Stolnicul Cantacuzino s-a născut la Târgoviște, al treilea fiu

al postelnicului Constantin Cantacuzino și al Elinei Cantacuzino.

Acesta a lăsat posterității caiete de note istorice și o operă istorică
fundamentală, Istoria Țării Rumânești dintru început (1716), care
analizează critic un material extrem de bogat, cuprinzând autori
antici, bizantini și occidentali. Lucrarea este redactată la inițiativa
lui Ferdinand Marsigli și susține cu multă fervență, combătând
opiniile contrare, originea romană a poporului român și
continuitatea sa pe teritoriul Daciei, acumulând mărturii despre
teritoriul și locuitorii acestui stat, despre războaiele daco-romane
și romanizarea Daciei. Cantacuzino subliniază faptul că românii
se deosebesc de popoarele vecine prin capacitatea lor de a
rezista vitregiilor istoriei, evidentă mai ales în menținerea
structurilor politice proprii. 
Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673, într-o
familie de răzeși săraci, în satul Silișteni. “Răzeșii moldoveni erau
oameni săraci, dar pe care sărăcia îi făcuse luptători dârzi și
aspri. Aveau acolo un codru, codrul Tigheciului, fără copaci mari,
dar cu spini mulți, cu arbori deși și mici, în care dușmanul nu
poate pătrunde. Nici boierii nu izbutiră să le cotropească răzășiile,
nici tătarii din Bugeac, vecinii lor, nu-i speriaseră și nu-i putuseră
prăda.” (citat, Dimitrie Cantemir).
Constantin Golescu (cunoscut sub numele de Dinicu
Golescu, n. 7 februarie 1777 – d. 5 octombrie 1830) a fost un
boier și cărturar român, fiu al marelui ban din Țara
Românească Radu Golescu și al Zoiței Florescu.În însemnările
sale de călătorie, Dinicu Golescu a încercat să pătrundă atât
esența lucrurilor, cât și sufletele oamenilor, spre a le desprinde
semnificațiile și a le oferi drept pildă boierilor. El considera
necesar ca boierii să renunțe la aproape toate plăcerile lor, la lux,
pentru a nu mai fi vanitoși. Dintre toate comparațiile pe care le
face Dinicu Golescu între cele văzute în țările avansate și cele
văzute în țara sa, cea mai semnificativă, cea mai elocventă pentru
atitudinea sa de patriot luminat este comparația pe care o face
între situația țărănimii române, aflată în relații feudale, înapoiate,
de muncă și cea a țărănimii din occidentul european. În a
sa Însemnare… Dinicu Golescu scrie astfel despre Brașov:
„Kronștatd, ce-i zic Româneaște Brașov. Acest oraș este în ținutul
Sibenbirgen [Sibenbürgen, Transilvania] în județul Bârsi(i) mic și
cetățuit, dar îndestul lăcuit, având peste douaăzeci de mii
lăcuitori, căci este aproape de hotarăle Prințipatului Valahii și
negoțul să află în mare lucrare. Acesta să otcârmueaște cu ale
sale de osibite pravile și obiceiuri, supt stăpânirea austriecească.”
Nicolae Milescu sau Neculai Milescu Spătarul
(n. 1636, Vaslui - d. 1708, Moscova) a fost un autor de literatură
de călătorie și istorie, cărturar, traducător, călător, geograf și
diplomat român, activ atât în Moldova, cât și în Țaratul Rusiei.
După invaziile turcilor şi tătarilor, Bucureştiul era cam peticit. Cu
toate acestea, uliţele erau mai frumoase decât cele din Iaşi, iar în
privinţa străzilor se vedea că se acordase o importanţă aparte
podurilor. „Aşezarea acestui oraş este foarte frumoasă şi veselă,
pe o câmpie neîntreruptă, pe care am străbătut-o încă de la
ieşirea din Moldova. (...) Oraşul este mai frumos clădit decât
Iaşiul, deşi nu este atât de mare. Aproape toate casele au
acoperişul de şindrilă. Bisericile, care sunt foarte frumos zidite,
împodobesc oraşul.”
 In perioada 1330-1600, sunt simpli calatori, cavaleri cruciati,
luptatori ai sultanului, crestini evadati din robia turcilor, soli in
trecere, sau cu o misiune speciala la noi, episcopi catolici cu
resedinta la Baia sau la Bacau, inchizitori iezuiti totodata diplomati
si misionari, aventurieri, lefegii unguri razvratiti la Suceava, eruditi
pe urmele vestigiilor romane din Transilvania, sau specialisti
raportand despre exploatarea minelor, precum si a bogatiilor
naturale, apoi negustori si martori ocazionali, ca acel emisar al
grupului protestant de la Urach trimis in Moldova la Despot cu
mostre de tiparituri.
In perioadele urmatoare se mai adauga fete bisericesti,
secretari ai domnului, ofiteri suedezi ai lui Carol al XII-lea, ingineri
militari imperiali sau ofiteri de pontonieri descriind si desenand
malurile Dunarii, fiind uimiti de aceasta. Totodata, la sfarsitul
secolului al XVIII-lea se observa mineralogisti curiosi de bogatiile
minerale din Oltenia sau Transilvania, savant de valoare mondiala
ca Boskovic, reformatori teoreticieni ca Jeremy Bentham trecand
din intamplare pe aici si remarcand acelasi lucru. Totodata, sunt
si descrierile Transilvaniei ale lui Reicherstorffer si Verancsics,
care noteaza informatii impresionante legate de traiul greu al
populatiei.