Sunteți pe pagina 1din 5

După cum v-am povestit, Visul brusc a luat sfârșit,

Când la prânz a adormit, Fiindcă Liviu… s-a trezit,


Liviu a ajuns în vis Amânând pe-a doua zi
Tocmai până la Paris. Alte noi peripeții.
Iar în ziua următoare,
De aici, fiind grăbit, Către prânz, minune mare!
Către Londra a pornit, Îndemn n-a mai așteptat,
După care, mai departe, În pătuț s-a așezat
Scoția urma în carte. Și a zis în sinea lui,
Luând apoi în ajutor Dând frâu liber gândului:
Avionul cu motor, — Acest vis aș vrea să fie
A trecut prin Grecia, O nouă călătorie,
Spania şi Turcia. Ca să văd, de s-ar putea,
Dar tocmai când admira, Nițeluș… AMERICA!
Hoinărind, Italia,
Și pe-aripi de vis purtat,
Peste-ocean s-a avântat,
Zărind, plin de bucurie,
O statuie c-o făclie.
Aceasta, aflați cu toții,
E Statuia Libertății,
Care „bun găsit“ urează
Celor ce o vizitează.
Dar statuia cea frumoasă
E puțin invidioasă
Că-nălțimea ei vestită
Este astăzi depășită
De acele blocuri care –
C-un pic de exagerare –
Pân’ la ceruri se ridică,
Sunt doar din oțel și sticlă
Și au mulți admiratori:
Faimoșii zgârie-nori.