DETERMINAREA DENSITATII LICHIDELOR CU DENSIMETRUL SI

PICNOMETRUL

2.1. Densitatea este o mărime fizică folosită pentru descrierea materialelor și

definită ca masa unității de volum. Astfel, densitatea unui corp este egală cu raportul
dintre masa și volumul său. Unitatea de măsură în Sistemul Internațional pentru
densitate este kilogramul pe decimetru cub (kg/dm³); alte unități folosite sunt gramul
pe centimetru cub (g/cm³), tona pe metru cub (t/m³) etc. Densitatea se notează de
obicei cu litera grecească (ro) sau cu inițiala cuvântului, litera d.
Densitatea este o mărime locală, în sensul că densitatea unui corp poate
diferi de la un loc la altul și nu depinde de mărimea corpului.
Volumul substanțelor, și ca urmare și densitatea, depinde de temperatură și
de presiune. La substanțele lichide și mai ales la cele solide această dependență e
slabă. În schimb gazele prezintă variații mari ale densității cu temperatura și
presiunea.
Densitatea este importanță în acele situații în care corpurile de densități
diferite se comportă diferit sau trebuie manipulate diferit, ori în care cunoașterea
densității poate servi în efectuarea unor operații.
Formulă

ῤ=m/v

Metode de măsurare

Densitatea se poate măsura cu picnometrul, cu densimetrul (areometru), cu

balanța (folosind forța lui Arhimede) sau la fluide în curgere pe fluxuri industriale cu
debitmetrul Coriolis.

Unități de măsură

Unitatea de măsură a densității în SI (Sistemul Internațional de Măsurări și

Greutați) este raportul dintre unitatea de măsură a masei (kilogram) și unitatea de
măsură a volumului (decimetru la puterea a treia, sau metrul cub), deci este kilogram
pe decimetru cub, kg/dm3.

Modificarea densității
Modificarea densității unui material se datorează în principal modificării
temperaturii și presiunii prin dilatare termică. Acestea determină modificarea
volumului.

Densitatea soluțiilor

Densitatea unei soluții e dată de suma concentrațiilor masice ale

componenților.

sau în funcție de densitățile componenților puri și volumele corespunzătoare:

 Densitate în fizică
Generalizând, orice distribuție a unei mărimi fizice pe orice mărime spațială
(lungime, suprafață sau volum) este o "densitate" a respectivei mărimi fizice pe
unitatea de mărime spațială, respectiv pe unitatea de lungime, suprafață sau volum.
Astfel de mărimi fizice sunt, în esență, densități sau repartiții (distribuții) liniare, de
suprafață sau volumice ale mărimii fizice despre care se vorbește.
Câteva exemple de densități (în sensul generalizat) sau distribuții liniare, de
suprafață (superficiale) sau de volum (volumice) sunt:
1. Masa unității de lungime. Se folosește mai ales în mecanică, în capitolele
dedicate deformării corpurilor și propagării oscilațiilor în diferite medii. Se mai poate
aplica la țevi, tije, sârme etc., a căror dimensiune dominantă este lungimea.
2. Densitate superficială de sarcină, folosită în electricitate, în capitolele
electricitații statice.
3. Distribuția energetică volumică, folosită in mecanica cuantică la studierea
efectului tunel.
Densitatea este o constanta fizica caracteristica fiecarei subst. in stare pura.
Pentru produsele petroliere si pentru titei densitatea este o proprietate fizica
fundamentala care corelata cu punctul de fierbere, pct. de congelare poate fi folosita
pt. caracterizarea arbitrajului si incadrarea in anumite clase si titluri de produse.
Se cunosc 3 feluri de densitati :

absoluta- masa unitatii de volum la o anumita temp. ;

relativa – raportul dintre densitatea absoluta a unui produs la o temp. data si

densitatea apei la aceeasi temp. ;

conventionala .

DENSITATEA ABSOLUTĂ ŞI DENSITATEA RELATIVĂ

Densitatea absolută sau masa specifică este o proprietate fizică
generală a mărfurilor, exprimată cu ajutorul relaţiei:
m
ρ= (1.1.)
în care:
V
m - masa produsului
V - volumul produsului
Unitatea de măsură în SI este Kg/dm 3 , dar sunt acceptate şi se
lucrează cu g/cm3 şi t/m3.
În merceologie densitatea este utilă la aprecierea purităţii unui produs,
a concentraţiei diferitelor soluţii, a conţinutului de grăsimi, etc.
În practică se lucrează deseori cu densitatea relativă (d), care este
raportul dintre densitatea produsului analizat şi o densitate de referinţă luată ca
etalon. De regulă, se ia ca etalon densitatea apei distilate la 4 ºC, care este egală cu
1g/cm3.
 Densitatea relativă este o mărime adimensională.
ρ
dt= (1.2.)
ρref
Densitatea este o mărime care depinde de temperatură şi de aceea
este important să se cunoască temperatura de lucru pentru a se face eventualele
corecţii. În general, aparatele de laborator şi sticlăria gradată sunt etalonate la 20 ºC.
Dacă lichidul analizat nu are această temperatură, densitatea relativă se corectează
conform relaţiei:

d 20 t
4 =d 4 + c ( t−20 )
(1.3.)
în care:
dt 4 - densitatea relativă la temperatura la care s-a efectuat determinarea
t - temperatura de lucru
c - coeficientul de corecţie a temperaturii (conform tabelului 1)
Corecţia de temperatură se aplică densităţii relative citite sau calculate
indiferent de metoda experimentală folosită pentru determinarea mărimii.
Densitatea produselor se poate determina prin trei metode
experimentale:
 Metoda picnometrelor – folosită pentru produse lichide şi solide
 Metoda areometrelor – folosită pentru produse lichide
 Metoda balanţei Mohr – Westphal – utilizată pentru produse lichide

2. 2. DETERMINAREA DENSITĂŢII PRIN METODA PICNOMETRULUI

Picnometrul este un balon de sticlă de volum mic (10 ml, 15 ml, 20 ml,
25 ml) cotat sau prevăzut cu un dop de construcţie specială. Pe corpul picnometrului
este precizat volumul acestuia şi temperatura la care a fost etalonat (de obicei 20 ºC.

Fig. 1.1. Picnometre

Metoda picnometrelor se bazează pe definiţia densităţii absolute (1.1.)

şi urmăreşte determinarea celor două mărimi care apar în relaţie, masa şi volumul.

Materiale necesare
Pentru desfăşurarea lucrării experimentale sunt necesare următoarele:
balanţă tehnică sau analitică, picnometru, termometru, lichidul de analizat.
 Mod de lucru
Picnometrul curat şi uscat se cântăreşte la balanţă şi se notează masa
mpic. Se umple cu lichidul de analizat până la semn sau în aşa fel încât lichidul să nu
urce în canalul practicat în dopul picnometrului. Picnometrul cu lichid se cântăreşte
din nou şi se notează masa m pic+x; făcând diferenţa între masa picnometrului plin şi
masa picnometrului gol se determină masa lichidului de analizat (m x).
Volumul picnometrului se citeşte de pe corpul acestuia. Cu ajutorul
termometrului se măsoară temperatura lichidului de analizat, care se notează cu t.
 Pasul 1 – se determina masa picnometrului gol.
mpic.
Pasul 2 – se determina masa picnometrului cu apa distilata la 20 0C
mpic+apa
Pasul 3 – se determina masa picnometrului cu lichidul de analizat.
mpic+x

ῤx/ῤa = mx/vx/ mapa/vapa= dar vx= vapa deoarece volumul picnometrului este
constant rezulta ca raportul densiatii solutiei x pe densitatea apei este doar un raport
de masa mx/ mapa.
Deaorece densitatea apei ῤa=1, practic
ῤx= mx/ mapa, unde mx = mpic+x – mpic si mapa = mpic+apa- mpic
Lucrarea nr. 1 consta in determinarea densiatii benzinei, motorinei petrolului,
ulei cutie si ulei motor pe principiul metodei expus anterior.

Lucrarea nr. 2 consta in determinarea densiatii unor solutii de 5% , 10%,

15% si 20% concentartii diferite de NaCl si realizarea graficului densiate functie de
concentratia determinata cu picnometru.

2.3 DETERMINAREA DENSITĂŢII CU DENSIMETRUL

Areometrul este un corp plutitor din sticlă, închis la ambele capete, de
diametru variabil, mai subţire în partea de sus şi mai gros în partea de jos. La bază
are un rezervor cu alice de plumb care îi asigură poziţia verticală la introducerea în
lichid. Partea superioară a areometrului este prevăzută cu o scară gradată. Cele mai
răspândite areometre au scara gradată direct în unităţi de densitate (g/cm 3) şi sunt
cunoscute sub denumirea uzuală de densimetre.
 Fig. 1.2. Areometre
a – densimetru simplu, b – densimetru cu termometru, c – mod de măsurare

Unele areometre sunt gradate special pentru anumite caracteristici ale

lichidelor legate de densitate: concentraţia alcoolică (alcoolmetre), conţinutul de
glucoză din vin (glicometre), conţinutul de zahăr al mustului de struguri sau provenit
de la alte fructe (mustimetre), densitatea laptelui, in legătură directă cu conţinutul de
grăsimi din lapte (lactodensimetre).
Există şi areometre care au încorporat un termometru; acestea se numesc
termoareometre şi servesc la determinarea concomitentă a două mărimi –
densitatea şi temperatura.

Materiale necesare
La măsurarea densităţii lichidelor cu ajutorul areometrelor este nevoie de
următoarele materiale: areometru corespunzător lichidului analizat sau areometru de
uz general, cilindru gradat cu diametrul corelat cu diametrul areometrului,
termometru, lichid de analizat.

Mod de lucru
În cilindrul gradat se introduce un volum din lichidul a cărui densitate trebuie
determinată. Cu un instrument curat se omogenizează lichidul, după care se
introduce areometrul. Această operaţie se efectuează cu atenţie, ţinând dispozitivul
de partea superioară şi introducându-l fără să se atingă pereţii cilindrului. Dacă
volumul de lichid din cilindru este suficient, areometrul va pluti liber, fără să se
aşeze pe fundul vasului. Dacă areometrul se aşează pe fundul cilindrului se
adaugă lichid până când areometrul pluteşte liber, găsindu-şi poziţia de echilibru.
Cu ajutorul scării gradate se citeşte valoarea densităţii în dreptul diviziunii
aflate la nivelul suprafeţei lichidului, având ochiul la nivelul meniscului lichidului.
Areometrele permit citirea densităţii cu 3 zecimale, iar unele de mare precizie, cu 4
zecimale.
Cunoscând valoarea densităţii absolute citită cu ajutorul areometrului se
calculează densitatea relativă dt4.
După citirea densităţii se face măsurarea temperaturii lichidului analizat
pentru a şti dacă este nevoie sau nu de corecţie de temperatură. În cazul în care
lichidul nu se află la 20 ºC se face corecţia de temperatură sau tabelul cu coeficienţi
de corecţie.
 CONCLUZII

Densitatea depinde de parametrii de stare ai mediului. Astfel, densitatea

depinde numai de temperatură şi de presiune. La creşterea temperaturii se
micsoreaza densitatea. Densitatea lichidelor este, practic, constantă la variaţia de
presiune. Cu alte cuvinte, lichidele pot fi considerate incompresibile.
Densitatea gazelor este foarte variabilă la modificarea presiunii şi deci gazele
sunt foarte compresibile. Densitatea este importantă în acele situatii în care corpurile
de densităti diferite se comportă diferit sau trebuie manipulate diferit, ori în care
cunoasterea densitătii poate servi în efectuarea unor operatii. De exemplu, plutirea
unui corp solid la suprafata unui lichid este determinată de relatia dintre densitătile
celor două substante: cele mai multe tipuri de lemn plutesc pe apă, dar cele mai
multe tipuri de metal se scufundă (ambarcatiunile de metal nu se scufundă pentru că
nu sunt masive, ci înglobează si aer, încât densitatea lor medie este mai mică decât
a apei).