„Patimă” provine din neogreacă: „páthima” (din vgr.

„pásho”), având sensul

de suferință, cu care apare în literatura religioasă consacrată ultimelor zile din viața
Mântuitorului Hristos (de aici și structura Săptămâna Patimilor, reprezentând cele
șapte zile de dinainte de Paște). În uzul curent, și-a suplimentat sensurile, însemnând
„pasiune, iubire sau ură excesivă: a iubi/ a urî cu patimă”. Înțelesul medical al
termenului este sugerat de expresiile „patima beției, a jocurilor de noroc, patima
drogurilor”. La nivelul limbajului popular, înregistrăm și structura „patimă de
picioare”, tradusă prin „reumatism” sau „suferință a picioarelor”. Verbul „a
compătimi”, format cu prefixul sociativ „com-” de la „a pătimi”, este însă o traducere
a termenului francez „compatir”, chiar dacă locul lui de naștere este tot vechea
Eladă.1

1
Prof. Univ. Dr. Magdalena Jianu, Cuvintele conştiinţă, lume, mântuire, patimă şi dor, in
https://ziarullumina.ro/regionale/oltenia/cuvintele-constiinta-lume-mantuire-patima-si-dor-121965.html.