272. Fasciile şi straturile adipoase retroperitoneale, desen-schemă în secţiune transversală.

Comunicările acestora.
Spațiul retroperitoneal e completat de un strat masiv de țesut adipos, este stratificat de fascii și
include în componența sa organe
vase sanguine și limfatice și nervi.
Straturile țesutului adipos
retroperitoneal.
1. Fascia endoabdominală (f.
transversalis) : foiţa fibroasă
subţire, plasată sau concrescută
cu aponevroza muşchilor
spatelui.
2. I strat celuloadipos -Ţesutul
retroperitoneal adipos (textus
cellulosus retroperitonealis).
Imediat după facia
Endoabdominală se află primul
strat de țesut adipos
retroperitoneal.
Inferior acest strat comunică
liber cu țesutul adipos al bazinului
mic în special cu spațiul adipos
retrocecal. În sus prin fisura dinte
pedunculuii diafragmului țesutul
adipos retroperitoneal comunică
cu mediastinul posterior. Anterior
de acest țesut adipos este situată
fascia retroperitoneală.
3. Fascia retroperitoneală – . Ea are originea în locul unde peritoneul parietal trece de pe
părţile laterale ale abdomenului pe partea posterioară, corespunde aproximativ părţii
laterale ale colonului ascendent şi descendent. La marginea externă a rinichiului fascia
retroperitoneală se dedublează (fascia retrorenală şi prerenală). Împreună cu ţesutul
adipos formează capsula renală externă. La polul inferior al rinichiului foiţele anterioare şi
posterioare sunt legate cu fibre de ţesut conjunctiv, care menţin rinichiul într-o poziţie.
Foiţa anterioară formează o dublicatură în care se situiază suprarenalele. Inferior de rinichi
fascia retroperitoneală formează o lojă pentru uretere. Spre coloană această fascie
concreşte cu vasele sangvine mari. Superior se prelungește până la diafragm şi ficat, iar
inferior până în bazinul mic.
4. Sub fascia retrorenală se găseşte al II strat celular – paranefron care înconjoară rinichiul
şi ureterele. Spaţiul celular din aciastă regiune se prelungește până la vezica urinară.
5. Anterior de fascia prerenală se situiază al III strat de ţesut celular, care se situiază
posterior de colonul ascendent şi descendent – paracolon. Deci, acest spaţiu se situiază
între fascia Tolidti(retrocolică) din anterior şi fascia prerenală din posterior. Spre exterior
de intestin ea este acoperită de peritoneul parietal, care formează fundul canalului lateral.
Spre interior puţin nu ajunge la linia mediană. Superior se prelungește până la rădăcina
colonului transvers, iar inferior: fosele iliace.

273. Anatomia chirurgicală a triunghiului urogenital, limitele, stratigrafia.

Triunghiul urogenital este cuprins între linia convențională trasată de la unul de tuberculii
sciatici spre altul a perineului și marginea inferioară a simfizei pubiene.
Topografia stratigrafică a regiunii urogenitale la femei şi bărbaţi.
Bărbaţi
1 Pielea
2 panniculus adiposus
3 fascia perinei superficialis
4 spatium perinei superficialis:
m.transversus perinei superficialis;
m.ischiocavernosus;
m.bulbospongiosus;
crura et bulbus penis
5 fascia diafragmatis urogenitalis
inferior (membrana perinei)
6 spatiuim perinei profundum, care
conţine m.transversus perinei
profundus et m.sphincter urethrae
7 fascia diafragmatis urogenitalis
superior
8 fascia diafragmatis pelvis inferior
9 m. levator ani (care este constituit
de m.pubococcygeus)
10 fascia diafragmatis pelvis
superior
11 capsula prostatica
12 prostata
13 fundus vezica urinaria
Femei
1 Pielea
2 panniculus adiposus
3 fascia perinei superficialis
4 spatium perinei superficialis:
m.transversus perinei superficialis;
m.ischiocavernosus;
m.bulbospongiosus;
crura et bulbus clitoridis
5 fascia diafragmatis urogenitalis
inferior (membrana perinei)
6 spatiuim perinei profundum, care
conţine m.transversus perinei
profundus et m.sphincter urethrae
7 fascia diafragmatis urogenitalis
superior
8 fascia diafragmatis pelvis inferior
9 m. levator ani (care este constituit
de m.pubococcygeus)
10 fascia diafragmatis pelvis
superior
11 nu este
12 nu este
13 fundus vezica urinaria

274. Anatomia topografică a regiunii lombare – limite, stratigrafia, vasele şi nervii, căile de
răspîndire a purulenţelor.
Limite
superior – coasta XII;
inferior – creasta iliacă;
medial – linia apofizelor spinoase;
lateral – linia verticală care trece perpendicular de la vârful coastei XI spre creasta iliacă
(linia Lesgaft) şi care corespunde liniei axilare medii
Stratigrafia
1. Pielea este groasă şi puţin mobilă.
2. Stratul subcutan adipos e slab dezvoltat, cu excepția sectoarelor latero-inferioare ale
regiunii, unde se formează stratul adipos lumbogluteal, care este situat între fascia
superficială şi cea proprie.
3. Fascia proprie acoperă muşchiul dorsal mare şi oblic extern abdominal.
4. Muşchii:
 porţiunea medială: sub fascia proprie se situiază fascia toracolombară după care este
situat m. erector spinal (este situat în loja dintre apofizele spinoase şi transversale și
părţile incipiente ale coastelor, este amplasat între foiţele superficiale şi profundă a
fasciei toracolombare). Anterior de foiţa profundă a acestei fascii se situiază m. patrat
lombar, iar mai anterior şi mai aproape de coloană este situat m. psoas mare;
 porţiunea laterală:
 I strat muscular este alcătuit din doi muşchi: lat al spatelui şi oblic abdominal. Inferior,
lângă creasta iliacă marginile m. lat al spatelui şi m. oblic abdominal se îndepărtează şi
se formează un triunghi: lombar sau Petiti (baza serveşte creasta iliacă, iar planşeul
– m. oblic abdominal intern).
Al II strat: superior – m. dinţat posterior inferior, inferior – m. oblic abdominal intern.
În aciastă regiune se formează rombul Lesgaft – Griunfeldt (laturile sunt: superior –
marginea inferioară a m. dinţat posterior, inferior – marginea posterioară a m. oblic
abdominal intern, medial – marginea laterală a m. erector spinal şi uneori din superior
mai participă şi coasta XII, iar planşeul este format din aponeuroza m. transversal
abdominal, din exterior acest patrulater este acoperit numai de m. lat al spatelui şi de
ţesuturile superficiale. Prin aponeuroza muşchiului transversal trec vasele şi nervii
subcostali. În aşa mod se leagă spaţiul celular retroperitoneal cu spaţiul celular
intermuscular sau chiar subcutan). Mai profund de mm. oblic intern şi dinţat posterior
se situiază m. transvers al abdomenului. Foiţa profundă a fasciei toracolombare este
bine concrescută cu apofizele transversale a vertebrelor lombare şi pe baza elementelor
conjunctive a aponeurozei m. transversal se formează un ligament dur: lombocostal,
care se întinde de la vertebra lombară I şi coasta XII
Vasele si nervii
??????????????
Caile de propagare a purulențelor
- Superior – prin hiatul aortei si a venei cave tesutul celular mediastinal comunica cu cel
retroperitonial.
- Superior prin hiatus Bourgery cu spatiul extrapleural
- Inferior comunica cu triunghiul femural pe traiectul muschiului iliopsoas prin lacuna
musculara
- Inferior comunica larg cu spatiul pelvi- subperitonial
- Anterior cu spatiul preperitonial

275. Punctele de reper osteomusculare, segmentele și curburile regiunii coloanei

vertebrale. Stratigrafia în puncția lombară.

Repere osteomusculare:
apofiza spinoasa a vertebre C2;
apofiza spinoasa vertebrei C7;
Coloana vertebrala usor in flexiune se poate palpa apofizele spinoasa ale vertebrelor C3-6;
linia ce leaga unghiurile inferioare ale omoplatilor determina apofiza spinoasa a vertebrei T7;
linia orizontala trasata prinpunctele superioare ale crestelor iliece posterioara,traverseaza printer
apofizele spinoase ale vertebrelor L4-5;
muschiul trapez si dorsal mare;

Segmente5:cervical,thoracic,lombar,sacral si coccigian;
Curburile: Coloana vertebrală formează câteva curburi: lordoza cervicală şi lombară, cifoza
toracică şi sacrală, iar devierile axului fiziologic în unele afecțiuni poartă denumirea de: scolioză
sau chifoscolioză.

Puncția lombară
Se practică cu scop diagnostic Pentru a aprecia presiunea lichidului cefalorahidian
permiabilitatea spațiului subarahnoidian, , în scop therapeutic Pentru a elimina o cantitate de
lichid cefalorahodoan și a micșora presiunea. Intre L3-L4
 Starturi : pielea, țesut celular subcutanat, ligamentele supraspinal și interspinal, apoi ligamentul
galben, dura mater, arahnoida.

276. Noţiuni despre „etajele” pelviene, desen-schemă.

Trei etaje ale bazinului.

1. Cavum pelvis peritonealis – aici sînt situate organele care sînt acoperite de peritoneu, la
bărbaţi – o parte de intestinul rect, şi o parte din vezica urinară, la femei – aceleaşi organe
plus o mare parte din uter, şi anexe, la fel cel mai superioară parte de vagin, ligamentele
late.
2. Cavum p. Subperitoneale – între peritoneu şi fascia bazinului care acoperă m. levator ani
din superior, la bărbaţi se află – părţile organelor neacoperite de peritoneu: vezica urinară,
intestinul rect, prostata, , veziculele seminale, ducturile seminale cu ampulele lor,
ureterele. La femei şi colul uterin, partea incipientă a vaginului. În afară de asta se mai
situiază vase sangvine şi nervi.
3. Cavum pelvis subcutaneum – între partea inferioară a diafragmei şi piele.. Această parte
este repartizată la perineu şi conţine organe ale
sistemei urogenitale şi partea terminală a rectului, la fel şi fosa ischiorectală (împlută cu ţesut
celuloadipos)

277. Repere externe, scheletul osteo-ligamentar şi orificiile pelvisului. Dimensiunile

obstetricale ale pelvisului. Dimensiunile bazinului.
Reperele externe: simfiza pubiană, L5
Baza osoasă a bazinului este alcătuită oasele bazinului, sacru şi coccisul.
Inelul pelvian osos este format din 2 oase pelviene si osul sacru. Fiecare os pelvian consta din 3
oase:ilion,ischion si pubis.La fomarea inelului pelvian osos participa vertebra L5 care
proemineaza deasupra strimtorii superioare a bazinului,formind la limita cu sacru-promontoriul.
In componenta inelului pelvian osos intra:anterior-simfiza osului pubian,posterior-articulatia
para sacroiliaca.Sacrul se uneste cu osul pelvian cu 2 ligamente puternice din fiecare
parte:sacrotuberal si sacrospinal.Aceste ligamente transforma incisurile ischiatice mare si mica
in orificii omonime.Inelul pelvian osos are orificiu de intrare-apertura superioara si de iesire din
bazinul mic-apertura inferioara.Apertura superioara e limitata de:promontoriu,linia terminala,
creasta pubiana si simfiza pubiana. Apertura inferioara este formata de coccis ,ligamentul
sacrotuberal,ramura osului ischion,ramura inferioara a pubisului care formeaza unghiul
subpubian.
Dimensiunile obstetricale
1. Distanţa spinarum, sau diametrul bispinos anterosuperior, reprezintă distanţa dintre spinele
iliace anterosuperioare, egală, de regulă, cu 25-26 cm;
2. Distanţa cristarum, sau diametrul bicrest, reprezintă distanţa dintre cele mai divergente
puncte ale crestei oaselor iliace, egală cu 28-29 cm;
3. Distanţa trohanterică, sau diametrul bitrohanterian, reprezintă distanţa dintre cele mai
îndepărtate puncte ale trohanterelor mari, egală cu 30-31 cm.
4. Conjugata externă - în normă conjugata externă măsoară 20-21 cm. în baza dimensiunii
conjugatei externe putem calcula uşor conjugata obstetricală sau conjugata vera. Pentru
aceasta, din valoarea conjugatei | externe vom scădea 9 cm.
 278. Puncţia lombară subarahnoidiană argumetare anatomo-clinică, puncte de reper,
stratigrafia.

Puncția lombară
Se practică cu scop diagnostic Pentru a aprecia presiunea lichidului cefalorahidian
permiabilitatea spațiului subarahnoidian, , în scop therapeutic Pentru a elimina o cantitate de
lichid cefalorahodoan și a micșora presiunea.
Deoarece la adulți măduva osoasă se termină la nivelul L2, astefel puncția se face între L3-L4
sau L4-L5(mai ales la copii).
Repere externe in spatiul intervertebral L4 (linia ce uneste crestele iliace)
Starturi : pielea, țesut celular subcutanat, ligamentele supraspinal și interspinal, apoi ligamentul
galben, dura mater, arahnoida.

279. Topografia stratului celuloadipos retroperitoneal propriu-zis, limitele, propagarea

purulenţelor.
Tesutul celulo adipos este dispus in 3 straturi
a. Stratul intern sau superitonial, aderent de seroasa peritoniala posteriaora
b. stratul mijlociu care “inveleste” organele
c. stratul posterior care se dispune pe suprafata interna a peretelui muscular abdominal
posterior
I strat celuloadipos -Ţesutul retroperitoneal adipos (textus cellulosus retroperitonealis).
Imediat după facia Endoabdominală se află primul strat de țesut adipos retroperitoneal.
Inferior acest strat comunică liber cu țesutul adipos al bazinului mic în special cu spațiul
adipos retrocecal. În sus prin fisura dinte pedunculuii diafragmului țesutul adipos
retroperitoneal comunică cu mediastinul posterior.Anterior de acest țesut adipos este situată
fascia retroperitoneală.
6. Sub fascia retrorenală se găseşte al II strat celular – paranefron care înconjoară rinichiul
şi ureterele. Spaţiul celular din aciastă regiune se prelungește până la vezica urinară.
Anterior de fascia prerenală se situiază al III strat de ţesut celular, care se situiază
posterior de colonul ascendent şi descendent – paracolon. Deci, acest spaţiu se situiază
între fascia Tolidti(retrocolică) din anterior şi fascia prerenală din posterior. Spre exterior
de intestin ea este acoperită de peritoneul parietal, care formează fundul canalului lateral.
Spre interior puţin nu ajunge la linia mediană. Superior se prelungește până la rădăcina
colonului transvers, iar inferior: fosele iliace.
280. Regiunea lombară. Limite, puncte de reper, stratigrafia și locurile slabe. Importanța
practică.

Limite
superior – coasta XII;
inferior – creasta iliacă;
 medial – linia apofizelor spinoase;
lateral – linia verticală care trece perpendicular de la vârful coastei XI spre creasta iliacă
(linia Lesgaft) şi care corespunde liniei axilare medii
Puncte de reper constituie coastele XI, XII , crestele iliace, apofizele spinoase ale
vertebrelor T12, L 1-5.

Stratigrafia
1. Pielea este groasă şi puţin mobilă.
2. Stratul subcutan adipos e slab dezvoltat, cu excepția sectoarelor latero-inferioare ale
regiunii, unde se formează stratul adipos lumbogluteal, care este situat între fascia
superficială şi cea proprie.
3. Fascia proprie acoperă muşchiul dorsal mare şi oblic extern abdominal.
4. Muşchii:
 porţiunea medială: sub fascia proprie se situiază fascia toracolombară după care este
situat m. erector spinal (este situat în loja dintre apofizele spinoase şi transversale și
părţile incipiente ale coastelor, este amplasat între foiţele superficiale şi profundă a
fasciei toracolombare). Anterior de foiţa profundă a acestei fascii se situiază m. patrat
lombar, iar mai anterior şi mai aproape de coloană este situat m. psoas mare;
 porţiunea laterală:
I strat muscular este alcătuit din doi muşchi: lat al spatelui şi oblic abdominal. Inferior,
lângă creasta iliacă marginile m. lat al spatelui şi m. oblic abdominal se îndepărtează şi
se formează un triunghi: lombar sau Petiti (baza serveşte creasta iliacă, iar planşeul
– m. oblic abdominal intern).
Al II strat: superior – m. dinţat posterior inferior, inferior – m. oblic abdominal intern.
În aciastă regiune se formează rombul Lesgaft – Griunfeldt (laturile sunt: superior –
marginea inferioară a m. dinţat posterior, inferior – marginea posterioară a m. oblic
abdominal intern, medial – marginea laterală a m. erector spinal şi uneori din superior
mai participă şi coasta XII, iar planşeul este format din aponeuroza m. transversal
abdominal, din exterior acest patrulater este acoperit numai de m. lat al spatelui şi de
ţesuturile superficiale. Prin aponeuroza muşchiului transversal trec vasele şi nervii
subcostali. În aşa mod se leagă spaţiul celular retroperitoneal cu spaţiul celular
intermuscular sau chiar subcutan). Mai profund de mm. oblic intern şi dinţat posterior
se situiază m. transvers al abdomenului. Foiţa profundă a fasciei toracolombare este
bine concrescută cu apofizele transversale a vertebrelor lombare şi pe baza elementelor
conjunctive a aponeurozei m. transversal se formează un ligament dur: lombocostal,
care se întinde de la vertebra lombară I şi coasta XII

Locuri slabe
Triunghiul Petit – delimiat de m.Oblic abdominal extern, Muschiul lat al spatelui, Crista
iliaca, Planseu – m oblic abdominal intern
In aria trigonului se gasesc: n.subcostal,n.II,ramura fesiera a celei de a IV a artere
lombare,vase superficiale care stabilesc legatura cu cele perineale.

Patrulaterul Grynsfelt supero-med.-dintatul postero-inferior supero-lat.-ultima coasta

infero-lat.-oblicul int. infero-med.-m.erector spinal Cand muschiul dintat este foarte
dezvoltat patrulaterul se transforma in pentagon(Krause). Cand insertiile dintatului si ale
oblicului int. fuzioneaza pe ultima coasta spatiul devine triunghiular(Lesghaft). Locul de
proiectie a pachetului vasculonervos subcostal.
Aici pot apărea hernii lombare, iar durerile din triungiul lombar apar la apendicită , daca
apendicele este situate retrocecal.