UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
Specializarea Agricultură

Factorii care influențează fotosinteza

Student: Gheorghe Ileana Daniela

Anul: II
Grupa 1202

Bucureşti 2020
Cuprins
Introducere.................................................................................................................................3
Factorii interni care influențează fotosinteza.............................................................................4
Specia.....................................................................................................................................4
Prezența pigmenților asimilatori............................................................................................4
Caracteristicile protoplastului................................................................................................4
Vârsta frunzelor......................................................................................................................4
Cantitatea de fotoasimilate si cerințele pentru acestea...........................................................5
Gradul de deschidere a stomatelor.........................................................................................5
Conținutul în elemente minerale din frunze...........................................................................5
Hormonii................................................................................................................................5
Factorii externi care influențează fotosinteza............................................................................5
Lumina...................................................................................................................................5
Temperatura...........................................................................................................................6
Concentrația CO2 din aer.......................................................................................................6
Concentraţia de O2.................................................................................................................7
Umiditatea solului şi aerului..................................................................................................7
Influența elementelor minerale în sol.....................................................................................7
Poluanţii atmosferici..............................................................................................................7
Importanța fotosintezei...............................................................................................................8
Bibliografie................................................................................................................................9
 Introducere
Procesul prin care plantele autotrofe sintetizează primii compuşi organici, din dioxid
de carbon, apă şi elemente minerale cu ajutorul energiei provenite din radiaţiile solare şi în prezenţa
pigmenţilor asimilatori , este cunoscut sub denumirea de fotosinteză sau asimilaţie clorofiliană.
Ecuaţia globală a acestui proces este următoarea:

Fig1. Procesul de fotosinteza

Fotosinteza este un proces utilizat de către plante și alte organisme prin care

se convertește energia luminoasă în energie chimică ce poate fi eliberată mai târziu pentru a alimenta
activitățile organismelor. Această energie chimică este stocată în molecule de carbohidrați, cum ar
fi zaharurile, care sunt sintetizate din dioxid de carbon și apă – de aici denumirea de fotosinteză,
din grecescul φῶς, phōs, "lumină", și σύνθεσις, synthesis, "a pune împreună". În majoritatea
cazurilor, oxigenul este eliberat sub formă de produs rezidual. Cele mai multe plante, alge,
și cianobacterii realizează fotosinteză și se numesc organisme 
fotoautotrofe. Fotosinteza,este responsabilă în mare măsură pentru producerea și
menținerea conținutului de oxigen din atmosfera Pământului, și furnizează toți compușii organici și
majoritatea energiei necesare pentru viața de pe Pământ.
 Deși fotosinteza se realizează diferit de către diferite specii, procesul începe întotdeauna prin
absorbirea energiei din lumină de către niște proteine numite centre de reacție care conțin
pigmenți clorofilieni verzi. În plante, aceste proteine sunt ținute în interiorul organitelor 
numite cloroplaste, ce sunt abundente în celulele frunzelor, în timp ce în bacterii sunt încorporate
în membrana plasmatică. În aceste reacții dependente de lumină, o parte din energie este folosită
pentru a îndepărta electroni din substanțe corespunzătoare, precum apa, producându-se oxigen sub
formă de gaz. Hidrogenul eliberat prin ruperea apei este utilizat în crearea a alți doi compuși ce
servesc la stocarea de scurtă durată a energiei, transferul său putând să realizeze alte reacții: acești
compuși sunt forma redusă a nicotinamid adenin dinucleotid fosfatului (NADPH)
și adenozintrifosfatul (ATP), "moneda energetică" a celulelor.
Primele organisme fotosintetizatoare au evoluat probabil timpuriu în istoria evoluționară a
vieții și au folosit cel mai probabil agenți reducători precum hidrogenul sau 
acidul sulfhidric, în loc de apă, drept sursă de electroni. Cianobacteriile au apărut mai târziu; excesul
de oxigen pe care l-au produs a contribuit în mod direct la oxigenarea Pământului, ceea ce a făcut
evoluția formelor de viață complexe posibilă. Astăzi, energia medie capturată prin fotosinteză global
este de aproximativ 130 terawatt, ce reprezintă în jur de opt ori consumul actual de energie de către
civilizația umană. Organismele fotosintetizatoare convertesc, de asemenea, în jur de 100-115 miliarde
de tone (91-104 petagrame) de carbon în biomasă pe an.

Factorii interni care influențează fotosinteza

Specia
Intensitatea fotosintezei variază în funcție de tipul fotosintetic al specie. Spre exemplu, la
plantele C4 cu structura Kranz, rata fotosintezei este mai mare comparativ cu plantele C3, deoarece
cloroplastele sunt situate atât în celulele mezofilului, cât și în celulele tecii perivasculare. Dubla fixare
a CO2 asigură o productivitate mai mare. Cele mai mici valori ale intensitații fotosintezei se
înregistrează la plantele suculente din deșert.

Prezența pigmenților asimilatori

Reprezintă o condiție de bază pentru desfășurarea fotosintezei, având în vedere implicarea lor
în captarea energiei solare și transformarea acesteia în energie chimică. După unii cercetători, rata
fotosintezei este direct proporțională cu concentrația pigmenților asimilatori, deși, nu întotdeauna
datele din literatura de specialitate converg către această corelație.

Caracteristicile protoplastului
Gradul de hidratare al protoplastului influențează spre exemplu activitatea enzimatică. Un
grad corespunzator de hidratare va avea efect benefic și din acest punct de vedere, iar rata fotosintezei
va fi mai mare. Totodată, apa reprezintă materia prima pentru fotosinteză (sursa de H+, e-, O2).

Vârsta frunzelor
În frunzele tocmai formate sau etiolate nu are loc fotosinteza. La frunzele tinere, intensitatea
fotosintezei este mai mica, decât intensitatea respirației. Pe masura creșterii frunzelor, capacitatea de a
face fotosinteză sporește. Rata maximă a fotosintezei se înregistreaza de regulă la frunzele mature,
care au atins dimensiunea specifică. La unele specii, valorile maxime se înregistrează când frunza are
o suprafață de 30% din maximum, pâna la 100%. Pe masura îmbatrânirii frunzei, intensitatea
fotosintezei începe sa scadă, probabil în strânsă corelație cu scăderea conținutului de clorofilă.

Cantitatea de fotoasimilate si cerințele pentru acestea

Acumularea de produși ai fotosintezei la situsul de desfășurare a procesului (glucoza,
fructoza, pentru plantele zaharofile sau amidon tranzitoriu, la plante amidonofile) conduce la o
întârziere/inhibiție a fotosintezei. Un astfel de mecanism feedback de inhibiție intervine atunci când
rata de translocare și utilizare a substanțelor organice produse, către zonele de consum sau de
depozitare scade. S-a constatat spre exemplu că îndepartarea tuberculilor, semințelor sau fructelor
(care sunt utilizatori) conduce la inhibarea fotosintezei dupa câteva zile, mai ales la frunzele vecine,
care translocau în mod normal substanțe la aceste organe. De asemenea, speciile cu rate fotosintetice
mari au și rate relativ mari de translocare si deci mențin fixarea rapida a CO2.

Gradul de deschidere a stomatelor

Influențează pătrunderea dioxidului de carbon, materie primă în fotosinteză. Conductanța
stomatică și fotosinteza măsurate la punctul de saturație pentru lumină descresc în medie cu 43% și
respectiv 33% pe parcursul sezonului secetos, de dimineață când tensiunea xilemului este mică, către
mijlocul după amiezii, când tensiunea xilemului atinge maxima zilnică. Conductanța stomatică
reprezintă un parametru de referință în privința răspunsului fotosintetic la vița de vie, în condiții de
uscaciune. Studiile microscopice pe baza fluorescenței clorofilei la frunze intacte, asupra
cloroplastelor celulelor de gardă dispuse abaxial au reliefat variații în privința porului stomatic, a
mărimii celulelor de gardă la specii diferite, a numărului de cloroplaste, precum și a orientării
acestora.

Conținutul în elemente minerale din frunze

Spre exemplu, un deficit de N si Mg poate determina reducerea ratei fotosintezei.

Hormonii
S-a demonstrat că acidul giberelic si citochininele sporesc productivitatea fotosintezei și
activitatea carboxilazică a enzimei RUBISCO. Cercetările recente au condus la concluzia că gradienții
luminoși în cadrul aparatului foliar al plantei au ca rezultat reducerea activitații citochininelor în
frunzele umbrite, ca o consecință a importului din xilem. Prin urmare, citochininele sunt implicate în
reglarea aclimatizării fotosintezei întregii plante la gradienți luminoși

Factorii externi care influențează fotosinteza

Lumina
Lumina reprezintă materie primă şi condiţie prioritară pentru fotosinteză. În absenţa sa
procesul nu are loc.
 Acţiunea sa este directă, prin implicarea în excitarea moleculelor de clorofilă şi fotoliza apei,
dar şi indirectă prin controlul mişcării stomatelor (permiţând difuziunea CO2 din mediul extern, către
situsul fotosintezei).
Lumina influenţează fotosinteza prin cantitatea sa (sau intensitate), prin calitate (sau
compoziţie spectrală), dar şi prin durata de acţiune.
a) Intensitatea fotosintezei este mică la valori mici ale intensităţii luminoase şi creşte
proporţional cu creşterea intensităţii luminii, până la anumite limite. La o intensitate luminoasă foarte
mare, fotosinteza este inhibată, ca urmare a solarizării constituenților celulei fotosintetice şi a
închiderii stomatelor. Din acest punct de vedere, necesităţile plantelor variază cu specia. Plantele
heliofile necesită o intensitate luminoasă mai mare, comparativ cu ombrofitele.
În cazul unei frunze expusă la intensităţi luminoase diferite, dar cu o concentraţie normală de
CO2 în aer (0,03%), constatarea va fi următoarea:
- la întuneric nu are loc fixarea netă de CO2
- la lumină slabă, pierderile de CO2 prin respiraţie depăşesc fixarea CO2 în
fotosinteză;
- după un anumit nivel al intensităţii luminii, denumit punct de saturaţie cu
lumină, creşterea intensităţii luminii nu determină creşterea în continuare a ratei fotosintezei.
b) În privinţa calităţii luminii, trebuie precizat faptul că este activă în fotosinteză lumina
vizibilă a spectrului electromagnetic solar (PAR) (R- roşu: O- oranj; G-galben; V-verde; A- albastru;
I- indigo şi V-violet). Cele mai active sunt radiaţiile roşii şi albastre, în timp ce radiaţiile verzi sunt
slab absorbite (ele trec prin frunză sau sunt reflectate) Deci, fotosinteza este mai intensă în roşu şi
albastru
c) De asemenea, cantitatea totală de asimilate se corelează pozitiv cu durata de iluminare. S-a
constatat însă că expunerea plantelor la lumină intermitentă determină obţinerea unei cantităţi mai
mari de fotoasimilate, comparativ cu lumina continuă, probabil datorită folosirii produşilor fazei
dependente de lumină imediat în cadrul reacţiilor enzimatice. Totodată, rata fotosintezei este mai mare
la plantele expuse la lumină slabă, pentru o perioadă. Spectrele de absorbție și de acțiune ale
pigmenților asimilatori.

Temperatura
Fotosinteza se realizează în limite largi ale temperaturii, în funcţie de specia de plantă
(habitatul natural). Spre exemplu, lichenii pot începe fotosinteza la -18 oC; cianobacteriile realizează
acest proces la 75oC şi chiar peste această limită; plantele din zona temperată fotosintetizează la valori
ale temperaturii cuprinse în general între 0 oC - 35oC. Între 0oC - 35oC, odată cu creşterea temperaturii
cu 10oC, fotosinteza se intensifică de circa 1,5 ori (Q10 de temperatură – legea lui Van’t Hoff). La
peste 30oC, eficienţa fotosintezei la plantele C3 scade mai mult, comparativ cu situaţia celor de tip C4.
La temperaturi mari, la primele se intensifică procesul de fotorespiraţie, ca urmare a creşterii
raportului O2 dizolvat/ CO2 dizolvat. La unele plante, în zona temperată fotosinteza are loc şi la 0 oC
şi chiar la valori negative la unele conifere (către -35 oC). Temperaturile mici inactivează enzimele, iar
cele mari le denaturează, ceea ce determină reducerea, respectiv inhibarea fotosintezei.
Concentrația CO2 din aer
Concentraţia CO2 în atmosferă este de 0,03% (330 ppm). O dublare (o creştere de până la 700
ppm) pentru o perioadă scurtă a concentraţiei dioxidului de carbon sporeşte productivitatea
fotosintezei la plantele de tip C3, dacă nu intervine alt factor limitativ (de exemplu intensitate
luminoasă redusă). Dacă însă se depăşesc 10-15 zile, dioxidul de carbon devine toxic şi provoacă
daune. La plantele C3, una dintre explicaţii este aceea că odată cu creşterea raportului CO2/O2
fotorespiraţia scade şi corespunzător, valorile fotosintezei nete cresc. De asemenea, creşterea
concentraţiei de dioxid de carbon determină scăderea conductanţei stomatice pentru vaporii de apă. La
plantele C4 însă, fotosinteza este în general saturată la concentraţii ale CO2 apropiate de 400 µmol
mol-1, chiar în condiţiile unei intensităţi luminoase mărite.

Concentraţia de O2
Concentraţia normală în mediu este de 21%. O scădere la circa 2% determină o creştere a
ratei fotosintezei de 1,5-2 ori. Creşterea concentraţiei de O2 scade rata fotosintezei la plantele C3 şi
CAM, corelat cu creşterea activităţii oxigenazei şi scăderea activităţii carboxilazei la nivelul
RUBISCO. În consecinţă, se ajunge la o pierdere de noi fotoasimilate, prin procesul de fotorespiraţie.

Umiditatea solului şi aerului

Umiditatea solului influenţează negativ rata fotosintezei în cazul ambelor extreme.
Insuficienţa determină ofilirea, cu consecinţe asupra celulelor asimilatoare. Excesul apei în sol
determină o insuficienţă a oxigenului necesar pentru desfăşurarea procesului de respiraţie la nivelul
rădăcinilor şi deci efecte negative asupra absorbţiei. O umiditate scăzută în atmosferă determină
închiderea stomatelor. Asociată cu o temperatură ridicată provoacă o intensificare a transpiraţiei, mai
ales la orele prânzului, vara, ceea ce conduce la o scădere a ratei fotosintezei.

Influența elementelor minerale în sol

De prezenţa unor elemente minerale în sol, precum N şi Mg depinde formarea clorofilei. O
serie de alte elemente minerale influenţează desfăşurarea a diferite procese legate de fotosinteză:
fosforul este necesar pentru realizarea fosforilării; manganul intervine în fotoliza apei; Cu este prezent
în plastocianină etc.
Sărurile de amoniu, sulfat, azotat, fosfat, au o influență asupra fotosintezei, dar numai în
concentrații optime. La concentrații mai mari decât optimul, are loc scăderea în intensitaea
fotosintezei, cu atât mai accentuate cu cât concentrația este mai mare. Acțiunea de inhibare se
datorează în special deshidratării citoplasmei.
Sărurile minerale acționeză atât asupra fotosintezei în general, cât și asupra sintezei unor
aminoacizi în special, cât si asupra măririi suprafetei foliare.

Poluanţii atmosferici
Poluanţi precum SO2, NO2, O3 se dizolvă în apă la nivelul protoplastului, determinând
acidifierea sucului celular şi perturbă activitatea enzimatică. Este cunoscută importanţa menţinerii
valorilor corespunzătoare ale pH-ului la nivel de citosol. Totodată, la valori reduse ale pH-ului are loc
închiderea stomatelor şi în consecinţă se perturbă procesul de difuziune a gazelor. Desigur, impactul
negativ al poluanţilor atmosferici asupra fotosintezei se înregistrează dacă concentraţia acestora
depăşeşte anumite limite.
Fotosinteza este diminuată sau chiar întreruptă de efectele poluării precum:
- Ploile acide
- Concentrațiile mari de fosfați
- Gazele industrial
- Smogul – blochează stomatele și reduce fotosinteza

Importanța fotosintezei
Este procesul care utilizează sursa inepuizabila de energie, energia solară.
În acest proces se consumă dioxidul de carbon provenit din mediul ambiant, din apă
sau sol. Aceasta contribuie la menţinerea concentraţiei de dioxid de carbon la aproximativ 0.003 % şi
evită accentuarea fenomenului de seră.
Eliminarea oxigenului rezultat din procesul de fotosinteză contribuie la menţinerea
constantă a concentraţiei din atmosferă la valoarea de 21 %.
Substanţele organice biosintetizate asigură creşterea şi dezvoltarea plantelor şi de
asemenea reprezintă hrană pentru toate organismele heterotrofe.
Din compuşii primari ai fotosintezei se utilizează numeroasele substanţe existente în
ţesuturile plantelor ca meterie primă în diferitele ramuri ale industriei alimentare, textile,
coloranţilor, medicamentelor, materiale de construcţii etc.
 Bibliografie
1. http://education.inflpr.ro/
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Fotosintez%C4%83
3. Aurelia Dobrescu, Curs de fiziologia plantelor de cultura, 2012
4. Delian Elena, Fiziologia plantelor, 2010
5. https://www.scientia.ro/