Sunteți pe pagina 1din 20

Universitatea din Pitesti

Facultatea de Stiinte Economice


Specializarea : Finante – Banci

- 2009 -

1
CUPRINS

2
1. ISTORIC BNR..........................................................................................4
1.1 SITUATIA PANA LA INFIINTAREA BNR...................................................4
1.2. LEGEA DIN 17 APRILIE 1880 PENTRU CREAREA BNR...........................6
3. CARACTERISTICI INSTITUTIONALE..............................................8
4. STATUTUL BNR......................................................................................8
5. OBIECTIVE, INSTRUMENTE, COORDONARE CU ALTE
INSTITUTII ALE STATULUI....................................................................9
2. FUNCTIILE BNR...................................................................................11
3. ROLUL BNR IN ADOPTAREA ACQUIS-ULUI COMUNITAR.....17
Bibliografie...................................................................................................20

3
1. Istoric BNR
1.1 Situatia pana la infiintarea BNR
Interesele generale de Stat, cu caracter fiscal si monetar au determinat
in cea mai mare masura infiintarea unei banci de emisiune. Biletele
ipotecare, cat si rublele rusesti care erau dominante in timpul razboiului
ingreunau piata monetara cat si situatia tezaurului. Datorita greutatilor
politice din 1876-1877, Statul fiind obligat sa preia sarcini financiare grele-
creditul Statului pe piata interna si externa, conditii camataresti
insuportabile-se resimtea tot mai mult lipsa unui asezamant financiar (acelasi
lucru petrecandu-se in Anglia si Franta). Fruntasii tarii,precum fratii
Golescu, Nicolae Balcesc, Rosetti, Ioan Ghica studiau cu atentie aceste pb
economice si isi dadeau seama ca existenta unui astfel de asezamant
financiar conducea la o dezvoltare economica a tarii. S-a infiintat astfel
Creditul Financiar Roman, care este o institutie romaneasca, prin asociatia
mutuala a proprietarilor.
Desi institutia a adus numeroase foloase, acest lucru fiind dovedit de
economistii acelor vremuri, unii sustineau ca trebuia sa se astepte aparitia
unui comert in interiorul tarii,pt a justifica mai mult necesitatea acestei
institutii, in timp ce altii erau de parere ca este necesar sa existe o banca
nationala, pt a ajuta prin credite ramura economica si pt a avea progrese
mari.
La 27 febr.1880, Bratianu a depus proiectul pentru infiintarea unei
banci nationale, punandu-se astfel bazele unei organizatii financiare care va
ajuta economia nationala mai mult decat orice alta institutie.
In raportul realizat de Gheorghe Chitu, se observa dorinta tuturor
oamenilor de a avea o banca de emisiune. Prin cucerirea independentei
politice si in ajunul regalitatii, tara noastra dobandise o situatie politica
internationala. Desi in momentul infiintarii Bancii Nationale, economia
nationala nu dispunea de toate elementele, care sa asigure o dezvoltare a
bogatiilor naturale, necesitatea existentei unei asemenea institutii era
benefica pentru Stat in consolidarea financiara si monetara.
Th.Rosetti afirma ca infiintarea unei institutii pentru care nu exista
elementele necesare pentru a se dezvolta, poate avea foarte multe de pierdut
d-a lungul timpului. Dintr-un anumit punct de vedere, Rosetti avea dreptate,
deoarece in acele vremuri nu se putea vorbi de o activitate comerciala si
industriala in adevaratul sens al cuvantului, principala ramura de productie
fiind agricultura. Dar , pe de alta parte, fara o institutie financiara mare si
puternica nu se putea concepe o organizatie de credit in tara si nu putea pune
in valoare bogatiile tarii.

4
Dezvoltarea acestui proiect depindea foarte mult de organizarea
bancii, de politica generala impusam cat si de oamenii care vor fi la
conducerea ei.
Din punct de vedere al organizarii, unii declarau pentru tipul de banca
de Stat, altii pentru tipul de banca particulara; altii cereau o singura banca
de emisiune, cu monopol exclusiv, altii admiteau principiul pluralitatii, ca in
Statele Unite si Elvetia.
Cei care sustineau tipul de banca de Stat, credeau ca Statul are dreptul
de a folosi toate beneficiile trase din activitatea banci. Argumentele acestui
tip de banca de emisiune cu caracter de Stat se refereau la :
-cand luptele politice de partid erau mai inversunate, o banca de emisiune de
Stat ar fi insemnat angajarea si utilizarea ei in tot felul de afaceri si
operatiuni, cu scopul de a urmari interesul unui partid politic
-daca Banca Nationala ar fi fost institutie de Stat, ea putea fi usor
transformata in instrument de tezaur, care ar fi utlizat emisiunea de bilete de
banca, dupa nevoile bugetare.
Din aceste cauze, nu putea fi instituit tipul de Stat, dar pe de alta parte
nici cel de institutie particulara, cu privilegiul de Stat. Ca si motive, nu se
gaseau capitalurile necesarem oamenii neavand inca cunostintele necesare in
leg.cu bancile de emisiune; si chiar daca s-ar fi acoperit aceste capitaluri, nu
s-ar fi putut obtine increderea publicului in biletul pus in circulatie.
Ambele curente au fost satisfacute in cele din urma,, adoptandu-se in
aceasta privinta sistemul mixt de colaborare a capitalurilor particulare cu
Statul.
In ceea ce priveste ideea unei singure banci de emisiune, cu drept
exclusiv si o pluralitate de banci era catusi de putin interesanta. Acestu lucru
a fost respins de multi intelectuali, care nu considerau ca este bine existenta
unei banci de emisiune in fiecare din cele 2 principate, dupa 20 ani de la
Unire. Cum totul tindea spre unificare, omogenitate, era de la sine inteles
respingerea principiului pluralitatii. (exceptie facand de la acest principiu
Creditul Financiar-creditele urbane).
G.Chitu afirma ca in cele din urma, organizarea si administrarea
Bancii Nationale au foat luate, aproape in intregime din legea constitutiva a
Bancii Nationale din Belgia-1830, dand cele mai bune rezultate din
domeniul financiar economic.

5
1.2. Legea din 17 aprilie 1880 pentru crearea BNR
Proiectul de lege depus de Bratianu, in calitate de ministru de finante
devine dupa lungi discutii legea din 17 Aprilie 1880, care consolideaza
normele de organizare ale Bancii Nationale a Romaniei, aceasta incepandu-
si operatiunile la 1 Iulie 1880.
ARTICOLE:
Articol 1:
Se acorda Bancii Nationale ale Romaniei monopolul de a emite bilete
de bancam stabilindu-si sediul la Bucuresti, cu obligatia de a infiinta
sucursale si agentii in principalele orase ale tarii-in fiecare capitala de judet.
Durata privilegiului de emisiune este fixat la inceput in 20ani ,pana la 31.
Dec. 1900, prevazut in articolul 4 din lege.in ceea ce priveste capitalul,
articolul 5 spune ca acesta va fi de 30 milioane lei, din care 10 sse va
depune de Stat, iar 20 mil.se vor depunde de catre particulari prin subscriptie
publica.(12 mil.-infiintarea bancii).
In articolul 6 si articolul 7 se vorbeste de beneficiile anuale si de
fondul de rezerva, care se alcatuieste din prelevari anuale de 20% asupra
beneficiilor rurale, dandu-se actionarilor un prim-dividend de 6%.
In articolul 8 se stabileste ca orice beneficiu rezulta pentru Banca
Nationala, din diferenta de dobanda de 7% si peste aceasta cifra ,revine
Statului. Maximul de dobanda era prin urmare de 7%, daca era obligata sa
perceapa mai mult, orice plus de dobanda revenea Statului. Aceasta masura
era luata in vederea mentinerii taxei scontului la nivel cat mai coborat.
Articolul 9 arata care sunt operatiunile ce puteau fi facute de catre
Banca:
1.sa sconteze sau sa cumpere efecte de comert-polite, bilete in ordin
2.sa sconteze bonuri de tezaur pana la concurenta sumei reprezentand 20%
din capitalul varsat.
3.sa faca comert cu aur si argin.
4.sa incaseze efecte pentru particulari sau diferite insitutii.
5.sa faca avansuri pe aur si argint.
6.sa primeasca in depozit metale, monede de aur si argint sau sume de bani
in cont curent.
7.sa faca avansuri in cont curent sau pe termene scurte garantate prin
depozite de efecte publice sau valori garantate de Stat.
In articolul 11 se obliga a se face serviciul de casierie al Statului, fara
nici o indemnizare, in conditii stabilite printr-o lege speciala (mai tarziu
renuntandu-se la aceasta).
In articolul 12-cel mai important din toata legea, se refera la faptul ca
Banca are dreptul de a emite bilete de banca la purtator; suma biletelor va fi

6
reprezentata prin valori usor de realizat si totodata va avea dreptul de a avea
o rezerva metalica de o treime din suma biletelor emise.
In articolul 13 se stabileste ca valoarea fiecarui bilet nu va putea fi
mai mica de 20 lei, astfel biletele vor fi de 20, 100, 500 si 1000.
Articolul 14 spune ca biletele vor fi platite la prezentare la birourile
bancii in aur sau in moneda nationala de argint.
Prin articolul 16 se da dreptul Bancii Nationale de a cumpara si de a
poseda fonduri publice romane, pentru o suma egala cu jumatate din
capitalul social varsat.
In articolele 17-26 arata cum se formeaza administatia Bancii:
guvernatorul, 6 directori, consiliulu de administratie, 7 censori, consiliul
general, comitetul de scont, adunarea generala, comisarul guvernului.
In articolul 28 se stipuleaza masurile de luat in ceea ce priveste
fabricarea biletelor si sanctiunile e aplicat.
In articolul 29 se decide ca statutele Bancii se alcatuiesc de catre
guvernm neputan fi modificate decat de catre Administratia generala cu
incuviintarea guvernului.
Ultimul articol, 30, stabileste ca Banca va fi obligata ca in termen de
cel mult 4 ani sa retraga din circulatie biletele ipotecare emise , inlocuindu-le
cu bilete de banca emise peste limitele art.12 din lege. Biletele retrase se vor
pastra in “casseta” Bancii, urmand a fi schimbate in moneda la casseta
Statului proportional cu vanzarea proprietatilor, ca formeaza granita lor.
In urma unor discutii, la care au participat persoane importante din
politica tarii, proiectul de lege pentru infiintarea Bancii Nationale a
Romaniei este adoptata de Camera la 1 martie 1880 cu 75 voturi din 85 de
votanti.
In Senat legea este examinat cu aceeasi atentie, comitetul delegatilor
introducand anumite modificari. Legea modificata este readusa din nou in
Camera, iar la 31 martie 1880 o primeste in unanimitate. Legea este
promulgata, ministru de finante fiind Ion Campineanu iar ministru de justitie
Stolojan.

7
3. Caracteristici Institutionale

BNR este o institutie de interes public creata ca efect a unei Legi


Organice acum 118 ani. Legea promulgata in 11/23 aprilie si publicata in
Monitorul Oficial la 17/29 aprilie 1880 "pentru infintarea unei banci de
scont si circulatiune sub numele de BNR" instituia privilegiul exclusiv ai
acestei societati anonime - aflata, pe atunci, in proportie de doua treimi in
proprietatea actionarilor privati - de a emite moneda Statului Roman. Pe tot
parcursul evolutiei sale istorice ea a fost continuu banca de emisiune a tarii,
chiar daca functiile ei econmice, regimul proprietatii si dimensiunile
institutionale s-au modificat mult si, uneori, radical.
Anul 1990 - momentul introducerii structurii bancare pe doua niveluri
(nivelul 1: banca centrala, BNR si nivelul 2: bancile comerciale), a constituit
inceputul reformei bancare in Romania postcomunista. In aprilie 1991 au
fost adoptate de Parlament Legea privind activitatea bancara (Legea
nr.33/1991) si Legea privind Statutul BNR (Legea nr.34/1991) cu scopul
declarat de a crea un sistem bancar modern. In procesul de organizare a
sistemului bancar de tip occidental BNR a capatat functiile traditionale ale
unei banci centrale, iar operatiunile comerciale pe care le efectuase anterior
au fost transferate unei banci comerciale nou infintate (Banca Comerciala
Romana).

4. Statutul BNR
Statutul actual (aprobat recent de cele doua Camere ale Parlamentului)
s-a inspirat din statutele initiale, istorice, ale BNR, adoptandu-le la realitatile
lumii contemporane. S-a avut in vedere preluarea indeosebi a
caracteristicilor specifice bancilor europene, ca o preconditie la procesul de
aderare a Romaniei la Uniunea Europeana.
Potrivit statutului BNR are un grad foarte mare de independenta fata
de executiv, ea raspunzand in fata organului legislativ al tarii, anual, prin
prezentarea Darii de seama cu privire la situatia monetara si a creditului si
ori de cate ori este solicitata.
Guvernatorul si Consiliul de Administratie sunt numiti de Parlament
la recomandarea Primului ministru, pe termen de 8 ani, cu posibilitatea de
reinnoire a mandatului si pot fi schimbati numai de catre Parlament, la
cererea Primului ministru.

8
Legea 312/2004 prevede ca BNR are un capital propriu care apartine
in intregime statului, acest regim al proprietatii fiind considerat adecvat
noilor functiuni ale BNR, proiectate ca in cazul bancilor centrale occidentale
cu autentica autonomie functionala si decizionala.
In tara, BNR intretine o retea de 41 de sucursale in toate resedintele
actualelor judete, din necesitati legitimate deocamdata de distributia
numerarului in teritoriu si de activitatea de agent de plati al societatilor
bancare.
In ceea ce priveste relatiile cu exteriorul, BNR a reluat, in ultimii ani,
relatiile active cu FMI, (guvernatorul BNR fiind guvernator pentru Romania
la FMI), poate participa la programele Bancii Internationale pentru
Reconstructie si Dezvoltare, si ale Bancii Europene pentru Reconstructie si
Dezvoltare. Totodata, BNR este inca din 1931 membru fondator al Bancii
Reglementelor Internationale de la Basel (Elvetia), calitate in care poate fi
reprezentata lunar la reuniunile guvernatorilor principalelor bancii centrale
ale lumii.

5. Obiective, instrumente, coordonare cu alte


institutii ale statului
Potrivit art.1 din Legea 312/2004, "BNR stabileste si conduce politica
monetara si de credit in cadrul politicii economice si financiare a statului, cu
scopul de a mentine stabilitatea monedei nationale..."
In calitate de banca centrala, BNR are ca obiect de activitate controlul
masei monetare nivelul dobanzilor raspunzand, de asemenea, de conducerea
politicii valutare si de administrarea rezervelor oficiale internationale ale
statului. De asemenea, BNR este organic unic de supraveghere bancara, fiind
imputernicita de lege sa actioneze ca imprumutator de ultima instanta pentru
societatile bancare aflate in dificultate de plati. Legea privind activitatea
bancii centrale stabileste limitele pentru imprumuturile pe care Banca
Nationala le poate acorda bugetului de stat la dublul capitalului propriu si
fondul de rezerva, iar Legea finantelor publice la 10% din totalul
cheltuielilor bugetului aprobat, precum si dublul capitalului acesteia si al
fondului de rezerva constituit.
Instrumentele de politica monetara folosite de BNR pentru realizarea
obiectivelor sale sunt urmatoarele:
Politica dobanzilor - este un instrument prin care se realizeaza controlul
masei minetare. Politica dobanzilor trebuie obligatoriu combinata cu politica
fiscal bugetara, lipsa de corelare putand conduce la agravarea problemelor

9
fiscalesi bugetare. In acelasi timp, politica dobanzilor se coreleaza bine cu
politica cursului de schimb.
Controlul masei monetare (M2)- este un instrument de control al inflatiei.
Controlul inflatiei prin intermediul masei monetare are loc in 3 etape:
- influentarea bazei monetare (M0);
- procesul de multiplicare a bazei monetare;
- modificarea inflatiei indusa de o modificare a bazei monetare.
Operatiuni de open-markt este instrumentul predilect de politica
monetara in economiile dezvoltate, prin care se realizeaza sterilizarea
excedentului ( sau injectia) de lichiditate de pe piata; la BNR acest
instrument este folosit tot maqi frecvent.
Rezervele minime obligatorii - instrument care permite
managementului pietei monetare ( crearea sau mentinerea unui deficit de
lichiditate pe piata cand acest lucru este necesar) si controlul
monetar( controlul expansiunii creditului si/sau cresterea elasticitatii
negative a cererii de bani fata de rata dobanzii).
Atragerea de depozite de la bancile comerciale la banca centrala - a
fost instrumentul cel mai des utilizat pentru sterilizarea intrarilor mari de
capital cu care s-au cofruntat pietele financiare in anul 1997, in ciuda
costurilor foarte mari pe care le-au creat bancile centrale.
Cursul de schimb valutar - pretul tuturor preturilor, instrumentul de baza in
realizarea echilibrului extern.
In problemele de politica monetara, alaturi de banca centrala mai
intervin Guvernul ( prin Ministerul de Finante) si Parlamentul. Politica
Bancii Nationale se realizeaza sub coordonarea Parlamentului, prin
colabgorare cu Guvernul. De exemplu, in cadrul acordurilor incheiate cu
FMI s-a reusit reunirea tuturor organismelor statului cu atributii in politica
economica a statului.Institutionalizarea colaborarii a permis creionarea
sarcinilor ce revin fiecarei institutii angrenate.
Desi independenta bancii centrale in conducerea politicii monetare si
de credit este statuata de Legea 312/2004, inscrierea (conform aceluiasi
articol) acestor politici in politica economica a statului impune subdefinirea
variabilelor urmarite de BNR si deci constituie o limitare a independentei de
actiune.

10
2. Functiile BNR

1.Funcţia de dirijare a politicii monetare


Considerată de mulţi autori ca fiind activitatea definitorie pentru o
bancă centrală, această funcţie este consacrată de Legea nr. 101/1998 prin
art. 2 alin. 2, care stipulează că “pentru atingerea obiectivului său
fundamental Banca Naţională a României elaborează, aplică şi răspunde de
politica monetară […] în cadrul politicii generale a statului, urmărind
funcţionarea normală a sistemului financiar specific economiei de piaţă.”
În promovarea politicii monetare pe care o elaborează şi o aplică,
Banca Naţională a României utilizează trei categorii de pârghii financiare:
 Operaţiuni efectuate pe piaţa monetară;
 Operaţiuni de creditare a băncilor;
 Rezervele minime obligatorii ce trebuie deţinute de bănci, în vederea
controlului lichidităţii.
Operaţiunile efectuate pe piaţa monetară de BNR constau în
scontarea, dobândirea, luarea în gaj sau vânzarea de creanţe, titluri şi alte
valori asupra statului român, băncilor şi altor persoane juridice, precum şi în
atragerea de depozite de la instituţiile bancare.
Operaţiunile pe piaţa monetară se execută la iniţiativa băncii centrale
şi implică următoarele tranzacţii:
o Cumpărări/vânzări reversibile de active eligibile pentru
tranzacţionare (reprezintă acele tranzacţii reversibile în cadrul cărora, în
scopul injectării de lichiditate, BNR cumpără de la bănci active eligibile
pentru tranzacţionare, cu angajamentul acestora de a răscumpăra respectivele
active la o dată ulterioară şi la un preţ stabilit la data încheierii tranzacţiei;
o Acordarea de credite colateralizate cu active eligibile pentru
garantare;
o Vânzări/cumpărări de active eligibile pentru tranzacţionare (acele
tranzacţii în cadrul cărora, în scopul absorbţiei/injectării de lichiditate, BNR
vinde/cumpără active eligibile pentru tranzacţionare şi care implică
transferul proprietăţii asupra activelor eligibile respective de la vânzător la
cumpărător, realizat prin mecanismul “livrare contra plată”);
o Emiterea de certificate de depozit;
o Swap valutar (această operaţiune constă în două tranzacţii
simultane încheiate cu aceeaşi contrapartidă, prin care BNR fie cumpără la
vedere valută convertibilă contra lei, în scopul injectării de lichiditate, şi

11
vinde la o dată ulterioară aceeaşi sumă în valută convertibilă contra lei, în
scopul absorbţiei de lichiditate, şi cumpără la o dată ulterioară aceeaşi sumă
în valută convertibilă contra lei;
o Atragerea de depozite.
Activele eligibile pentru tranzacţionare şi pentru garantare sunt titluri
de stat, precum şi alte categorii de active eligibile negociabile, stabilite în
baza unei hotărâri a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a
României.
Participanţii eligibili sunt băncile persoane juridice române şi
sucursale din România ale băncilor persoane juridice străine.
Scadenţa operaţiunilor de piaţă monetară nu poate fi mai mare de 90
de zile calendaristice, cu excepţia emiterii de certificate de depozit, pentru
care scadenţa maximă este de un an.
Regulamentul stabileşte modul de desfăşurare a operaţiunilor de piaţă
monetară prin intemediul licitaţiei, etapele operaţionale ale procedurii de
licitaţie, respectiv anunţarea licitaţiei şi modul de realizare a acesteia,
condiţiile şi modul de transmitere a ofertelor de participare la licitaţie de
către băncile interesate, metodele de alocare şi anunţarea rezultatelor.
Operaţiunile de creditare sunt reglemtate într-un mod generic prin
Legea nr.101/1998, care prevede posibilitatea acordării de credite de către
BNR instituţiilor bancare în condiţii de rambursare, garantare şi dobândă,
precum şi interdicţia creditării pe descoperit de cont.
În ceea ce priveşte rezervele minime obligatorii, art. 8 din statut
prevede dreptul Băncii Naţionale de a stabili regimul rezervelor minime
obligatorii pe care băncile trebuie să le menţină în conturi deschise la
aceasta. Pentru depozitele în valută, rezervele minime obligatorii se vor
constitui numai în valută. Baza de calcul pentru rezervele minime obligatorii
se constituie din mijloace băneşti în monedă naţională şi în valută,
reprezentând obligaţii ale băncii faţă de persoane fizice şi juridice, sub formă
de surse atrase, împrumutate, datorii şi alte obligaţii. De la aceste sume fac
excepţie mijloacele băneşti atrase de la BNR şi de la alte persoane juridice
care, la rândul lor, sunt obligate să constituie rezerve minime obligatorii la
BNR, cele atrase de la instituţii financiare externe, dacă au o scadenţă mai
mare de 12 luni de la finele perioadei de aplicare (sumele a căror rambursare
se efectuează eşalonat sunt exceptate atât timp cât scadenţa acestora este mai
mare de 12 luni de la finele perioadei de aplicare), precum şi cele care intră
în contul curent general al trezoreriei statului.

12
2.Funcţia de bancă a băncilor
Poziţia privilegiată a Băncii Naţionale a României ca bancă a băncilor
poate fi privită dintr-o triplă perspectivă: în primul rând, BNR acţionează ca
o veritabila bancă, acordând credite băncilor din sistem şi primind depozite
de la aceasta; în al doilea rând, BNR realizează activitatea de supraveghere
bancară; în al treilea rând, BNR are ca sarcină reglementarea sistemelor de
plăţi.
În vederea realizării politicilor monetare, valutare, de credit sau de
plăţi, BNR poate acorda băncilor credite pe un termen de cel mult 90 de zile.
Aceste credite pot fi garantate prin:
Titluri de stat provenite din emisiuni publice cu scadenţe de plată în termen
de maximum un an de la data constituirii garanţiei prin remiterea lor în
portofoliul Băncii Naţionale;
Cambii şi bilete la ordin trase sau subscrise pentru plata unor prestaţii
comerciale, industriale sau agricole de persoane juridice eligibile, potrivit
normelor emise de BNR;
Warante sau recipise de depozit emise cu privire la bunuri fungibile sau alte
bunuri valabil asigurate contra riscurilor de pierdere, distrugere sau
deteriorare;
Depozite constituite la Banca Naţionlă a României sau alte persoane
juridice agreate de BNR, constând din orice active pe care aceasta le poate
vinde, cumpăra ori tranzacţiona.
Pentru operaţiunile efectuate în cadrul activităţii de creditare, BNR
percepe dobânzi şi comisioane. De asemenea, BNR îşi rezervă dreptul de a
stabili plafoane de creditare, niveluri ale ratei dobânzii, termene de
rambursare sau alte condiţii în care se pot acorda credite discreţionare sau pe
baze competitive.
Prin regulamentul nr.1/2000, BNR a instituit facilităţile permanente
(facilităţi la care băncile au acces din proprie iniţiativă) – facilitarea de
creditare şi facilitatea de depozit – prin care băncile pot obţine lichiditate,
prin constituirea de depozite la Banca Naţională a României. Pentru a obţine
lichiditate pe termen foarte scurt băncile pot apela la facilitarea de creditare
– credit lombard – acordată de BNR. În vederea obţinerii creditului, banca
solicitantă trebuie să adreseze o cerere scrisă Băncii Naţionale, care se va
pronunţa asupra ei până la sfârşitul zilei bancare. Perioada de acordare a
creditului lombard este overnight. Garantarea creditului se va face cu active
eligibile, valoare acestora trebuind să acopere în proporţie de 100% creditul
şi dobânda aferentă şi să fie constituite până la momentul acordării acestui
credit.

13
Banca Naţională a României poate accepta depozite de la băncile
remunerate cu o rată fixă a dobânzii stabilită de Consiliul de Administraţie
în funcţie de obiectivele sale de politică monetară; perioada de acceptare a
depozitelor este overnight.
BNR deţine dreptul exclusiv de a autiriza funcţionarea băncilor şi îi
revine responsabilitatea de supraveghere prudenţială a băncilor, în scopul
asigurării viabilităţii şi funcţionării sistemului bancar. Potrivit statutului, în
vederea realizării supravegherii bancare, BNR poate acţiona în două direcţii
principale: pe de o parte, Banca Naţională este abilitată să emită
reglementări, să ia măsuri pentru impunerea respectării acestora şi să aplice
sancţiuni în caz de nerespectare, iar pe de altă parte este împuternicită să
controleze la faţa locului şi să verifice registrele, conturile şi orice alte
documente ale băncilor.
BNR emite reglementări generale privind instrumentele de plată,
coordonează şi supraveghează sistemele de plăţi de interes naţional şi
stabileşte măsurile necesare pentru prevenirea şi eliminarea oricărei situaţii
care periclitează buna funcţionare a sistemelor de plăţi. “ Supravegherea
sistemului de plăţi al ţării, în general, şi a plăţilor bancare, în special, este o
consecinţă şi un mojloc important de a înfăptui politica monetară şi de a
menţine stabilitatea monedei naţionale, precum şi încrederea publicului în
sistemul bancar naţional.”
3.Funcţia de bancă a statului
O primă atribuţie a BNR în calitate de bancă a statului este aceea de a
acorda împrumuturi statului român. BNR deschide trezoreriei un cont curent,
pentru a asigura acesteia suficientă flexibilitate în gestiunea bugetară
curentă. BNR poate acorda trezoreriei împrumuturi pe termen de maximum
180 de zile şi în condiţii de dobândă în vederea acoperirii decalajului
temporar dintre încasările şi plăţile din contul curent general al acesteia.
Totalul acestor împrumuturi nu poate depăşi, în cursul exerciţiului financiar
anual, 7% din veniturile bugetului de stat realizate în anul precedent, iar
soldul permanent al împrumuturilor acordate şi nerambursate nu poate
depăşi dublul capitalului BNR şi fondul de rezervă.
BNR are obligaţia de a administra contul curent general al trezoreriei
statului, fără a percepe comisioane pentru operaţiunile efectuate, dar cu
obligaţia de a plăti dobânzi pentru disponibilităţile din acest cont.
De asemenea BNR poate acţiona ca agent în contul statului în
următoarele situaţii:
- plasarea emisiunilor de titluri de stat şi alte efecte negociabile de
îndatorare a statului român;

14
- exercitarea funcţiilor de agent de înregistrare, depozitare şi transfer al
titlurilor de stat;
- plata capitalului, dobânzilor, comisioanelor şi a spezelor aferente;
- executarea decontărilor în contul curent general al trezorerie statului;
- alte operaţiuni în conformitate cu obiectivele şi responsabilităţile principale
ale băncii centrale;
- efectuarea de plăţi curente celor de mai sus prin conturi deschise în
evidenţele sale, inclusiv a celor aferente serviciului datoriei emitenţilor şi
altor costuri de tranzacţionare şi operare.
Tot în calitate de bancă a statului, BNR participă în numele acestuia la
stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor financiare internaţionale. Articolul 60 din
ultimul capitol al Legii nr. 101/1998 stabileşte sancţiunile aplicabile în cazul
nerespectării reglementărilor emise de BNR, cu excepţia acelora care nu cad
sub incidenţa Legii bancare nr. 58/1998, aşa cum a fost modificată, precum
şi procedura de contestare a acestora. Conducerea executivă a Băncii
Naţionale a României poate aplica următoarele sancţiuni:
- amendă de la 1 milion la 10 milioane lei;
- amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat;
- suspendarea, pe un termen de până la 90 de zile, parţială sau totală, a
autorizaţiei acordate de Banca Naţională a României;
- retragerea autorizaţiei de funcţionare acordate de Banca Naţională.
Contestaţiile se formulează în termen de 15 zile de la data comunicării
şi se soluţionează de Consiliul de administraţie al BNR într-un termen de
maximum 30 de zile de la primire; deciziile Consiliului de administraţie pot
fi contestate la Curtea Supremă de Justiţie în termen de 15 zile de la
comunicare.
În ceea ce priveşte modificările aduse Statutului BNR prin O.U.G. nr.
136/2001, noile reglementări îi sporesc acesteia puterile în sistemul
financiar-bancar românesc. Astfel orice informaţie care are ca substanţă
banul poate intra în baza de date a băncii centrale. BNR va putea acumula
informaţii de la toate instituţiile de supraveghere a pieţelor financiare, de
asigurări sau a pieţelor de capital şi îşi rezervă dreptul de a coopera cu
instituţiile similare din străinătate. O altă prevedere importantă a ordonanţei
se referă la obligaţia persoanelor abilitate să solicite şi să primească
informaţii de natura secretului profesional în domeniul bancar de a păstra
confidenţialitatea acestora.
4.Functia de emisiune monetara: BNR detine monopolul emisiunii
monetare, ia masuri pentru pastrarea in siguranta a monedelor si bancnotelor
care nu sunt puse in circulatie, precum si pentru distrugerea bancnotelor
retrase din circulatie. BNR este unica autorizata sa emita insemne monetare.

15
Bancnotele emise trebuie sa fie rezistente si dificil de imitat, sa contina
elemente de protectie impotriva falsificarii: fir de siguranta, filigram,
cerneala autocopiere, fibre invizibile flourescente, etc.
5.Functia de supraveghere a sistemului bancar: BNR decide
care societati pot opera ca banci si stabileste reguli de emitere a autorizatiei
de functionare a bancilor, monitorizeaza activitatea bancilor comerciale,
cerandu-le periodic raporturi financiare si statistice sau efectuand controale
la sediul acestora.
6.Politica monetara si de credit: - controleaza nivelul masei
monetare si ratele dobanzilor din economie, ca parte a politicii generale
macroeconomice a Guvernului. De regula BNR colaboreaza cu Ministerul
de Finante. caile prin care BNR acorda imprumuturi sunt :

-creditarea trezorariei publice ; .


-interventii pe pietele valutare . .
Pe plan extern banca poate participa la organizatii internationale cu
caracter financiar, monetar si de plati.
7.Functia de administrator al rezervelor valutare: la BNR sunt
pastrate rezervele tarii in aur, valuta convertibila si alte rezerve recunoscute
pe plan international. BNR le utilizeaza atunci cand intervine pe pietele
valutare pentru a controla evolutia cursului de schimb al monedei nationale.
Totodata BNR intocmeste balanta de plati externa, balanta creantelor
si angajamentelor, incheie acorduri de clearing si de plati cu institutii publice
si private din strainatate, vinde si cumpara aur si alte metale pretioase,
tranzactioneaza bonuri de tezaur si alte titluri emise sau garantate de guverne
straine. BNR este corespondentul bancilor centrale straine si al diverselor
institutii financiare.
8.Functia de asigurare a legaturilor cu organizatiile financiar-
bancare internationale. Banca Centrala gestioneaza si tine evidenta
operatiilor financiare ale tarii cu organismele internationale: FMI, Banca
Mondiala, etc. o institutie financiara internationala de importanta deosebita
este Banca Reglementarilor Internationale din Basel (1930) Elvetia, pentru a
se ocupa de transferurile legate de datoriile internationale. Acesta banca a
ajuns sa fie considerata ca banca centrala a bancilor centrale, intrucat se
ocupa de problemele privind cooperarea bancara, de acordurile privind
reguli ce trebuie sa guverneze tranzactiile financiare internationale.

16
3. Rolul BNR in adoptarea acquis-ului comunitar

Acquis-ul Comunitar este ansamblul de drepturi si obligatiuni asumate


de statele membre ale Uniunii Europene, normele juridice ce reglementeaza
activitatea Comunitatilor Europene si a institutiilor
UE, actiunile si politicile comunitare. Acquis-ul Comunitar este format din
legislatia comunitara primara (tratatele , cum ar fi Tratatul de la Roma,
Tratatele de Aderare etc.) , legislatia secundara , adoptata in
temeiul Tratatelor (regulamente, directive, decizii etc.), jurisprudenta Curtii
de Justitie a Comunitatilor Europene si a Tribunalului de Prima Instanta (cu
sediul la Luxemburg), declaratiile, rezolutiile, acordurile internationale la
care Comunitatea Europeana este parte, principiile generate de drept etc.
Acquis-ul Comunitar inseamna tot ceea ce s-a hotarat si a fost
convenit de la infiintarea Comunitatilor pâna in prezent, este o constructie
complexa, care s-a dezvoltat pe percursul a 50 de ani. Natura etimologica al
cuvantului “acquis” provine din limba franceza, se scrie si se pronunta cain
limba de origine. Cuvantul inseamna in traducere “ceea ce s-a dobandit”. In
literatura de specialitate precum si in mass-media se opereaza in mod
frecvent cu anumiteconcepte care vin sa evidentieze structura complexa si
dinamica a procesului constructiei europene: institutii comunitare si organe
comunitare.
Strategia de extindere a Uniunii Europene (UE) urmareste integrarea
noilor membri in paralel cu armonizarea obiectivelor de politica interna si
externa ale tuturor statelor membre, prin respectarea si aplicarea consecventa
a unor principii fundamentale comune. Asumarea in totalitate a acestor
principii de catre Romania fundamenteaza candidatura sa la statutul de stat
membru al UE.
Conform obiectivelor urmarite in pregatirea pentru aderarea la
Uniunea Europeana, Banca Natională a Romaniei a actionat in concordanta
cu demersurile sustinute ale Romaniei privind adaptarea - institutionala,
structurala si operationala - a economiei romanesti la cerintele comunitare.
Astfel, BNR a urmarit in permanenta :
- armonizarea legislatiei bancare romanesti cu cea comunitara ;
- intarirea capacitatii sale institutionale, care s-a concretizat in
dezvoltarea si cresterea eficientei instrumentelor de politica monetara,
eficientizarea activitătii de supraveghere bancara, in intarirea cadrului
legislativ si de reglementare si infiintarea unui departament special pentru
coordonarea procesului de pregatire pentru aderarea la UE, respectiv
Directia Integrare Europeana si Relatii Externe, pe nucleul fostului serviciu

17
cu atributii in acest domeniu.
Prin aceasta actiune, BNR si-a propus sa obtina atat o
coordonare mai eficienta si mai transparentăa a procesului de preluare a
acquis-ului comunitar in domeniile de activitate specifice bancii centrale, cat
si centralizarea operatiunilor de monitorizare a angajamentelor asumate de
BNR prin Acordul European si prin documentele de poziţie intocmite pentru
cele trei capitole cuprinse in acquis-ul comunitar.
In procesul de pregatire pentru aderarea la UE, BNR a
participat la elaborarea sectiunilor corespunzatoare domeniului sau de
activitate incluse in documentele programatice, de raportare si de negociere
elaborate anual de Romania, dupa cum urmeaza:
- Programul Economic de Preaderare (PEP),
care reprezinta instrumentul principal de participare la procedurile de
coordonare a politicilor, inainte de aderare;
- Planul de masuri prioritare pentru integrare europeana ;
- Raportul asupra progreselor inregistrate in
pregatirea pentru aderarea la Uniunea Europeana, pe baza caruia are loc
evaluarea periodica a Comisiei Europene cu privire la gradul de pregatire a
Romaniei pentru aderarea la UE si la progresele realizate in acest sens;
- Documentele prezentate de Romania la
reuniunile Comitetului de asociere Romania - UE, a Subcomitetului de
asociere UE - Romania, nr. 2 (Piata interna) si a Subcomitetului de asociere
UE - Romania, nr. 4 (Aspecte economice si monetare, circulatia capitalurilor
si statistica). Aceste foruri examinează periodic stadiul indeplinirii
obligatiilor asumate de Romania si reprezinta, conform prevederilor
Acordului European, puncte de contact permanenti între Comisia Europeana
si institutiile romanesti implicate in procesul de pregatire pentru aderare;
- Documentele de pozitie,
documentele de pozitie complementare si documentele de informatii
suplimentare (dupa caz) intocmite de Romania in vederea negocierilor de
aderare la UE. Pregatirea BNR
pentru aderarea la Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC)
reprezinta o prioritate pentru conducerea BNR. Imediat dupa semnarea
Tratatului de Aderare a Romaniei la UE, BNR a fost implicata activ (cu
statut de observator) in activitatile tutror structurilor si substructurilor
aferente Sistemului European al Bancilor Centrale precum si structurilor
institutiilor comunitare. Ca urmare, colaborarea dintre Banca Centrala
Europeana si BNR a capatat noi dimensiuni, prin abordari concrete si
pragmatice de pregatire a participarii la reuniunile Consiliului General,

18
comitetelor, grupurilor de lucru si grupurilor de lucru speciale din structura
SEBC.

Desemnata ca unitate de coordonare, Directia Integrare Europeana si


Relatii Externe are sarcina de a monitoriza si coordona, la nivel centralizat,
intreg procesul de pregatire pentru participarea la reuniunile structurilor si
substructurilor SEBC.

19
Bibliografie

1. www.bnro.ro
2. www.regielive.ro

3. Nicolae Dardac, Teodora Vascu “ Moneda-Credit “ Ed. ASE, 2002.

4. Mariana Diaconescu “Banci, sisteme de plati si riscuri” Ed.


Economica 2000.

5. Mariana Diaconescu, Vasile Savoir “Sistemul national de plati al


Bancii Nationale a Romaniei”.Directia generala de plati si urmarire a
riscurilor bancare, 1998.

20