:34-38) Remarcați, vă rog, sintagma ,,ca unii
care știți că aveți în ceruri”, dar până la a intra în posesia avuției
cerești, este nevoie de așteptare cu răbdare.
Dacă crezi că la finalul anului școlar vei fi răsplătit pentru
rezultatele bune la învățătură, sunt șanse să depui efortul de
a învăța. Dacă însă tu nu crezi că administrația școlii va avea
resurse să îți pregătească un premiu, atunci nu vei fi gata să
depui efortul pentru a învăța. Așadar credința se bazează pe
cunoașterea persoanei care îți promite ceva.
O credință nu poate fi exercitată dacă nu cunoști persoana
care ți-a promis ceva. Pentru ca să poți crede că făgăduințele
lui Dumnezeu pentru tine vor deveni realitate, este necesar să
ajungi să Îl cunoști mai bine pe El și să ai încredere deplină în
El. Nu poți crede cuvintele oricărei persoane care îți promite
ceva, dacă nu o cunoști. Dar crezi în cuvintele părinților tăi,
deoarece îi cunoști bine și ai observat de-a lungul vieții că nu
te-au înșelat vreodată.
În concluzie, caută să Îl cunoști pe
Dumnezeu pentru ca să poți crede în El, crezând
să poți aștepta cu răbdare, și în final, să intri în
viitorul luminos pe care Dumnezeu deja îl vede!
Privește prin binoclul credinței, realitățile lui
Dumnezeu sunt pregătite pentru tine!
Marius Leahu

Isus,
ce Nume Minunat!
Printr-un înger s-a vestit
Că pe pământ El a venit
Într-o iesle S-a născut
Şi-n Nazaret a crescut.
În Templu s-a prezentat,
Pe cei mari i-a învăţat
De părinţi a ascultat
În toate un exemplu a dat!
A fost pus la încercare
Fără apă şi mâncare
De Satan fost-a ispitit
Dar Isus a biruit!
Pe bolnavi i-a vindecat
Lumină orbilor le-a dat
Pâini şi peşti a înmulţit
Şi mulţimea a hrănit.
Când El a fost judecat
A fost găsit fără păcat.
Norodul L-a răstignit
Pentru noi toţi a murit!
A treia zi a înviat
Şi la mulţi s-a arătat
De păcate ne-a iertat
Azi e Domn şi Împărat!
Emanuela Micurescu (13 ani) La cei ce-au stat în ațipire.
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24)
Statutul moral şi spiritual al copilului
„Caută să fii evlavios.” 1 Timotei 4:7b
Cu cerul în gând
E jale mare și durere
Poporu-i dus în grea robie
De bani, de aur și avere
Și de un duh de lăcomie.
De funcții, case și palate
Ca să adune ne-ncetat
Iar pentru cer? Pustietate!
Acolo nici un nestemat.
Se-adună paiele și fânul
Şi lemnul parcă tot mai mult
„Dar focul” va spune Stăpânul
Va dovedi ce ai făcut
Şi focul care arde zgura
Va da o strălucire mare
La cei ce-au adunat pe cale
Prin lacrimi, aur si cristale
Nu cei robiti de lăcomie
Nu cei fara de cer in gand
Vor putea sta ca mărturie
Când focul va trece pe rând
La o lucrare şi la alta
Dând o mai mare strălucire
Sau poate va lăsa cenuşă
Să fim atenți la compoziție
La felul cum clădim mereu,
Că temelia-i gata pusă
Şi e Fiul Lui Dumnezeu.
Să adunăm dar pietre scumpe
Să strălucească ca o lună
In noaptea neagra, noaptea rece
Pe capul nostrum, o cunună.
Timotei Pasargiu (17 ani)
(continuarea din pagina 9)
Daniela
– Mă grăbesc pentru a-mi rămâne
mai mult timp de povestit cu mama. Îmi
place mult să o ascult cum îmi povesteşte,
mai ales că tocmai mi-a povestit despre
venirea mea pe lume.
– Ooo! Toată călătoria aţi vorbit
pe autobuz, şi încă mai aveţi? Mai bine
citesc o carte decât să aflu cum făceam
pe când eram bebeluş. Sunt sigură că
mai mult de „Oaa, uaaa, uaaa!” nu am
ştiut să fac altceva. Acum le înţeleg pe
cele două vecine în vârstă care stau toată
ziua la taclale. Şi voi sunteţi ca două
babe: nu vă mai săturaţi de povestit!
Ţuguindu-şi buzele, Lili flutura sub ochii
Danielei romanul „Quo Vadis” de Henryk
Sienkiewicz, scris în secolul XIX. Însuşi
autorul a fost în Bucureşti, în anul 1886.
Autorul era de origine poloneză.
– Lectură plăcută, domnişoară! Eu
am citit acest roman pe la treisprezece
ani. E drept că l-am luat pe ascuns de la
Elena, cât timp era plecată, tu de la cine
l-ai împrumutat?
– Ce îţi pasă ţie? Important este că
această carte îmi aparţine, adică este a
mea! Am primit-o în dar!
– Ah, bănuiesc eu! „Îngerul bun” are
tot felul de surprize pentru tine.
Daniela oftă. Ar fi dorit ca Dumnezeu
să îi aducă soţia şi copiii înapoi, cât
mai repede posibil, totuşi, din motive
neînţelese, soţia lui nu s-a mai întors, ci
doar copiii veneau în fiecare vacanţă.
El însă, a sperat cu răbdare, până ce
Dumnezeu l-a strămutat în cer. Se vede
că îngerii buni nu stau mult printre noi,
el însă a căpătat milă de la Dumnezeu,
trăindu-şi viaţa în sfinţenie, până în ultima
zi a vieţii sale...
Daniela îşi aduse aminte de scopul
ei şi se strecură în camera mamei, în
patul ei, aşteptând în linişte până ce ea a
terminat lucrul şi i s-a aşezat alături.
– Credeam că ai adormit, Daniela!
– Curiozitatea de a afla mai mult
din trecutul dumneatale, nu mă lasă să
dorm. În vacanţă, dacă începeam o carte
(continuarea în pagina 14)
11
 Bunele maniere
„...pentru căpătarea învățăturilor de bun simț, de dreptate, de judecată și de nepărtinire;”
Proverbe 1:3

Să învățăm cum să dăruim!

Dragi copii, încă de

mici suntem obișnuiți să
primim daruri, din partea
familiei sau a celor apropiați
din jurul nostru. Primim
hrană, îmbrăcăminte,
jucării, dragoste, afecțiune,
etc., și suntem bucuroși
și încântați atunci când le
primim pe toate acestea,
dar știți voi că există o
bucurie mai mare decât
bucuria de a primi? Biblia
„Poți dărui fără să
spune că este mai ferice să
dai decât primești (Fapte
iubești,
20:35). Cu toții suntem
obișnuiți să primim diverse
dar nu poți iubi fără să
lucruri, daruri, iar adesea
chiar ni se pare că acestea
dăruiești!”
ni se cuvin și e ceva normal
să le primim, dar mult mai
important decât a primi, este a dărui. Omul care știe să dăruiască știe
într-adevăr ce înseamnă bucuria de a dărui și bucuria de a primi.

Nu-ți fie greu să dăruiești!

Încearcă să fii cât mai generos în a dărui, și chiar este indicat
să îți faci o rutină zilnică din aceasta. Ne este greu să dăruim atunci
când suntem egoiști, când credem că totul ni se cuvine nouă, sunt
bunurile noastre și punem pe primul loc interesele, confortul și
pretențiile noastre, dar dacă îți vei face un obicei din a dărui, chiar
lucruri mici, simbolice, vei vedea că te vei face iubit de cei din jurul
tău și aceasta îți va aduce satisfacție. Nimeni nu își dorește o persoană
egoistă în preajma sa, iar egoismul trage după sine stări de răutate,
lăcomie, zgârcenie, invidie și chiar ură. De fapt, a fi darnic, a fi generos
e un sacrificiu. Aceasta înseamnă să renunți la anumite beneficii
pe care le ai, pentru a-i face fericiți pe ceilalți, înseamnă a dărui din
resursele tale, din timpul tău, din confortul tale spre bucuria altora,
fără a aștepta nimic în schimb. Vei fi într-adevăr bucuros și încântat că
ai făcut ziua cuiva mai frumoasă prin ceea ce ai dăruit. Amintește-ți
că tot ceea ce ai, e primit din mâna Dumnezeului nostru. El este un
Dumnezeu darnic și ne dă din darurile Sale fără părere de rău, iar noi
trebuie să semănăm cu El și în acest domeniu!
Când poți dărui și ce poți dărui!
Poate te întrebi: ce aș putea eu dărui? Poți dărui începând de la
un zâmbet, un cuvânt frumos, o apreciere, un obiect, un lucru manual
lucrat de tine, poți dărui chiar din lucrurile, hăinuțele, cărțile tale, din
banii tăi, din mâncarea ta, din bomboanele tale sau chiar un ajutor
fizic. Dăruind, vei realiza că te simți și tu fericit, cel puțin atât de fericit
precum persoana care a primit darul tău.
Care este ocaza cea mai potrivită pentru a face un dar? Ei bine,
nu există o ocazie potrivită neaparat. Bineînțeles că sunt anumite
evenimente când e frumos să facem un dar, dar să nu fie acestea
singurele ocazii când să dăruim. Noi trebuie să dăruim zilnic, chiar
și atunci când îți ajuți frățiorii la teme, e un dar, pentru că oferi din
timpul tău pentru a-i ajuta.
Atenție la modul în care dăruiești și la ceea ce dăruiești! Sunt
unele aspecte de care trebuie să ții cont când faci un dar, de exemplu:
niciodată nu trebuie să lauzi cu prețul produsului dăruit, cât de scump
sau de ieftin a fost, de asemenea evită obiecțiile nepotrivite: „Nu am
știut ce să îți dăruiesc altceva!”, „Știu că e puțin dar…!” „Dacă nu îți
place dă-l mai departe!”, etc. Nu dărui niciodată lucruri uzate, rupte
sau murdare. Ceea ce nu mai folosești pentru că e mult prea uzat, este
pentru a fi aruncat, nu pentru a fi dăruit. De asemenea, atunci când
oferi un cadou trebuie să alegei cadoul conform persoanei căruia îl
dăruiești. Dacă vrei să dăruiești o haină prietenului tău, nu îi dărui o
haină cu 3 numere mai mică sau mai mare, ci alege mărimea potrivită.
Copiilor le poți dărui cărți, jucării, haine sau dulciuri, adulților le poți
oferi manualități lucrate de tine: o felicitare, un tablou, sau diverse
obiecte care să se potrivească persoanei respective. Atunci când
dăruiești o carte este indicat să nu scrii pe ea, dacă dorești să scrii o
dedicație, o poți face pe o felicitare sau pe o hârtie potrivită și o vei
introduce în carte. Oferă doar cărți pe care le-ai citit și le cunoaști
conținutul. Cadoul oferit trebuie să fie frumos ambalat și/sau așezat
într-o plăsuță frumoasă. Atunci când oferi buchete de flori, să nu uiți
că numărul de flori din buchet trebuie să fie impar.
Cum să primești un cadou…
Este foarte important și modul în care primești un cadou ce
ți se oferă. Chiar dacă nu îți place cadoul primit, nu e frumos să îl
refuzi, să îl returnezi sau să faci obiecții precum: „Vai, dar nu trebuia!”,
„Mda…, e drăguț dar mi-ar fi plăcut altceva!”, „Ce mai e și asta?”, „Nu
îmi place ce mi-ai adus, nu e potrivit pentru mine!”, etc. Atunci când
primești un cadou, trebuie să îl desfaci în fața celui care ți l-a acordat
și fie că îți place cadoul primit, fie că nu, e frumos să zâmbești și să
mulțumești celui care ți l-a oferit, dar nici să nu exagerezi și să lauzi
ore în șir cadoul primit.
Un creștin știe să dăruiască!
Aș putea spune că a dărui nu e opțional, ci chiar o poruncă.
Biblia ne spune „Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia, căci lui
Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.”(Evrei 13:16). Un creștin care îl
iubește pe Dumnezeu și dorește să îl slujească, trebuie să aibă mereu
în vedere acest aspect: binefacerea și dărnicia, iar dărnicia înseamnă
a dărui, a face daruri celor din jurul nostru și mai ales celor în nevoi.
A dărui, este un simbol al dragostei și al aprecierii! Doar cei care
știu să dăruiască își arată într-adevăr dragostea și aprecierea față de
aproapele său!
„Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici,
gata să simtă împreună cu alţii.”
1 Timotei 6:18
Rebeca Dagău

12 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 Istoria credinţei
„...suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori...” Evrei 12:1

Cântări vechi din inimi noi

Mereu a existat o tensiune între acceptarea
noutății și păstrarea lucrurilor vechi. Când vine vorba
de cântare, mulți tineri argumentează nevoia de
noutate și doresc abandonarea cântărilor vechi. Există
o chemare repetată a psalmistului referitoare la cântare:
,,Cântați Domnului o cântare nouă” (Psalmii 33:3; 40:3
96:1; 98:1; 144:9; 149:1). Împăratul David, compozitor
al multor psalmi, îndemna poporul din vremea lui să
Îl laude pe Dumnezeu cu cântări noi. Acest îndemn
nu era alimentat de dorința de popularitate, faimă,
comercializare, cum se întâmplă în zilele noastre, ci mai
degrabă de o nouă experiență cu Dumnezeu. El spune
în Psalmul 40:3, că Domnul i-a pus în gură o cântare
nouă în urma izbăvirii minunate de care a avut parte.
Această dorință de noutate este legitimă, atâta timp cât
cântarea nouă este și înțeleaptă (Psalmul 47:7), adică
mesajul este unul biblic, iar melodia, armonia, ritmul
conduc la o stare de reverență în raport cu Dumnezeu.
Credem că este important un discernământ spiritual
în alegerea cântărilor noi și trebuie despus un efort
în păstrarea și valorificarea cântărilor vechi. În cartea
Apocalipsei ne este prezentat un moment în care se
cântă atât cântarea lui Moise, o cântare veche, cât și
cântarea Mielului, o cântare nouă. (Apocalipsa 15:3)
În acest articol aș dori să privim la câteva cântări
vechi a căror proveniență merită cunoscută. Avem
imnuri autohtone scrise de compozitori precum Nicolae Bunica Eunice a petrecut multe ore citindu-i din Biblie și
Moldoveanu1 și alții, cu un conținut biblic profund, învățând-o importanța rugăciunii și a unei relații apropiate cu
născute dintr-o relație strânsă cu Dumnezeu în mijlocul Dumnezeu. Curând a observat capacitatea ei extraordinară de a
suferinței. De asemenea sunt imnuri vechi traduse din memora capitole întregi din Scriptura. Astfel a ajuns să memoreze
alte limbi de o valoare și profunzime deosebită. Vă invit porțiuni mari din Evanghelii, cărțile poetice și din Pentateuh.
să călătorim în trecut pentru a descoperi istoria a doi La doar 15 ani a plecat la New York pentru a studia într-un
compozitori creștini care au lăsat în urmă sute sau chiar institut special pentru orbi. În 1843 a ajuns să predea ca și profesor la
mii de cântece deosebite. facultate în cadrul aceluiaș insitut, unde s-a și căsătorit. În acest timp
a fost recunoscută ca poet și a recitat poeziile sale în fața senatorilor
Frances (Fanny) Jane Crosby (1820-1915) și a președintului Statelor Unite.
S-a născut într-o familie de credincioși în anul Fanny a scris de-a lungul vieții sale în jur de 9.000 de imnuri.
1820 în America. Pe când avea doar șase săptămâni, în Cele mai multe au fost publicate după vârsta de patruzeci de ani.
urma unei intervenții medicale greșite, a rămas oarbă. Era cunoscut faptul că niciodată nu scria până nu cerea în rugăciune
La doar un an după ce a rămas oarbă, a rămas și orfană inspirație divină. Dar obișnuia să se inspire și din situațiile din viață.
de tată, acesta murind în urma unei răceli puternice Odată fiind în vizită la un penitenciar, a accentuat nevoia deținuților
după ce a lucrat în ploaie în luna noiembrie. Dacă de a-L primi pe Isus în viața lor. Un deținut a întrerupt-o cu un strigăt:
cineva avea motive să fie mânioasă pe Dumnezeu, ,,O Doamne te rog să nu pleci de la mine!’’. Marcată de acest strigăt a
aceasta era Fanny Crosby. La doar douăzeci și unu de scris cântarea:,,Nu mergi de la mine, Isus,/Strigă inima./Spre alţii verşi
ani, mama ei Mercy Crosby a fost nevoită să își crească milă de sus,/Fă-mi şi mie-aşa.”
singură fiica. S-a angajat ca servitoare și astfel Fanny Sunt multe alte cântări de laudă pe care Fanny le-a compus, multe
a ajuns în grija bunicii sale Eunice. Bunica Eunice a dintre ele fiind traduse și în română și cântate în adunările noastre:
ajutat-o să ,,vadă” lumea din jurul ei. Petreceau multe • „Slăvit fii, Isuse, că lucruri mari faci!”
ore împreună în luncă, unde bunica îi descria cât mai • „Partea mea vei fi, o, Doamne”
viu lucrurile complicate din jurul ei: florile, păsările, • „El m-a ocrotit”
pădurea, frumusețea răsăritului și a apusului. • „Vino la apa vieții”
De mică a învățat să își accepte orbirea și nu a Cel mai cunoscut imn al ei este cântarea ,,O, ce simțire L-am
considerat-o niciodată un handicap. Și-a păstrat această pe Isus” (,,Blessed Assurance”) în care prezintă viața din belșug cu
perspectivă pozitivă toată viața ei, privind orbirea ca pe Dumnezeu. Fanny a trăit nouăzeci și cinci de ani și a fost numită în
o binecuvântare. Ea a spus în legătură cu aceasta: ,,Mi America ,,regina imnurilor creștine”.
s-a părut intenționată și binecuvântată providența lui
Dumnezeu de a fi oarbă toată viața mea și îi multumesc 1. O, ce simţire, L-am pe Isus;
pentru aceasta. Dacă mi s-ar oferi posibilitatea să văd, Asta mă face aşa voios,
nu aș accepta. S-ar putea să nu mai cânt imnuri care să Că sunt moştean al cerului `nalt,
Îl laude pe Dumnezeu dacă aș fi distrasă de frumuseșea Şi mântuire că am aflat.
lucrurile din jur.” (continuarea în pagina 17)

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 13
 Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi.” Isaia 34:16a
seara, mă prindea dimineaţa şi până nu o
terminam de citit, nu simţeam nici foame, nici
somn, apoi, la finalul cărţii îmi dădeam seama că nu
toate cărţile merită citite. Unele sunt doar minciuni inventate
şi au şi învăţături rele, dar altele sunt de valoare, te învaţă să fii
mai înţelept, să preţuieşti timpul şi să îl trăieşti cu folos. Te rog,
mamă, povesteşte-mi mai departe despre întâlnirea cu surorile
mele, când m-ai adus acasă de la maternitate.
– Poate nu o să îţi placă totul, dar trebuie să îţi povestesc
adevărul. Ajunsă acasă cu tine, tatăl tău s-a bucurat nespus.
Boala lui se agravase, nu a putut tăia lemne, în casă era frig
şi nu aveam mâncare. Când am ajuns acasă, Lili, care avea pe
atunci trei ani, şi Elena, care avea şase ani, erau în pat, învelite
cu o plapumă, pe care am primit-o de la bunica ta Iulia. Te-am
aşezat pe patul fetelor şi am ieşit afară să tai lemne. Magazia
cu lemne era lipită de casă, aşa că eram adăpostită de frig şi
zăpadă. Am aprins focul și am pus un ceaun cu apă să fiarbă,
pentru a face mămăligă. Deoarece nu aveam pâine, am curăţat
cartofi şi i-am prăjit. Aveam castraveţi muraţi, din toamnă, şi
am pus masa. Între timp, a venit şi mama tatălui tău, bunica
Zamfira. S-a bucurat că am venit acasă, ea locuia aproape de
noi, ne-a adus într-o farfurie de tablă prune fierte, erau prune
afumate, aşa se obişnuia toamna, să se facă din prune magiun
şi să fie puse la afumat, în felul acesta puteau fi păstrate iarna.
După ce bunica Zamfira a pus farfuria pe masă, te-a luat în
braţe şi s-a uitat atent la tine, apoi la surorile tale şi mi-a spus:
– Cred că ţi-au schimbat copilul la maternitate! Tu nu ai
văzut? Lili are părul blond, Elena are faţa albă, dar fata aceasta
aşa închisă la culoare şi aşa păroasă e pe mâini şi pe cap, ce vei
face cu ea când va trebui să o măriţi? Doamne fereşte! Oare
Gheorghiţă va crede că e copilul lui?
– Mamă, am stat cinci zile bolnav şi flămând şi nu te-ai
gândit să îmi dai o mână de ajutor, acum aceasta nu e grija
dumneatale. Fetiţa aceasta îmi seamănă mie, celelalte două
seamănă cu Oltiţa, de aceea sunt mai frumoase.
Bunica Zamfira a plecat mânioasă şi nu s-a mai întors
prea curând. Totuşi, cuvintele ei m-au rănit la inimă, ca o sabie
ascuţită. Într-o zi, pe când era primăvară, prin luna mai, mi-
am cerut voie să îmi vizitez părinţii. Tatăl tău se simţea mai
bine şi am plecat de dimineaţă. Atunci părinţii mei locuiau la
Muşeniţa, aproape de Dorneşti.
Pe atunci trăia şi mama bunicii tale, Iulia. Ea era o femeie
tare evlavioasă, rămasă văduvă din pricina războiului. Mi-am
îmbrăţişat părinţii care m-au primit cu mare dragoste, am lăsat
în grija mamei bebeluşul, adică pe tine, şi am zis că plec să o
văd pe bunica mea. Am găsit-o în grădină, pregătind câteva
straturi pentru a semăna pătrunjel, mărar, ceapă şi usturoi.
Am strigat-o, plină de dragoste, căci doream să mă rog lui
Dumnezeu împreună cu ea. Bunica, din când în când avea o
anumită călăuzire prin Duhul Sfânt. Inima mea era încă tristă
cu privire la bebeluşul pe care l-am primit de la Dumnezeu şi
cuvintele bunicii Zamfira mă urmăreau, răpindu-mi bucuria.
Nu i-am spus nimic cu privire la durerea sufletului meu, dar am
rugat-o să se roage împreună cu mine. Ţin minte că i-am spus
lui Dumnezeu astfel: „Doamne, nu ai găsit, în nemărginitul cer,
14 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
(continuarea din pagina 11)
Daniela
un bebeluş mai frumos să îmi dai?” După ce ne-am ridicat de
pe genunchi, m-a privit zâmbind, apoi mi-a spus:
– Oltiţo, de ce ţi-e tristă inima cu privire la fetiţa pe care
ţi-a dăruit-o Dumnezeu? La rugăciune, am avut din partea lui
Dumnezeu un cuvânt pentru tine: această fetiţă va fi cea mai
mare mângâiere pentru sufletul tău şi ea îţi va închide ochii, la
plecarea ta de pe pământ.
Am păstrat tot timpul în inima mea acele cuvinte şi de
atunci, pentru mine ai fost cea mai frumoasă fetiţă. Scumpa
mea bunică a plecat la Dumnezeu, tot atât de frumos precum
a trăit. Eram în vizită la ea şi a venit de la treaba de pe afară,
îngrijirea florilor sau a zarzavaturilor. A intrat în casă, s-a aşezat
pe pat şi m-a rugat să îi cânt. Bunicii mele îi plăcea nespus să
mă audă cântând. I-am cântat în timp ce ea s-a întins pe pat
şi am crezut că vrea să doarmă. La un moment dat a cântat şi
ea cu mine, apoi nu am mai auzit-o. Am crezut că a adormit.
Ochii ei erau închişi şi pe buze i-a rămas un zâmbet blând, dar
nu mai avea suflare. Am chemat părinţii şi am regretat mult
despărţirea de bunica mea, un suflet scump...
– Oh, mamă dragă! Deci ţi-am dat bătaie de cap, odată
cu venirea mea pe lume! zise Daniela tristă.
– Ce m-aş fi făcut fără tine, draga mea fiică? Prezenţa ta
îmi aduce aminte de tatăl tău. Gheorgiţă avea o inimă bună şi
era un om generos. În sertarul de la dulapul meu mai păstrez
poezii scrise de el, pentru mine. Tatăl tău te-a iubit mult,
Daniela, el te dezmierda: „Pufuleţ” sau „Ţuchi”. Dacă se întâmpla
să plângi, te striga „Vavalaua”. Era convins că îi semeni lui. Tatăl
tău şi-a dorit mult să vă poarte în şcoală, să aveţi o meserie. El
era plutonier major, avea o minte sclipitoare. Regret mult că
nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, decât înainte de a muri. S-a căit
înaintea lui Dumnezeu că i-a plăcut să bea alcool şi mai folosea
cuvinte nepotrivite şi înjurături. Nădăjduiesc că Dumnezeu, în
bunătatea Sa, l-a iertat, căci m-am rugat mult pentru el.
Daniela privi ochii trişti şi obosiţi ai mamei. Vorbea cu
multă durere, despre lucrurile trăite de ea.
– Îmi pare rău că te-am ţinut prea mult de vorbă,
mamă. Odihneşte-te şi să ştii că atunci când voi avea propria
mea familie, vreau să nu mai trebuiască să lucrezi tu. Îţi voi
împodobi o cameră cu catifea albastră ca cerul şi te voi lua
acasă la mine.
– Daniela, tu visezi cu ochii deschişi! spuse mama, uitând
de tristeţile trecute. Bine, în seara aceasta voi dormi în camera
de catifea, pregătită special pentru mine!
– Noapte bună, mamă!
– Noapte bună, Daniela!
Afară se dezlănţui o ploaie torenţială. Picuri grei de
ploaie loveau ferestrele şi se auzeau şi pe acoperiş, ca un ropot
cadenţat al unei armate de soldăţei, ce nu aveau de gând a se
opri prea curând.
Draga Ujeniuc
 Predica pentru copii
„Fiule, ia aminte la înțelepciunea mea și pleacă urechea la învățătura mea.” Proverbe 5:1

Esau
Context: În familia lui Isaac şi Rebeca, după o aşteptare 3. Esau – A te căsători sau nu după principii sfinte: „La
de douăzeci de ani, s-au născut gemenii Esau şi Iacov. Cei vârsta de patruzeci de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata
doi au crescut în atmosfera închinării înaintea adevăratului hetitului Beeri şi pe Basmat, fata hetitului Elon.” (Geneza 26:34)
Dumnezeu, avându-l până la vârsta de cincisprezece ani Posibil că prietenii de vânătoare ai lui Esau l-au pus în contact
alături de ei şi pe bunicul Avraam, cel despre care Dumnezeu cu fete canaanite, deşi între rudeniile lor erau fete cu care
a spus că îşi învăţa copiii să ţină „Calea Domnului”. Deşi Esau putea să se căsătorească, după principiile familiei sale. Aşa i s-a
şi Iacov au crescut în aceeaşi casă, pe măsură ce anii treceau, întâmplat şi lui Samson, care avea prieteni dintre filisteni (pe
s-a observat că cei doi gemeni erau foarte diferiţi. Astfel s-au cei pe care i-a invitat la nunta lui), iar mai apoi a ajuns să aibă
croit destine diferite pentru ei şi copiii lor. În timp, s-a văzut de prietene fete filistence. Ele l-au dus la distrugere spirituală.
ce Dumnezeu a zis: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât. În acelaşi mod s-a pierdut definitiv şi Esau. Oare numai după
(Romani 9:13) ce s-a căsătorit şi a văzut cum a fost sfătuit fratele său să se
1. Esau - A preţui sau nu dreptul de întâi-născut: căsătorească, a aflat Esau cum trebuia să procedeze?
„Cel dintâi a ieşit roşu de tot: ca o manta de păr; şi de aceea i-au Prieteniile duc în final la căsătorii, de aceea este indicat
pus numele Esau. Apoi a ieşit fratele său, care îl ţinea cu mâna să aveţi prieteni numai dintre cei ce-L cunosc pe Dumnezeu.
de călcâi pe Esau; şi de aceea i-au pus numele Iacov.” (Geneza Dacă dintre cei din lume, doreşte un băiat sau o fată să se
25:25-26) În vremea aceea era foarte important dreptul de lipească de voi, să se ataşeze de întreg grupul din care faceţi
întâi-născut. Onoarea şi moştenirea lui era mai mare decât parte şi să fie familiarizat cu cele sfinte. Numai dacă s-a integrat
a fratelui său, dar acest drept l-a pierdut într-o zi. „Odată, pe definitiv în rândurile credincioşilor, poate fi luată în calcul o
când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la câmp rupt de relaţie maritală cu el sau ea. Orice relaţie de căsătorie cu un om
oboseală. Şi Esau i-a zis lui Iacov: «Dă-mi, te rog, să mănânc din nenăscut din nou este o greşeală pe viaţă.
ciorba aceasta roşiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală.» Esau a Pentru că Esau este un exemplu nefericit, atât prin
răspuns: «Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul îndepărtarea de cele sfinte cât şi prin apropierea de lumea fără
acesta de întâi-născut?»”Şi Iacov a zis: „ «»Jură-mi întâi.” Esau Dumnezeu, vă spun tuturor: „Vegheaţi să nu fie între voi nimeni
i-a jurat şi astfel şi-a vândut dreptul de întâi-născut lui Iacov. ca Esau.” (Evrei 12:16)
Atunci Iacov a dat lui Esau pâine şi ciorbă de linte. El a mâncat
şi a băut; apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau Iosif Anca
dreptul de întâi-născut.” (Geneza 25:29-34) Esau a dovedit, în
această împrejurare, că nu ştia să evalueze corect valorile şi că
nu avea control peste poftele trupului. Din faptul că imediat
ce a mâncat a şi plecat, putem înţelege că nu era chiar atât de
obosit. Schimbul acesta a fost foarte păgubos pentru el, căci
a dat un drept ce i-ar fi conferit toată viaţa avantaje unice, în
schimbul unei împliniri fizice de moment. Mai târziu, când a
văzut efectele binecuvântării rezervate prin providenţa divină
celui ce deţinea dreptul de întâi născut, a dat vina pe fratele
său. Corect era să recunoască faptul că el i-a vândut dreptul
de întâi născut. Esau a zis: „Iacov... m-a înşelat de două ori. Mi-a
luat dreptul de întâi-născut şi iată-l acum că a venit de mi-a luat
şi binecuvântarea!” (Geneza 27:36)
Ispita aceasta se poate consuma în viaţa oricărui copil
din familie de credincioşi, care nu valorifică moştenirea lui
spirituală, ci este atras de ofertele lumii, precum Esau de
relaţiile lui cu canaaniţii şi pasiunea vânătorii. Fiţi atenţi ca nu
cumva să ajungeţi în situaţia lui Esau, care „mai pe urmă, când
a vrut să capete binecuvântarea n-a fost primit; pentru că, cu
toate că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.” (Evrei 12:17)
Esau – A rămâne într-o familie credincioasă sau a te
depărta de ea: „Băieţii aceştia s-au făcut mari. Esau a ajuns un
vânător îndemânatic, un om care îşi petrecea vremea mai mult pe
câmp; dar Iacov era un om liniştit, care stătea acasă în corturi.” (
Geneza 25:27) Despre Esau este scris că era „curvar” şi „lumesc”
(Evrei 12:16) Se pare că nu-i plăcea atmosfera de acasă, ci se
simţea mult mai bine între alţi tovarăşi de vânătoare, cu care
putea să practice lucruri pe care acasă nu le putea face.
În vremea noastră, anturajul vânătoresc în care trăia
Esau, poate fi nu numai la vânătoare, ci şi prin diferite localuri
din oraş sau, mai nou, prin intermediul internetului. Zilele
copilăriei arată dacă un copil va fi un Iacov, fiind părtaş
activităţilor sfinte şi familiale, sau un Esau, fiind mereu plecat
cu prietenii sau în lumea internauţilor.
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 15
 Pilde
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri.” Psalmul 78:3
Manualul utilizatorului
A fost odată un om pe nume Michael. Într-o zi anume,
Michael era foarte entuziasmat. Aceasta era ziua când urma să-i
fie adusă mașina lui nou-nouță. Michael nu avusese niciodată o
mașină, dar el știa că deținerea unei mașini îl va ajuta în multe
feluri. El muncise din greu și își economisise bani timp de câțiva
ani, doar pentru a-și putea cumpăra mașina cea nouă. În sfârșit,
clipa așteptată a sosit. Distribuitorul de la reprezentanța auto a
parcat mașina nou-nouță și strălucitoare a lui Michael pe aleea
din fața casei lui. Michael era atât de bucuros!
Distribuitorul a întrebat: „Ați dori să vă prezint câteva din
caracteristicile mașinii?”
Michael a răspuns: „Nu, e în regulă. Sunt sigur că îmi voi
da seama și singur despre ce este vorba. Mulțumesc oricum.”
Distribuitorul a spus: „În regulă, dar dacă totuși veți
observa că aveți nevoie de ajutor, manualul utilizatorului este
în bordul mașinii. Distribuitorul i-a dat lui Michael cheile, i-a
urat de bine și a plecat.
Michael a alergat cu emoție spre mașină și a tras de
ușă, dar ea nu voia defel să se deschidă. Michael s-a gândit în
sinea lui: „Asta-i ciudat, ușile mașinii de la reprezentanța auto
s-au deschis fără nicio problemă.” Michael s-a plimbat în jurul
mașinii uitându-se pe geam și gândindu-se ce moi păreau
scaunele. În acel moment a sosit Scott, prietenul lui Michael.
„Frumoasă mașină, Michael”, a spus Scott. „Dar de ce te
plimbi în jurul ei și te uiți înăuntru?”
Michael a răspuns: „Tocmai am cumpărat această mașină
și ușile ei sunt înțepenite.”
Scott a râs și a spus: „Înțepenite? Ai încercat să le
deblochezi mai întâi?”
Michael a răspuns timid: „Ei bine, nu, nu încă, dar tocmai
mă pregăteam să fac asta.”
Michael a băgat una din chei în ușa de la mașină, dar
aceasta nu se deschidea, oricât de tare încerca Michael să
învârtă cheia.
Scott a spus: „Ai face bine să ai grijă, altfel vei rupe cheia
în ușă. Acea cheie e de la portbagajul mașinii. Încearc-o pe
cealaltă.”
Michael a replicat iute: „Tocmai asta urma să fac.”
Michael a descuiat într-un final ușile mașinii și s-a așezat
la volan. A respirat adânc și a spus: „Așa-i ce minunat e mirosul
acesta de mașină nouă?”
Scott a spus: „Da, e un miros grozav. Hai să auzim cum
sună radioul.”
După câteva tentative și ceva îndrumări din partea lui
Scott, Michael a reușit în sfârșit să pornească radioul. „Super!
Am un radio care prinde postul greșit, iar sunetul e mult prea
slab!” s-a plâns Michael.
Scott a oftat și a spus: „Michael, trebuie doar să apeși
aceste butoane pentru a schimba postul de radio și să învârți
acel buton pentru a regla volumul. Nu ai citit încă manualul
utilizatorului? Eu asta am făcut prima dată când mi-am
cumpărat o mașină nouă.”
Michael a răspuns: „Nu, încă nu. Am fost prea ocupat,
dar intenționez să fac și lucrul ăsta cândva în curând. În acest
moment vreau să scot frumusețea asta la o mică plimbare!”
Scott l-a avertizat: „Ai grijă, Michael și, te rog, pune-ți
centura de siguranță.”
16 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
Michael a întrebat: „Hei, Scott, crezi că îmi poți da o mână
de ajutor cu centura de siguranță?”
Scott s-a apropiat și l-a ajutat pe Michael să își fixeze
centura, avertizându-l totuși: „Sper că știi ce faci.”
După asta, Michael a plecat în marșarier din alee.Spre
marea surprindere a lui Michael, mașina a continuat să meargă
în marșarier. El a întors de volan și a apăsat niște butoane, dar
mașina continua să meargă cu spatele. Cu o mare groază,
Scott a privit cum Michael și-a „proptit” mașina lui nou-nouță
fix într-un copac. Mașina era distrusă.
Scott a alergat la Michael și l-a întrebat: „De ce nu ai oprit?”
Michael a răspuns bâlbâindu-se: „Nu am știu cum...”
Mulți oameni trec prin viață fără să apeleze la manualul
utilizatorului pe care ni l-a lăsat Dumnezeu. Acest manual
al utilizatorului, Biblia, ne poate ajuta să avem o viață mai
bogată și mai împlinită într-o mulțime de feluri. E un lucru
înțelept să citim des din Biblie și să urmăm instrucțiunile pe
care Dumnezeu le-a așternut acolo pentru noi. Atât de mulți
oameni sunt „pe dinafară” și încearcă să găsească o modalitate
de a intra, la fel ca Michael, când încerca să deblocheze ușile
mașinii. Oamenii ar putea încerca diverse chei sau metode de
a ajunge în Cer, dar Isus ne-a spus că El e singura Cale. Trebuie
să ne punem încrederea în Isus și să Îl rugăm să ne ierte pentru
lucrurile rele pe care le-am făcut. După aceea, ar trebui să citim
Biblia și să ne rugăm lui Dumnezeu. Dacă vom face aceste
lucruri, vom avea o viață mult mai fericită!
Folosit cu permisiunea Kid’s Sunday School Place Inc.
(c) Kid’s Sunday School Place, Inc. Toate drepturile rezervate
Traducere: Bogdan Fereșteanu
M-a întos la Domnul o muscă
Istoria trezirii şi mântuirii sufleteşti e plină cu tot felul de
întâmplări minunate.
Un întors la Domnul din Anglia spunea în gura mare că
pe el l-a întors din calea pierzării o muscă.
– Cum aşa?
– Iată cum! – răspundea el întrebărilor. Eu eram un mare
iubitor de muzică, dar, în schimb, uram Cuvântul lui Dumnezeu
şi lucrurile sufleteşti.
Odată, am mers la biserică, dar nu să ascult slujba şi
predica, ci să ascult corul şi orga (auzisem că ar cânta minunat).
Le-am ascultat cu plăcere, de mai multe ori, însă, la predică,
mă aşezam în bancă şi îmi înfundam urechile cu degetele, să
n-aud Cuvântul lui Dumnezeu.
Dar într-o duminică, cum stam aşa cu urechile astupate, a
venit o muscă, s-a aşezat pe nasul meu şi am fost silit să destup
urechile ca să alung musca. Tocmai în clipa aceea, predicatorul
rostea cuvintele: ,,Cine are urechi de auzit să audă!…”
Aceste cuvinte mi-au străpuns inima. Am văzut că
întâmplarea aceasta este un semn al Cerului. Am început
să citesc Scriptura şi să mă ocup cu cele sufleteşti şi azi
mulţumesc lui Dumnezeu că am scăpat de orbia şi surzenia
cea sufletească.
Şi iată, aşa, pe mine m-a întors la Domnul o… muscă!
 Pilde
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri.” Psalmul 78:3

(continuarea din pagina 13)

Cântări vechi din

inimi noi

R: În veci cânta-voi că-s fericit;

Acum prin Isus sunt mântuit;
În veci aceasta voi cânta eu;
Laud pe Isus că e al meu.

2. Inima mea cu bucurie, 3. Ce fericire, pace sfântă,

Cu Isus una vrea să fie, Pe braţele Lui am odihnă.
Pacea-I în mine locuieşte, A şti, e bine, o ştiu şi eu,
Harul Lui mă înveseleşte. Isus, Viaţa-mi este al meu
William

W.Walford (1772-1850) – in caz ca nu mai este loc

parteac aceasta cu galben nu o mai punem
A fost tot un poet orb, dar acest lucru nu l-a împiedicat sa
Îl slujească pe Dumnezeu. S-a născut și a trăit în Marea Britanie.
William era chemat uneori să predice în anumite biserici de
țară din Anglia. Acesta își compunea predicile în minte și era
capabil să le expună cuvânt cu cuvânt așa cum le-a compus.
Memora pasaje foarte lungi din Scriptură, și unii au spus despre
el că ar fi cunoscut toată Biblia pe de rost2. Pe lângă dragostea
pentru Cuvânt William petrecea și mult timp în rugăciune. Un
ziarist american l-a cunoscut în Anglia, unde William l-a rugat
să scrie câteva versuri pe care le primise recent. Acestea au fost
publicate în ziarul din New York în 13 Septembrie 1845 și a
devenit binecunoscuta cântare:

1. Ce dulce eşti al rugii ceas

Când cu lacrime în obraz
Stau la tronul lui Dumnezeu
Oglinda spartă Şi-mi pot plânge necazul meu...
Oricând durerea e mare
Într-o zi, regina Elisabeta a Angliei – această suverană Isus îmi dă iar scăpare;
autoritară care a poruncit să fie omorâtă pe eșafod Maria /: La mine, slab, ia aminte,
Stuart – a cerut să i se aducă o oglindă, spunând că de multă Când Lui mă rog eu fierbinte. :/
vreme nu se mai privise în oglindă. Curtenii, care nu încetau să
aducă laudă reginei, de data aceasta s-au arătat puțin dispuși 2. Al rugii ceas ce dulce eşti
să-i împlinească dorința. Totuși, a trebuit să i se îndeplinească Când Domnului mărturiseşti,
cererea. Oglinda cerută, ținută în mâini de regină, în loc să Necazu-ntreg, amarul tot
îi arate frumusețea feței cea atât de mult lăudată de cei din Şi spui: “Isuse, nu mai pot !”
jur, a făcut-o să-și vadă zbârciturile, care-i arătau bătrânețea, El zice: “Mie vă rugaţi.
precum și trăsăturile aspre ale feței, care reflectau o inimă Cu-al Meu cuvânt vă mângâiaţi.”
neîndurătoare. De aceea, supărată, a aruncat oglinda cât colo /: Tot ce m-apasă-I voi spune
și a spart-o. În timpul de rugăciune. :/
Și Cuvântul lui Dumnezeu scris sau vestit ne arată
fiecăruia firea noastră păcătoasă precum și fărădelegile pe care 3. Al rugii ceas ce dulce-mi eşti,
le-am făcut în viață. Nu te lipsi de El din pricina aceasta, căci În orice zi mă linişteşti;
tot acest Cuvânt ne aduce la cunoștință și vestea cea bună, Cât timp aici călătoresc
că oricât am fi de vinovați, Dumnezeu este gata să ne ierte și Eu către cer cu drag privesc.
să ne îndrepte. Nu sparge oglinda Cuvântului, ci privește-ți Când acest corp de pe pământ
chipul în ea și corectează-te! Îl voi depune în mormânt,
„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându- /: Atunci în veci voi fi voios
vă singuri. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte Că m-am rugat aicea jos. :/
cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o Note de subsol
oglindă,şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era.Dar cine 1. Există chiar un volum cu cântări scrise pentru copii ,,Cântări pentru copii
îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, -Nicolae Moldoveanu” (GBV 1994)
şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu 2. Amos R.A.Wells A Treasure of Hymns: Brief Biographies of One Hundred
fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:22-25) and Twenty Leading Hymn-writers with Their Best Hymns

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 17
 Răspunsuri, întrebări şi premianţi
„Când a fost de 12 ani... L-au găsit în Templu... ascultându-i şi punându-le întrebări”
Luca 2.42,46

Răspunsuri Întrebări
Răspunsuri 1. Cine a omorât într-o singură noapte o sută optzeci
(la întrebările din numărul 66/trim. II /2019): și cinci de mii de oameni?
2. De ce credeți că nu i s-a întâmplat nici un rău lui
1. Iov ( Iov 42:10). Pavel după ce i s-a lipit năpârca de mână?
3. Slujitorii lui Sanherib (2 Cronici 32:18,19). 3. Enumerați păcatele de care a fost biruit Haman.
4. Cine a spus despre sine: „Orbului îi eram ochi, și
5. Iona (Iona 2:1-3).
șchiopului picior”?
6. Judecători 6:21.
5. De ce au adus mamele copiii la Domnul Isus?
8. Exod 7:22; 8:7.
6. Enumerați textele biblice din Noul Testament în
9. Apocalipsa 21. care sunt menționate vindecări ale ologilor.
10. Prin preoți, proroci, vise și sorți (Iosua 7:14; 7. În ce împrejurare oamenii din Israel au fugit ca să
1 Samuel 14:36,37; 28:6). nu-i înghită pământul?
8. Cum se numea mama căruia i-au fost spânzurați
cinci copii?
9. De ce credeți că Estera a căpătat trecere înaintea
Împăratului?
10. Care animal își așează locuința în stânci?

(continuarea din pagina 2)

Înțelepciunea lui Iisus Sirah, cap. XVII

16. Și tot așa munții și temeliile pământului, când le privește sunt cuprinse de cutremur.
17. Dar la acestea nu se gândește inima [omului]; și la căile Lui cine va lua aminte?
18. Asemenea furtunii pe care nu o vede omul, cele mai multe din faptele Lui rămân ascunse.
19. „Faptele dreptății Sale cine le va vesti? Sau cine le va aștepta? Căci Legământul este departe”, iar la sfârșit va
fi cercetarea tuturor!
20. Astfel gândește omul cu mintea scurtă, iar bărbatul necugetat și rătăcit se gândește la lucruri nebunești.
21. Ascultă-mă, fiule, dobândește știința și ia aminte în inima ta la cuvintele mele!
22. Cu măsură îți voi dezvălui învățătura și cu grijă voi vesti știința.
23. Întru judecata Domnului [s-au aflat] lucrările Lui dintru început și, alcătuindu-le, a deosebit părțile lor.
24. El și-a întocmit pentru veșnicie lucrările Sale, de la începuturile și până în devenirile lor; nici nu flămânzesc,
nici nu ostenesc și nu se abat de la drumul lor.
25. Niciuna nu s-a ciocnit de vecina ei și până în veac nu se va răzvrăti împotriva Cuvântului Lui.
26. A privit apoi Domnul spre pământ și l-a umplut cu binefacerile Sale.
27. A acoperit fața pământului cu toate felurile de viețuitoare și acestea în pământ se vor întoarce.

Vă aşteptăm răspunsurile până la data de 30.11.2019

pe adresa redacţiei
Notă: Paginile care intră în concurs sunt: 6, 7 și 18.
La concursurile biblice sunt rugaţi să participe copiii şi adolescenţii până la 18 ani. Vă mulţumim pentru înţelegere.

18 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 El va despărţi
oile la dreapta...
caprele la stânga
Matei 25:31-33
Risipa Economia
Cine cheltuie peste ce câștigă Cine mânâncă și mai păstrează ceva, poate să stea
de două ori la masă.
N-are-n casă mămăligă.
Nu trebuie să arzi dintr-o dată toate lemnele.
Când risipești bani, rămâi fără bani.

Când risipești timp, rămâi fără o parte din viață.
Cine cumpără ce n-are nevoie, va ajunge curând
să aibă nevoie de ceea ce nu poate cumpăra.
Cei zgârciți îngrămădesc la avere ca și cum n-ar
trebui să moară niciodată, cei risipitori, ca și
cum ar muri imediat.
Atenție la cheltuielile mici! O gaură mică poate
duce la scufundarea unei corăbii mari.
Cheltuielile exagerate și risipa sunt rezultatul
încercărilor de a ține tot timpul pasul cu moda.
Economisește cât e butoiul plin; când e gol,
economia nu mai folosește.
A fi econom înseamnă a câștiga deja lupta vieții pe
jumătate. Nu este așa de greu să câștigi bani cât
este de greu să-i cheltuiești bine.
Cel mai potrivit timp pentru a economisi bani este
atunci când îi ai.
Sute de oameni n-ar ști ce este nevoia, dacă mai
înainte n-ar fi știut ce este risipa!

Lucrurile materiale sunt trecătoare dar felul în Mulți oameni nu au grijă de banii lor până ajung
care ne raportăm la ele are un efect veșnic. aproape să li se termine, iar alții fac la fel cu
timpul lor.
Risipa este legată de păcate și de pofte.
(Iacov 4:1-3)
Nu cheltui niciodată banii înainte de a-i avea.
„Comori de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa
celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte.” Nu economisi ce rămâne după cheltuieli.
(Proverbele 21:20)
Cheltuiește ce rămâne după economisire.
„Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl
său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea.”
(Proverbele 29:3) Obiceiul de a economisi este un mod de a te
educa: încurajează virtuțile, te învață înfrânarea,
„Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă şi cine chibzuința și să-ți alegi prioritățile.
iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se
îmbogăţeşte.” (Proverbele 21:17) „Bogăţia câştigată fără trudă scade, dar ce se
strânge încetul cu încetul creşte.”
„Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns
totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a (Proverbele 13:11)
risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată.”
(Luca 15:13) „Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.”
(Efeseni 5:16)

caprele la stânga oile la dreapta...

 Minunate sunt lucrările Domnului...
Leul
cel mai îndrăzneț animal
Dacă privim la creaţia minunată a lui Dumnezeu,
putem observa că fiecare animal este conceput şi creat
într-un mod unic, cu abilităţi şi caracteristici diferite.
El se îngrijeşte de fiecare în parte. De această dată
vom studia în puţine rânduri despre „LEUL - REGELE
ANIMALELOR”.
Cu siguranţă, fiecare dintre voi aţi văzut un leu,
într-o fotografie sau chiar în realitate, la o Grădină
Zoologică. Nu e aşa că, prin trăsăturile lui, îţi inspiră
forţă şi putere?
Leul este un mamifer din familia Felidae. Numele
ştiinţific este: Panthera Leo, iar un grup format din mai
mulţi lei se numeşte ,,mândria ” . Este unul dintre cele
mai mari feline şi unul dintre cei mai mari răpitori tereştri,
după ursul polar, ursul brun şi tigru. Trăieşte în savane şi
câmpii deschise şi poate fi găsit prin toată Africa. Există
trei subspecii de lei: leul african, leul indian şi leul alb,
care este foarte rar întâlnit în zilele noastre. Acum
100 de ani, existau peste 200.000 de lei, dar din cauza
impactului negativ a oamenilor asupra naturii, numărul
lor a scăzut foarte mult. În zilele noastre există doar
20.000 de lei care mai supravieţuiesc.
Culoarea blănii variază de la galben deschis până la
maro sau chiar roşcat. Pe abdomen blana e mai deschisă
la culoare. Smocul din vârful cozii este spre negru, dar
nu apare la naştere, ci se dezvoltă abia în jurul vârstei de
5 luni. Iar ceea ce îi dăruieşte farmecul şi recunoaşterea
faţă de leoaică este coama bogată de culoare închisă
care îi încadrează faţa. Viteza pe care o poate atinge un
leu când aleargă este de 90 Km/h. Un leu poate cântări
150-230 kg. Lungimea masculului variază între 170 cm
şi 250 cm. În sălbăticie poate ajunge să trăiască 8-10
ani, dar în captivitate poate ajunge la vârsta de 35 de
ani. Răcnetul unui leu poate fi auzit la o distanţă de 8
km ceea ce dă de înţeles că teritoriul este ocupat. Leii
sunt prădători carnivori, foarte puternici, care vânează
mamifere mari: antilope, mistreţi sălbatici, bivoli, zebre
etc. Uneori, leii vânează în grup, chiar elefanţi tineri,
rinoceri şi hipopotami.
Leul, când îşi urmăreşte prada, poate acoperi o
lungime ca distanţa unui teren de fotbal în doar şase
secunde. Ochii unui leu au celule reflexive care măresc
imaginea de mai multe ori şi le permit să monitorizeze
cu atenţie prada chiar şi în întuneric. În general ei devin
activi seara pentru vânat. Ei petrec cea mai mare parte
a timpului lor odihnindu-se aproximativ 20 de ore pe
zi, pentru a economisi energie şi a supravieţui căldurii.
Leoaicele sunt cele care au un succes mare la vânătoare,
dar leul este primul care mănâncă din pradă, leoaica şi
puii obţin ce a mai rămas. Modul prin care o leoaică îşi
acaparează prada este de a o înconjura cât mai mult, din
toate părţile, căutând tactici de urmărire până o poate
prinde. Leii sufocă victimele lor, iar o pradă mai mare
este presată la pământ pentru a bloca respiraţia prin
aşezarea labei pe nas, pe gură sau pe gâtul pradei, până
aceasta din urmă moare.
În Biblie, acest animal îl găsim menționat de
aproximativ 130 de ori. Unele dintre personajele biblice
au avut puterea să omoare un leu (ex: Samson - Judecători
14:5,6, David - 1 Samuel 17:34,35, Benaia - 2 Samuel
23:20), iar alţii au fost ucişi de lei (1 Împăraţi 13:24, 2
Împăraţi 17:25). Dumnezeu a înzestrat acest animal cu o
capacitate extraordinară de forţă, tărie şi curaj. Este un
animal impunător şi neînfricat.
În Biblie, apostolul Petru ne spune în 1 Petru
5:8,9 următorul lucru: „Fiţi treji şi vegheaţi, pentru că
potrivnicul vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care
răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui
tari în credinţă.” Un alt mod de atac al leului este prin
mersul foarte furişat. Pe labele picioarelor sunt perniţe
moi care permit să se apropie foarte mult de pradă
înainte ca victima să îşi dea seama că este în pericol.
În momentul când este gata să sară asupra prăzii,
leul scoate un răcnet atât de tare, încât victima este
paralizată de frică şi astfel este foarte uşor prinsă. Tot
aşa, cu cât ne vom îndrepta spre locurile fără restricţii,
largi şi lipsite de protecţia lui Dumnezeu, vom fi o pradă
uşoară pentru Satan. El foloseşte orice ocazie împotriva
noastră, aşteptând şi căutând să ucidă suflete. Te-ai
speria dacă un leu ţi-ar apărea în cale, nu-i aşa? Ar trebui
să te sperii mult mai tare de o minciună, o neascultare,
o răzbunare, un lucru luat care nu este al tău, o glumă
care nu e potrivită pentru un creştin, pe care Satan le
foloseşte ca să te atace. De aceea trebuie să ne temem
de păcat şi să nu ne apropiem de el. Păcatul în inima unui
om este cel mai periculos ,,animal” care există!
Larisa Atudoroae
Bibliografie:
1. https://www.toateanimalele.ro/salbatice/leul-animal-panthera-
leo/
2. https://kids.nationalgeographic.com/animals/mammals/lion
3. https://www.britannica.com/animal/lion
Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
„Revista Betel”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
Tel./Fax: 0257 272477, Mobil: 0740 437777, 0746 046080,
site: www.dragostepentruadevar.ro sau rev_betel@yahoo.com
Colectivul de redacţie:
Învăţătorii „Şcolii biblice pentru copii «Betel»”