11 Tibiscum XI 2003 Caransebes

MUZEUL JUDEŢEAN DE ETNOGRAFIE
ŞI AL REGIMENTULUI DE GRANIŢĂ CARANSEBEŞ
TIBISCUM
(Studii şi comunicări de etnografie - istorie)
XI
www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
TIBISCUM
(Studii şi comunicări de
etnografie - istorie)
XI
Caransebeş
2003
COLEGIUL DE REDACŢIE:
Redactor responsabil:
Nicoleta Gumă
Secretari de redacţie:
Gheorghe Lazarovici
Ada Mirela Chisăliţă-Cruceanu
Membri:
Adrian Ardeţ
Ovidiu Bozu
Remus Sorin Ion
Dimitrie Negrei
Octavian Popescu
Machetare, paginare, culegere:
Ada Mirela Chisăliţă-Cruceanu
Vasilica Bucos
Cristian Frenţiu
Răzvan Nicolae Gumă
Responsabilitatea pentru conţinutul articole/or şi al rezumate/or în limbi

străine revine în întregime autorilor
TIBISCUM TIBISCUM
Corespondenţa se primeşte pe adresa: Any letter should be received on the
following addresss:
Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Muzeul Judeţean de Etnografie şi al
Regimentului de Graniţă Caransebeş Regimentului de Graniţă Caransebeş
Piaţa G-ral Ioan Dragalina nr. 2 Piaţa G-ral Ioan Dragalina nr. 2
e-mail: muzeucaransebes@yahoo.com e-mail: muzeucaransebes@yahoo.com
muzeu@caransebes.ro muzeu@caransebes.ro
tel/fax 00 40 025 5 512 193 tel/fax 00 40 0255 512 193
tel. 00 40 0255 514 173 tel. 00 40 0255 514 173
325400 CARANSEBEŞ 325400 CARANSEBEŞ
jud. Caraş-Severin jud. Caraş-Severin
ROMÂNIA ROMÂNIA
Caransebeş - 2003 5
CUPRINS • CONTENTS • INHALT • SOMMAIRE
LElNORELIGIE
Sorin Marius Petrescu, Ileana Petrescu, Vinul şi banchetul jullerar la traco-daci

I The wine and the funeral banquet at thraco-dacians ................................................ 11
Nicoleta Gumă, cultică creştină din

Ovidiu Bozu, Obiecte legate de lumina
colecţiile muzeelor Ba/latului montan I On the objects attached to the
cult of /ight belonging to the museums of the mountain Banat ................................... 17
Ilie Moldovan, Lumilla în viaţa spirituală - semnificaţia hristofaniei de pe

drumul Damascului I The /ight in the spiritual life. The meaning of
christophany on the road to Damascus ............................................................................. 23
Alin Câmpean, Vederea luminii celei dumnezeieşti în teologia Sfâlltului Simeon

Noul Teolog I The Holy Light revealing in the theology ofSt. Simeon, the
New Theologian ................................................................................................................... 31
Ioan Bude, De la Îlltuneric la lumină, de la grâu la pâille şi din moarte la viaţă

I From darkness to /ight, /rom wheat to bread, and from death to life ....................... 39
Vasile Muntean, Determinări privitoare la sinaxarul bizantin I On the byzantine

menology ............................................................................................................................... 45
Traian Mihailovici, Luminile candelabrului MENORACH în simbolistica ritului

mozaic I The /ight ofMENORACH in the mosaic rites symbo/ism „ ................•............ 49
Sebastian Moldovan, Sensuri morale ale hranei euharistice, după o lectură a

Sfântului Maxim Mărturisitorul I Moral meanings of the eucharistic
mea/ according to a St. Maxim the Confessor s reading ............................................... 55
Gheorghe Lazarovici, Pâinea, grâul şi râşnitul sacru în neolitic I The bre ad, the
wheat and the sacred grinding within the neolithic age .. „ ..................... „ .................. 65
Marius Dan Drăgoi, Teodora Roşca, Pâinea liturgică şi pâinea collsacrată în

ritualuri nord-transilvănene I Le pain liturgique dalls Ies rituels du
nord de la Transylvanie ....................................................................... „ ................. „ ... „ „ .. 87
Ioana Bădocan, Zoia Maxim, Gestica legată de facerea pâinii I Gestures involved
in making bread ................................ „ ................................. „ .. „ ...•.............•................... „ ... I 03
6 Tibiscwn - XI
Ioana Achim, Sacralitatea pâinii la asiatici I The sacred bread at asians .......................... 109
Adrian Petru Danciu, Pâinea superstiţie şi rit în tradiţia populară I The bread
- superstition and rile in the folk tradition „„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„. 117
Adrian Petru Danciu, Semnificaţiile precreştine ale apei neîncepute I On the

pre-christian significance of the genuine water „„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„ 123
Octavian Popescu, Sâmceaua, cuţit popular din Banat I Sâmcea, cout~au

populaire du Banat „... „................... „...... „... „... „.... „..... „..... „.„ ..... „........... „............. „.... 127
II.ARHEOLOGIE-ISTORIE
Ion Glodariu, Profesorul Constantin Daicoviciu I Professor Constantin

Daicoviciu ............... „.. „.......................... „........ „.. „....... „...... „......... „..... „... „.......... „........ 139
Gheorghe Lazarovici, Sorin M. Petrescu, D. Negrei, S. Ion, Daniela Gurgu, Balta

Sărată. Campaniile 1999-2003 (/.Arhitectura) I Balta Sărată. The ar-
chaeological excavations from 1999-2003 „„„„.„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„.„„„. 143
Remus Sorin Ion, Cronologia unui complex vinCian din Banat pe baza
extragerilor din bazele de date I The chronology ofone neolithic site in
Banat using the database „„„„„„„„„„„„.„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„ 199
Sabin Adrian Luca, Date noi cu privire la cronologia absolută a eneoliticului

timpuriu din Transilvania. Rezultatele prelucrării probelor radiocarbon
de la Orăştie - Dealul Pemilor, punct X1' jud Hudedoara I New data
concerning the absolute chronology of the early eneolithic in
Transylvania. The results of the processed radiocarbon samples found
at Orăştie-Dealul Pemilor, point X1' Hunedoara counthy „„„„„„„„„„„„„„„„„„„„ 215
Daniela Gurgu, Dan Anghel, Un aspect inedit al sitului de la Ampoiţa Oud.

Alba) I An inedit sight ofAmpoita sit „„„„„„.„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„. 231
Mihai Meşter, Despre un posibil ritual de înmormântare în tumuli cu manta de

piatră, la începutul epocii bronzului I On a possible funeral rite in the
stone-covered tumuli by the beginning of the Bronze Age „„„„„„„„„„„„„„„„„„„„ 239
Gabriel Crăciunescu, Cercetările de salvare de la Bistreţ, judeţul Mehedinţi I

Preliminary archaeolog researches at Bistreţ (Mehedinţi county) „„„„„„„„„„„„„247
Radu Ardevan, CIL III - o propunere de restituire I CIL 1111596 - Un essai de

restitution .......................................................................................................................... 257
Constantin Pop, Bronzurifigurate în Dacia romană: repere cronologice I Bronzes

figures en Dacia rom aine: reperes chronologiques „ .. „ ... „ ............ „.„„ ... „„ .... „„„„„ .. 263
Constantin Pop, Viaţa spirituală în mediul rural din Dacia Superioară (li) I
The spiritual life in the superior Dacia rural environments (li) ... „.„ ............... „ .. „.„ 267
Dacian Rancu, Tipologia uneltelor romane I Romischen ackergeriitschafts

tipology .................................................................................. „ ........................................... 279
Dacian Rancu, Terminologia românească de origine latină a uneltelor agricole

din Banatul roman I La terminologie roumaine d'origine latine des
outilles agricoles du Banat roman .„„„„„.„ .. „ .. „ .. „„„„„„„„„.„.„„.„ ... „„„ .. „.„„ .. „ ... „ 285
AdrianArdeţ, Cartografia modernă şi Tibiscum-ul antic I Moderne Kartographie

und das antike Tibiscum .„„„.„.„„ .. „ ... „ ....... „„„„„„ .... „„„„„.„.„ .. „ .. „.„„„.„.„.„„ .... „.„. 293
Adriana Radu, Dumitru Ţeicu, Săpături arheologice de salvare în raza satului

Nicolinţ I Fouilles de sauvetage a
Nicolinţ „.„.„.„ .. „ .... „ .. „„„„.„„„„„„„„„„„„.„„„„. 309
Ligia Boldea, Un secol al afirmării politico-militare a cnezilor români bănăţeni

(1350-1440) I Un siecle de l' affirmation politique et militaire des cnez
roumains banatiens (1350-1440) „ .. „„„„ .. „„„ ... „„ .... „.„ ..... „„„„„„„„„„„„„„.„ ... „„.„.323
Ioan Haţegan, Asediul Timişoarei din anul 1596 într-o relatare germană de
epocă I The siege o/Timişoara in 1596 according to a german narration
of that time „.„„„„„.„ .. „.„„.„ .. „.„ .. „.„„.„„.„.„.„„.„ .. „.„ ..... „.„„„„„ .. „.„.„„„.„.„„.„.„„„.„. 333
Ovidiu Marinel Tufiş, Un document referitor la organizarea mineritului şi

metalurgiei în Banat la Îllceputul stăpânirii habsburgice. Instrucţiunile
Administraţiei Banatului adresate la 12 decembrie 1718 maistrului
minier de la Oraviţa I Banater landesadministration Instrukzionfar den
Bergmeister zu Oraviza, am 12 Dezember 1718 „„„.„.„.„„„„„„„.„„„„„„„„„.„„.„.„„. 341
Constantin Brătescu, Biserica strămoşească din Banatul de sud şi contribuţia

sa la făurirea României Mari (1867-1918) I Theforefathers'church in
the south Banat and its contribution to the creation of the Great
Romania (1867-1918) „„„„„„„„.„„„ .... „ .. „„„.„„„„„„.„„„„„„ .. „„„„.„„„„„„.„„„„.„„„353
8 Tibiscum-XI
Eusebiu Narai, Aspecte privind ocupaţia sovietică în judeţul Caraş-Severin I

Des aspects concernant l 'occupation sovietique dans le departement de
Caraş (1944-1947) ........................................................................................................... 381
Mircea Rusnac, Aspecte ale vieţii politice din Banat în perioada 1944-
1948 I Aspects de la vie politique du Banat dans la periode 1944-1948 ..................... 393
Ion Popa, Rezultatele alegerilor parlamentare din anul 1946 în judeţul Caraş
I Les resultats des elections parlamentaires de l'annee 1946 dans le
departement de Caraş ........................................................................................................ 411
Rodica-Ileana Brebenariu, Amenajările hidrotehnice din Banat - repere de

arheologie industrială I The hydropower stations in the mountain Ba-
nat - on the industrial archaeology ................................................................................ 419
Rodica-Ileana Brebenariu, Elemente de patrimoniu de arheologie industrială,

indentificate la amenajările hidroenergetice din Banatul Montan I
Hydro energetic installations in the mountainous Banat - Elements of
industrial archaeology .................................................................................................... 425
Nicoleta Gumă, Ovidiu Bozu, Cercul de istorie cu profil interdisciplinar I On the

inter-disciplinary debating society on history .............................................................. 443
I. ETNORELIGIE
VINUL ŞI BANCHETUL FUNERAR LA TRACO-DACI
S.M Petrescu - Ileana Petrescu
Începând cu epoca bronzului ritul de înmormântare predominant a fost cel al

incineraţiei. În general, se consideră că acest rit este o consecinţă directă a cultului
soarelui, cult dublat de cel al focului solar. Arderea defunctului apărea ca o totală
eliberare a spiritului şi ca o perpetuare a lui prin păstrarea cenuşii trupului, acest rit
marcând marea trecere în lumea cealaltă prin purificarea cu focul sacru şi curăţirea de
toate impurităţile corpului adunate într-o viaţă'.
Izvoarele istorice - începând cu Herodot - consemnează suficient, uneori chiar
repetându-se, obiceiurile de înmormântare care trebuiau să-i facă athanantizontas (a
face nemuritor, a cunoaşte practicile de imortalizare ).2
Toţi scriitorii antici sunt unanimi în a aprecia că înmormântarea la traco-daci era
prilej de bucurie. „Când moare cineva, trausii îl îngroapă glumind şi bucurându-se. Cu
acest prilej ei amintesc nenorocirile de care scapă omul şi arată cât este el de fericit în
toate privinţele", ne relatează Herodot3. Hellanicos din Mitilene (prima jumătate a
sec.V î.Hr.) povesteşte că geţii, terizii şi crobizii „aduc jertfe şi benchetuiesc ca şi cum
mortul se va reîntoarce4". Cele relatate de Herodot cu privire la obiceiurile tracilor le
găsim şi la Pomponius Mela (prima jumătate a sec. I d.Hr.): „ ... înmormântările sunt
prilej de sărbătoare şi le cinstesc ca pe nişte lucruri sfinte, prin cânt şi joc" 5 , iar într-o
scurtă compilaţie anonimă anterioară sec. III d.Hr. cunoscută sub numele de
Paradoxograjul lui Rohde, se insistă pe faptul că „la crobizi este obiceiul să fie plâns
copilul la naştere şi fericit omul la moarte". Şi astfel de menţionări continuă şi la alţi
autori antici: Valerius Maximus6 sau Solinus 7 •
Din aceste relatări se desprinde cel puţin o concluzie care ne interesează aici pe
noi. Dacii, ca toţi tracii de altfel, se bucurau când cineva murea. La înmormântări se
sacrificau tot felul de animale, se organizau pe lângă banchete funerare jocuri şi cântece
în atmosferă de sărbătoare 8 •
La rugul funerar se desfăşura şi ceremonia funebră, în cadrul căreia avea loc
banchetul (după relatarea lui Herodot). Acest banchet este concretizat arheologic în
numeroase vase de forme diferite ce au fost apoi sparte ritual, în mormântul propriu-zis
ajungând doar fragmente din ele. 9
În cadrul analizei noastre nu discutăm realităţile din afara Banatului 10 ci doar
cele din zona noastră, identice de fapt între ele.
12 Tibiscum - XI
în zona municipiului Caransebeş sunt cunoscute de mai mult timp două necropole
cercetate parţial, dar care permit câteva analize. La marginea cartierului Balta Sărată
a început să fie cercetată o necropolă plană de incineraţie aparţinând epocii bronzului,
respectiv fazei a II-a a grupului cultural Balta Sărată (cca. 1600 î.Hr.) 11 •
Din inventarul mormântului, pe lângă urnă şi un vas mare - amândouă trecute
prin foc şi arse până la deformare şi vitrifiere - mai făceau parte o strachină de
dimensiuni mari folosită drept capac urnei şi fragmente din trei ceşti cu toartă
supraînălţată.
Faptul că strachina şi ceştile nu au fost arse pe rug indică utilizarea lor în cadrul
banchetului funerar. În plus, strachina este supradimensionată, sugerând utilizarea ei
concomitentă de către mai multe persoane. Dacă strachina folosea servirii la banchet
a hranei (carne, de exemplu), ceştile erau utilizate la băutul vinului după care se spărgeau,
resturi ale lor fiind destinate „însoţirii" mortului în mormânt. Dacă ar fi fost depuse
întregi, atunci ar fi putut servi îngropării laolaltă cu defunctul a unei cantităţi de lichid,
ca resursă de hrană necesară defunctului în călătoria spre o altă lume 12 •
A doua necropolă analizată de noi este cea de la Iaz - Şuşara aparţinând epocii
hallstattiene, respectiv fazei clasice a culturii Basarabi 13 •
Cele patru morminte cercetate până acum - două tumulare şi două plane -
ilustrează aceeaşi situaţie. Pe lângă oasele cin erate în mantaua tumulilor dar şi în groapa
celor plane au fost depuse pe lângă aşchii de calcedonie şi numeroase fragmente
ceramice. Analiza acestora a evidenţiat faptul că ceramica - nedepusă pe rug - era
reprezentată de străchini şi mai multe căni (între 5 si 8) care după folosirea în cadrul
banchetului funerar au fost sparte - conform unui ritual precis - şi resturi ale lor au
fost răsfirate la mormânt.
Aceste elemente prezentate în legătură cu cele două necropole - aflate tempo-
ral la o distanţă de cca. 800 de ani una de cealaltă - întăresc opinia potrivit căreia
banchetul funerar, ce avea loc între arderea pe „ustrinum" şi depunerea oaselor cinerate
în mormânt, consta în consumarea din străchini a „pomenii", dar şi băutul din căni a
vinului, băutură despre care Platon menţiona că era băut de bărbaţi şi femei neamestecat
cu apă 14 •
Singura reprezentare în mediul tracic a banchetului funerar cu utilizare a vinului
este din mormântul cu dromos şi cameră funerară cu cupolă descoperit la Kazanlîk din
Bulgaria 15 • În interior mormântul se remarcă printr-o decoraţie murală deosebit de
realistă. Intrând în camera cu cupolă, se remarcă scena centrală a marii frize (pl. I).
Aşezat în poziţie frontală, cu capul înclinat puţin spre stânga, ni se înfăţişează căpetenia
tracă pentru care a fost construit mormântul. În mâna dreaptă ţine o cupă, în timp ce
de mâna sa stângă se înlănţuie mâna soţiei sale. Friza mai conţine şi alte personaje,
inclusiv un paharnic ce aduce o cană cu vin şi o cupă. Această scenă sugerează o dată
în plus banchetul funerar. Mai mult, în friza superioară este prezentată o cursă de care
ce indică întrecerile organizate în timpul şi după ceremonia înmormântării 16•
Tot din mediul sud-tracic -şi datând din sec. III Î.Hr.- provine şi o altă descoperire
importantă: monumentul funerar tumular de la Măglij din Bulgaria 17 • Una dintre frize
este compusă din amfore de vin alternând cu palmete (pl. 11/1) iar din mantaua turnul ului
a fost recuperată doar o piesă: o cană de vin din argint, ornamentată cu benzi aurite (pl.
11/2) ce a servit probabil la băutul ritual.
Autorilor antici şi descoperirile arheologice din mediul traco-dacic - relevă un
fapt deosebit de clar: la înmormântări - indiferent de starea materială a defuncţilor -
avea loc un banchet funerar iar în cadrul acestuia vinul juca un mare rol.
Semnificaţia acestui banchet funerar era probabil strâns legată de credinţa în
heroizare 17 • Participanţii la banchet- rude, prieteni sau membri ai comunităţii - prin
acest act ce includea masa şi consumul de vin stabileau un „legământ" cu defunctul din
„lumea de dincolo", care deja atinsese o formă de existenţă diferită de cea a muritorilor,
cea de „heros" 18•
NOTE
1 Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Bucureşti, Ed. Academiei R.S.R., 1985, p. I 04.
2
Herodot, Istorii, IV, 94.
3
Ibidem, V, 4.
4
Hellanicos, Obiceiuri barbare, fragm. 73.
' Pomponius Mela, Descrierea Pământului, li, 18-20.
6 Valerius Maximus, Fapte şi cuvinte vrednice de luare aminte, II, 6, 12.
7
Solinus, Culegere de fapte memorabile, 10, 1.
8 I.H.Crişan, Spiritualitatea geto-dacilor, Ed. Albatros, Bucureşti, 1986, p. 112-132.
9 În necropola de la Ferigele ( 149 de tumuli şi 23 de monninte plane ) au fost identificate 1570 de
vase. Vezi, Al. Vulpe, Monografia hallstattiană de la Ferigele. Monografie arheologică, Bucureşti, 1967,
p. 101 şi unn; 1.H.Crişan, op.cit, p. 117.
10
Ibidem, p. 116-132.
11 Sorin M. Petrescu, Tibiscum, X, 2000,p. 161-163,255-262.
12 FI. Medeleţ, ActaMN, 35, I, 1995, p. 296-297.

13 O. Popescu, Tibiscum, Vil, 1988, p. 275-276; M. Gumă, Analele Banatului, s.n., IV, l, 1995, p.
244-248; S.M. Petrescu, în Cronica cercetărilor arheologice din România, Campania 2000, mai 200 l, p.
103.
14
Platon, în Izvoare, I, p. 103.
" M. Oppennann, Tracii între arcul carpatic şi Marea Egee, Ed. Militară, Bucureşti, 1988, p.
148-150.
16
Ibidem, p. 149.
17
Ibidem, p. 151-152.
18 Poate că este bine de amintit aici că şi în zilele noastre se mai păstrează reminiscenţe ale
banchetului funerar, inclusiv cu consum de vin. Dar acest ritual are loc în ziua de 8 noiembrie, de Ziua
morţilor, când la cimitir se consumă colivă şi vin deasupra monnântului.
14 Tibiscum -XI
THE WINE AND THE FUNERAL BANQUET AT THRACO-DACIANS

Summary
From the begining of the Bronze Age, usually was the incineration rite of deads.
The istorical sources (Herodot and others) appreciated the gladness character of deadh.
From our point ofview, we presented a few pieces ofpotteries from settlements
of Balta Sărată and Iaz (Balta Sărată Bronze Group, respectively Basarabi Culture)
who are parts of an ritual banquet after the cremation of a human bodies.
Pl. I
16 Tibiscum - XI
Pl. II
Caransebeş- 2003 17
OBIECTE LEGATE DE LUMINA CULTICĂ CREŞTINĂ

DIN COLECTIILE MUZEELOR BANATULUI MONTAN
'
Nicoleta Gumă
Ovidiu Rozu
Piesele aduse în discuţie o parte au fost deja publicate, iar altele sunt inedite,
avînd însă un numitor comun: lumina cultică creştină. Acestea sunt după cum urmează:
1. Opaiţul roman paleocreştin (nr. inv. A. 8896) - descoperit în încăperea A,
aparţinând construcţiei romane, cercetate în punctul „Căuniţa de Sus" sat Gomea,
comuna Sicheviţa,judeţul Caraş-Severin. Realizat din pastă fină cu firnis brun măsoară
în lungime 10,6 cm, diametrul bazinului fiind de 6,8 cm, înalt de 3,5 cm. Face parte din
categoria opaiţelor de tip Firmalampen , în contextul celorlalte descoperiri din cadrul
construcţiei romane de la Gomea este datat secolul II-III p.Chr. Pe fundul uzat al
opaiţului se poate distinge o crux monogramatica înscrisă într-un cerc redată în relief
şi înscrisă într-un cerc. În spaţiul format de axele crucii apar urmele şterse datorită
uzurii conturul literelor greceşti A (alfa), I (iota), n (omega) (Bozu, 1983) 1 • (PI. I, fig.
I)
2. Statuetă de bronz romană (nr. inv.) - descoperită în anul 1975 de Gh.
Lazarovici, tot la Gomea, în punctul „Zomoniţă", într-un bordei de meşter fierar datat
secolele VIII-IX şi publicată de Constantin Pop şi lile Uzum. Deşi cei doi autori văd în
această statuetă, reprezentarea unui Eros 2 (Pop, Uzum, 1983, 137) admit însă şi faptul
că „statueta ar putea fi interpretată şi ca înfăţişând un genius 3 • Înaltă de 8, 7 cm şi cu
o lăţime maximă de 5,2 cm, statueta este reprezentarea nudă, a unui tânăr imberb, cu
centrul de greutate pe piciorul drept întins, cel stâng fiind îndoit lateral. Figura este
executată neglijent având orbitele adânci şi ochi mari exoftalmici. Înălţimea feţei este
de un centimetru, cu nasul, gura şi pomeţii reliefaţi. Capul este întors uşor spre stânga
cu bărbia ridicată. Părul lung, ondulat căzut spre gât, în creştet este strâns într-un moţ.
În mâini, diagonal peste piept, ţine o torţă cu mânerul lung compusă din trei segmente
despărţite prin nervuri-prag profilate, cea din vârf având redată simbolic o făclie aprinsă.
Pe spate divinitatea este prevăzută cu două aripioare mici. (PI. I, fig. 2)
3. Sfeşnic cu un braţ, din lemn dintr-o singură bucată strunjită. Baza are un
diametru de 16,50 cm. Înălţimea totală a sfeşnicului, sau a feşnicului din topica
bănăţeană, este de 27 cm, din care braţul propriu-zis măsoară 20 cm, cu diametrul
exterior de 5, 7 cm. Diametrul orificiului de inserţie al lumânării este de 2,3 cm (Sasca
18 Tibiscum - XI
Română, MJERG Caransebeş nr. inv. 16).

4. Sfeşnic cu un braţ,
scund, executat la roată, din ceramică fină, acoperit cu
un smalţ de culoare verde oliv. Diametrul la bază este de 12,5 cm; înălţimea totală de
10,3 cm. Braţul de formă cilindrică cu o nervură profilată pe mijloc, este înalt de 8 cm,
are diametrul exterior de 5,5 cm, iar orificiul pentru lumânare de 4,8 cm (Sasca Română,
MJERG Caransebeş nr. inv. 8609).
5 Sfeşnic cu un braţ, este executat la roată, din ceramică fină, acoperit cu un
smalţ de culoare verde oliv. Diametrul la bază este de 8,5 cm; înălţimea totală de 12
cm. Braţul uşor îngroşat la bază înalt de 8 cm., are diametrul exterior de 3,5 cm. iar
orificiul pentru lumânare de 2,5 cm. (Sasca Română, MJERG Caransebeş nr.inv.8608).
6. Sfeşnic cu trei braţe, este executat la roată, din ceramică fină, acoperit cu un
smalţ de culoare verde oliv. Diametrul la bază este de 8,7 cm, înălţimea totală de 10,7
cm. Cele trei braţe ale sfeşnicului cu aceeaşi înălţime de 8 cm sunt lipite intre ele au
diametrul exterior de 3,5 cm iar cel al orificiului pentru lumânare de 2,5 cm (Sasca
Română, MJERG Caransebeş nr. inv. 8616).
7. Sfeşnic cu un braţ, din ceramică de Biniş este o producţie recentă. Lucrat la
roată, gol pe dinăuntru, baza sfeşnicului cu diametrul de 7 cm are aspectul unei
farfurioare care acumulează ceara topită, braţul este redat sub forma unei clopotniţe, în
vârful căreia, despărţită de un guler, se află orificiul pentru lumânare, cu diametrul
exterior de 2, 7 cm şi cel interior de 2 cm (Sasca Română, MJERG Caransebeş nr. inv.
1001).
8. Candelă, de dimensiuni mici, cu bazinul executat prin presare, din tablă poleită
cu bronz auriu. Bazinul este ornamentat cu trandafiri , iar sub buză un ornament traforat
în triunghiuri mici dispuse cu vârful în jos. Pe corpul bazinului sunt dispuse trei toarte
mici de care este prins dispozitivul de agăţare, susţinut de trei lănţişoare. Lungimea
totală a candelei este de 40 de cm, candela propriu-zisă măsurând 1Ocm, cu diametrul
la gură de 6 cm (Capela fostei închisori a Caransebeşului, MJERG Caransebeş nr. inv.
22).
9. Candelă, de dimensiuni mijlocii, executată prin turnare, din siluminiu vopsit cu
bronz auriu. Bazinul este ornamentat cu motive florale dispuse pe circomferinţa maximă,
sub care se desfăşoară redate în relief sub forma unor volute alungite frunze de acant.
Corpul candelei dispune de trei toarte supraînălţate deosebit de îngrijit redate sub forma
unor lujeri. Distanţa dintre toarte este de 16 cm. Bazinul candelei are un diametru de
10 cm, orificiul de inserţie are diametrul exterior de 5,2 cm, iar cel interior de 2 cm
(Capela fostei puşcării a Caransebeşului, MJERG Caransebeş nr. inv. 21).
A. Opaiţul paleocreştin de la Gomea-Căuniţa de Sus datat secolul II-III, ca şi

multe alte opaiţe de acest gen este un obiect cultic având o întrebuinţare liturgică. Din
scrisoarea lui Pliniu cel Tânăr către împăratul Traian reiese destinaţia liturgică a acestor
opaiţe folosite de creştini „ într-o zi anumită, înainte de răsăritul soarelui se adună

pentru a înălţa imnuri lui Hristos, ca unui zeu, „. apoi se adună din nou pentru a
lua masa în comun„„ o luminare specială cerea priveghiul din noaptea de sâmbătă
spre duminică aşteptând în biserică ivirea zorilor şi cântând psalmi, rugându-
se "4 •
Pe lângă opaiţul prezentat mai sus, la Gomea, în aceeaşi construcţie romană,
s-au mai descoperit un fragment din buza unui ulcior cu gâtul larg sau a unei căni din
ceramică fină de culoare cărămizie cu firnis roşu, care sub buză prezenta prin presare
imaginea unui peşte. O altă piesă posibil creştină aşa cum sugerează autorii corpusului
de inscripţii din Dacia romană IDR IIVl este plăcuţa votivă a cărei inscripţie se referă
la o mială adusă ca ofrandă. La acestea se adaugă, ca obiect cu simboluri creştine,
furca de tors pentru deget şi cărămida cu text cursiv de sec. IV, descoperită în
quadriburgium-ul de la Căuniţa de Sus, prin care comandantul acestei garnizoane creştine,
în traducerea profesorului I. Pisso interzicea practicile magice şi portul amuletelor.
Regretatul cercetător şi arheolog clujean Nicolae Vlassa, în anul 1982, sugera că, după
faza de refacere a vilei rustice de la Gomea, aceasta a funcţionat ca bazilică creştină.
B. Referitor la statueta romană descoperită la Gomea-Zomoniţă opinăm că

aceasta este un genius şi nu o figurină care să-l reprezinte pe Eros. În panteonul roman,
existau divinităţi de rang inferior cum sunt /arii care ocroteau aşezările umane; manii,
ce aveau grijă de sufletele strămoşilor fiind ocrotitorii familiei; penaţii, tot zeităţi
familiale, care vegheau asupra prosperităţii casei. Geniile sau genus loci vegheau asupra
oamenilor, fiecare bărbat având un genius şi fiecare femeie o iunno şi care aveau acelaşi
rol pe care îl au îngerii în religia creştină. Acest rol este argumentat şi de condiţiile
contextului arheologic în care a fost descoperit într-un complex creştin de secol VIII-
IX. Suntem în fapt în faţa unei figurine creştinate.
C. Nelipsite din casa fiecărui creştin, sfeşnicile sunt suporturi pentru lumânări
confecţionate din lemn, ceramică, marmură sau metal. Pot avea unul sau mai multe
braţe, fiecare cu simbolismul său. Cel cu un singur braţ, numit şi primikiron, semnifică
unitatea Sfintei Treimi. Sfeşnicul cu două braţe, numit dikirion, simbolizează cele două
firi ale Mântuitorului - Dumnezeu şi Om. Sfeşnicele cu trei braţe, trikiron, simbolizează
cele trei Persoane ale Sfintei Treimi (Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh).
Mai există sfeşnice cu şapte braţe, ce simbolizează cele şapte daruri ale Sf. Duh,
şi sfeşnicele cu doisprezece braţe, simbolizând pe cei doisprezece Apostoli ai Domnului.
Împreună cu lumânările, sfeşnicile sunt considerate obiecte cultice, deoarece
lumânarea însăşi simbolizează lumina adevărului şi a sfinţeniei. Aprinderea unei lumânări
reprezintă o ofrandă adusă lui Dumnezeu şi lui Isus Hristos, ce se numeşte pe Sine ,.Eu
20 Tibiscwn - XI
sunt lumina lumii". Semnificativ în acest sens este faptul că, în mediul rural bănăţean,
ţăranul spune „ am aprins o lumină", „ am pus o lumină", nu „o lumânare".
Aşa cum este ştiut, lumânările sunt nelipsite la toate marile evenimente ale vieţii,
botez-cununie-moarte.
D. Candela, considerată şi ea ca fiind obiect de cult provenind din grecescul

kandila - adică lampă de veghe, este folosită cu preponderenţă în biserici, mănăstiri,
lăcaşuri de închinăciune, dar şi în case, pentru a lumina faţa unei icoane, fiind fie
suspendată, fie aşezată prin fixare sub rama icoanei. Lumina candelei, ce foloseşte
untdelemnul, în care se pune o feştilă ce se aprinde şi arde până ce se consumă
untdelemnul, este un omagiu, un semn de mare preţuire şi cinstire faţă de sf'antul zugrăvit
pe icoană, concomitent fiind socotită ca o jertfă adusă lui Dumnezeu prin arderea
undelemnului.
NOTE
1
O. Bozu, Consideraţii cu privire la un opaiţ paleocreştin descoperit la Gomea,judeţul Caraş-
Severin, în Banatica, VII, 1983, p. 226-227.
2
C. Pop, I. Uzum, Un bronz roman de la Gornea-Zomoniţă; în Ba11atica, VI, 1981, p. 137-140.
3
Idem, p. 138.
4
Pliniu cel Tînăr, Opere complete, Bucureşti, 1977, cap. X, 96.
ON THE OBJECTS ATTACHED TO THE CULT OF LIGHT BELONGING

TO THE MUSEUMS OF THE MOUNTAIN BANAT
Summary
Part ofthe pieces were edited, part are unpublished yet, but the two cathegories
the issue is speaking about are attached to the light in the Christian cult. The paleo-
Christian Roman earthen-lamp discovered ins ide the A room of the Roman building at
Căuniţa de Sus (village of Gornea-Sicheviţa) is one of the edited pieces. The second
piece proceeded from the same village, but from the quardiburgium located at Zamoniţă
(inside an 81h - 9lh cc mud-havel). lt is a Roman little statue representing a genius,
discovered in a pre-feodal Christian environment and that means that it was "Chris-
tianized" by the inhabitants of those times. The other seven pieces proceeded from a
rural environment (19th-2Q1h cc) are: five candlesticks and two votive lights. The can-
dlesticks and the candles are taken for objects of cult as they symbolize the light of
truth and holiness. The votive light enlightening a Christian icon is a homage, a sign of
a great appreciation and veneration for the painted saint, and the icon is in turn a
sacrifice bought by the burning oii.
Fig. 1. Opaiţul paleocreştin descoperit în încăperea A. Căuniţa de Sus - Gornea
Fig. 2. Statuetă romană „genius loci", descoperită într-un context de sec. VIII-IX
(Gomea - Zomoniţă)
Pl. I
LUMINA ÎN VIATA SPIRITUALĂ- SEMNIFICATIA

' '
HRISTOFANIEI DE PE DRUMUL DAMASCULUI
Ilie Moldovan
Lumina de pe drumul Damascului la care se referă ,,Faptele Apostolilor'', în

mai multe capitole ale acestei cărţi inspirate, constituie una din cele mai importante
experienţe pe care o are Sf. Apostol Pavel şi care se află chiar la temelia convertirii sale
la creştinism. E vorba despre întâlnirea aprigului persecutor al adepţilor noii credinţe
cu Mântuitorul Iisus Hristos însuşi, în drum spre Damasc, având ca urmare prefacerea
prigonitorului Saul din Tars în Sfântul Pavel, marele Apostol al neamurilor. Strălucirea
care îl învăluie pe cel chemat la apostolie ne arată o prezenţă divină ce depăşeşte orice
analogie cu vreuna din realităţile lumii create şi ne descoperă sensul în care se cuvine să
concepem lumina la care ne raportăm din punct de vedere spiritual şi care nu este alta
decât lumina lui Hristos. Desigur, pentru noi contează în primul rând mărturiile pe care
ni le conferă Sf. Pavel.
Iisus Hristos nu este pentru Apostol o amintire a trecutului, El este o realitate
şi o putere a prezentului, un izvor al cărui şuvoi de viaţă se manifestă zilnic prin inima
sa (II Cor. XII, 9; Filip. III, 10; Cor. I, 23-24; V, 4). Pavel trăieşte în Hristos, în Hristos
care, prin moarte şi înviere, a devenit veşnic viu. Comuniunea cu Domnul e o legătură
tainică, un raport de la Persoană la persoană şi mai mult decât atât. Încorporarea fiecărui
creştin în Hristos, unirea tuturor creştinilor în El şi totodată unirea lor laolaltă,
preamărirea tuturor în Hristos, formează conţinutul unei „taine" de care Marele Apostol
al Neamurilor e preocupat neîncetat în toate clipele şi e consemnată în toate epistolele
sale. Originea însă a tainei lui Hristos nu e alta decât exprimarea luminii de pe drumul
Damascului. Între „lumină" şi „taină" se află, aşadar, o atât de strânsă legătură încât
putem spune că au aceeaşi structură. Ea are anumite elemente care o definesc şi care
exprimă natura ei intimă.
Care sunt elementele acestei lumini a lui Hristos, înţeleasă ea însăşi drept taină
a Domnului, despre care vorbesc scrierile Sf. Apostol Pavel? Vom face apel, în primul
rând, la acele texte cu referire nemijlocită la lumină, iar acestea sunt următoarele: „Pe
când călătorea el (Saul) şi se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a
învăluit deodată. Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce
Mă prigoneşti? Iar el a zis: Cine eşti, Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe care
24 Tibiscum - XI
tu îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă." (FA 9, 3-5) „Am văzut, o,
rege, la amiază, în calea mea, o lumină din cer, mai puternică decât strălucirea soarelui,
strălucind împrejurul meu şi a celor ce mergeau împreună cu mine." (FA 26, 13). Să le
vedem pe rând.
a. Hristofania, adică apariţia obiectiv reală a lui Hristos în mărire dumnezeiască.
Pe drumul Damascului, Saul din Tars, viitorul „apostol al lui Iisus Hristos" (Efes. I, 1)
s-a întâlnit, aşadar, cu Mântuitorul. Străfulgerarea feţei Domnului şi cuvintele auzite
i-au rămas în inimă pentru totdeauna: ,,Sau!, Sau!, lama thirdapheny?"'. Strigarea
aceasta i s-a făcut în graiul aramaic, după cum el însuşi mărturiseşte (Fapte XXXVI,
14). În alte părţi ale aceleaşi cărţi (Fapte IX, 7; XXII, 13) este numit Sau/os, iar nu
Saoul, cu o nuanţă de limbă specific evreiască. Faptul că aghiograful are intenţia de a
reproduce cât mai exact posibil cuvintele Domnului dovedeşte prezentarea acestui
eveniment în condiţiile celei mai stricte obiectivităţi. El subliniază adevărul că Hristos
cel inaccesibil auzului şi văzului omenesc poate să se conformeze capacităţii noastre de
percepţie. Descoperirea Mântuitorului pe drumul Damascului e o realitate mai evidentă,
mai copleşitoare decât oricare altă realitate obiectivă. Prezenţa lui Iisus, al cărui glas
se aude în grai aramaic, precum şi strălucirea feţei Domnului, nu pot fi puse la îndoială,
chiar dacă faptul în sine rămâne inexplicabil, pentru că nu e produsul factorilor naturali,
ci al factorilor divini.
Lăsând la o parte întreita descriere a întâlnirii Mântuitorului cu Saul, din Faptele
Apostolilor, ne putem referi direct la mărturiile Sfântului Pavel însuşi, pentru a scoate
în lumină caracterul obiectiv-real al acestei hristofanii. Saul a văzut pe Domnul, nu a
avut o viziune sau un extaz: „Iar la urma tuturor, ca unul născut înainte de vreme, mi
s-a arătat şi mie" (I Cor. XV, 8). ,,Am fost cucerit şi eu de către Hristos Iisus" (Filip.
III, 12). Văzându-l şi auzindu-l aievea pe Iisus, Saul nu s-a găsit în situaţia „văzătorilor"
din Vechiul Testament, care în clipa lor de răpire au contemplat slava Celui Preaînalt,
ci în categoria ucenicilor, cărora li s-a arătat Domnul după Înviere. Extazul are în sine
nostalgia întoarcerii periodice la un timp primordial, la paradisul fericit al originii
tuturor lucrurilor. Afirmarea existenţei acestei lumi eterne, care se opune timpului şi
spaţiului, este reazimul de suprem prestigiu al gândirii platonice, în care e exaltată
preexistenţa ideilor, ca şi al înţelepciunii stoice, în care e urmărită eterna reîntoarcere.
Spre deosebire însă de extaz, hristofania face dovada iruperii veşniciei în timp, cu
scopul de a conferi acestuia consistenţă şi de a-l transforma în istorie, în istoria mântuirii.
Dumnezeu este în mod absolut inaccesibil şi numai El singur poate mijloci o întâlnire a
credinciosului cu Sine. Faptul vederii şi auzirii Domnului pune în lumină valoarea
eminentă şi noutatea totală a evenimentului singular al Întrupării, care este prin sine
ireversibil. O altă precizare a Sf. Apostol Pavel ne aduce o completare a consideraţiilor
de acest fel: „Nu sunt stăpân pe mine? Nu sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Iisus,
Domnul nostru? (I Cor. IX, 1) Apostolul presupune o trimitere directă din partea lui
Iisus, în special din partea lui Iisus cel înviat. În adevăr, apostol e numai cel ce a văzut
pe Iisus după înviere şi poate fi mărturie pentru acest suprem eveniment în faţa lumii,
cu orice preţ2.
b. /luminarea lăuntrică, pentru a-l putea cunoaşte pe Iisus ca Dumnezeu,
constituie al doilea element al tainei, respectiv al „luminii" lui Hristos. Numai
străfulgerarea divină, adică Sfăntul Duh în lumina necreată a intervenţiei Sale, este
aceea care îi descoperă lui Saul pe Hristos. „Nimeni nu poate numi pe Iisus Hristos
Domn decât în Sfăntul Duh" (I Cor. XII, 3). Iniţiativa aparţine Celui de Sus: „Prin
descoperire mi s-a dat în cunoştinţă această taină" (Efes. III, 3), mărturiseşte Apostolul.
Ceasul Damascului e cea dintâi experienţă religioasă cu caracter creştin a Sîantului
Pavel: Hristos S-a descoperit în el ca o putere care-l transformă şi ca o lumină care-i
dezvăluie tainele Dumnezeirii. Ele convins că în străfulgerarea care-i opreşte înaintarea
în drum se descoperă într-adevăr Hristos cel înviat, după cume convins şi că iluminarea
inimii, din momentul arătării Domnului, e o lucrare tainică dumnezeiască. În amintirea
acestei lumini supreme, asemănătoare doar cu mărirea primei zile a creaţiunii, stă de-a
pururi taina întâlnirii lui Saul cu Iisus Hristos, consemnată la II Cor. IV, 6: „Dumnezeu,
care a zis: «Strălucească din întuneric luminal» -El a făcut ziua în inimile noastre, ca
să strălucească cunoştinţa slavei lui Dumnezeu, pe faţa lui Hristos". Iluminarea nu
este numai calea ce te conduce spre taina lui Hristos, ci element al acesteia, căci nici
hristofania nu este numai o „vedere", ci o „revelaţie", din care rezultă certitudinea
identificării personale a Celui văzut, odată cu perceperea unei lumini mai presus de
fire. Referirea la actul creaţiei are însemnătatea ei. În paralel cu simbolistica primei
creaţii, se afumă o simbolistică nouă, legată de apariţia unor evenimente noi, care sunt
o intervenţie a lui Dumnezeu în istoria mântuirii. Creaţia este de fapt primul eveniment
al acestei istorii sacre. Dar în vreme ce la crearea lumii Dumnezeu a zis „Să se facă",
şi s-a făcut lumină (Gen. I, 3), la a doua creaţie „El însuşi s-a făcut nouă lumină", cum
ne învaţă Sf. Ioan Gură de Aur3. Accentul cade pe ideea că Dumnezeu nu numai doreşte
să strălucească în inimile noastre cu o lumină care face posibilă cunoaşterea unei taine,
dar devine chiar El lumina ce ne umple cu desăvârşire4 • „Cunoştinţa slavei lui Dumnezeu"
are un sens propriu, determinat de iluminarea lăuntrică, pe care o indică verbul „a
străluci". E o claritate sau o evidenţă pe care o răspândeşte Sîantul Duh asupra persoanei
Domnului, obiectul cunoştinţei fiind mărirea Fiului lui Dumnezeu5 •
Când Sfăntul Apostol Pavel vorbeşte despre arătarea Domnului după înviere
celor 12 ucenici şi celor peste cinci sute de fraţi deodată, el foloseşte cuvântul ophthe
cu dativ (I. Cor. XV, 5-8), voind să demonstreze că, în momentul vederii, iniţiativa a
aparţinut lui Iisus, aşa cum de fapt i s-a întâmplat şi lui 6 . Faptul că slava Domnului nu
s-a văzut numai cu ochii şi cu mintea naturală a celor ce s-au învrednicit de vederea lui
26 Tibiscum - XI
Hristos după înviere, e dovada spiritualităţii ei. O lumină sensibilă se vede în funcţie de
transparenţa aerului şi capacitatea omului de a o percepe, iar nu după măsura unei
virtuţi morale şi a curăţiei ce provine din ea. Lumina de pe Tabor, care prezintă o
izbitoare asemănare cu lumina de pe drumul Damascului, nu o vedeau cei trei Apostoli
pregătiţi pentru perceperea ei. Rămâne să precizăm însă că lumina învierii e o realitate
obiectivă, deosebită esenţială de aceea a extazului; ea se descoperă printr-o cunoaştere
spirituală, se arată numai unei priviri „în duh" 7 •
Zăbranicul cunoaşterii care a acoperit ochii fariseului din Tarsul Ciliciei „este
dat la o parte în Hristos" (I Cor. III, 14). Lumina cea pururi fiitoare îi umple inima. Dar
nu numai pentru Pavel, ci pentru toţi creştinii, slava Domnului e o descoperire a unei
realităţi supranaturale. Toţi credincioşii au „faţa descoperită", deoarece zăbranicul
cunoaşterii s-a luat de pe inima lor. Posibilitatea creştinului de a ajunge în contact cu
această lumină negrăită scoate în evidenţă rolul Mântuitorului Iisus Hristos în acest
proces. Asemenea Sf. Apostol Pavel, creştinul află, prin libera vedere a slavei Domnului,
tocmai în această vedere, o necontenită şi progresivă transfigurare în însuşi chipul lui
Hristos. Cel ce lucrează această prefacere este Domnul, după sensul expresiei „prin
Duhul Domnului" (II Cor. III, 18), Sfântul Duh însuşi, ca persoană, fiind mijlocitor8.
Cunoaşterea chipului lui Hristos, printr-o descoperire interioară, devine un element
esenţial al vieţii creştine, iar progresul în dobândirea ei antrenează progresul întregii
existenţe creştine 9 •
c. Prefacerea sau înnoirea minţii depăşeşte ordinea cunoaşterii propriu-zise,
referindu-se la fiinţa întreagă a celui ce se află în faţa lui Hristos. Transfigurarea vieţii
credinciosului este şi ea o latură sau un element al tainei iluminatoare a lui Hristos. E
aspectul dinamic al acestei realităţi. În drum spre Damasc, Saul cade la pământ, dar,
când se ridică, Saul nu mai este Sau/, ci Pavel, Apostolul Neamurilor. Iisus Hristos i se
descoperă ca o putere transformatoare. De asemenea, credincioşii care sunt cuprinşi în
taina întâlnirii cu Domnul devin şi ei vase alese ale sălăşluirii Sfântului Duh (Rom.
VIII, 9). Termenii prefacere, schimbare sau transfigurare (cf. Rom. XII, 2; II Cor. III,
18) arată procesul prin care creştinul trebuie să devină o imagine sau un chip al lui
Hristos, prin care, mai precis, „trebuie să se absoarbă în el imaginea lui Hristos" 10 •
Numai acest proces îl face „asemenea chipului Fiului Său" (al lui Dumnezeu, Rom.
VIII, 29). „Această asimilare a lui Hristos de către credincios este marea idee
fundamentală a paulinismului" (cf. Rom. VIII, 18; I Cor. XV, 44; Filip. III, 21 ). Pentru
Sf. Apostol Pavel, Hristos este „chipul (morphe) lui Dumnezeu" (Filip. II, 6) sau, după
cum se exprimă în altă parte, este „imaginea (eikon) lui Dumnezeu" (II Cor. IV, 4). În
procesul cunoaşterii lui Hristos, credincioşii se prefac în acelaşi chip (II Cor. III, 18),
devenind şi ei fii ai lui Dumnezeu. Prin chip, imagine sau icoană, Sf. Pavel nu înţelege
o simplă copie a originalului, ci un principiu datorită căruia această copie se formează 12 •
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Chip al Tatălui, nu e pentru credincios un simplu
model, e însăşi viaţa lui. „Icoana" are totdeauna ceva în plus faţă de copie sau model,
conpne ceva din însuşirile originalului, care face copia să fie asemănătoare originalului
într-un mod propriu. Dacă noţiunea de eikon, când se referă la Fiul lui Dumnezeu care
se întrupează, presupune o transpunere într-o sferă vizibilă a unei fiinţe invizibile în
sine, urmează că asemănarea creştinului cu Hristos, ca rezultat al unei prefaceri lăuntrice
prin care el trece, nu poate să constea, nici chiar în parte, într-o aparenţă sau conformare
exterioară cu modelul. Posibilitatea noastră de a „asimila" chipul lui Hristos ca imagine
a lui Dumnezeu ne este dată tocmai prin prezenţa unor însuşiri şi puteri ale originalului
ce se transmit imaginii şi, deodată cu imaginea, prin armoniile şi corespondenţele ce se
stabilesc între original şi icoană. Ordinea icoanei se referă atât la Fiul lui Dumnezeu ca
chip al Tatălui, cât şi la fiii lui Dumnezeu, adică la creştini, ca imagini sau icoane ale
lui Hristos. Sfinţii Părinţi numesc aceste armonii raze ale strălucirii dumnezeieşti 13 ,
urmând pe SîantulApostol care le cuprinde în denumirea de „slava Domnului" (I Cor.
III, 18). Credincioşii primesc această mărire, însuşirea şi puterea care-i fac asemănători
unui original sublim 14 •
Faţa lui Hristos rămâne veşnic un adânc din care răsare toată slava lui
Dumnezeu; de aceea, creştinii au parte încă din lumea aceasta de cerească lumină.
Participarea credincioşilor la mărirea lui Dumnezeu e prezentă în epistolele pauline în
două feluri: o participare actuală (Rom. VIII, 2; Gal. II, 16) şi una viitoare (Rom. V,
1O; VI, 5). Apostolul Pavel relevă, mai întâi, realitatea participării în prezent la slava
lui Hristos (II Cor. III, 18; IV, 6). Primind Duhul Sfânt aici, pe pământ, creştinul a
devenit fiu al lui Dumnezeu, fiind cu adevărat mântuit, dacă nu face parte dintre cei
nevrednici (cf. Gal. II, 6-7; Rom. VIII, 15). În apropierea luminii, el are simprea prezenţei
efective şi iubitoare a lui Hristos. Cu cât înaintează mai mult în lumină, cu atât el simte
că se apropie mai mult de Hristos, dar Hristos rămâne calea ce-i stă în faţă, imboldul
care-l mână şi ţinta spre care tinde. Sf. Pavel aminteşte corintenilor de Moise, care a
văzut slava lui Dumnezeu: „Şi a zis Domnul către Moise: Eu voi trece pe dinaintea ta
toată slava mea" (leş. XXXIII; 19). Slava aceasta, arhetipul cortului sfânt, după sensul
alegoriei zăbranicului din I Cor. XV, 17, este Hristos-duhul (Duhul lui Hristos), principiul
inspirativ al Sfintei Scripturi 15 • Oricine intră în lumina dumnezeiască face experienţa
intrării în cortul cel nefăcut de mână al dumnezeirii, care e Duhul lui Hristos, înţelepciunea
şi puterea lui Dumnezeu. După II Cor. IV, 6, lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu
străluceşte în inimile celor ce înaintează în acest templu sÎant „în faţa lui Hristos". Faţa
Domnului e un tainic izvor nesecat, care face posibil un progres infinit în cunoaşterea
lui Dumnezeu şi a îndumnezeirii firii omeneşti 16 • Realitatea dobândirii slavei lui
Dumnezeu încă de pe pământ nu înseamnă înlăturarea nădejdii într-o mărire viitoare;
numai când puterile noastre mărginite vor înceta şi locul îl va lua puterea infinită
28 Tibiscum - XI
dumnezeiască, ni se va descoperi „bogăţia slavei lui Dumnezeu" (Efes. III, 16), de

care se bucură sfinţii în viaţa viitoare. Căci slava nu e numai frumuseţe şi lumina vieţii
creştine prezente, ci şi obiectul nădejdii unei glorificări după înviere (Rom. V, 2).
Nădejdea creştinului devine certitudinea realităţilor spirituale pe care în viaţa aceasta
le are ca o arvună, dar din care se va împărtăşi mai mult, tot mai mult, în viitor.
d. Un alt element constitutiv al tainei lui Hristos, în unitate cu lumina, îl formează
identitatea Domnului cu Biserica Sa. Hristos sălăşluieşte în lumină, învăluind astfel
pe toţi cei ce cred Într-însul. Există o legătură, o comuniune tainică, între El şi credincioşi.
Prigonindu-i pe creştini, Saul a prigonit pe Iisus. Încercarea de a pune evenimentul
convertirii Sîantului Apostol în centrul înţelegerii acestui element al tainei lui Hristos nu
are ca resort lăuntric o simplă deducţie. Sfinţii Părinţi, în special Fericitul Augustin, ne
atrag atenţia asupra dialogurilor dintre Iisus şi Saul, dovedind cu acest fapt istoric
identitatea sui generis a Mântuitorului cu Biserica17 • Să presupunem că zelosul adept
al fariseismului vremii ar fi fost prezent în mulţimea de iudei care strigau către Pi lat cu
ocazia judecăţii Mântuitorului: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L" (Ioan XIX, 6). Numai
atunci avea un sens să-l întrebe Mântuitorul pe Saul la propriu: „ De ce Mă prigoneşti?".
Iisus însă se ridicase de sub lespedea mormântului, iar persecutorul urmărea pe adepţii
care Îi mărturiseau învierea, fără să-şi dea seama că aceştia nu erau singuri. Hristos era
cu ei şi ei cu Hristos: „Eu sunt Iisus, pe care tu Îl prigoneşti!". Evenimentul Damascului
i-a deschis ochii fanaticului prigonitor. Taina lui Hristos devine, pentru el, una cu taina
Bisericii Sale.
„Fiinţarea în Hristos" nu este o realitate individuală; cei ce sunt „în Hristos"
nu sunt izolaţi, ci toţi laolaltă constituie un întreg: „Nu mai este nici iudeu, nici elin ...
fiindcă toţi suntem una în Hristos Iisus" (Gal. III, 21 ). În general vorbind, observăm că
Sf. Apostol Pavel stăruie în aceea că credincioşii trăiesc „în Hristos" şi că în toţi
sălăşluieşte Duhul lui Hristos (cf. Rom. VIII, 9). Comunitatea creştină nu aparţine
ordinii naturale, ci sferei pline de lumină a lui Hristos. Acest lucru e posibil prin faptul
că Fiul lui Dumnezeu cel preamărit „incorporează în Sine'', atrage în sfera vieţii Sale
pe credincioşi. Dar această nouă realitate, ce se naşte între Hristos şi credincioşi, nu e
o simplă atracţie, ci o unire adevărată cu Sine (sunsoma, Efes. III, 6). În învăţătura
paulină privitoare la „taina lui Hristos" e cuprinsă, ca un element esenţial, noţiunea de
„Hristos cel tainic". Hristos cel tainice trupul teandic 18 • Trupul este tipul unităţii în
varietate. Hristos este în Biserică, precum este şi Biserica în Hristos, formând împreună
un singur organism. Ideea de organism scoate în evidenţă varietatea organelor şi unitatea
principiului vital (Rom. XII, 5). Coeziunea „trupului tainic" nu se datorează unor
circumstanţe exterioare, pentru că ea nu provine din natura sau activitatea omenească.
Coeziunea însăşi e dovada că acest organism posedă o unitate esenţială, persoana
divin-umană a Mântuitorului: „Toate şi întru toţi Hristos" (Col. III, 11 ). Pe de altă parte,
nici îară diversitatea mădularelor nu poate exista un corp omenesc. „Trupul nu este un
singur mădular, ci multe" (I Cor. XII, 14). Diferitele funcţiuni ale Bisericii nu împiedică
pe credincioşi de a fi toţi, în intimă comuniune cu Domnul, o singură Biserică.
În încheiere, suntem îndreptăţiţi să considerăm îngemănarea acestor patru
elemente, ce definesc lumina în care se descoperă Mântuitorul pe Drumul Damascului,
drept schiţa unei viziuni ortodoxe referitoare la prezenţa tainică şi deplin reală de care
ne bucurăm cu adevărat în sfânta noastră Biserică. Nu suntem, oare, noi cei care, după
primirea Sfintelor Daruri, ţinem să mărturisim: „Văzut-am lumina cea adevărată,
luat-am Duhul cel ceresc, aflat-am credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi
închinându-ne, căci Aceasta ne-a mântuit pe noi"? Iar ultimul cuvânt nu poate fi decât
,.Amin".
NOTE
1
O interpretare originală a textului de la Faptele Apostolilor XXVI, 14 cu traducerea: „Saule,
Saule, de ce Mă unnăreşti'', la Gala Galaction, De la Mormântul gol la porţile Damascului, în „Studii
Teologice", III (1951), nr. 7-8, p. 394-395.
2
Pierre Batiffol, Eeglise naissa11te et le catholicism, Paris, 1971, p. 49-57.
3
Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau explicarea epistolei a doua către Corinte11i, trad. Arh.
Theodosie Ploieşteanul, Bucureşti, 1910, p. 120.
4
G. Godet, La seconde Epître aux Corinthiens, Neuchâtel, 1914, p. 137.
'Ibidem, p. 126.
6
M. Gouguel, Le Christ ressuscite et la tradition le Christianisme primitif, Paris, 1925, tom. II,
p. 231, cf. O. Cullmann, Christologie du Nouveau Testament, Paris, 1968, p. 202-204.
7
Pr. drd. Ilie D. Moldovan, Raportul di11tre Iisus Hristos şi Sfâ11tul Duh după Epistola a doua
către Cori11te11i, 111, I-IV, 6, în „Studii Teologice" XIX ( 1967), nr. 3-4, p. 165.
8 În iconomia mântuirii, Sfântul Duh are rolul de a conferi darurile dobândite de Iisus Hristos,
Răscumpărătorul (I Cor. XII, 4), precum şi de a ajuta la însuşirea lor în mod real şi actual. Toată
înflorirea vieţii noastre spirituale se datorează intervenţiei Lui spirituale, de aceea Sf. Pavel îl numeşte
„Duhul vieţii lui Hristos" (Rom. VIII, 2), iar în Sfânta Evanghelie de la Ioan e numit „Duhul care dă
viaţă" (VI, 63). Sfântul Duh cercetează adâncurile lui Dumnezeu şi descoperă Apostolului Pavel Taina
lui Hristos (I Cor. II, 10-13; Efes. III, 3). Pe plan orizontal, acţiunea Duhului se extinde la toţi creştinii,
însoţind orice manifestare a vieţii lor lăuntrice, de la regenerarea baptismală până la fericirea eternă.
9 L. Cerfaux. Le Christ dans la theologie de Saint Paul, Paris, 1951, p. 313; 151.
10
J. Hering, Le Royaume de Dieu et sa venue, Neuchâtel, 1959, p. 164.
11
E.B. Allo, Saint Paul. Seconde Epître aux Corinthiens, Paris, 1937, p. 95.
12 J. Hering, op. cit„p. 164.
13 Sf. Ioan Gură de Aur, op. cit„ p. 105-107.
14
Hans Conzelmann, Theologie du Nouveau Testament, trad. Et. de Peyer, Paris, 1969, p. 218.
"M. Harl, Origene et la fonction revelatrice du Verbe incarne, Paris, 1958, p. 140.
16
Tema aceasta o dezvoltă Sf. Grigore al Nissei. Vezi J. Danielou, Platonisme et theologie
mystique. Essai sur la doctrine spirituelle de S. Gregoire de Nysse, Paris, 1944; Roger Leys, E image de
Dieu chez Saint Gregoire de Nysse. Esquisse d 'une doctrine, Bruxelles, 1951.
17
RudolfSchnackenburg, E eglise dans le Nouveau Testament, Realite et signification theologique.
30 Tibiscum -XI
Nature et mystere de I: eglise, trad. R.L. Oechslin, Paris, 1964. Autorul insistă asupra originalităfii acestei
idei la Sf. Ap. Pavel, p. 88.
18
„Trebuie să recunoaştem în această idee originală a lui Pavel şi un domeniu propriu al teologiei
sale, căci noi nu o vom mai putea regăsi sub această formă în nici o altă parte a Noului Testament". R.
Schnackenburg, op. cit., p. 94, „E fructul cel mai copt al gândirii lui ecleziale", p. 184. Biserica în Noul
Testament rămâne „poporul lui Dumnezeu", dar un popor al lui Dumnezeu constituit din nou în Hristos
şi pe Hristos. Structura sa nouă este caracterizată în cel mai excelent mod prin expresia „Trupul lui
Hristos", p. 184.
THE LIGHT IN THE SPIRITUAL LIFE. THE MEANING OF

CHRISTOPHANY ON THE ROAD TO DAMASCUS
Summary
The light from heaven flashed about St. Paul on the road to Damascus is one of
his most important experiences and a basis ofhis conversion to Christianity, as the Acts
of the Apostles refers to along more of its inspired titles. The light which covered that
one who has been asked for being an apostie shows us a divine presence outrunning
any analogy with each of the created elements. And also it reveals us the sense we
ought to cenceive such a light as the light of Christ in our spiritual life.
This light of Christ as a mystery ofthe Lord contains:
a) the Christophany - which is the real, objective Christ's appearance in His
divineGlory
b) the inner enlightenment in order to know Jusus as the Lord. Only the divine
flash what is the Holy Spirit in God's uncreated light of His intervention, was able to
make Saul see Jesus
c) the changing or the remaining of the mind overpasses the order of a proper
cognition, and it refers to the whole being of that who comes in front of Jesus. The
believer's life changing is also a constituent ofChrist's illuminating mystery
d) another constituent together with the light îs the Lord's unity with His Church.
We might consider the twining of these four constituents which define the Light
under which Jesus reveals Himself on the road to Damascus as a draft of an Orthodox
vision on the mysterious and entirely real presence we trully enjoy in our Holy Church.
VEDEREA LUMINII CELEI DUMNEZEIEŞTI

ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI SI11EON NOUL TEOLOG
Alin Câmpean
„Cum voi descrie, Stăpâne.faţa Ta cea dumnezeiască, cum voi exprima vederea
negrăită a frumuseţii Tale? Cum pe Cel pe care lumea nu-l încape, îl va cuprinde
sunetul limbii? Cum va putea exprima cineva iubirea Ta de oameni?"'
Cu aceste cuvinte îşi începea Sfântul Simeon Noul Teolog unul dintre imnele
sale, închinate iubirii dumnezeieşti, sau vederii luminii lui Dumnezeu Celui Viu, după
cum vom vedea în cele ce urmează. Cuvinte pline de semnifica~e pentru metoda în care
putem să facem o analiză documentată, fie ea chiar teologică, asupra acestei lumini.
Indiferent cât de multe se vor spune sau scrie despre tema luminii, niciodată nu va fi
destul şi mai ales vom rămâne permanent cu această idee că nici măcar nu ne-am
apropiat, nici măcar nu am intrat în subiectul propriu-zis. În acelaşi mod privea şi
Sfântul Simeon problematica vederii luminii dumnezeieşti, o temă deosebit de importantă
în epectaza spirituală a persoanei umane.
Ca şi înaintaşii săi, Sfântul Simeon Noul Teolog foloseşte un vocabular propriu
pentru experienţa mistică. El introduce termeni precum lumină, extaz şi îndumnezeire,
preluând conotaţii de la Sfinţii Părinţi din perioada celor şapte Sinoade ecumenice, dar
aducându-şi în acelaşi timp şi propria contribuţie teologică. 2
Vederea luminii dumnezeieşti este privită de Sfinţii Părinţi ca presupunând o
ridicare, o înălţime, un urcuş post-mergător curăţirii de patimi a sufletului. Asta pentru
că patimile închid accesul omului la lumina cea mai presus de lumina proprie sieşi.
Trăind sub presiunea patimilor sale, omul nu are cum să vadă lumină dumnezeiască,
pentru că viaţa sa este dominată de o lumină proprie lui, de lumina personală, care nici
nu este curată şi pe care numai generic o şi denumim lumină. Omul se mulţumeşte cu
sine, nu mai caută să descopere taina lucrurilor, lumina celorlalte lucruri sau persoane
şi nici nu-şi mai pune întrebări despre originea luminii lor. Şi deşi crede că are o lumină,
el de fapt devine opac, universul lui devine unul plin de opacitate. Şi totul din cauza
patimilor. Trebuie să descoperim, după cuvântul unui alt mare teolog al Bisericii, Sfântul
Maxim Mărturisitorul, înţelesul lucrurilor, să nu ne rezumăm doar la un aspect exterior
şi să rămânem cu impresia că sesizăm lumina lucrurilor. Această lumină pe care o
vedem ca şi caracteristică a persoanelor şi lucrurilor trebuie să o sesizăm ca răsfrângere
32 Tibiscum- XI
de fapt, ca reflexie a luminii dumnezeieşti. Şi cum altfel? Printr-o purificare continuă,

persoanele şi lucrurile (creaţia însăşi) devin transparente pentru ca lumina dumnezeiască
să treacă prin ele, şi deşi ele ne par ca emanând lumină, ele de fapt doar permit trecerea
luminii cereşti. Acesta este idealul. Transparenţa deplină, pentru ca lumina cea
dumnezeiască să treacă prin noi şi să ne dăruiască capacitatea de a lumina şi noi la
rându-ne, de a deveni şi noi luminători, nu unii independenţi de Dumnezeu, ci unii care
contribuim la arătarea lui Dumnezeu lumii.
Acesta este sensul pe care îl dă şi Stăntul Simeon Noul Teolog vederii luminii
dumnezeieşti:
„Care e mila Ta nemăsurată, Mântuitorule? Cum ai binevoit să mă faci mădular
al Tău pe mine necurăţitul, risipitorul şi desfrânatul? Cum m-ai îmbrăcat în veşmântul
atotstrălucitor, din care fulgeră strălucirea nemuririi şi face toate mădularele mele
lumină? Căci trupul Tău, neprihănit şi dumnezeiesc străluceşte întreg de focul
dumnezeirii Tale, cu care este amestecat în chip negrăit. Această (lumină) mi-ai
dăruit-o şi mie, Dumnezeul meu. Căci odată ce acest înveliş murdar şi sărăcăcios
s-a unit cu trupul Tău atotneprihănit şi sângele meu s-a amestecat cu sângele
Tău, ştiu că m-am unit şi cu dumnezeirea Ta şi m-am fă.cut trupul Tău preacurat,
mădular strălucitor, mădular cu adevărat sfânt, mădular luminos, străveziu şi
strălucitor. Văd frumuseţea ta, privesc strălucirea, oglindesc lumina harului Tău
şi mă uimesc de strălucirea ei şi-mi ies din mine înţelegându-mă pe mine ce-am
devenit, din ce-am fost, o, minune!". 3
De fapt, în timp ce Stăntul Maxim Mărturisitorul şi Sfântul Ioan Damaschin
vorbesc despre o posibilă vedere a slavei dumnezeieşti, dar într-un context hristologic,
Stăntul Simeon Noul Teolog înfăţişează aceeaşi realitate, dar mai ales într-un plan
pnevmatologic, sub forma unei revelaţii a Duhului Sîant în noi, care ne deschide
perspectiva unei vieţi în Har ce nu poate rămâne ascunsă, ci „se manifestă pe treptele
superioare ale vieţii spirituale ca lumină". 4 „Căci cei ce văd, văd în lumina Duhului şi
cei ce văd în Acesta, Îl văd pe Fiul. Iar cel învrednicit să vadă pe Fiul, vede pe Tatăl
(Ioan XIV, 9)". 5
Patrologul englez, John Mc Guckin, într-un studiu dedicat interpretării paradigmei
biblice şi teologice a Stăntului Simeon Noul Teolog, găseşte trei paradigme biblice
distincte ale vederii lui Dumnezeu. Prima ar fi aceea a Sinaiului, din care face parte
inclusiv relatarea evanghelică despre Schimbarea la Faţă a lui Iisus, a doua ar fi
paradigma paulină, iar a treia paradigma apocaliptică, reprezentată de vedenia Stăntului
Arhidiacon Ştefan. În viziunea lui Mc Guckin, Sf. Simeon se încadrează în paradigma
paulină, care leagă strâns între ele convertirea, căinţa, curăţirea, vederea luminii şi
însărcinarea cu mandat şi autoritate profetică sau apostolică. 6 Este foarte importantă
această preci7.are atâta timp cât Părin~i Mistici din al doilea Mileniu vor urma paradigma
Sinaiului şi vor dezvolta o întreagă teologie a isihasmului.
De observat că pentru Sfântul Simeon Noul Teolog unirea cu Dumnezeu se

exprimă în primul rând în termeni ce ţin de vedere. Asta pentru că el chiar Îl vede pe
Dumnezeu, şi ceea ce vede e lumina care face parte din „cele proprii firii dumnezeieşti"
Astfel, lumina este o realitate mai presus de fire care nu numai că se oferă pe sine spre
a fi văzută, ci ne dă şi puterea de a o vedea: „ochiul nu vedefără lumină, dar şi a vedea
îi vine de la lumină, pentru că de ea a şi fost creat". 7
Descriind această lumină dumnezeiască, Sîantul Simeon nu ne spune dacă vederea
ei ţine de sensibil sau de intelect, însă, de câte ori vorbeşte despre experienţa luminii
divine necreate, se foloseşte de expresii antinomice. De pildă, afirmă vizibilitatea ei,
dar în acelaşi timp o numeşte „lumină nevăzută": ,,E cu adevărat un foc divin necreat
şi nevăzut, neînceput şi imaterial, cu desăvârşire neschimbat şi infinit, nestins şi
nemuritor, necuprins şi în afara tuturor creaturilor". Această lumină, spune Sf. Simeon
„cel rănit de iubire", „m-a separat de orice fiinţă văzută şi nevăzută, acordându-mi
vederea necreatului ... sunt unit cu Cel necreat, nestricăcios, infinit nevăzut pentru
toate". 8
Lumina este întâlnire cu Dumnezeu şi din acest motiv în acest lucru nu poate fi
nimic impersonal. Lumina este personală sau, şi mai exact, o lumină în trei persoane:
,.Lumină sunt, neîndoielnic, Ei şi cei Trei sunt o lumină unică, care luminează mai
mult decât soarele sufletul meu şi luminează mintea mea, mai înainte întunecată'',9
iar în altă parte spune că „Tatăl, Fiul şi Duhul sunt o lumină netăiată în Trei Persoane
neconfundate". 10
Din această cauză, apariţia în sufletul omului a luminii provoacă o durere, nu
una în sens negativ, ci una fericită: ,,Eu pătimesc, eu sufăr dureri în sufletul meu
smerit, când înlăuntrul lui apare clar lumina Ta strălucitoare. Dorul iubitor se cheamă
şi este în mine durere. E o durere pentru mine de-a nu Te putea cuprinde întreg şi
de-a nu mă sătura, cum doresc". 11 Este paradoxală această alăturare, durerea dorului
şi bucuria produsă de apariţia luminii dumnezeieşti în suflet. E vorba de bucuria întâlnirii
şi de durerea necuprinderii.
Cel ce a adus lumina dumnezeiască în modul cel mai accentuat oamenilor şi a
răspândit-o peste toată lumea creată este Cuvântul lui Dumnezeu, făcut om. Astfel,
lumina este harul şi descoperirea „Slavei Dumnezeirii Domnului Iisus. . . prin darul
Duhului Sfânt". 12 ,,Nu poate cunoaşte cineva pe Dumnezeu altfel decât prin vederea
luminii care iradiază din El(. ..) Dumnezeu este lumină şi vederea Lui e ca o lumină". 13
Prin Fiul, s-a creat un trup omenesc capabil să fie mediu al luminii transcendente a
Sfintei Treimi, să fie un mediu prin care lumina Lui dumnezeiască să se arate şi în mod
văzut şi să se răspândească şi peste lume. Lumina dumnezeiască „este raza imaterială
venită din Cel nematerial. Iar ea e Hristos, iubirea desăvârşită şi cel ce o primeşte pe
ea e Dumnezeu prin lucrare. Ea e Hristos care luminează suflete, care-l caută pe
El" .14
34 Tibiscwn-XI
Astfel, avem în vederea luminii dumnezeieşti două direcţii. Pe de o parte ea se

răspândeşte prin trupul lui Hristos, iar pe de altă parte ea depinde şi de deschiderea
voluntară pentru ea a persoanelor umane: 15 ,,Dumnezeu e lumină şi celor cu care se
uneşte le împărtăşeşte pe măsura curăţirii lor strălucirea Lui; şi atunci candela stinsă
a sufletului, adică mintea, cunoaşte că a aprins-o un foc dumnezeiesc care o învăluie.
O, minune!, omul se uneşte duhovniceşte şi trupeşte cu Dumnezeu, fiindcă sufletul nu
se separă de minte, nici trupul de suflet..." .16
Spuneam că vederea depinde de o deschidere voluntară, asta pentru că, după
cum constată Sf. Simeon, „cei ce, precum s-a zis, nu văd lumina Ta, nu sunt nici
văzuţi de Tine". 11 Lumina este comunicare, aşadar cine nu comunică cu Dumnezeu
nu poate pretinde ca Dumnezeu să comunice cu el. Lumina este bunătate, ba chiar are
în ea toate bunătăţile. Numai aşa o descoperim ca şi comunicare.
Această deschidere sau comunicare se face cel mai bine prin intermediul unei
asceze, care are ca scop transformarea păcătoşilor în „fii ai luminii Tale dumnezeieşti",
o asceză care să deschidă pe om lui Dumnezeu, să-l elibereze de întuneric. Vederea
luminii dumnezeieşti se face pe măsura curăţirii, purificării ascetice: ,.pe cât mă curăţesc,
mă şi luminez, eu nevrednicuf' . 18 Dar această curăţire presupune o lucrare a luminii în
persoana umană. Şi asta pentru că lumina este şi putere care ne ridică din egoismul
patimilor. Ea vine şi pleacă, dar, de fiecare dată când apare, ne mai ridică dintr-o
patimă. Când vom fi lipsiţi de patimi egoiste, ea nu va mai pleca de la noi: ,,Ea- lumina
- se arată scurt timp şi se retrage, pentru că alungă o patimă, una singură din
inimă. Fiindcă nu poate omul să biruiască patimile, dacă nu vine ea în ajutorul
lui. Dar nu le scoate printr-o singură arătare. Căci omul sufletesc nu poate
încăpea deodată întreg Duhul Sfânt şi deveni nepătimitor. Ci când va fi realizat
toate cele ce-i stau în putere: dezgolirea, neîmpătimirea, despărţirea de ale sale,
tăierea voii şi renunţarea la lume, răbdarea încercărilor, rugăciunea şi plânsul,
sărăcia, smerenie, pe cât îi stă în putere„.". 19
După toate aceste etape curăţitoare, ascetice urmează transformarea în lumină a
celor ce au capacitatea de a vedea Lumina, când ,.fiecare dintre sfinţi, fiind încă în
trup, se aseamănă unui cer, inima lor se aseamănă discului lumii, iar sfânta iubire
este lumina cea atotlucrătoare şi atotputernică, neasemănat mai strălucitoare
decât lumina soarelui care, atingând inimile lor şi sporind cu fiecare zi, le umple
în chip desăvârşit„.". 20
Concluzii
Parcurgând cu multă delicateţe scrierile Sfântului Simeon Noul Teolog putem
descoperi o întreagă mistică a luminii, recunoscută unanim de teologii răsăriteni şi de
cei apuseni. O mistică într-o direcţie aparţinătoare numai Răsăritului şi care pune anumite
accente. Astfel se pot distinge în vederea luminii dumnezeieşti mai multe trepte:
1. Dumnezeu se descoperă pe Sine ca Lumină.

2. Vederea aceste Lumini imateriale ţine de sensibil sau de intelect.
3. Vederea Luminii dumnezeieşti este precedată de o asceză, sau, mai bine
spus, asceza este una din condiţiile acestei vederi.
4. La începutul întâlnirii, Lumina vine şi pleacă.
5. Lumina curăţă pe om gradual.
6. Lumina dumnezeiască îi transformă pe cei ce o văd în lumină.
Numai ţinând cont de toate acestea, se poate pătrunde şi înţelege această teologie
a luminii dumnezeieşti care dă culoare şi reprezintă una din caracteristicile gândirii
Răsăritene.
În încheiere adăugăm aşa-zisele ,,Fericiri simeoniene" adresate celor „ce luptă
aici şi văd acum Lumina":
,,Fericiţi, cei care, primind pe Hristos venind ca lumină în întuneric (In 1,
5), s-au făcut ei înşişi fii ai luminii şi ai zilei.
Fericiţi cei care au îmbrăcat acum lumina Lui, pentru că s-au înveşmântat deja
în haina de nuntă (Mt 22, 10-11), şi mâinile şi picioarele lor nu vor fi legate, nici
nu vor fi aruncaţi în focul cel veşnic.
Fericiţi cei ce au văzut în trup pe Hristos Însuşi, dar de trei ori fericiţi cei
ce L-au văzut şi se închină Lui cu mintea şi în chip duhovnicesc, fiindcă în veac
nu vor vedea moarte (Mt 16, 28; In 20, 29)„.
Fericiţi cei ce mănâncă pe Hristos în fiecare zi cu o asemenea vedere şi
cunoştinţă, precum odinioară Isaia proorocul cărbunele aprins (Js 6, 6), fiindcă aceia
se vor curăţi de toată întinăciunea sufletului şi a trupului (2 Cor 7, 1).
Fericiţi cei ce gustă în tot ceasul lumina Sa negrăită în gura minţii lor, pentru
că aceştia vor umbla cuviincios ca în plină zi (Rom 13, 13) şi-şi vor petrece tot timpul
în veselie.
Fericiţi cei ce au recunoscut încă de aici Lumina Domnului ca pe Domnul
Însuşi, fiindcă aceştia se vor înfăţişa neruşinaţi înaintea Lui în veacul viitor.
Fericiţi cei ce petrec mereu în Lumina lui Hristos, fiindcă aceştia sunt şi vor fi
pururea acum şi în veci fraţi şi comoştenitori ai Lui.
Fericiţi cei ce au aprins acum Lumina în inima lor şi o păzesc nestinsă, fiindcă
aceştia vor merge străluciţi la ieşirea din această viaţă în întâmpinarea Mirelui (I Tes
4, 17) şi vor intra împreună cu El în cămara de nuntă ţinând în mâini candelele lor
(Mt 9, 15; 25, 1-10)„.
Fericiţi cei ce caută din tot sufletul să vină spre Lumină (In 3, 21) dispreţuind
toate celelalte, pentru că chiar dacă nu ajung să intre în Lumină fiind încă în
trup, cel puţin vor ieşi din această viaţă având nădejdi bune şi vor fi în ea încă
de aici, deşi cu măsură.
36 Tibiscwn - XI
Fericiţi cei ce plâng pururi cu amar (Le 22, 62) pentru păcatele lor, pentru
că la aceştia va veni prin surprindere lumina şi le va preface lacrimile amare în
dulceaţă.
Fericiţi
cei care, strălucind de Lumina dumnezeiască, îşi văd neputinţa lor
şi-şi înţeleg chipul urât al hainei sufletului lor, că aceştia vor plânge pururi şi
vor fi spălaţi de valurile lacrimilor lor.
Fericiţi cei ce s-au apropiat de Lumina dumnezeiască şi au intrat înăuntrul ei
şi s-au făcut Întregi lumină, amestecându-se cu ea, că aceştia au dezbrăcat în chip
desăvârşit haina întinată şi nu vor mai plânge cu lacrimi amare.
Fericiţi cei ce văd haina lor strălucind ca Hristos, că aceia se vor umple în tot
ceasul de o bucurie nerostită şi uimiţi de dulceaţă vor plânge, făcându-se deja fii şi
copărtaşi adeveriţi ai învierii.
Fericiţi cei care, având pururi deschis ochiul minţii, în orice rugăciune
văd Lumina şi vorbesc cu Ea gură către gură, că aceştia s-au făcut şi se vor face
deopotrivă cinstiţi cu îngerii şi chiar - deşi lucrul e îndrăzneţ - mai presus de
îngeri; fiindcă aceia cântă laude, iar aceştia mijlocesc .„
Fericit cel ce a văzut Lumina lumii luând chip în el, fiindcă acesta, având
pe Hristos ca un făt În el se va socoti a fi mamă a Lui, precum a vestit Însuşi Cel
nemincinos spunând: «Mama Mea şi fraţii Mei şi prietenii Mei aceştia sunt»''.2 1
NOTE
1
Sf. Simeon Noul Teolog, Imnul 25, în Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Stăniloae, Studii de Teologie
Dogmatică Ortodoxă, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991, p. 489.
2
Pentru mai multe informatii cu privire la vocabularul simeonit se poate cerceta recenta lucrare
a Părintelui Hilarion Alfeyev, St. Symeon the New Theo/ogian and Orthodox Tradition, Oxford/NY,
Oxford University Press, 2000„
3
S( Simeon Noul Teolog, Imnul 2, în D. Stăniloae, op. cit., p. 338-339.
4
Vladimir Lossky, Vederea lui Dumnezeu, Ed. Deisis, Sibiu, 1995, p. 129.
5
Sf. Simeon Noul Teolog, Imnul 11, în D. Stăniloae, op. cit., p. 361-362.
6
Diac. Ioan I. Icăjr., Catehezele simeoniene: problematicafilologică şi istorică, studiu introductiv
la S( Simeon Noul Teolog, Cateheze, trad, introd. şi note de diac. Ioan I. Icăjr„ Ed. Deisis, Sibiu, 1999, p.
15-16.
7
Sf. Simeon Noul Teolog, Imnul 2, în D. Stăniloae, op. cit., p. 342.
8 Vladimir Lossky, op. cit., p. 130.
9
Sf. Simeon Noul Teolog, Imnul 11 în D. Stăniloae, op. cil., p. 361.
10
Idem, Imnul 12, în Idem, Ibidem, p. 364.
11
Idem, Imnul 7, în Idem, ibidem, p. 350.
12
Ierom Alexander Golitzin, Simeon Noul Teolog: viaţa, epoca, gândirea în S( Simeon Noul
Teolog, Discursuri teologice şi etice, trad., introd. şi note de diac. Ioan I. Icăjr., Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p.
471.
13
Idem, Ibidem.
14
1
' Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, legătura perso11ală cu Hristos în lumina infinităţii
dumnezeieşti, după Sfântul Simeo11 Noul Teolog, în Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Stăniloae, Studii de
Teologie Dogmatică Ortodoxă, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991, p. 315.
16
Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheza 15 în voi. Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze. Scrieri II,
trad. diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1999, p. 186.
17
Sf. Simeon Noul Teolog, Imnul I, în Idem, Ibidem, p. 335
18
Sf. Simeon Noul Teolog, Imnul 8, în Idem, Ibidem, p. 354.
19
20
Sf. Simeon Noul Teolog, Discursul 4, în Sf. Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice şi
etice, trad. diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 241.
21
Sf. Simeon Noul Teolog, Discursul IO în Idem, Ibidem, p. 346-348.
THE HOLY LIGHT REVEALING IN THE THEOLOGY

OF ST. SIMEON, THE NEW THEOLOGIAN
Summary
We can doscover a whole mystique of light in St. Simeon's writings ifthey are
gently read. Both the western and the eastern theologians recognize it unanimously.
But also a mystique belonging only to the Orient with some certain emphases. So,
there are some levels in the Holy Light revealing:
I. God reveals Himself as Light
2. This immaterial Light revealing belongs to the sensitivity or to the intellect
3. The Holy Light revealing comes after an ascetic tie, or better say, the ascetism
is a prerequisite of this revealing
4. Light comes and goes at the beginning ofthe meeting
5. Light purifies the man gradually
6. The Holy Light transforms in light the people who can see It.
Alt these above may be considered in order to penetrate and understand this
theology of the Holy Light which represents one of the Oriental philosophy specific
feature.
DE LA ÎNTUNERIC LA LUMINĂ, DE LA GRÂU LA PÂINE

ŞI DIN MOARTE LA VIAŢĂ
Ioan Bude
„La început pe când fiinţa nu era, nici nefiinţa,

Pe când totul era lipsit de viaţă şi voinţă,
Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns ...
Când pătruns de Sine însuşi odihnea Cel nepătruns.
Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă".
(Mihai Eminescu - Scrisoarea I)
Fără a fi profet şi nici evanghelist, poetul Mihai Eminescu a avut totuşi parte de
o autentică inspiraţie pentru a descrie, în versurile pe care tocmai le-am citat, „nimicul"
din care Creatorul a zidit toate existenţele. El sugerează aici imaginea unui intens întuneric
şi a unei dezolante nudităţi comice, ca echivalent al haoticei „netocmiri" de dinainte de
aducerea nefiinţei la fiinţă. Acest întunecat şi imens „nimic" ar fi rămas încremenit
pentru veci în haosul atemporal, dacă n-ar fi fost chemată la fiinţă mai întâi lumina: „Şi
a zis Dumnezeu: «Să fie lumină !»Şi a fost lumină" (Facerea 1, 3).
Eonii fotonici, sau particulele luminii albe, au constituit aşadar condiţia
fundamentală a vieţii pe pământ, ca şi când lumina ar fi stat ascunsă-n întunericul cel
mare, germinând la adăpostul lui şi răsărind apoi ca un „soare al vieţii".
Însă taina luminii n-a stat nicicând în întuneric, ci în „Cuvântul Vieţii'', iar
„Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. .. Întru El era viaţa şi viaţa era
lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o" (Ioan
1,1 şi4-5).
De atunci şi până în veac, în această lume, lumina este sinonimă cu viaţa, iar
întunericul cu moartea. Ele se succedă marcând scurgerea timpului, sub incidenţa căruia
se află toată zidirea. Zilele şi nopţile, lunile, anotimpurile şi anii, secolele şi mileniile sunt
de fapt unităţile de măsură ale vitezei cu care străbatem noi distanţe dintre cei doi poli
ai existenţei noastre: pântecele mamei şi mormântul.
Dar nici pântecele mamei nu reprezintă pentru noi adevăratul început şi nici
mom1ântul nu este destinaţia noastră finală. Două sunt drumurile pe care sufletul nostru
40 Tibiscum - XI
le face independent de trup: primul este cel pe care el vine din cer, trimis de Dumnezeu
în momentul zămislirii (nu din părinţii trupeşti), ca să imprime fiinţei noastre embrionare
chipul Creatorului şi aspiraţia asemănării noastre cu El, iar al doilea este cel din momentul
chemării lui înapoi, acasă, în cer, despărţindu-se de trup prin moarte, o taină pe care, de
cele mai multe ori nepricepând-o, ne lăsăm din nou cuprinşi de teamă şi de întuneric.
Dar ce ştim despre ceea ce se întâmplă între naştere şi moarte? Iar din această
perioadă, care de fapt nu ne aparţine, dar pe care o numim viaţa noastră, ce ştim despre
modul în care lucrează în noi „Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care
vine în lume?" (Ioan 1, 9). Şi ce ştim despre această lumină: este ea o simplă metaforă,
sau desemnează o realitate dumnezeiască?
Deşi este greu de crezut, chiar şi omul civilizaţiei modeme îşi pune din când în
când astfel de întrebări, dorind parcă să simtă iarăşi pământul sub picioare, să-şi
regăsească elanul şi valoarea propriei existenţe pământeşti, a propriului trup, în toată
densa lui realitate.
Creştinismul este Religia întrupării, a morţii şi a învierii trupului, a unui trup
care exprimă persoana, omul întreg, însă în limitele lui de creatură: „Sunt o fiinţă
trupească pentru că sunt o fiinţă mărginită, pentru că nu sunt Dumnezeu", afirma
marele teolog contemporan Olivier Clement (Trupul morţii şi al slavei. Scurtă
introducere la o teopoetică a trupului, trad. de Sora Eugenia Vlad, Ed. Christiana,
Bucureşti, 1996, p. 9).
Un creştin nu poate vorbi despre trup şi viaţă trupească, decât pornind de la
întruparea lui Hristos, de la Pătimirea şi Învierea Sa, ca unice şi necesare repere ale
propriei sale vieţi şi deveniri trupeşti.
În Epistola sa către Romani, Cap. 12, 1, Sf. Ap. Pavel enunţă imperativul
transfigurării umane, în baza unei supreme şi reciproce devoţiuni, după divinul model
hristologic: „Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi
trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfăntă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea
voastră cea duhovnicească!" Este vorba despre cea mai avantajoasă asociere pentru
fiinţa şi aspiraţiile naturii umane: „Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că
vom şi vieţui împreună cu El, ştiind că Hristos, înviat din morţi, nu mai moare. Moartea
nu mai are stăpânire asupra Lui" (Romani 6, 8-9).
Iar cuvintele lui Hristos Domnul: „Eu sunt lumina lumii !"(Ioan 8, 12) sunt
emblematice pentru întreaga umanitate prin Învierea Lui. Tot trupul muritor trebuie să
se facă lumină, iar această transformare a trupului stricăcios, carnal, în trup de lumină,
este ceea ce numim şi sărbătorim noi ca Paşti, sau Înviere. Învierea Domnului a
restructurat, pur şi simplu, şi cerul şi pământul, după cum mărturiseşte din nou Sf. Ap.
Pavel: „De aceea, noi nu mai ştim de acum pe nimeni după trup: chiar dacă am cunoscut
pe Hristos după trup, acum nu-l mai cunoaştem. Deci dacă este cineva în Hristos, este
făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi!" (II Corinteni 5, 16-17).
În nod necesar, asocierea noastră cu Hristos în moarte şi Înviere declanşează în
detaliu şi restructurarea fiecărui om în parte: „M-am răstignit împreună cu Hristos; şi
nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa mea de acum în trup, o trăiesc în
credinţa în Fiul lui Dumezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine"
(Galateni 2, 20).
E posibilă o astfel de comuniune? Trupul lui Hristos poate deveni trupul meu,
Sângele Lui, sângele meu, iar viaţa Lui, viaţa mea?
Ni se pot întâmpla toate acestea nouă, celor de astăzi, care suntem dependenţi de
maşini, de electronică, de rachete, de avioane, de arme, de bombe, de atentate, de afaceri,
de cumplitul stres, care ne macină zilnic?
Da, e posibil totul, iar ca să înţelegem bine cum stau lucrurile, Fiul lui Dumnezeu
însuşi ne oferă - ca să zicem aşa - materialul didactic necesar: ,,Adevărat, adevărat zic
vouă, că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar
dacă va muri, aduce roadă" (Ioan 12, 21). Este atâta înţelepciune în această lecţie a
grâului, încât deşi ni se pare că o ştim de când lumea, totuşi ea e mereu nouă, mereu
valabilă şi imposibil de contestat.
Grâul este fructul luminii solare, aşa cum şi vinul este ofranda astrului de foc ce
ţine planeta noastră în echilibru şi în rânduiala rodniciei. În istoria biblică, din cele mai
vechi timpuri, grâul şi vinul reprezintă esenţa binecuvântării părinteşti pentru toţi
întâii-născuţi (cf. Facerea 27, 28 şi 37). Dar atât pentru omul arhaic, cât şi pentru cel
modem, minunea cea mai dificil de cuprins cu mintea, în sânul naturii, este sămânţa
aceasta măruntă şi ovală a bobului de grâu, a cărui „faţă" exprimă dovada celor două
firi împletite în acelaşi strai şi care, odată ajuns în pământ, îşi metamorfozează firea
chiar sub îngheţul cumplit al iernii, dând naşterii mai întâi unui smoc de iarbă verde, iar
mai apoi învlăstărind paiul cu noul spic, sau noua seminţie înzecită, ce va deveni „pâinea
noastră cea de toate zilele".
,,În iconografia timpurilor vechi - zicea, cu dreptatea lui cea din totdeauna,
regretatul poet Ioan Alexandru - pruncul nou născut avea înfăţişarea unei pâini ovale,
sau a bobului de grâu de culoare arămiu-cenuşiu-auriu, culoarea feţei omului. Omul
este astfel fructul pâinii, este întruparea grâului, aşa cum acesta este cântecul lumii pe
faţa pământului; este această pâine atinsă de vânturile cereşti" (Iubirea de patrie Oumal
de poet), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978, p. 340).
Chiar şi în spiritualitatea arabă modernă, jertfele grâului, care devine pâine, sunt
descrise ca efecte ale iubirii divine, care „încununează" şi „crucifică" natura umană.
Cităm mai jos, în acest sens, un scurt fragment din lirica arabă:
„Asemenea snopilor de grâu, ea vă seceră.

Vă treieră
pentru a vă descoji.
42 Tibiscum - XI
Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.

Vă macină până la înălbirea făinii.
Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi,
Ca apoi să vă hărăzească focului său şi
Să puteţi deveni pâinea sfăntă la ospăţul divin."
(Kahlil Gibran, Profetul, trad. de Radu Câmeci,
Col. „Miracol", Ed. Orion, Bucureşti, 1991, p. 9).
Hristos Domnul a ales şi a consacrat pâinea şi vinul, ca unicele elemente naturale

din creaţie, care, de la Cina cea de taină şi până în veac, în fiecare Sf. Liturghie se
prefac, prin acţiunea sfinţitoare a Duhului Sfănt, în Trupul şi Sângele Său. Amândouă
trec, rând pe rând, printr-un şir de câte zece morţi, se jertfesc de zece ori, ca să devină
ceea ce sunt. Numai aşa sunt ele primite ca ofrande liturgice! Dar pentru a ajunge aici,
au nevoie, la rândul lor, de o altă jertfă: munca şi osteneala omului.
Chipul cel strălucitor de odinioară al lui Dumnezeu, în om, este acum o vagă
amintire de iubire, care abia mai pâlpâie pe chipul lui truditor, înfrăţit cu pământul din
care este luat atât prin sudoare cât şi prin moarte. „Cinstitele daruri", atât de scump
obţinute şi aduse lui Dumnezeu, îi vor fi date înapoi consacrate, sfinte şi mântuitoare,
ca modele de viaţă şi de nemurire, odrăslite din propria lor moarte şi putrezire, prototipuri
ale nemuririi şi înveşnicirii lui. Într-un mod de-a dreptul magistral, Sf. Ap. Pavel expune
teologic această superbă temă eshatologică, în celebrul capitol 15 al Epistolei I către
Corinteni: „Aşa este şi învierea morţilor: Se seamănă trupul întru stricăciune, înviază
întru nestricăciune; se seamănă întru necinste, înviază întru mărire; se seamănă întru
slăbiciune, înviază întru putere; se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc ...
omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de al doilea este din cer ... Şi după
cum am purtat chipul celui pământesc, vom purta şi chipul celui ceresc ... Carnea şi
sângele nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moşteneşte
nestricăciunea. Iată, taină vă spun vouă: nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba ...
Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest trup muritor
să se îmbrace în nemurire. Iar când acest trup stricăcios se va îmbrăca în nemurire,
atunci va fi cuvântul care este scris: moartea a fost înghiţită de biruinţă!" (v. 42-44, 47,
49-51, 53-54).
Deci nu ne oprim la pâine, adică nu rămânem ceea ce suntem, pentru că nici
pâinea nu rămâne pâine şi nici vinul nu rămâne vin, ci cu ele împreună ne scufundăm
tainic în Trupul cel înviat şi dumnezeiesc al lui Hristos, în fluviul imemorial al comuniunii
sfinţilor, vii şi morţi, dar morţi care nu sunt morţi, formând un timp, un spaţiu, un
limbaj gestual al nemuririi, al morţii contestate, nimicite şi răsturnată într-o perpetuă
perspectivă pascală: „ ... cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă
dăruindu-le !"
Deci, de acum, din această perspectivă, toate marţile ce ne întretaie viaţa vor
deveni cărări de lumină şi de înviere!
FROM DARKNESS TO LIGHT, FROM WHEAT TO BREAD,

AND FROM DEATH TO LIFE
Summary
Light means life, darkness means death on the Earth. They succeded each
other and mark the time passing which domintates all the creation.
A Christian cannot speak about his body and his human life but starting with
Christ's embodying, His Crucifixion and Ressurection, as the unique and necessary
reference points ofhis own life and his own body development.
Jesus Christ's words "I am the light ofthe world" (John, 8: 12) are emblematic
for the whole mankind due to His Resurrection. The mortal body may become light
and such a changing ofthe perishing, carnal body into a body of light is what we name
and celebrate as Easter or the Resurrection.
Christ the Lord chose and consecrated the bread and the wine as the unique
natural parts ofthe Creation which change into His Body and His Blood through the
Holy Spirit action beginning with the Last Supper to the end of the time.
We do nat halt at bread, and this means that we do nat remain what we are, as
well as the bread or the wine do not remain what they are, but together with them we
mysteriously sink into the Resurrection and the Holy Body of Christ, into the im memo-
rial flow of the saints' communion. And all together, alive or dead, but as immortal
dead, forming a time, a space and a gestual language of the immortality, of the con-
tested death destroyed and overtumed under a perpetuai pascal perspective: "With the
death breaking down the death, and life giving to the dead".
DETERMINĂRI PRIVITOARE LA
SINAXARUL BIZANTIN
Vasile V. Muntean
În comunicarea prezentă, pornind de la sinaxarul bizantin consacrat - care stă la

baza celorlalte sinaxare sau menologii răsăritene - vom căuta să aducem suficiente
îndreptări, pentru a ajunge în cele din urmă la un calendar ortodox român cât mai
omogen şi ireproşabil totodată. În acest scop ne vom servi de o bibliografie cuprinzătoare,
pe care o vom semnala la sfărşit, iar în interiorul textului, cu cifre arabe, vom preciza
întâi publicaţia sau lucrarea citată, şi îndată pagina.
Vom începe expunerea noastră cu data de 1 SEPTEMBRIE (debutul anului
eclesiastic). În unele sinaxare, la 1 sept. apar greşit apelativul Maria şi topicul Meas ine
( 17, 614 ), în loc de Marta şi Mesene. La 2 sept. mai nou se întâlneşte - just- construcţia
Ioan Postitoru/, şi nu Pustnicu/, inadvertenţă ce persistă însă în unele cărţi (9, 285; 22,
1023 ). În drept cu 17 sept. fireşte trebuie ortografiată Agapi, nu Agapis ( 13, 511 ).
Pentru OCTOMBRIE observăm că, dacă Sf Dimitrie (26 oct.)-după ultimele
cercetări - a fost doar diacon (6, 81), acel personaj zis Nestor (din ziua următoare)
n-a existat efectiv şi, în această situaţie, ar fi bine să se introducă numele Proculei,
soţia lui Pilat, amintită de altfel în calendarul bizantin tradiţional (11, 326). În 29 oct„ în
anumite menologii (9, 298), se pomeneşte Avramie (închisul), adjectiv deplasat, căci
termenul elen ,,Enkeistos" (15, 116) se traduce, aici, prin anahoretu/, solitarul sau
ere mitul.
în privinţa lui NOIEMBRIE, E/pidifon din ziua a doua - şi din 3 apr. - corect ar
suna Elipidofor (I, sub voce). Pentru 7 nov. s-ar putea însuşi formula: Lazăr Ga/esiotul
(3, 238), în locul celei necorespunzătoare „din Muntele Galissiei" (13, 514), regiune
inexistentă, de facto Galesion (2, 814 ). Denumirea Ştefaniada, din 11 nov., la fel este
eronată (13, 514); ar fi potivit să se generalizeze Ştefanida sau, mai curând, Ştefana.
Apostolului Filip (din 14 nov.) merită ai se adăuga calificativul următor: evanghelizator
al strămoşilor noştri din Dobrogea, pentru că se confirmă misionarismul său - ca şi
cel al lui Andrei-în zona respectivă (5, 159; 19, 206). Grigorie (23 nov.) este specificat
ca episcop al „Acragandelor" (13, 515), când s-ar impune ajustarea, mai explicită:
episcop de Agrigentum (azi Agrigento - Sicilia). În fine, Onufrie din 27, aceeaşi lună,
se numea realmente Pinufrie ( 1, sub verbo ).
46 Tibiscum-XI
Legat de DECEMBRIE, remarcăm că oronimul Latro (zilele de 13 şi 15; 13,

516 şi 517) se scrie, mai exact, Latros sau Latmos ( 18,29), acel munte fiind situat lângă
Milet, iar antroponimul Teo/ana din 16 dec. (13, 517)-Teofano (2, 564). Numărul de
14. OOO (din 29) se cere a fi înlăturat cum altminteri l-a omis şi calendarul grecilor
ortodocşi din SUA, întrucât cifra respectivă este metaforică, semnificând toţi pruncii;
în realitate, copilaşii ucişi de Irod Tiranul n-au fost numeric decât câteva zeci. David
împăratul, din 26 dec., e indispensabil a fi relevat ca rege (8, 534), evreii neposedând
vreodată un imperiu.
În cadrul lunii IANUARIE, prima zi, sintagma „Tăierea- împrejur cea după trup"
s-ar putea modifica aşa: „circumcizia ... ".În 11 apare Teodosie ca „începătorul vieţii
călugăreşti de obşte" ( 13, 518), ceea ce este inexact; mai degrabă să i se ataşeze
epitetul „Chinoviarhul" (aflător în versiunea elenă şi însemnând conducător al unei
comunităţi monahale - koinobion), pe motiv că adevăratul întemeietor al traiului
monastic comunitar sau chinovitic a fost Pahomie cel Mare (+ 346) ( 18, 25). În 25 ian.
citim: Bretanion ( 13, 519), în timp ce numele său autentic a fost Vetranion ( 19, 208).
La 31 ian. -şi 1 iulie-sunt înşiruite nume de medici „fără de arginţi" (13, 519 şi 530),
care se cuvine a fi însoţite de atributul- mai clar, mai tranşant- „fără plată".
În ce priveşte FEBRUARIE, anume 7, Partenie, faptic, a fost episcop de
Lampsakos - oraş pe ţărmul asiatic al Dardanelelor- şi nu al Damascului (13, 520).
Pangratie din ziua de 9 -vezi şi 9 iulie (13, 520 şi 530)- mai natural se caligrafiază
Pancratie. În 22 febr. se indică unii martiri „din Eughenia" ( 13, 521 ), regiune inexistentă,
pe când sinaxarul grec-americam precizează: „Gate ofEugenius". E vorba, în adevăr,
de Poarta lui Eugenios (episcop contantinopolitan), care are corespondenţă în toponimia
Constantinopolei (4, 327). Tala/eu (din 27 febr.) se transcrie - conform redacţiilor
bizantină şi neogreacă - Tale/eu ( 11, 326).
Cu privire la MARTIE, evocăm pe Alexie (din 17), omul lui Dumnezeu; această
expresie trebuie aşezată între semnele citării. Apoi, Marcu (din ziua de 29) să fie
arătat ca episcop al Aretuzei, nu al „Aretuselor". Mai departe (pentru ziua de 30), se
impune o altă rectificare: Euvula (nu Evu/a; 13, 523).
Cât despre APRILIE, Trifina din 11 a se corija în Trifena (în originalul elen:
Tryphaine); Vasile din 12apr. n-a fost ierarhul Pariei (13, 524), nici al Pariului (14,
491), ci episcop de Parion (2, 164), port microasiatic la Propontida (Marea Marmara),
astăzi Kemer sau Komares. Pe urmă, pentru Dada (zilele de 13 şi 28) - antroponim
trac - propunem adaptarea Dadas (6, 47), formă destul de frecventă în documentele
vremii, aceasta ca să evităm confuzia cu acea mişcare de revoltă, născută în timpul
Primului Război mondial în rândurile intelectualilor şi artiştilor occidentali. Privitor la
Sava Gatul (din 18 apr.), fiind de origine capadociană, detenninativul etnic se va pune
între ghilimele; el nu poate fi identificat cu Sava Stratilat (din 24 apr.), cum susţin unii
cercetători (10, 249-307). În plus Filipia, din 21 apr. (13, 525), a se îndrepta astfel:
Filipa (23, 425).
În legătură cu luna MAI, conceptul „înnoirea Constantinopolului" (din 11)
sugerăm a se substitui cu „inaugurarea ... ",iar Sf. Ioan Valahul (din 12), cu Românul.
În subsidiar, Patrichie (ziua de 19) nu a fost episcopul „Prusiei" (13, 527), ci al Brusei
(Bursei), oraş din N-V Asiei Mici. Mănăstirea consemnată în 30 mai-vezi şi 6 iunie -
nu are nimic de-a face cu Dalmaţia, regiune a Croaţiei; mai precis, se chema Dalmaton
(ctitorită de Dalmat chiar în Constantinopole; 2, 81 O).
Privitor la IUNIE, e necesar să se renunţe la plural în cazul Patarelor ori al
Samosatelor- zilele de 20 şi 22-, iar pentru 30 iunie trebuie copiat Râmeţ, nu „Râmeţi"
(posibil scăpare tipografică).
Relativ la luna IULIE, e util să-l abandonăm pe „Aton" (ziua a cincea) pentru
Athos. Olga sau Helga (ziua de 11) nu a fost împărătească, ci doar mare-cneaghină a
Kievului (12, 232; 21, 1522). În sfârşit, Mihail „cel din Malein" (din 12) opinăm a se
reda simplu: Mihail Maleinos (3, 50). Chiriac (din 15 iulie) e de fapt Chirie (2, 406).
Referitor la AUGUST, numele lui Iustinian I (a doua zi), nefiind menţionat de
sinaxarul bizantin clasic şi pentru împrejurarea că a murit ca eretic - aftartodochet -,
urmează a fi eludat. Împăratul în cauză, totuşi, rămâne mare în istorie.
Înainte de a încheia, vom adăuga câteva remarci privind unii termeni lingvistici
comuni; ar fi indicat a se folosi alternativ sau a se înlocui pe câte cu putinţă cuvintele
„slăvit", „mucenic", „prooroc", „sobor" cu: mărit, martir, profet, sinod. De asemenea
formularea „se odovăieşte" să se schimbe cu sinonimele: se sfârşeşte, se încheie, etc.
Este de aşteptat ca o echipă de specialişti să revizuiască atent nu numai sumarul
sinaxarelor cu pricina, ci şi acele vitae, biografiile celor cuprinşi în ele, deoarece ne
întâmpină în unele cazuri denaturări care afectează întrucâtva fondul hagiografiei. Ca
principiu metodologic s-a recomandat o critică sănătoasă a textelor (7, 149; 16, 293-
320). Credem că paginile de faţă constituie un modest pas în această direcţie.
Bibliografie
1. To angelma tes hemeras /l 984 (Atena).

2. Beck, H.G„ Kirche und theologische Literatur im byzantinischen Reich, Munchen 1959.
3. The Byzantine Saint (ed. S. Hackel), Londra 1981.
4. Constantelos, D„ Byzantine Philanthropy and social Welfare, New Brunswick- New Jersey,
1968.
5. Dănilă, N„ Passio sacti Philippi apostoli, în „Studia Univ. Babeş-Boyai. Theologia Graeco-
Catolica Varadiensis", XLII, 1, 2002.
6. Dănilă, N„ Martyrologium Daco-Romanum, ed. 2, Bucureşti, 2003.
7. Divine Ascent. A Journal of Ortodox Faith, 5, San Francisco, 1999.
48 Tibiscum- XI
8. Documente privind istoria României, I. Introducere , Bucureşti 1956.

9. Evangheliar. ed. Patriarhiei, Bucureşti 1998.
10. Follieni, E„ Saba Goto e Saba Stratelata, Analecta Bolandiana, LXXX, 1962.
11. Grumel, V„ La Chronologie, Paris 1958.
12. Jstorija Vizantii, II, Moscova 1967.
13. Liturghier, Ed. Patriarhiei, Bucureşti 2000.
14. Liturghier (ibidem), 1995.
15. Manaphes, K„ Monasteriaka typika-diathekai, Atena 1970.
16. Mango, C„ Sfântul, în voi. „Omul biz.antin" (coord. G. Cavallo) (trad. rom.), Iaşi 2000.
17. Molitvelnic, Ed. Patriarhiei, Bucureşti 1998.
18. Muntean, V.V„ Organizarea mănăstirilor româneşti în comparaţie cu cele bizantine, Bucureşti
1984.
19. Muntean, V.V„ Creştinism primar la Dunărea inferioară. Noi revizuiri, în tomul omagial M.
Păcurariu, Cluj-Napoca 2002.
20. Orthodox Calendar/2003 (Greek Orth. Archidiocese of America, Online Chapel).
21. The Oxford Dictionary ofByzantium (ed. Al. Kajdan}, III, Oxford 1991.
22. Proloagele, Ed. „Buna-Vestire", II, Bacău 1995.
23. Ruinart, Th„ Acta martyrum, Regensburg 1859.
ON THE BYZANTINE MENOLOGY

Summary
The issue tries to bring out enough corrections to the Byz.antine menology as it
formed the Eastem menologies, în order to finally state a Romanian Orthodox calendar
as homogenuous and irreprochable as possible in the same time.
So the specialists are asked and waited to revise not only the contents of the
menologies but also the so-called vitae because there are some distorted data in which
affect the essence ofthe hagiology. The recommended methodological principie is a
deep criticai reading of the texts. The author believes that his issue is a modest step
towards it.
LUMINA CANDELABRULUI 11ENORACH

ÎN SIMBOLISTICA RITULUI MOZAIC
Traian Mihailovici
În Brahmana l-a din colecţia Upanislzadelor, filosofia indiană expune un

interesant dialog între sacerdoţii consacraţi slujirii FOCULUI SACRU -AGNI 1• Din
acest dialog reiese că descătuşarea chaosului primordial din tenebrele mortificate şi
aducerea lui la starea COSMOSULUI s-a realizat „prin FOC şi prin CUVÂNT". Acelaşi
lucru îl afirmă şi Sfânta Scriptură punând în momentul incipient al COSMOGONIEI,
CUVÂNTUL (DABAR 2) care a ordonat „SĂ FIE LUMINĂ (IEHI OR 3) şi a fost
lumină ( VA-IEHI OR 4 ) (Geneză 1; 3 ). Trecând în arealul protoistoriei şi istoriei,
observăm în desfăşurarea civilizaţiei aceleaşi elemente: FOCUL cu LUMINA şi cu
puterea sa calorică şi CUVÂNTUL care au constituit auxiliarii esenţiali şi nedespărţiţi
ai umanităţii. Prin energia focului omul a făcut cele mai avansate tehnologii, urcând
prometeic treptele civilizaţiei de la topirea şi prelucrarea metalelor prin făurarul biblic
TUBAL- CAIN fiul lui Lamech şi al Sellei (Geneză 4, 22) până la invenţia reactoarelor
atomice termonucleare actuale, iar prin CUVÂNT omul şi-a extins relaţiile cu semenii,
dezvoltându-şi continuu INTELECTUL. Pentru calităţile şi aportul enorm pe care
LUMINA emanată din FLACĂRA SACRĂ le-a adus în extensiunea vieţii istorice a
umanităţii, oamenii din toate timpurile au văzut reflectându-se în imaginile LUMINII
„CHIPUL DIVINITĂŢII", LUMINA ca obiect de adorare fiind folosită din vremurile
preistorice în aproape toate riturile religiilor, fiind asociată unor obiecte de cult şi îngrijită
cu sacră stricteţe de persoane selectate din cele mai reprezentative clanuri sacerdotale.
În acest cadru teologic-ritualist revelaţia divină transmisă în comunitatea lui Israel prin
marele profet MOISE a statornicit între obiectele cultului evraic CANDELABRUL cu
ŞAPTE BRAŢE numit în limba evraică MENORACH 5 care se traduce în lb. română
„NUMĂR LUMINOS". Ca obiect de cult, acest candelabru, cu cele 7 braţe, având în
extremităţile superioare 7 candele în forma unor receptacule florale, reprezintă o
complexitate de simbolisme legate atât de praxa religiei cât şi de fenomenologia
COSMICĂ. Cartea Exodului din colecţia Testamentului Vechi afirmă că acest obiect a
fost făurit la porunca lui Dumnezeu (JACHWECH-ELOHJM 6 ), transmisă poporului
prin Moise (cf. Exod, 25, 31-40 şi 37, 17-24), de către meşterii BETSALEEL, fiul lui
Uri din tribul Jehuda şi OCHOLIAB, fiul lui Ahisamak din tribul Dan (Exod 31, 1-6),
dintr-un singur talant de aur curat 7 , care delimita o singură bucată metalică. Aşa cum
50 Tibiscwn - XI
era reprezentat pe arcul de triumf al împăraţilor Titus şi Vespasian, care au prădat

templu ierusalimitean, CANDELABRUL avea un postament masiv de susţinere, din
care pleca în sus un fuselaj principal, împodobit din loc în loc cu patru receptacule,
asemănătoare florilor de migdal, iar în vârf având receptaculul candelă, cu acelaşi
format, în care se pune untul de lemn curat pentru susţinerea luminii. Din acest fuselaj
principal ieşeau, de o parte şi de alta, câte trei perechi, deci şase braţe, fiecare tijă fiind
împodobită cu câte trei receptacule, asemănătoare florilor de migdal, iar în vârfuri
având aceleaşi receptacule drept candele. UNTUL DE LEMN, ,,SHEMEN' 8 în lb.
evraică, trebuie să fie adus ca DAR ,,MINCHA" 9 , de către familiile israelite, preparat
din măsline curate, fără alte amestecuri. Untul de lemn trebuie să fie pregătit cu un
ritual special de către arhiereul Testamentului Vechi, ajutat în această lucrare de către
preoţii descendenţi din familia lui Aaron şi din tribul Levi. Pregătirea untului de lemn se
face în partea templului numită HEKKAL 10 , înaintea perdelei care despărţea încăperea
numită „SF ÂNTA" de încăperea misterului „SFÂNTA SFINTELOR" - locul cel mai
sacru în care putea intra numai Arhiereul ca MARE PREOT, încăpere numită DEBIR 11 •
Reîmprospătarea untului de lemn se făcea, în fiecare seară, pentru a arde toată noaptea
şi în ziua următoare până seara (cf. Exod, 27, 20-21). Acest ritual urma să rămână o
lege eternă pentru toţi fii lui Israel şi pentru urmaşii lor.
SIMBOLISTICA OBIECTULUI MENORACH reprezintă interesante
interpretări, atât teologice cât şi cosmologice:
În primul rând, trebuie ţinut seama de faptul că MENORAH este expus în
încăperea templului numit HEKKAL 12 , naosul sacru, în care puteau intra atât preoţii,
cât şi marele preot, luminile sale putând fi văzute şi de către laicii din curtea exterioară
templului, dacă cele două canaturi ale intrării erau deschise. TEMPLUL MOZAIC,
asemenea templelor chalidaice şi egiptene, semnificau în complexul lor arhitectural
COSMOSUL cu toate componentele sale. Culorile folosite la zugrăvirea pereţilor aveau
culori simbolice. ALBUL (BYSSUS) semnifica eterul pur - CERUL. ALBASTRUL
semnifica apele, PURPURIUL semnifica FOCUL, iar CĂRĂMIZIUL - pământul. În
această ipostază, candelabrul MENORACH semnifica LUMINA ASTRELOR, care
luminează întregul cosmos, dar şi lumina ETERNĂ a DIVINITĂŢII, care luminează
toate veacurile (CHA OLAM 13 ). Talantul de aur din care era meşterit candelabrul, ca
fiind un ÎNTREG, simbolizează UNITATEA INDIVIZIBILĂ a LUMINII DIVINE,
care luminează toate alcătuirile cosmice şi toate creaturile care viază în UNIVERS,
această LUMINĂ fiind în acelaşi timp „VIAŢA LUMII" (cf. Evanghelia după Ioan
1, 4). Interesante consideraţii simbolistice referitoare la numărul 7 al candelelor le face
filosoful neoplatonic FILON din ALEXANDRIA (n. 25 a.Hr.), influenţat de
Pythagoreism şi de aritrnologia lui FILOLAOS din CROTONA. Filon afirmă că fuselajul
principal al lui MENORACH, de la baza postamentului şi până unde încep ramificaţiile
tijelor celor 6 braţe, reprezintă simbolistic LOGOSUL 14 , ca RAŢIUNE UNIVERSALĂ,

prima determinaţie a UNICULUI DUMNEZEU - TO ONTOS ON 15 , care fiinţează
din eternitate prin SINE ÎNSUŞI, fiind considerat identic biblicului JECHOWACH-
ELOHIM 16 al teologiei mozaice. Acest LOGOS, simbolizat în fuselajul principal, este
înconjurat de cele 7 PUTERI ARHANGHELICEŞTI care protejează cele 7 planete ale
SISTEMULUI SOLAR. Astfel, fuselajul principal semnifică SOARELE, protejat de
Sf. Arhanghel MICHAEL, căpetenia Oştirii Domnului Dumnezeu (TSEWAAM CHA
- JACHWE - ELOHJM 17 ); Planeta JUPITER este protejată de Sf. Arhanghel
ZACHARIEL, planeta SATURNUS - protejată de Arhanghelul ORSIFIEL, VENUS
- protejată de Arhanghelul ANNAEL, MERCURIUS - de Arhanghelul RAFAEL,
MARTE- de Arhanghelul SAMAEL, LUNA SELLINI - de Arhanghelul GABRIEL,
iar TELLUS (Pământul) - de Arhanghelul BARACHIEL. AURUL din care a fost
meşterit candelabrul MENORACH semnifică imitaţia SOARELUI. El devine, ca
strălucire, o extensiune simbolică la toate ciclurile de strălucire ale planetelor, aurul
fiind considerat un metal ductibil care poate intra în aliaj cu oricare alt metal. Cele
patru receptacule, CALICELE florilor de migdal, care împodobesc fuselajul principal,
semnifică, după FILON, cele 4 puncte cardinale sau, după filosofia lui EMPEDOCLES,
cele patru elemente cosmice - AER, FOC, APĂ şi PĂMÂNT (cf. Filon, De vita
Mosis, III). Cele trei migdale de pe tijele secundare simbolizează cele 3 constituente
ale persoanei omeneşti (trihotomia antropică): SUFLETUL ca raţiune divină- R UACH
18
, Sufletul ca spirit animal - NEFESH
19
şi corpul FIZIC - BASAR 20 • Ele mai pot
reprezenta şi cele 3 elemente ale zonelor terestre -AERUL, APA şi PĂMÂNTUL.
MIGDALUL (SHERED 21 ), prin tăria coajei fructului său, semnifică tăria preoţilor în
misiunea lor. Sâmburele migdalului, fiind moale şi dulce, semnifică dulceaţa şi delicateţea
sufletelor celor investiţi cu darul sacru al preoţiei. Toiagul Arhiereului Aaron a înmugurit,
a înflorit şi a rodit migdale, adeverindu-i calitatea preotească (cf. Numeri, 17, 8). UNTUL
DE LEMN (SHEMEN 22 ), care arde în candelele receptaculelor florale, semnifică
HARUL LUI DUMNEZEU şi BUCURIA VIEŢII, revărsată din graţia divină asupra
tuturor creaturilor. Rodul MĂSLINULUI ne aminteşte de ramura purtată de porumbiţa
trimisă de NOE, vestitoarea retragerii apelor POTOPULUI UNIVERSAL, semnificând
PACEA între DUMNEZEU ŞI OAMENI (Geneza, 8, 11). PREZENŢA MARELUI
PREOT (CHA KOHEN CHAGADDOL 23 ) la pregătirea acestui OLEU sacru semnifică
prezenţa LOGOSULUI (DABAR 24 ), care se va întrupa, ca ARHIEREU ETERN,
pentru a pacifica omenirea, reîntorcând-o la cunoştinţa de Dumnezeu (Filon, De vita
Moisis c. III). NUMĂRUL 7 a semnificat în întreaga semiologie antică FECIORIA
(VIRGINITATEA), dar şi durata şi formarea. În simbolistica mozaică numărul 7
reprezintă relaţia omului cu Dumnezeu, legătură permanentizată ritual în prăznuirea
zilei a 7-a, SABATUL. Până astăzi candelabrul MENORACH (Numărul luminos)
52 Tibiscwn - XI
este imaginea heraldică a STEMEI STATULUI ISRAEL, având alăturat spicul de

grâu, care semnifică PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE, bunăstarea vieţii fizice şi
spirituale. Pentru filosofia religiilor, CANDELABRUL MENORACH reprezintă
LOGOSUL PROFORIKOS 25 , LOGOSUL ACTIV în viaţa pancosmică, personificând
LUMINA CEA ADEVĂRATĂ care luminează cugetele tuturor celor care se nasc şi
viază în lume ...
+
+.o.+
++++6++++
=++o++=
THE LIGHT OF MENORACH IN THE MOSAIC RITES SYMBOLISM

Summary
Considering the enormous contribution of the Holy Light to the extension ofthe
humankind life, the author affirms that people have always considered the light as
reflecting the Divinity Face. Ali along the time the Light as an object of veneration was
a presence in almost all the religious rites, attached to some other objects of cult, and
watched with a sacral rigour by people selected from the mast representative sacerdo-
tal clans.
Inside that theologic-ritualistic frame the Divine revelation transmitted by the
great prophet Moses to the Israelites the seven branches lampstand called Menorach
(the „Enlighted Number" into Romanian) is settled. As an object of cult this lampstand
with seven branches, having seven cups set up the branches, each with capital and
flowers, represents a complex series of symbols, both for the religious practice and the
cosmic phenomenology. There are interesting theological and cosmologica! meanings
bound to Menorach as: Logos proforikos, the active Logos in the pancosmic life, as the
True Light illuminates the life of all who are horn and live all over the light if we speak
of the philosophy ofreligions.
1 ....
.....
1>11-n~· ~ 14 A6yor,
2 \-it) 15 "COI OV'tOl<;
" "
OV
3 'I Tlf ~i!~ 16 tJ ~i~rj ~„ n1ti ~

4 ..__,,~ 't:i: l 17 b "'11'2tl
„ •• h fh ~ 'P'
5 11:11~ 1s D~,
6 u~r:·2.ţţ nr11~ 19 \d~~
• •
1 '11 ···rt9 :in "t-- "f T
20 --~..!J.
'1 T
8
l ~w 21 ...., ~ ~
• •
9 h'ilJn
T ~ ~ 22 \~W
.
10 '~„'o 23 2îll1J
11 ,--~:.i 24 ~-it ';J
12 j -';~i' tt 25 Âoyoc; xpocpopiKoc;
13 b!)tt'i J{I)
T
Tabelul 1. Termenii adnotaţi, în transcriere originară.
54 Tibiscum- XI
I
\ "'
\\tll:l'IOR.ACH
Fig. 1. Candelabrul MENORACH
SENSURI MORALE ALE HRANEI EUHARISTICE, DUPĂ

O LECTURĂ A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL
Sebastian Moldovan
În două studii publicate la mijlocul anilor '70, Părintele Dumitru Stăniloae expunea,
cu forţa-i teologică recunoscută, înţelesul faptului că proaducem ca daruri, pentru a fi
prefăcute în Hristosul euharistic, nu doar prinoasele de pâine şi vin, ci întreaga creaţie
şi însăşi viaţa noastră întreagă. Ca întotdeauna, Părintele Stăniloae îşi raporta reflexia
atât la dezbateri contemporane - suscitate mai ales de avântul interconfesional al
perioadei - cât şi la reperele patristice, căutând să dea un răspuns, scoţând „vechi şi
noi" din înţelepciunea duhovnicească a Sfinţilor Părinţi. Nu e nici o mirare să constatăm
că învăţătura patristică invocată cu această ocazie era cea a Sfântului Maxim
Mărturisitorul, a cărui teologie hristocentrică i-a inspirat cu atâta rodnicie întreaga operă.
Nu voi încerca să reiau aici demonstraţia Părintelui (poate altcineva îl va urmări
mai îndeaproape). Rostul acestui eseu nu e altul decât de-a readuce în discuţie un
anumit aspect- inevitabil estompat pe fundalul dezvoltărilor generoase tipice marelui
teolog - şi de a releva, de aici, câteva implicaţii importante pentru elaborarea unei atât
de necesare etici social-economice ortodoxe.
Întrebarea simplă de la care putem pomi este: de ce darurile noastre sunt tocmai
pâine şi vin şi nu altceva; de ce nu produse ale culturii spirituale, în locul celor ale
agriculturii, ocupaţie de mult restrânsă în afara zonei celei mai efervescente a civilizaţiei
modeme? Desigur, putem invoca porunca explicită a Mântuitorului sau doar o tradiţie
liturgică ostilă inovaţiilor, însă nu am surprinde motivul esenţial. Sensul de cină sau
ospăţ al celebrării euharistice - şi, ca atare, sensul de hrană al cinstitelor daruri - nu ne
poate scăpa, cu toate că pâinea şi vinul (şi apa) au încetat de mult să mai fie, dacă au
fost vreodată, elemente nutritive centrale în consumul zilnic al „atlanto-europeanului"
obişnuit. Acest ultim aspect are importanţa lui, mai ales în ce priveşte inculturarea
credinţei, dar chiar dacă am include în sfera „coşului euharistic" şi alte alimente, al
căror sens liturgic e consacrat - precum peştele, mierea sau laptele - răspunsul pe
care îl căutăm se află, probabil, nu în ce specii proaducem, ci tocmai în calitatea lor de
alimente, de hrană şi băutură. De ce aceste alimente şi nu altele, e un subiect aparte,
extrem de interesant, dacă ne gândim la explozia preocupărilor pentru dieta ideală şi a
controverselor în jurul naturismului stârnite în ultimii ani.
56 Tibiscwn-XI
În ceea ce ne priveşte, urmărim desluşirea sensului pentru care Sîanta Euharistie

este aliment şi nu altceva. Cândva, o altă figură marcantă a teologiei ortodoxe
contemporane, Părintele Al. Schmemann, îşi începea celebra lucrare „Pentru viaţa
lumii" preluând sfidătoarea expresie anti-creştină a lui Feuerbach „omul este ceea ce
mănâncă". El insista, pe bună dreptate, că cu greu se poate găsi vreo afirmaţie mai
congenială spiritualităţii ortodoxe decât aceasta, pentru că îndumnezeirea - reversul
antropologic al Înomenirii lui Dumnezeu - îşi află prin excelenţă locul în împărtăşirea
de „dumnezeieştile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cereştile şi de viaţă făcătoarele,
înfricoşătoarele lui Hristos Taine". Probabil că atunci când a întors atât de inspirat
săgeata materialismului, P. Schmemann n-a avut în vedere decât ceea ce ar trebui să
fie evident pentru tot credinciosul care participă şi se împărtăşeşte. Însă cu mult timp
înaintea sa, Sf. Maxim dădea expresie acestui adevăr într-o pagină ce s-ar cuveni
recitită cu atenţie. Referindu-se la modul în care s-a petrecut prin neascultare căderea
lui Adam, zice:
,,Fiindcă dacă ar fi ascultat [„.} şi s-ar fi hrănit din pomul vieţii, nu ar fi
lepădat nemurirea ce i s-a dat, ci ar fi păstrat-o necontenit prin împărtăşirea de
viaţă, odată ce orice viaţă se susţine printr-o hrană proprie şi corespunzătoare.
Iar hrana vieţii aceleia fericite este Pâinea ce s-a pogorât din cer şi a dat viaţă
lumii, cum Însuşi Cuvântul cel nemincinos a spus despre Sine în Evanghelii.
Nevrând primul om să se hrănească cu aceasta, pe drept cuvânt a căzut din viaţa
dumnezeiască şi a dobândit o alta, născătoare de moarte, prin care îmbră
cându-se în forma dobitocească şi întunecându-şi frumuseţea negrăită a celei
dumnezeieşti, a predat toată firea morţii spre mâncare. Prin aceasta, moartea
trăieşte în cursul acestei întregi distanţe temporale, făcându-ne pe noi mâncare
ei înseşi, iar noi nu mai trăim niciodată în cursul ei, fiind neîncetat mâncaţi de ea
prin corupere." (Ambigua I OI 42 - în numerotarea P. Stăniloae din PSB 80, de unde
voi cita în continuare - p. 155-156; subl. mea)
Aşadar, înţelegem de ce „omul e ceea ce mănâncă", de vreme ce „orice viaţă
creată se susţine printr-o hrană proprie şi corespunzătoare". Hrana este tocmai expresia
creaturalităţii noastre, a dependenţei de un izvor al vieţii care nu se află în noi înşine.
Ceea ce ne spune aici Sf. Maxim este că destinul nostru atârnă de această hrană, de
identificarea izvorului vieţii, fie în Creatorul ei - având astfel acces atât la veşnicia
vieţii, cât şi lafericirea ei-, fie cum s-a şi petrecut, în firea văzută, dar care nu are nici
ea viaţă în sine, cu urmarea că Adam, şi noi în el, „şi-a schimbat viaţa după asemănarea
fructului, făcându-şi moartea vie în toată vremea petrecerii de aici", cum putem citi în
acelaşi loc puţin mai sus. Să observăm felul în care Sf. Maxim schimbă subtil raportul
dintre cel ce mănâncă şi ceea ce este mâncat: refuzând Pâinea vieţii, omul se face el
pâine sau hrană morţii, adică aduce şi susţine în existenţă ceea ce nu este conform
planului creator al lui Dumnezeu. Ne putem întreba: ce am obţine dacă am schimba

acest raport şi în cazul, ipotetic, că Adam ar fi mâncat Pâinea vieţii. Cine l-ar fi mâncat
atunci pe om? Aflăm un răspuns nu prea departe, în Ambigua 46, unde Mântuitorul
Hristos e numit „Soare al dreptăţii", ca „Cel ce umple toate de lumina veşnică prin
nelipsitele trimiteri ale bunătăţii şi face, pe cei ce-şi lărgesc porii lor mintali spre primirea
razei celei fericite, copţi şi buni de mâncare lui Dumnezeu şi Tatăl" (122, p. 304).
Deşi la prima vedere îndrăzneaţă, schimbarea de perspectivă nu este gratuită: e
vorba de a înţelege cine cui îi este hrană, sau cine pe cine asimilează, întrucât, după o
definiţie elementară, viaţa nu e altceva decât o sinteză prin asimilare (sau metabolism)
a unor nivele de existenţă inferioare în unul superior. Poate omul să-l mănânce pe
Dumnezeu şi, dacă Îl mănâncă, este omul asimilat cumva în Dumnezeu? Ce înseamnă
aceasta? Constatarea că viaţa omului nu este niciodată un dat, o realitate statică, ci,
prin însăşi definiţia naturii sale, este ceea ce devine prin asumarea şi mişcarea liberă a
potenţialităţii aflate în natura sa, e aici esenţială. Făcând aluzie la imaginea paulină de
la I Cor. 6, Sf. Maxim formulează caracterul dinamic, fie ascendent, fie descendent -
în raport cu poziţia mediană a omului în univers, la interfaţa între lumea inteligibilă şi
cea sensibilă -, al existenţei noastre, spunând că omul „era liber fie să se lipească de
Domnul şi să se facă un duh cu El, fie să se lipească de desfrânată şi să se facă un
trup ce ea, deci el fiind amăgit a ales lucrul din urmă şi s-a înstrăinat de bunăvoie de
scopul dumnezeiesc şi fericit şi în loc să fie dumnezeu prin har a preferat să se facă
cu voia pământ" (Amb. 7j, p. 94, sub!. mea).
Alegerea tragică a protopărintelui a generat modul de viaţă muritor sau moartea
ca proces al vieţii care coboară tot mai aproape de marginea nefiinţei. Felul în care Sf.
Maxim înţelege moartea nu doar ca un eveniment la capătul vieţii, ci ca un proces şi ca
o condiţie a ei, este extrem de important pentru antropologia ortodoxă, în general, şi
pentru lămurirea principiului „omul este ceea ce mănâncă", şi vom zăbovi mai atent
asupra lui.
O primă observaţie aici e că omul nu moare oricum - de pildă, nu dispare
instantaneu în neant. Moartea e manifestarea unei implicaţii actualizate de neascultarea
lui Adam, dar care se află ca posibilitate în planul Providenţei, desigur nu prin bună
voinţă, ci prin îngăduinţă pedagogică. „Corupându-se mai întâi libera alegere a
raţiunii naturale a lui Adam, a corupt împreună cu ea şi firea, care a pierdut
harul nepătimirii şi aşa s-a ivit păcatul. („.) Căci două păcate s-au ivit în
protopărinte, prin călcarea poruncii dumnezeieşti: unul vrednic de osândă şi
unul care nu poate fi osândit, având drept cauză pe cel vrednic de osândă. Cel
dintâi este al hotărârii libere, care a lepădat binele cu voia, iar al doilea al firii,
care a lepădat fără voie, din pricina hotărârii libere, nemurirea" (Răspunsuri
către Talasie - prescurtat mai jos QT - 42, Filocalia 3, p. 146). „ Căci există o regulă
58 Tibiscum - XI
şi o lege a Providenţei aşezată în făpturi, potrivit căreia cei ce s-au arătat

nerecunoscători pentru bunurile primite, sunt povăţuiţi spre recunoştinţă prin
cele potrivnice, trebuind să facă experienţa celor contrare ca să cunoască puterea
dumnezeiască care le-a dăruit bunurile ... " (QT 52, p. 219). Deci, moartea are
sensul experienţei celor contrare vieţii, cu scopul de a fi aduşi la conştiinţa căderii şi la
stârnirea dorinţei de restaurare.
În al doilea rând, conţinutul concret al experienţei morţii este conform constituţiei
duble, inteligibilă şi sensibilă, a naturii noastre: descompunere a trupului compus, în
măsura descompunerii alimentelor care îl hrănesc de aici înainte (cf. A 15 5) şi suferinţa
morală a sufletului înlănţuit în dialectica inexorabilă a căutării neîncetate a plăcerii
necuvenite şi a evitării cu orice preţ a durerii cuvenite, durere apărută conform legii
providenţiale aflate în făpturi (QT Prolog). Suferinţa e experienţa nestatorniciei şi
inconsistenţei lumii separate de Creatorul ei, faţă de care omul devine însă extrem de
dependent tocmai prin voinţa de a experimenta „cele ale lui Dumnezeu fără Dumnezeu,
înainte de Dumnezeu şi după Dumnezeu" (Amb., p. 155). Ignorarea Izvorului Vieţii
produce în noi acea viaţă care mai rămâne posibilă după ce alimentarea la acel Izvor a
încetat: viaţa ca supravieţuire biologică, dependentă de puţina capacitate vitală aflată
în dimensiunea sensibilă a făpturilor. Ceea ce caracterizează noul regim al existenţei
după cădere este caracterul pătimitor al firii (to patheton, cum îl numeşte Sf. Max.im),
adică necesităţile sub dublul lor conţinut, de nevoi trupeşti naturale (în sensul căderii
firii) şi de stări şi mişcări sufleteşti corespunzătoare, numite afecte (ta pathe, spre
deosebire de ta pathemata, care sunt patimile păcătoase propriu-zise). Acestea sunt
mişcări ale facultăţilor sufleteşti ale dorinţei şi iuţimii, care nu mai funcţionează acum
urmând minţii (facultatea raţională) în mişcarea de cunoaştere, dorire şi angajare spre
unirea cu Dumnezeu, ci trăgând mintea în mişcarea de cunoaştere, dorire şi angajare
spre tot ceea ce poate conserva şi promova supravieţuirea (QT Prolog).
Deşi nu dezvoltă pe larg o teorie a afectelor, Sf. Maxim ne dă suficiente indicaţii
pentru a înţelege ce rol le atribuie în „arta supravieţuirii". De pildă, în QT 43 ne arată
cunoaşterea senzorială ca „mijloc de discernământ în slujba conservării trupului" (p.
151). Un pasaj mai detaliat aflăm în QT 55, unde interpretează alegoric copii şi femeile
despre care Scriptura spune că au ieşit împreună cu Zorobabel din Babilon astfel:
„Copii sunt poate gândurile la afectele fireşti nevinovate şi independente
de voia noastră, iar femeile, fie cugetările, fie poftele şi plăcerile naturale care
nu aduc nici o osândă celor ce le au, fiind urmarea necesară a poftirii naturale.
Pentru că hrana cea mai simplă ne produce o plăcere naturală, chiar dacă nu
voim, întrucât ne satisface trebuinţa de mai înainte. La fel, băutura, prin faptul
că potoleşte neplăcerea setei, sau somnul, prin faptul că reînnoieşte puterea
cheltuită prin veghere. De asemenea toate celelalte funcţiuni ale firii noastre,
care sunt pe de-o parte necesare pentru susţinerea ei, iar pe de alta folositoare
celor ce se sârguiesc pentru dobândirea virtuţii" (p. 260).
Putem înţelege cum foamea şi plăcerea naturală a satisfacerii nevoii de a mânca
delimitează o zonă psiho-somatică în cadrul căreia supravieţuirea e posibilă; tot astfel
în cazul tuturor simţurilor şi facultăţilor firii legate de acestea. Numai că dacă această
stricăciune a firii ce se exprimă prin necesităţi şi afecte - ca şi consecinţă involuntară
a păcatului voluntar al lui Adam şi care se transmite ereditar, prin şirul naşterilor, la toţi
urmaşii săi - este ca atare nevinovată, ea constituie totodată şi terenul propice dezvoltării
inevitabile a stricăciunilor vinovate, adică a patimilor propriu-zise, contrare firii şi
reproşabile (păcatele). <Notă: afectele sunt conforme firii în două sensuri corelate: ca
manifestări involuntare ale legii providenţiale din făpturi şi ca expresie în condiţiile
căderii a dorinţei inerente de viaţă a făpturilor, deci şi a omului - erosul; contrar firii se
referă la pervertirea şi a acestor afecte în căutarea unor plăceri peste trebuinţele firii,
căutare care deschide larg porţile sufletului lucrării dezbinătoare şi urâtoare de oameni
a diavolului> Fie prin atacul demonic, fie în lipsa lui, deprinderea păcătoasă a voii
noastre face din neputinţa firii o materie a păcatului, spune Sf. Maxim (Amb. 4, p. 53).
În QT 49 putem citi o explicare mai amplă a vulnerabilităţii reprezentate de caracterul
pătimitor şi de necesitatea satisfacerii trebuinţelor naturale prin intermediul cunoaşterii
senzoriale. După Sf. Maxim, aşadar, caracterul pătimitor şi dialectica plăcere-durere
asociată au un caracter profund ambivalent. Să ne reamintim de omul „păzit închis" în
regimul Legii, deci al existenţei înainte de Hristos, de care vorbea şi Sf. Ap. Pavel
(Gal. 3, 23). Păzit în supravieţuire, dar închis pentru că nu se poate elibera de moarte,
a cărei frică îl ţine în robie toată viaţa (Evr. 2, 15) şi care îl expune lucrării diavolului ce
îl târâse prin patimile plăcerii şi ale durerii, supunându-i astfel voinţa într-o adevărată
lege a păcatului. Cum poate fi atunci posibilă izbăvirea dacă grija de-a supravieţui
cultivă moartea atât ca stricăciune a firii, cât şi ca stricăciune a voinţei, care se presupune
şi se nasc una pe alta?
Răspunsul pe care îl dă Sf. Maxim este una dintre cele mai importante contribuţii
ale sale la afirmarea şi păstrarea adevărului mântuitor şi îndumnezeitor al Înomenirii
Cuvântului. Singurul lucru pe care îl vom reţine însă aici din grandioasa hristologie
cosmică şi istorică, diofizită şi diotelită, a Sf. Maxim, este asumarea voluntară de către
Mântuitorul a caracterului pătimitor în toată deplinătatea lui, pentru a ne elibera, rând
pe rând, de puterile demonice, de stricăciunea ireproşabilă a firii şi de moartea ei:
,,Luând deci Domnul osânda acestora, a păcatului meu ales liber, adică pătimirea,
stricăciunea şi moartea cea după fire, s-a facut pentru mine păcat, prin pătimire,
moarte şi stricăciune, îmbrăcând de bună voie prin fire osânda mea, El care nu
era osândit după voia liberă. Aceasta a facut-o ca să osândească păcatul şi
osânda mea din voie şi din fire, scoţând în acelaşi timp din fire păcatul, pătimirea,
60 Tibiscum - XI
stricăciunea şi moartea. "(QT 42, p. 148). Astfel Mântuitorul taie omului o cale nouă
către Dumnezeu, care pentru a trece din rai în cer şi de acolo în îmbrăţişarea Făcătorului,
are a trece mai întâi prin adâncul mării, adică prin experienţa asumării conştiente a
morţii; este o cale ce face posibilă şi pretinde depăşirea caracterului pătimitor al firii
căzute.
Moartea Domnului Hristos, şi moartea celor botezaţi în El, nu mai e plata păcatului,
ci osândirea păcatului, care face trecerea mistică la viaţa dumnezeiască şi veşnică, aşa
cum ne învaţă Sf. Maxim în minunatul Răspuns 61 către Talasie. Răsturnarea sensului
morţii priveşte nu numai moartea ca eveniment final, ci moartea în întregimea ei, ca
proces. Omorârea morţii în viaţă este biruinţa asupra caracterului pătimitor prin
nepătimire, care nu este dispariţia pur şi simplu a afectelor, ci depăşirea lor prin exerciţiul
necontenit al voinţei - implicând deci toate facultăţile, intelect, dorinţă şi iuţime - care
se orientează stabil spre unirea necondiţionată cu Dumnezeu.
În continuarea fragmentului despre căderea lui Adam cu care am început excursul
nostru, Sf. Maxim ne arată conţinutul despătimirii ce duce la nepătimire: ,Ji fiindcă
lepădarea vieţii nu se face foră moarte, (sfinţii) au socotit drept moarte a morţii
renunţarea la iubirea trupească (de sine: philautia), prin care s-a facut întrarea
morţii în viaţă. Prin această renunţare au voit ca, pricinuind o moarte morţii, să
înceteze a trăi morţii, murind moartea cinstită înaintea Domnului (cinstită este
înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui!), moartea adevărată a morţii, care pe
de-o parte strică stricăciunea, iar pe de alta deschide în cei vrednici intrarea
vieţii fericite şi nestricăciunii. (. .. ) Căci luptându-se vitejeşte cu lumea şi cu trupul
şi cu răscoalele din ele şi scuturându-se de amăgirea provenită din amândouă,
datorită împletirii simţurilor cu cele sensibile şi-au păzit nerobită demnitatea
sufletului. ( ...) Căci aceasta este lege dumnezeiască sădită în cei ce s-au hotărât
să îmbrăţişeze cu precădere viaţa demnă de fiinţele raţionale, viaţa care imită
prin îndestulare cu puţin lipsa de trebuinţă şi de griji a îngerilor" (Amb. l 0/43, p.
156-157).
Această asumare şi biruinţă a morţii nu doar ca eveniment, ci şi ca proces, de
către Mântuitorul, reprezintă cadrul teandric şi al Sfintei Liturghii şi al întregii vieţi
duhovniceşti şi ascetice. Am spus teandrice, nu hristologice, pentru a sublinia că
iconomia Întrupării nu are semnificaţie rară participarea noastră. Aşa cum obişnuieşte
să spună Sf. Maxim, „Cuvântul lui Dumnezeu şi Dumnezeu vrea să lucreze pururi
şi în toţi taina întrupării Sale. "(Amb. 7f, p. 87). Dacă acest principiu axial al teologiei
sale şi al întregii teologii patristice e pe bună dreptate subliniat cu cea mai mare atenţie
de tâlcuitorii maximieni, un anumit aspect al ei este oarecum mai puţin evidenţiat, şi
tocmai pentru surprinderea acestuia am parcurs tot acest drum ce pare că ne-a îndepărtat
cu totul de subiectul anunţat. Este vorba de principiul acomodării Mântuitorului Hristos,
sau a tainei întrupării Sale, la nivelul duhovnicesc al fiecărui credincios. Aplicând

Domnului expresia paulină „m-am făcut tuturor toate ca, în orice chip, să-i mântuiesc
pe unii" (1Cor.9, 22), Sf. Maxim afirmă: „Dacă Cuvântul lui Dumnezeu «s-a răstignit
pentru noi din neputinţă şi s-a ridicat din puterea lui Dumnezeu» (II Cor. 13, 4),
vădit este că o face şi o pătimeşte aceasta pentru noi pururea, ca Unul ce se face
tuturor toate, ca pe toţi să-i mântuiască (. „) El (Apostolul Pavel) spune prin acestea
că Cuvântul lui Dumnezeu se face fiecăruia după măsura puterii lui. Astfel, se
răstigneşte în cei care încep viaţa de evlavie prin fapte, pironind prin frica de
Dumnezeu lucrările pătimaşe ale lor; şi învie şi se înalţă la ceruri în cei ce au
dezbrăcat întreg omul vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, şi au îmbrăcat
pe întreg cel nou, pe cel ce se zideşte prin Duhul după chipul lui Dumnezeu ... "
(Capete Gnostice, Filocalia 2, II. 27, p. 176).
În altă parte explică această acomodare vorbind despre prezenţa lui Hristos în
porunci (Capete Gnostice, II. 71, p. 193), sau prin faptul că Însuşi Domnului Iisus
Hristos este fiinţa virtuţilor (Amb. 7f, p. 85), şi anume o prezenţă ce se descoperă ca
realitate şi putere pe măsura lucrării pe care o angajează împlini torul poruncilor. Aceasta
se poate înţelege în sensul în care, prin împlinirea poruncilor, Mântuitorul actualizează
în viaţa noastră ceea ce s-a imprimat în Sine ca om prin ceea ce a săvârşit pentru noi.
El a gustat experienţa umană astfel încât, la împlinirea activităţii sale, când „a venit
ceasul" morţii-învierii, umanitatea Sa poartă imprimată în ea înaintea Tatălui experienţa
umanului în toate profunzimile ei, pe care ne-o comunică Domnul în Duhul Sfânt, în
chip sacramental şi ascetic, tuturor celor ce ne altoim pe umanitatea Lui.
Sfintele taine comunică credincioşilor care se împărtăşesc de ele acea experienţă
a umanităţii Domnului, corespunzătoare nivelului lor duhovnicesc, exprimat în măsura
în care se angajează în împlinirea poruncilor. Dar ce putem înţelege în această privinţă
despre Sfânta Euharistie, ca să ajungem chiar în miezul ternei noastre? Trebuie să
luăm aminte la expresia „pătimeşte aceasta pentru noi pururea", care mai revine o
dată în scrierile Sf. Maxim, tocmai în momentul în care explică, în Mystagogia, roadele
comuniunii euharistice. Cu riscul de a obosi prin mulţimea citatelor, acest fragment
merită citat integral:
„Nici un mijloc nu ne duce atât de uşor la dreptate, sau la îndumnezeire, ca
să zic aşa, la apropierea de Dumnezeu, ca mila arătată din adâncul sufletului şi
cu plăcere celor lipsiţi. Dacă Cuvântul arată ca dumnezeu pe cel ce bine pătimeşte,
lipsit fiind, căci zice: «Întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai mei mai mici,
Mie Mi-aţi făcut», iar Cel ce grăieşte aşa e Dumnezeu (Mt. 25, 40), cu atât mai
mult îl va arăta pe cel ce poate să facă bine, şi face, ca fiind cu adevărat dumnezeu
după har şi participare, ca unul ce şi-a însuşit prin bună imitare lucrarea şi
însuşirea binefăcătoare a Aceluia. Şi dacă e dumnezeu săracul, pentru coborârea
62 Tibiscum-XI
lui Dumnezeu care S-a făcut sărac de dragul nostru şi a luat asupra Sa, prin
împreună-pătimire, patimile fiecăruia, şi până la sfârşitul lumii pătimeşte mistic
pururi pentru bunătatea Sa, după analogia (pe măsura, n. mea) cu patimile
fiecăruia, vădit este că va fi pe drept cuvânt şi mai mult dumnezeu cel ce
tămăduieşte prin sine, imitând pe Dumnezeu, patimile celor ce pătimesc, din iubire
faţă de oameni, şi se înfăţişează ca având aceeaşi putere a dragostei ca
Dumnezeu, după analogia providenţei Lui mântuitoare. " (p. 45-46).
Trebuie să îndrăznim să luăm cuvintele Sf. Maxim în sensul cel mai realist. Şi
după Învierea Sa Mântuitorul pătimeşte, sau mai precis se află în stare de jertfă deplină
a umanităţii sale, proaduse de El însuşi ca Fiu şi Dumnezeu Sieşi ca Dumnezeu şi
Tatălui împreună şi Duhului Sfănt, după teologia euharistică exprimată în cuvintele
rugăciunii Heruvicului: „Tu eşti Cel ce aduci şi Cel ce te aduci, şi Cel ce primeşti şi Cel
ce te împarţi". Aceasta înseamnă depăşirea desăvârşită a caracterului pătimitor al firii
căzute, dar şi actualizarea permanentă şi în toţi, voluntară şi mântuitoare, a asumării
afectelor umanităţii Sale, ca asumare a afectelor şi neputinţelor noastre, ale celor ce ne
unim cu El, deoarece pentru aceasta S-a întrupat, făcând voia Tatălui, adică mântuirea
noastră, iar voia Tatălui este însăşi mâncarea şi însăşi băutura Sa (cf. In. 4, 34). Merită
citate aici două foarte frumoase tâlcuri la pasaje euharistice din Sfintele Evanghelii din
partea netradusă în Fi/oca/ia 2 a scrierii „Întrebări, nedumeririi şi răspunsuri". întrebat
despre sensul cuvintelor Domnului despre băutura din rodul cel nou al viţei de la Mt.
26, 29, Sf. Maxim răspunde:
,,Întrucât mâncare şi băutură a lui Dumnezeu este mântuirea noastră după
cum este scris, iar pe aceasta a împlinit-o Domnul prin iconomia cea după trup şi
scopul mântuitor cu privire la noi, Însuşi conducându-l spre capăt prin învăţătura
şi puterea Sa, şi i-a făcut pe ai Săi ucenici să se înalţe peste simţire, nu mai beau,
zice, din rodul viţei, adică din mântuirea iconomisită prin convieţuirea Sa între
oameni. Ci îl voi bea nou în veacul ce va să vină, adică reînnoit prin Duhul Sfânt
şi prin harul dumnezeiesc, desăvârşindu-i pe cei vrednici prin împărtăşirea
extatică şi îmbătătoare a bunurilor".
Iar întrebat ce semnifică peştele pe care Domnul l-a prăjit pe cărbuni, de la Ioan
21, răspunde astfel:
„Peştele arată firea omenească care înoată în confuzia patimilor, pe care
Domnul, prin negrăitaiubire de oameni, descinzând în marea vieţii, a tras-o cu
lăcomie afară şi a prăjit-o în focul Duhului Sfânt şi a zvântat toată lipiciunea
patimilor, a fă.cut mâncare Sieşi cât şi apostoli/or. Căci veşnic flămânzeşte
Cuvântul după mântuirea noastră, împreună cu cei ce Îi urmează Lui: care, după
imitarea Lui, au primit şi a muri pentru mântuirea noastră''.
Acesta este sensul în care se poate şi, cred, se cuvine să înţelegem ce înseamnă
a mânca pentru a fi mâncaţi de Hristos. Înseamnă a fi asimilaţi în continuitatea

actului Întrupării sale, în ofranda dăruirii Sale de Sine, căci numai în acest sens gustăm
biruinţa asupra firii căzute, asupra necesităţilor şi afectelor, care ne face nepătimitori
- ajungând să trăim în trup în viaţă îngerească - şi în acelaşi timp şi în aceeaşi
măsură compătimitorl Dacă murim morţii care ne separă de Dumnezeu, prin faptul
că ne lăsăm asimilaţi în Dumnezeu care S-a întrupat şi pătimeşte pururi pentru toţi
până la sf'arşitul veacului, murim astfel şi morţii care ne separă de ceilalţi. Să ne reamintim
pasajul din QT 55 citat mai sus şi care vorbea de funcţiunile pătimitoare ale firii noastre
„care sunt pe de-o parte necesare pentru susţinerea ei, iar pe de alta folositoare
celor ce se sârguiesc pentru dobândirea virtuţii". Folosul afectelor pomenit aici
este atât unul individual, privitor la cadrul nevoinţelor ascetice, cât şi comunitar, căci
învăţăm din preocuparea pentru viaţa noastră afecţiunea faţă de ceilalţi, căci trebuinţele
lor strigă după iubirea noastră. Dacă pâinea şi vinul sunt materii euharistice pentru că
semnifică prin excelenţă toate cele ce susţin viaţa noastră, iar ofranda de pâine şi vin
este expresia oferirii de „noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră", atunci Mântuitorul
Hristos nu asumă spre prefacere decât pâinea care, în acelaşi timp şi în aceeaşi măsură,
se frânge pentru cei aflaţi în nevoi, şi vinul care se varsă şi peste rănile celor aflaţi în
suferinţă.
Întreaga Tradiţie patristică afirmă într-un glas că Euharistia şi milostenia sunt
două feţe inseparabile ale unicei realităţi a iubirii înomenitoare şi îndumnezeitoare. Aşadar,
milostenia - nu doar în sens restrâns, ca milă trupească, dar şi în acest sens, cum ne
confirmă din plin epistolele Sf. Maxim - nu e o chestiune facultativă ci e coextensivă
împărtăşirii euharistice, aşa încât putem formula şi aici un principiu de tip tantum-
quantum: atât de mult ne împărtăşim de Hristos, pe cât de mult suntem asimilaţi, de
bună voie, în El, sau, mai exact, în trupul Său agonic, care e lumea întreagă ce suferă,
inclusiv cea din afara trupului Său eclesial. Atâta vreme cât Trupul Său eclesial şi
eshatologic nu e desăvârşit (cf. Efes. 1, 23), Domnul Hristos flămânzeşte şi însetează.
Hrana Sa este asimilarea noastră, iar hrana noastră cea autentică este asimilarea Pâinii
vieţii care s-a pogorât din cer pentru viaţa lumii.
MORAL MEANINGS OF THE EUCHARISTIC MEAL ACCORDING

TO A ST. MAXIM THE CONFESSOR'S READING
Summary
The issue remembers us that Dumitru Stăniloae revealed that we make as gift
for the Eucharistic Christ not only aur extrabread or wine, but al! aur life and works. It
was by the middle of the 6th decade of the 20 1h c. when D. Stăniloae settled such a
64 Tibiscwn - XI
meaning within the interconfessional advance of that time and the patristic features,
and he tried to give an answer from "the old and the new" revealing on the Fathers'
works. He chose for his settlement the patristic teaching of St. Maxim the Confessor
whose Christ-centred theology was his master guide.
The present issue resets a certain aspect which was inevitably receded in order
to reveal some important implications in the elaboration of so a necessary social-
Orthodox ethic.
The whole patristic tradition unanimously settled that Eucharistia and the Charity
are two inseparable faces of the unique reality of the "inhumaniting and in-Goding"
Iove. We share Christ as more as we are voluntarly assimilated to Him or, more exactly,
in His agonic Body which is not but the whole suffering world, including the world out
of His eclesial Body. As long as His eclesial and escatologica! Body is unperfect,
Christ the Lord is hungry and thirsty. His mea) consists in assimilating us, and our
authentic mea) consists in the life Bread assimilating, that Iife Bread which descended
from Heaven for the world life.
PÂINEA, GRÂUL ŞI RÂŞNITUL SACRU ÎN NEOLITIC

Misterul naşterii, morţii şi renaşterii (Eliade 1981, 42)
Gh. Lazarovici
Timpul este circular, el face parte dintr-un ciclu cosmic, o spunea Mircea Eliade
manifestat prin ciclul naştere, viaţă, moarte, renaştere (Eliade 1981, 43; 1990, p. 43 ),.
O serie de obiceiuri, legate de gândirea de peste timp, ne obligă a privi cu această
optică o serie de expresii, mituri transmise prin cele mai variate forme, prin viu grai sau
simboluri (mitograme). O serie de obiceiuri, rituri şi ritualuri au păstrat o parte din
elementele unor vechi gândiri. Tema ritualurilor agricole este extrem de vastă, de aceea
vom puncta o serie de idei, legate de exemple arheologice, rezultate din cercetările
noastre. Neoliticul abstractizează unele idei pe care le pune în semne, la început pe
obiectele de cult, mai apoi pe ceramică. La finele neoliticului sau la începuturile
Fig. 1. Parţa, Sanctuarul 2, vedere spre masa-altar C, cu vasul pentru spice,

râşniţa de zdrobit, cupa de oferit făina soarelui şi lunii
66 Tibiscum - XI
chalcoliticului, vreme la care în Mesopotamia

şi Egipt apăreau primele scrieri, creşte numărul
de mesaje „scrise" din Balcani şi nu
întâmplător.
În unele dintre studiile noastre de
etnoreligie (renaştere - regenerare/reîntrupare;
2vasc ochiul, sanctuarele de la Parţa) am pornit la
prezentarea diferitelor variante pe care o idee
le are în dicţionarul de simboluri al lui J. Che-
valier şi Alain Gheebrant.
Fig. 2. Parţa, Sanctuarul 2, peretele de

vest, detaliu
Anumite definiţii sau precizări sunt
necesare cu scopul de a dezvolta cunoaşterea,
mai ales cea luciferică, cum a demonstrat foarte
clar Lucian Blaga, cunoaştere ce necesită trei planuri de revelare: 1) al sensibilităţii
revelatoare; 2) al imaginaţiei înţelegătoare; 3) al înţelegerii conceptuale (Blaga
1993, p. 121). În exemplele noastre încercăm a aborda prin exemple arheologice,
legate toate de misterele deschise, de misterele sacrului, tema fiind sacrificiul
seminţei, sacrificiului plantei, oferirea ei divinităţii, mulţumirile aduse divinităţilor
şi ritualurile legate de acestea.
RÂŞNITUL CULTIC
A râşni verb tranzitiv cu sensurile: 1 a măcina cu râşniţa; figurativ a fărâma,
a zdrobi ; regionalism: a mistui, a digera. De aici numeroase expresii: "a ajunge
de la moară la râşniţă" (din situaţie bună la rea, a scăpăta; generalizând un proces
de involuţie); "a-i umbla gura ca o râşniţă" (a nu mai tăcea), a "pune copilul în
coşul morii să-i meargă gura" sau să fie vorbăreaţă, mai ales la fete, obicei din
satul Milcoveni, Banat.
Râşnitul este o operaţie firească prin care sămânţa este transformată din corp
viu, în stare să regenereze, să renască planta din care s-a născut, în substanţă consumabilă
necesară hranei de toate zilele. Prin operaţia de râşnit, primordială în viaţa comunităţilor
neolitice, omul distruge practic proprietatea de regenerare a plantei, întrerupând un
ciclu de regenerare, de renaştere, motiv pentru care el face unele ritualuri legate de
râşnit. Ca şi în cazul vânătorilor, agricultorii practică o serie de rituri şi ritualuri magico-
religioase păstrate sau ascunse în mituri şi în unele ritualuri de mai târziu.
Râşnitul este un ritual de trecere de la viaţă (sămânţa cu puteri germina-
tive) la moarte pentru a trece în hrană şi deci în corpul omului. Râşniţa şi omul
puteri ale vieţii (generare-regenerare) prin zdrobire de aceea sunt necesare o serie de
ritualuri pentru a nu atrage mânia divinităţii, mai precis a divinităţilor, practici vechi,
unele cunoscute din paleolitic, legate de vânătoare.
' f
Fig. 3. Sanctuarul 2, niv. 2-3 vasul cu spice Fig. 4. Sanctuarul 2, niv. 4 caseta pentru spice.
Riturile şi ritualurile magico - religioase legate de miturile cerealiculturii sunt

numeroase. Ele constau din mai multe ritualuri de trecere de la o stare la alta:
culegerea seminţelor, secerarul, secera, seceratul cultic, zei cu seceră (ritualurile de
mulţumire, oferire, arderea rituală a corpului plantelor); selecţionarea seminţelor pentru
germinare, operaţii şi ritualuri de păstrare (cutiile de la Turdaş: Vlassa 1979; curăţirea
cerealelor de neghină (constatare de la Parţa: Monah F. 1994); seminţele de consum
(păstrare, casetele, râşnitul, râşnitul cultic, râşnitul în sanctuare; râşnitul în machetele
de sanctuare, râşniţele din morminte, râşniţe în formă de vulvă (Gura Baciului Vlassa
1972, mormântul 4, fig. 13/2-3).
68 Tibiscum - XI
Asasinatul primordial. Mircea Eliade punea în legătură cu asasinatul pri-

mordial o serie de ceremonii de pubertate, sacrificii de animale, canibalism,
ceremonii funerare etc. toate ritualuri de trecere de la o stare la alta (Eliade 1981,
39). La acestea am adăuga noi încă unul râşnitul cultic, deoarece sămânţa
germinativă moare, ea trece după râşnire ca hrană în corpul omului, amestecată
cu apă, uneori prin intermediul focului, ca şi în cazul lutului.
Râşnitul cultic apare la Parţa ca semnificaţie de bază, fundamentală fiind situată
pe peretele de vest al Sanctuarului 2 (fig. 1-4) (Lazarovici & 2001). Faptul că este pe
peretele de apus al sanctuarului trebuie pus în legătură, credem noi, cu ideea morţii
seminţei, apunerea puterii ei de germinare, încetării funcţiei de reproducere a seminţei.
Râşniţă asociată cu cultul craniului apare la Cîrcea (Nica 1976, p. 442).
Consumarea seminţei şi distrugerea ei prin râşnit se leagă, poate, de mitul
Hinuvelei (mit al vegeculturii, cum arătam mai sus) moartea ei este o moarte "creatoare"
ea continuă să fie astfel permanent în viaţa oamenilor şi chiar în moartea lor. Hrănite cu
plantele răsărite din corpul zeiţei omul se hrăneşte, în realitate, cu substanţa însăşi a
divinităţii spunea M. Eliade (Eliade 1981, 39).
Cele mai vechi dovezi de râşnit apar din natufian, în Palestina, unde au fost
descoperite seceri de piatră râşniţe şi pisălog (Eliade 1981, 33) ce serveau la râşnitul
seminţelor culese, iar nu produse.
EXEMPLE CU DEPUNERI
RITUALE SAU RITUALURI
LEGATE DE RÂŞNIŢĂ ŞI
RÂŞNITUL CULTIC
Râşniţe în sanctuare. În
Sanctuarul 2 de la Parţa (Lazarovici
& 2001, p. 281-283) (fig. 2-3), pe
faţada de apus sub o grupare de
obiecte marcând Soarele (orificiu în
peretele sanctuarului care lăsa să
pătrundă lumina), orificiul fiind
plasat în cornu Lunii (partenera
soarelui, partea feminină cu misterele
şi simbolurile nopţii).
Fig. 5 Sanctuarul de la Sabatinovka, cultura
Precucuteni 111 - Tripolie A.
Împreună, ele sunt un cuplu, iar prin aranjament un posibil calendar lunar,
precum şi împărţirea timpului serii (ritualurile de seară, măsurile de pa ză la
fortificaţie,aprinderea focurilor de veghe, stabilirea veghii la sanctuar, porţi etc.).
Se mai afla o cupă de chirpici adosată peretelui, iar pe un soclu adosat se afla o
râşniţă cu pat de lut. Scena fiind legată de râşnitul cultic din sanctuar şi oferirea
făinii divinităţilor Soare - Lună (Lazarovici & 2001, s.v. râşnitul cultic, p. 283,
292).
La Căscioarele, în sanctuar (L 1-1964) a fost descoperită o râşniţă şi alte trei
obiecte (Dumitrescu 1974, p. l 70-171, 474. 481; DEAVR 1980, p. 29). În groapa 2 de
la Cârcea a fost semnalată o râşniţă asociată unor coarne de taur (Nica 1976, p. 442).
La Gura Baciului, într-un mormânt de femeie (M6) a fost depusă o râşniţă şi un
"pisălog", iar din nivel I este o rîşniţă triunghiulară (creuzet la Vlassa în formă ele
vulvă)(Vlassa 1972, 22: 1972a, 191, 1976, 255 , fig. 52, 13/3: Lazarovici - Max im
1995, p. 185).
În sanctuarul de la Sabatinovka au fost descoperite in situ , 7 râşniţe
(GIMBUTAS 1984, 74, 25: 1991, 261,fig.7-59-a-b: Makkay 1971, 138, Monah 1997,
255 , 3-1). Numărul 7 este un număr sacrn (vezi mai jos la Balta Sărată , în cultura
Vinea BI). Mai numeroase sunt situaţiile privind machetele de sanctuare depuse în
morminte sau folosite în diferite ritualuri legate de prezenţa râşniţelor în sanctuare sau
machete de sanctuare, cum este cazul în Egiptul antic, la Rife (fig. 6) (Muller - Karpe
III.T 1974, pi. 123/ 1-16).
6 :~,n
1
.~
;.„~
,.. -
r·
~-..r'
7
( . . . : .· .
Fig. 6. Rife, Egipt, machete de sanctuare sau temple cu râşniţe
70 Tibiscwn - XI
Din studiul acestor machete sau din situaţiile din sanctuare se poate aprecia
importanţa râşnitului cultic din lumea antică, ritual legat de cultul fertilităţii, iar în
cazul Sanctuarului 2 de la Parţa fertilitatea şi aducerea de ofrande se leagă direct de
cultul Soarelui şi Lunii, personificate pe peretele de est, dar şi în alte construcţii (vezi
locuinţa 40 de la Parţa unde a fost descoperită o altă "lună" din lut situată pe unul din
pereţi: p. 281-283, 287).
Macheta de la Popudnja (fig. 7).

În macheta sanctuarului de la Popudnja, din eneolitic, cultura Cucuteni- Tripolje
CI, apare o scenă legată de ritualuri agricole (HIMMER 1933, fig.17: Monah 1997, p.
46, fig. 11/1:Gusevl995b, cat.33, fig.5/1: Lazarovici & 2001, I,l, fig. 202, p. 250). O
femeie în genunchi râşneşte pe sol, iar în spatele ei sunt trei vase de provizii. În partea
opusă intrării se află o deschidere rotundă în jurul căreia se află o bandă de semne sacre
(grupe de 4 V-uri ş.a.). Deşi redă o scenă gospodărească, prezenţa ei într-o machetă de
sanctuar, în care se află şi semne sacre asociate unei deschideri (Lună - Soare), dar şi o
vatră rituală în formă de cruce, marcând cele patru vânturi, patru semne astronomice
întăresc ideea unor ritualuri legate de râşnitul cultic (Lazarovici 1990-1991, fig. 8),
ritualuri practicate sau sugerate în sanctuare.
În alte machete de sanctuare, cum sunt cele de la Şuşkova, apar râşniţe sau femei
râşnind (Gusev, 1995b, cat 42, fig. 5/2: Monah 1997, p.46).
Fig. 7 Machetă de sanctuar, Popudnja Fig. 8 Depunere rituală de râşniţe,

Balta Sărată
Depunerile de râşniţe de la Balta Sărată (fig. 8). La Balta Sărată, într-o locuinţă
incendiată (locuinţa 18), din faza B 1 a culturii Vinca, sau găsit depuneri de 7 râşniţe
una cu faţa în sus, aflată in situ, şi alte 6 cu faţa în jos peste ea şi în vecinătatea ei, după
care au fost sparte ritual câteva vase (Lazarovici - Petrescu 2001). Este vorba, foarte
probabil de un ritual de abandonare a casei, produs cu prilejul decesului uneia din cele
7 bătrâne din sfat (referitor la numărul de 7 vezi depunerile din sanctuarele de la Isaia
şi Poduri din culturile Precucuteni - Cucuteni, unde apar mai multe serii de 7 idoli
feminini (Monah 1997, Cucuteni 197, 109, cat. 14a-d, Lazarovici & 2001, 289;
Ursulescu 2000, Lazarovici & 2001, 289; Lazarovici 2001, p. 61 referitor la numărul
sacru 7). Legat de nr. 7 sunt de amintit machete sanctuar de la Strelice şi Lengyel ce au
7 coloane sau 7 căpriori de casă (Milller-Karpe II 1968, K.at. 285:Taf. 208/34; Gimbutas
1991, 81, fig. 3-34), cifră ce trebuie urmărită, poate, şi în arhitectura neolitică.
Râşnitul cultic, cum lesne se poate observa din exemplele de mai sus, este un
ritual agricol important, practicat în epoca neo-eneolitică legat de cultul fertilităţii şi de
ofrandele care se aduc în sanctuare sau machete de sanctuare. El este asociat altor
culte agricole cum este cultul taurului, cultul bucraniului dar se leagă, în aceeaşi măsură
de numerologia sacră, în cazul nostru numărul 7.
La Gura Baciului, în nivelul I (Vlassa 1972, fig. 13/2, numit de Vlassa „creuzet")
apare o râşniţă în formă de vulvă (gresie roşcată, are formă triunghiulară, în cavitate o
proeminenţă clitoris-ul poate). Vlassa a numit-o „creuzet" folosind ghilimelele cu gândul,
poate, că se zdrobea ocru pentru vopseaua roşie pentru tatuaj. Transformarea ei în
vulvă poate fi intenţionată, fie ca urmare a folosirii pentru ascuţirea uneltelor de os
(roca este o gresie potrivită pentru aceste operaţii). În toate cazurile alegerea rocii
(roz) şi a formei, modelarea cavităţii, refolosirea arată o intenţie clară, nu o întâmplare,
motiv pentu care am insistat. O socotim piesă de ritual legată de zdrobirea cultică a
seminţei. Legătura sămânţă- vulvă, element al ciclului vieţii, nu trebuie demonstrată,
ca de altfel nici noţiunea de de timp circular.
PÂINEA SACRĂ
Descoperirea unor modele de „pâine", din lut, la Ohaba Mâtnic (Groza 1976),
Vinea (Vasic 1936, 43, nr. 1253, pl. XXXIII, fig. 70-72), Vrfac-At (Jovanovici 1981,
134: Makkay 1990; R. Ra8aijski are o publicaţie, inf. amabile FI. Draşovean)
Fig. 9 „PIJini" de lut dintr-un complex de cult din Grecia de nord, cltalco/itic
72 Tibiscum - XI
(fig. 5-7) şi altele, este un alt exemplu privind existenţa unui ritual agrar legat de
cultul fertilităţii dar şi de invocarea bunăvoinţei divinităţilor.
Modele de „pâini" din Grecia de nord. Într-un complex de cult, format din
47 de piese, din care idoli (16 zeiţe), altare, taburete sau socluri de lut, coloane,
altare sau măsuţe de cult, făşii de lut răsucite (sugerînd poate o idee legată mesaj,
papirus ?) au fost descoperite şi 12 pâini, unele decorate altele nu (fig. 9) (vezi:
Jdo/e, Mainz 1985, p. 65-66 şi figurile; Gimbutas 1982, p. 67). Acestea sunt pâini
de formă rotundă, iar decorul lor nu are un caracter sacru, poate are alte semnificaţii.
„Pâini" din cultura Vinca. Despre pâini sau machete de pâini sunt
numeroase informaţii arheologice. Cele mai interesante şi timpurii sunt cele din
cultura Vinca, de la Banjica (Gimbutas 1991, fig. 6-12), urmate de cele din faza
C a culturii Vinea, de la Vrsac - Potporani (deşi în staţiune sunt şi descoperiri
mai timpurii, de fază Vinea B 1), orizont care marchează noi migraţii sudice, urmate
ca timp de cele din Grecia de nord, dintr-un complex fără loc de descoperire.
Nu trebuiesc uitate machetele de cuptoare din culturile Cucuteni Tripolje (Cemys
1982) sau din Bulgaria, tot eneolitice (Nikolov, Arh 33, 1990, 2-3, p. 32-38) (M.
Lazarovici 2002a) cu unele simboluri, semne ce se întâlnesc şi pe pâini.
Foarte probabil, sub influenţă balcanică sau direct din Anatolia, peste munţii
Caucaz, sunt şi unele modele de pâini, din Ucraina, în cultura Nipru - Doneţ, faze
evoluate (fig. 10) (Gimbutas 1991, 114, 3-77, 5000-4500 BC). Acestea au o serie de
semne cele mai multe cu rol sacru. Pe acestea apar şi unele tăieturi similare celor
actuale, menite a limita creşterea pâinii. Datele de radiocarbon le plasează la un nivel
mai timpuriu, aproximativ contemporane cu cele din Vinca B.
Ideea unor conexiuni balcanice sau direct, din Anatolia este determinată de faptul
că semnele sacre de pe aceste pâini se leagă de o iconografie balcanică, întâlnită pe
piesele de cult : idoli, capace de vase, vase, altare, pintadere sau plachete. Numărul
acestor obiecte credem că este mult mai mare, dar adesea, este greu de apreciat şi mulţi
arheologi au rezerve, mai ales dacă nu au elemente de decor.
FIGURE 3-77
Fig. 10 „Pâinile" din cultura Nipru - Doneţ (după M. Gimbutas)

Semnele de pe pâinile neolitice. Pâinile au pe ele semne şi simboluri cu

caracter magico-religios. Acestea le conferă caracterul sacru, pe de o parte, pe de
alta transmit un mesaj celui care le face. Faptul de a fi făcute în lut, a fi marcate cu
semne sacre este un act voit, cu rostul de a transmite mesaje, de a păstra aceste
mesaje, ştiindu-se că lutul ars este nepieritor. Pe de altă parte ele ţin de anume
canoane iconografice care reprezintă simboluri străvechi.
Fig. lJ "Pâi11e de lut" Ol1aba Mâtnic Fig. 12 "Pâine de lut" V.nea Fig. lJ Pita Kovai!evo
Fig. /4a "Pâi11e de lut" Vr.fac Potpora11j Fig. Ub "Plli11e de l11t" Vrfac Potpora11j Fig. 15 Pâi11e di11 c. Nipru - Do11eţ
În Orientul Apropiat, cum precizam mai sus, modele de pâini de lut apar la Abu
Hureira (Makk:ay 1984: 1990, l 8/2a-c) în Siria şi la Sesklo, în Grecia (Makkay
1984: 1990, 18/4). Aproape pe fiecare din acestea sunt semne sacre.
Din semnele întâlnite pe pâinile din cele câteva staţiuni, toate sunt semne
ale unei "scrieri sacre" (vezi M. Gimbutas 1991, capitol 8; J. Makkay 1990 şi
bibl. veche), multe din semne apar încă de la finele paleoliticului în peşteri (Graziosi
1996, 108, llf; şi pl. I-XXV), iar în neolitic semne sacre sunt întâlnite pe idoli,
altare, capace de vas cultic, ş.a. Nu este intenţia noastră a interpreta aceste semne,
dorim, aşa cum îl citam mai sus pe Lucian Blaga, să lăsăm loc imaginaţiei
înţelegătoare pentru o înţelegere conceptuală. Putem face acest lucru printr-o
înţelegere revelatoare urmărind în tabelele de mai jos, în coloane, semnele care
apar pe pâini, semne pe care le observăm şi pe alte obiecte de cult (altare, idoli,
pintadere, tăbliţe, vase de cult).
În imaginile de mai jos am prezentat o categorie de obiecte de cult altăraşe -
lămpi, idoli, capace de vase sau pintadere folosite la decoratul hainelor sau la tatuaje.
Pe fragmentul de la Ohaba Mâtnic (fig. 16-1) observăm în centru un desen unghiular,
o stilizare de vulvă inconjurată de alte 6 linii unghiulare, formând împreună cifra 7.
74 Tibiscum - XI
Asocierea nu o considerăm întîmplătoare, mai ales că s-a dorit ca prin arderea pâinii
mesajul să fie perpetuat. Mai, jos, pe un altar din cultura Lengyel (Banffy) apar 7
incizii in zig - zag (fig. 16.2), rară a fi doar întîmplător, fiind vorba de un obiect de
cult; unele folosesc motivul „M" (16-3,7), „V" (8, 12, 15-16, 19) sau ,,X" (16-4).
l ."V"-urile de la Ohaba M. 5. S sau Z de la Vinea 9. Kova~evo

13. spirale, romb V!Sac, At 17."W'' c. Nipru- Donct
1O. Lent,>yel, pe altar 14. c. Dudcşti

2. Lcngycl, pe altar Vinfa 6.Vinea 18.
7.Parţa 11.c. Vinea 15.Ttu·daş

3. Parţa 19. Freidorf, idol
4. Vinea 20. Grade§nica

8. Malta, Tarxien 12. Lepenski Vir 16. Vesto
Tabel 16. Modele de semne sacre pe diferite tipuri de obiecte
Este interesant de reţinut modul cum această pâine sacră, din lut, este asociată
tehnologiei de prelucrare a ceramicii, amestecul lutului sau pâinii cu apa şi coacerea
lor, ceace le dă alt statut. Făcută din lut împreunată cu focul a devenit "nepieritoare",
stare în care este "oferită" divinităţii, în concepţia lor. Cele mai timpurii exemple sunt
cele de la Abu Hureyra (Makkay 1984: 1990, 18/2b). Asocierea dintre lut şi foc este
una dintre concep~ile de bază ale preistoriei. Lutul şi apa sunt materia primordială,
pamânteană. Focul este de origine celestă, iar din împreunarea lor se nasc mai toate
lucrurile (vezi mitologia sumeriană Krammer 1962). Sămânţa sacră şi ritualuri de
sacralizare.
Caransebeş-2003 75
În Sanctuarul 2 de la Parţa, încăperea B, masa-altar C. În diferitele etape de

refacere a podelei altarului C de la Parţa (fig. 3) se păstrează locul pentru vasul de
provizii sau caseta cu sau pentru cereale (seminţe s-au găsit în toate crăpăturile celor 4
etape de refacere a podelei acelei masă-altar). La ultima refacere a podelei vasul de
provizii este înlocuit cu o casetă de lut, de cca. 50 cm (fig. 4; prevăzută cu o figurină
feminină cu mască acestea o redau, desigur, pe Marea Zeiţă Mamă), casetă potrivită
pentru depunerea şi păstrarea firelor de grâu cu spice la "sfinţit". Acesta este, poate,
grâul pentru semănat, păstrat o perioadă de timp în sanctuar.
De altfel seminţele aflate în diferite locuinţe sau la "sfinţit" (Lazarovici & 2001,
p. 249), în casete de unde au fost culese probele au fost selecţionate pentru calităţi
germinative (după cum rezultă din analizele Feliciei Monah: 1994).
Depunerea lorin sanctuar are semnificaţia produselor duse la biserică pentru
sfinţire, pentru ofrandă. În acest sens semnificativă este şi o concepţie populară privind
grâul care se ducea la biserică. Ideea este păstrată în tradiţia populară (vezi şi mai jos).
În Sanctuarul 1 din altarul A erau arse diferite produse, unele din cereale (probabil
spice).
Fig. 17 Sanctuarul 1, în altar C, loc pentru arderea rituală a spicelor sau paielor.
Arderea cerealelor şi paielor. În Sanctuarul 1 (fig. 17) şi apoi în Sanctuarul 2,

altarul A (Lazarovici & 2001, 1.1, fig. 176, 191, 192, 196), dar şi în unele gropi înguste
dar adânci (puţul din punctul de La vaci) am constatat arderea cerealelor. În straturile
de cenuşă, cenuşă şi cărbune (arderi incomplete) s-au putut observa resturi de paie şi
pleavă. Foarte probabil era vorba de snopi cu spic. In cele două sanctuare arderea
76 Tibiscum- XI
se făceape vetre portabile (în masa-altar A în ambele sanctuare) sau pe vetre cu

gardină, unde se ardeau spice şi paie (în altarul C din Sanctuarul 1).
Cenuşa rezultată din paie a fost depusă într-o groapă mare, care împreună
cu o vatră au fost numite altarul C, din Sanctuarul 1 (Lazarovici & 2001, I.I, fig.
165-166, 170), în straturi cu grosimi diferite ceea ce arată existenţa unui ritual ce
dura timp mai îndelungat, cenuşa fiind în straturi cu grosimi şi ardere diferită.
Ceramica descoperită în cenuşă, provenită de la vase sparte foarte probabil ritual
erau lucrate din specia fină, în cea mai mare parte a ei.
Mitul cerealelor: ele există în cer dar sunt păzite cu gelozie de zei; un erou
civilizator Prometeu, urcă la cer, pune stăpânire pe câteva seminţe şi le dăruieşte
oamenilor (asemănător cu mitul Hinuvelei) se raporta la civilizaţia cerealiculturii (şi a
focului Prometeu); apariţia cerealelor pornind de la o fiinţă primordială jertfită. (Eliade
1981, 40).
Divinităţi legate de cultele agricole. Numărul acestor divinităţi este extrem de
mare dar, practic, este foarte puţin cunoscut. Dintre cele mai de seamă amintim pe
Marea Zeiţă Mamă (Mater Gea, Mama- Pământ, La Grande Mere etc.), Taurul, Soarele,
Luna. Multe dintre acestea le regăsim în panteonul greco-roman având unele simboluri
care le definesc.
Coloana
Fig. 18 Structura gropii cu cenuşă, altarul C Fig. 19 Sanctuarul 1 wna altarului C
Originea cerealelor. Plantele alimentare sunt sacre, cum o cunoaştem dintr-o

serie de mitologii, din care rezultă că ele sunt născute din trupul zeului, din excrementele
lui, excreţiile sau din resturile de foc pentru că s-au născut din trupul unei divinităţi
(Eliade 1981, 38 şi urm.). Este necesar a fi pomenite asemenea mituri primordiale
legate de cereale şi ritualuri legate de acestea. Folosirea excrementelor pentru

îngrăşarea pământului poate fi străveche, asupra ei trebuie reflectat.
Secera. Cea mai importantă reprezentare a seceri este pe umărul unei figurine
masculine pe tron, din cultura Tisa, de la Szegvar- Tiizkoves, pusă în legătură de autor
cu un străvechi mit cel al separării cerului de pământ (Makkay 1978; Gimbutas 1984,
p. 83-84: Korek, 1987,53, fig.1411). Divinitatea masculină are pe umăr secera, ţinută
în mâna dreaptă, iar rânduri de brăţări
împodobesc ambele mâini. Aceasta mai are un
brâu din linie dublă în zigzag semn şi simbol
magic întâlnit pe altarele de cult.
Dăruirea de cerealele oamenilor este adesea
pusă în relaţie cu o hierogamie între Zeul Cerului
(sau al atmosferei) şi Mama - Pământ sau cu o
dramă mitică implicând împreunarea sexuală,
moartea şi învierea (Eliade 1981, 40), etape legate
de mitul ritualurilor de trecere. Planta alimentară
nu este "dată" în lume aşa cum este dat animalul.
Ea este rezultatul unui eveniment dramatic
primitiv, în cazul Hinuvelei produsul unui
asasinat, iar al lui Prometeu este un furt în urma
căruia eroul are de pătimit, prin sfăşierea zilnică
a ficatului său de un vultur (Eliade 1981, 40;
Mitru, Eroii).
Fig. 20. Szegvar - Tuzkoves, cultura Tisa I
Prezenţa figurii pe tron redă o divinitate cu faţa acoperită de o mască. Nu trebuie

să uităm figurinele din două depuneri rituale cu 42 de obiecte dintre care unele au
asociate tronuri corespunzătoare, ambele din cultura Cucuteni, care redau în mod clar
prezenţa "numerologiei cultice" (Ursulescu 2000). Figurina mai are brăţări şi un brâu
din semne sacre, după opinia noastră. Brăţările şi tronul sunt însemne de distincţie, de
regalitate, de divinitate.
De altfel, banchetul ritual se leagă de asasinatul primordial, asasinat legat de
drama mitului totemic al cărui punct culminant, sintetiza Traian Mihailovici, se leagă
de banchetul ritual al consumării animalului (Mi~ailovici 2000, p. 179), în cazul
nostru al plantei totem.
Păstrarea cerealelor. Multe dintre vasele de cult au corpul ca o figură umană,
iar pe gât redată faţa umană. Ele dau figura unei divinităţi feminine. Semnele sacre de
pe ele "M" sau "W" ne-au determinat să ne gândim la mitul "Cassiopeii", mit ce
78 Tibiscum- XI
redă simbolul feminin al frumuseţii (Cassiopea şi fiica sa Andromeda au aceste

atribute), al frumuseţii de care eroii de origine divină se îndrăgostesc (mitul lui
Theseu şi Andromeda, care după moarte trec în panteonul ceresc).
Aceste vase, după dimensiunile lor mari, sunt vase potrivite pentru păstrarea
proviziilor. De exemplu, vasul cu figură umană de la Vinea (fig. 20), vasele din
cultura Szâkalhăt (fig. 21-22) mai toate au faţa încadrată de simbolurile "M" sau
"W" (Kalicz R. 1984; Lazarovici 2001, Lazarovici & 2001 s,v, Cassiopea).
Căsuţele de cult pentru seminţe. N. Vlassa a dus ideea mai departe
interpretând folosirea unor căsuţe de cult de la Turdaş pentru păstrarea anumitor
specii de seminţe în condiţii propice pentru germinare şi ferirea lor de a fi distruse
de rozători. Respectiva piesă sugerează protejarea seminţelor de o figură ce redă
o pasăre (fig. 21/4) (Vlassa 1979). Ideea este extrem de interesantă şi poate fi
adâncită încă, dacă ne gândim la pasărea care cloceşte şi păzeşte ouăle, sămânţa
beneficiind în perioada de încolţire de condiţii deosebite. N. Vlassa a calculat şi
cantitatea de seminţe ce se pot păstra într-un asemenea recipient, şi mai ales
siguranţa păstrării, a feririi lor de rozătoare.
1 Vilica 2 Szentes - 11/onapart 3 Battonja 4 Turdaş
Fig. 21 Vase cu faţă umană, cultura Szakalhat (1-3),· 4) Turdaş, căsuţă pentru seminţe
În mormântul 13 de la Iclod, complexul CCTLNI, grupul lclod, din neoliticul

târziu apare pentru prima oară un cuţit de piatră, de tipul acelor Krummesser,
obiecte ce apar curent în bronzul timpuriu. Acesta apare într-un mormânt de adoles-
cent, cu inventar sărac, alături de un vas de formă patrulater decorat (Lazarovici
1977, fig. 4/5; 221, fig. 9 Ml3; 1981, 15, Ml3). Credem că sunt şi alte semnificaţii.
În tradiţia populară românească există credinţe şi expresii legate de grâu:
• grâul curat (Legendele Florei. Vegetaţia, din Broscăuţi, Botoşani): „ ...
Dumnezeu a vrut ca grâul şi toate pânele să fie curate să păzească holdele să fie
curate"; mai apare expresia „ ... să crească pâinile curate ca şi oamenii să fie curaţi,
alţii au firea rea ca neghina".
• grâului: în biserică se sfinţeşte numai grâul „. „că el mergea la

sfinţirea
biserică secara nu„." (Legendele Florei. Vegetaţia, p. 287, din Botoşani).
Snopul. Culegerea spicelor şi legarea ultimelor spice în snop are străvechi
semnificaţii. După cum am văzut mai sus spice s-au pus în vasul şi caseta din
Sanctuarul 2, masa altar B, de la Parţa (fig. 22). În lumea antică, marea sărbătoare
a lui Min în care regele, regina şi taurul participau la procesiune, esenţa rămânând
obscură (probabil regele şi regina se împreunau). După procesiune regele secera
un snop de grâu pe care îl întindea taurului. Nu putem să nu facem legătura cu
cultul Taurului din sanctuarul de la Parţa, ce dovedesc existenţa unor mituri
anterioare.
Pe masa-altar B, din Sanctuarul 2 de la Parţa aproape toate ritualurile sunt
legate de cereale şi spice şi snop. După două etape de funcţionare şi reparaţii a
fost depus un vas de provizii (fig. 3) (Lazarovici & 2001 1.2, pl. 92/5-6) al cărui
fund a rămas imprimat pe un strat de lipitură în nivelele 2-3 de reparaţii. În
vecinătatea vasului pică grăunţe în crăpăturile mesei altar, noi presupunem că au
pictat din spicele ce se revărsau în afara vasului, prin scuturare. În ultima fază se
depune, în acelaşi loc cu vasul se afla o cutie pentru snopi, având pe margine un
idol cu mască triunghiulară, pictată cu roşu (fig. 4, 7). Prezenţa, într-o etapă
timpurie, a unui rest de suport, la intrarea pe masa-altar B (fig. 7), potrivit ca
dimensiune pentru un idol-bust, apropiat ca dimensiune (ceva mai mic) de cel
găsit pe masa-altar A arată că se practicau şi alte ritualuri (depuneri sau arderi).
Sanctuar 2, casetele B-C
Fig. 22 Parţa,www.cimec.ro
Sanctuarul 2, masa-atar B şi C (caseta pentru spice sau seminţe)
/ www.muzeul-caransebes.ro
80 Tibiscwn - XI
Ultimul snop din recoltă, în Egiptul antic, este legat cu o bandă, ritualic, ca
pe vechile monumente atrăgea atenţia Mircea Eliade (Eliade 1981,53). În Arabia
Petraea ultimul snop este îngropat, el se cheamă Bătrânul (Eliade 1981, 53).
"Barba lui Dumnezeu" (barba ogorului, barba pământului) este nume
dat ultimelor spice lăsate nesecerate pe holdă în care - potrivit tradiţiei populare
- se adăposteşte spiritul grâului din faţa seceri sau coasei Morţii pentru a rodi
anul viitor (Ghinoiu 1997, p. 17). Snop şi rugăciune. În centrul Banatului, în
unul din anii cei mai bogaţi, la terminarea secerişului un ultim snop este cruţat şi
legat cu bandă tricoloră, după care ţăranul fericit aduce o rugăciunea de mulţumire
lui Dumnezeu pentru recoltă. Acţiunea de petrece prin anii '50, în satul Milcoveni
(observaţia autorului). Prezenţa ultimului snop în tradiţiile populare se leagă de
vechi mituri, cel mai adesea preluate din biblie.
Oferirea. Între formele de oferire, practicate în sanctuare sau pe altare, este
arderea rituală (fumigatio), iar fumul ce se înalţă spre divinităţile Cerului duc prinosul
de mulţumire. Cenuşa este păstrată sau depusă în cadrul unor ritualuri în locuri speciale
însoţite, uneori, de anumite obiecte. În cultura Vinea din Iugoslavia se cunosc altare pe
care sunt figurine şi cuptoare ce supraveghează focul sacru (Lazarovici 1990-1991,
fig. 11 ).
Resturile de foc, preciza Mircea Eliade, fac parte din trupul unei divinităţi (Eliade
1981, 40). Arderea ofrandelor este un ritual larg cunoscut (vezi Lazarovici 1988 şi
bibl.). În acest sens am preciza că la Parţa, în Sanctuarul 1 (Lazarovici & 2001, 1.1,
fig. 165-166, 170), cenuşa, era arsă pe altarul C şi era depusă într-o groapă cum
aminteam mai sus, cu straturi diferite ca grosime şi ardere (fig. 18-19).
Cenuşă şi bucraniu sau găsit în diferite gropi, la Parţa (cultura Banatului),
Zorlenţu Mare (Vinea Bl/B2, inedit, săpătura autorului), Zau (CCTLNI II, inedit,
săpătura autorului), Iclod - Gr. 92 şi altele (o groapă de fundare, cu topoare de mari
dimensiuni, considerate "sceptre" (Lazarovici - Maxim - Lazo - Meşter 1995, p. 508-
51 O: fig. 5-7).
Straturi de cenuşă s-au găsit în puţul VII, de peste râu, la Parţa, în cultura
Banatului, neolitic dezvoltat (Lazarovici 1990-1991, fig. 1, 14). Ele sunt arse în perioade
apropiate, la foc diferit ca intensitate şi sunt aruncate în groapă după care groapa este
astupată, pentru că între straturile diferite de cenuşă nu sunt dungi sau straturi de
pământ.
Râşniţa obiect uzual şi obiect de ritual. Râşniţa fiind obiectul prin care omul
realizează un act prin care ciclul vieţii la plantă este întrerupt, ea este încărcată de
semnificaţii cultice. Râşniţa apare în morminte ca simbol feminin.
Ritualuri legate de holde derivate din acele agricole sunt, uneori, atât de complexe
încât astăzi între nume şi ritual legatura s-a pierdut. Spre exemplu sub numele de
Moara (Ghinoiu 1997, p. 124-125) este un ceremonial complex, format din acte magice,
dansuri, cântece rituale deschis membrelor cetei feminine în cimitir, pe morminte şi

continuat în afara cimitirului, în jurul bisericii, pe uliţe, peste câmpuri, pe drumurile ce
duc spre alte sate, într-o sărbătoare a morţilor (Paşte - Dumineca Tomii - Paştele
morţilor- Rusalii deschiderea mormintelor, Joimari constituie prilejurile de întrunire a
celor vii cu cei morţi, prin potolirea dorului prin trecerea alegorică a suratelor cu nume
de flori de primăvară şi de Mărioare (nume generic pentru suratele moarte). Originea
lui este străveche. Actele magice, dansul în diferite locuri, mai ales peste câmpuri,
legăturile dintre lumea vie şi lumea morţilor la marile sărbători este o dovadă şi un
model a ceace mai trebuie cautat de arheologi alături de simpla prezenţă a obiectului.
Jocul Moara aminteşte de ,J/orele" de la Frumuşica, vas din cultura Cucuteni,
faza A2 (Matasă 1946, fig. 249; Dumitrescu 1979, p. 80-81 Mantu-Dumitroaia Cucuteni
1997, cat. 51; Marinescu-Bâlcu 1996, p. 161), Drăguşeni, faza A4 (Cucuteni 1997,
cat. 51) şi diferite alte vase neolitice legate de culte agricole, de dansul ritual. În dans
apare numerologia sacră, de asta dată cifra 6 (legat poate de zilele lucrătoare ale
săptămânii, de cifra 6 de la sanctuarele dacice), seria de fusaiole de 6 + l de la Balta
Sărată (a şaptea avea alte dimensiuni şi formă).
La Gura Baciului, neolitic timpuriu, cultura Starcevo-Criş, într-un mormant de
femeie (M4) este depusă o râşniţă şi un zdrobitor (Vlassa 1972, fig. 13/3 răsturnat în
imagine). Râşniţa are formă triunghiulară ca redarea sexului feminin pe idoli sau ca
altăraşele de cult cu trei picioare. Forma ei, depunerea în mormânt de femeie sunt
argumente şi pentru interpretarea depunerilor de la Balta Sărată (6 râşniţe cu faţa în jos
peste a şaptea) ca fiind rituale, legate de dispariţia celei care râşnea. Ce rang social sau
religios a avut cea care locuia în casa de la Balta Sărată rămâne o problemă în studiu.
Trebuie avut în vedere cele trei grupe de 7 figurine - din sfatul celor 7 zeiţe sau 7
preotese în tei grupe: tinerele - neiniţiatele, mijlocii ca varstă - conducătoarele, bătrâne
- sfătuitoarele.
La Baltă Sărată au fost depuse şase râşniţe cu faţa în jos şi a şaptea era in situ,
în poziţie de lucru. Felul cum au fost depuse arată intenţia de protejare a râşniţei in situ
pe de o parte pentru a nu fi profanată deoarece stăpâna sau cea care o folosea nu o mai
folosea, casa fiind arsă, depuse câteva vase sparte şi pereţii împinşi intenţionat în interior
(inedit, descoperirea autorului din 2000: Lazarovici - Petrescu 2002). Cele care depuneau
râşniţa reprezentau foarte probabil câte o femeie marcând, credem noi o zi a săptămânii,
fiind vorba de un calendar lunar (Soarele - Luna de la Parţa, Sanctuarul 2; vezi cifra 7
din sanctuare, în depunerile de ofrande cu divinităţi (Lazarovici - Draşovean - Maxim
Parţa I. I.; 1.2; Lazarovici 2000). Obiceiul de a pune râşniţe cu gura în jos ne-a fost
semnalat în Kosovo de către N. Valovic (inf. Amabile).
Reţinem atenţia cu un amănunt deosebit, legat nu atât de cult agricol ci de
partenerul de casă de la Balta Sărată. Deasupra vetrei de foc se afla pus la uscat
resturile unei plase de pescuit care folosea drept greutăţi acei zişi Pebbel Idols (pentru
82 Tibiscum - XI
problemă vezi Lazarovici 1969, din lut 1O/12; Groza 1971, pl. III din prundiş;
Lazarovici 1975, 1/3 prundiş; Lazarovici 1979, în Starcevo-Criş IVE3-6 Ostovu
Golu prundiş; XXIIIEl-15 prundiş; p. 102-103 şi bibl.). Această plasă de pescuit
presupune şi un pescar specializat. Ceea ce este interesant că toate greutăţile,
desigur cele de jos căci cele de sus trebuiau să fie din lemn sau materiale plutitoare.
Plasa arde odată cu casa iar piesele din prundiş, cele mai multe arse, pică pe
vatră.
Fig. 23 Mac/teta sanctuarului de la Popudnja,

femeie râşnind vase de provizii în spatele ei
De fapt constatăm asocierea a două elemente de bază grâul şi râşnitul cultic.
Asocierea celor două elemente se leagă de modul de bază de subzistenţă al civilizaţiilor
neo- eneolitice. Aceste două idei se reflectă în gândirea antică, în viaţa spirituală
preistorică, precum şi în practicile magico-religioase. Unele din aceste practici trec în
mitologia de bază a vieţii, a generării şi regenerării, a naşterii şi a morţii, a ritualurilor
de trecere viaţă I naştere, căsătorie, moarte I regenerare. Aceste treceri, numite uneori
"vămi" sau "Marea Trecere (Eliade 1994; 1995, 170-171; Maxim 2000, p. 153)
presupun mult mai mult decât depunere obiectelor, anumite dansuri sau vorbe rostite
lucruri ce nu s-au păstrat dar s-au transmis în mituri şi legende, de unde nevoia
unor comparaţii largi, aparent fără legături, dar care ~n de cunoaşterea luciferică,
cum spuneam mai sus (vezi mai jos Moara la Ghinoiu).
Vasele cultice. Multe din vasele cultice, după marile lor dimensiuni, dar
mai ales după semnele de pe ele ("scriere sacră"; simboluri sacre "M'', "V'', "W"
- pentru acestea vezi Lazarovici 2000 fig. 8-11, mitul renaşterii, reîntrupării),
reprezintă o întreagă mitologie legată de cultele agricole. Aceste simboluri sacre
pot fi legate de ideea legendei Casiopeii, care de fapt o reprezintă pe regina
tânără, regina frumoasă (regina ce s-a luat la întrecere cu fiicele divinităţilor
subpământene); ea reprezintă ideea conducătoarei tinere, frumoase, active,
creatoare de frumos; fiica ei mai era numită „frumoasa Andromeda". Aşadar vasele
ce poartă simbolul M se leagă de o marcare a divinului, a regalului, a frumosului.
Bibliografia
Banffy E., Cult Objects of the Neolithic Lengyel Cu/ture, Budapest 1997.
Branişte 1993 - Ene Branişte, Liturgica generală, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti
Brukner, B. 1968 - Neoii/ u Vojvodinii, Belgrad-Novi Sad.
Chevalier, J. - Gheerbrant, A. 1971 -Dictionary ofSymbo/s, 1969/1971
Clebert, J.P. 1971 - Bestiari fabuleux, Paris.
Daniel C. 1987 - Pe urmele vechilor civilizaţii, Bucureşti. 1987.
Daniel C. 1987 - Pe urmele vechilor civilizaţii, Bucureşti. 1987.
DEAVR 1980 - H. Daicoviciu, R. Florescu, L. Roşu, Dicţionar Enciclopedic de Artă Veche a
României, Bucureşti.
Dumitrescu VI. 1970, p. 11, 15/16; III/1-2, 4/7
Dumitrescu VI. 1974 - VI. Dumitrescu, Arta preistorică în România, Bucureşti.
Dumitrescu VI. 1980, The Neolithic Settlement at Rast, in Bar International Series 72.
Eliade 1959/ 1995 - M. Eliade, Naşteri mistice, Bucureşti.
Eliade 1981 a - Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Bucureşti.
Eliade 1990 - Încercarea labirintului, Cluj-Napoca, 1990.
Eliade 1991 - Cosmologie şi alchimie babiloniană, Iaşi, 1991.
Eliade 1994 - Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Bucureşti.
Eliade 1995 - Naşteri mistice, Bucureşti.
Enache, Şt. 1997 - Originea, semnificaţia şi funcţionalitatea simbolurilor, în Oltenia, Studii şi
comunicări, VII, Etnografie, Craiova, p. 7-22.
Ghinoiu 1997 - Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an (dicţionar), Ed. Fundaţiei Culturale
Române, Bucureşti
Gimbutas 1974 = 1982 London; = 1984 Thames and Hudson-The Gods and Goddesses ofOld
Europe 7000 - 3500 BC, Los Angeles.
Gimbutas 1982 - The Goddesses and Godds of Old Europe, 6500 3500 Myth and Cult /mages,
TH, London.
Gimbutas 1984-Senosios Europos deives ir dedievai lietuve mitologijoje, în Metmenys, Chicago,
48, p. 28-57.
84 Tibiscum - XI
Gimbutas 1989 - M. Gimbutas, The Language of the Goddess, New York.

Gimbutas 1991 - The Civlization ofthe Goddess, Harpner San Francisco.
G~in, M. 1979 - Centralnobalkanosko zona, in Prajstorija Jugoslovenskih Zemalja, Sarajevo.
Graziosi 1996 - Paolo Graziosi, The Preehistoric paintings ofthe Porto Badisco cave, Firenze
1996.
Gusev I 995b - Gusev S. A„ Hausmodelle der Tripolje -Kultur, in Praehistorische Zeitschrift,
70, 1995, 2, p. 175-189.
Hesiod Munci şi zile= Works and Days.
Himner 1933 - Himner M., Etude sur la civilisation premyceniene dans le basin de la Mer
Noir, d'apres Ies fouilles personells, in Swiatowit 14, Warszawa 1933, p.152-154.
ldole, Mainz 1985.
Kalicz 1984 - N. Kalicz, Rozsa Schreiber, Komplex der Nagyrev - Kultur, în Kulturen der
Bronzezeit des Karpatenbeckens und Nord Balkans, Belgrad, p. 133-190.
Kramrner 1962 - N. Krammer, istoria începe la Sumer, Bucureşti.
L 'art des premiers agriculteurs en Serbie. 6000-2500 avant J. C„ Paris 1979.
Late Neolithic„. 1987 - The Late Neolithic ofthe Tisa Region, Budapest - Szolnok 1987, see
Vesto, Gorzsa, Ocod ş.a. for Sanctuaries ofHungary.
Lazarovici 1969 - Cultura Starcevo - Criş î11 Banat, în ActaMN, VI, p. 3 şi urm.
Lazarovici 1973 - 'Jipologia şi cronologia culturii Ilinca în Banat, în Banatica, 2, 1971, p. 25-
55.
Lazarovici 1975 - Problemele ceramicii neoliticului din Banat, în Banatica, 3, 1975.
Lazarovici 1976 - Fragen der neolithischen Keramik im Banat, Festschrift far Pittioni, Wien.
Lazarovici 1977 - Gornea - preistorie, ~şiţa.
Lazarovici 1979 - Gh. Lazarovici, Neoliticul Banatului, Cluj-Napoca, BMN, IV.
Laza.rovici 1988- Venus de Zăuan. Despre credinţele şi practicile magico-religioase în preistorie,
I, în Acta MP, 12, 23-70.
Lazarovici 1990-1991 - Venus de Zăuan. Despre credinţele şi practicile magico-religioase, II,
în Acta MP, 14-15, p. 11-35.
Lazarovici 1991 - Variantele şi grupele culturii Ilinca şi ale fenomenului vincian, în Cultura
Vinea î11 România, Timişoara, p. 17-18.
Lazarovici 1993 - Les Carpathes Meridionales et ;a Transylvanie, in Atlas du neo/ithique
Europeen, Liege, p. 243-284.
Lazarovici 2000a - The eagle - the bird ofdeadth, regeration - resurection and mesenger of the
gods. Archaeological and etnologica! problems, in Tibiscum X = Studii şi comunicări de etnografie-
istori), Caransebeş 2000, p.57-68.
Lazarovici 2000b - The eye-symbol, gesture, expression, in Tibiscum X =Studii şi comunicări
de et11ografie-istori), Caransebeş 2000, p.115-122.
Laza.rovici - Maxim 1995 - Gh. Laza.rovici - Zoia Maxim, Gura Baciului, Monografie arheologică,
Cluj - Napoca
Lazarovici & 200 I -Gh. Laza.rovici - FI. Draşovean - Zoia Maxim, Parţa, I l; 1.2 planşe,Timişoara.
Lazarovici - Meşter 1995 - Lazarovici şi M. Meşter, Săpături şi prospectări în necropolele
tumulare din zona Cheilor Turzii, 1992-1994, în Cercetări arheologice în aria nord- thracă, p. 86-105.
Lazarovici - Petrescu 2002 - Gh.Lazarovici - S. Petrescu, Balta Sărată (Caransebeş), în Cronica
cercetărilor arheologice din România, campania 2001, mai 2002, CIMEC, p. 48-49.
Lazarovici M. 2002b - Magda Lazarovici, Sanctuaries of the Precucuteni-Cucuteni cultures
m.s.
Legendele Florei. Vegetaţia.
Legendele Olimpului, Bucureşti 1969, Zeii, apudAI. Mitru.

Legends ofthe Fauna, p. 334-335, apud Mirea.
Lips 1958 - Iulius E. Lips, Obârşia lucrurilor (O istorie a culturii omenirii), Ed. Ştiintifică,
Bucureşti
Magda Mantu, Pre-Writing Signs on Neo-Eneolithic A/tars - Simboluri sacre pe altarele neo-
eneo/ithice, Karlovo, 2002.
Makkay 1968 - J. Makkay, în Alba Regia, VIII-IX, p. 9 - 22.
Makkay 1969 - The Late Neo/ithic Tordos Group of Signs, in Alba Regia X, Szekesfehervăr
1969, p. 9-50.
Makkay 1971 - în JME, 13, 1971, p. 39-62.
Makkay 1972 - în Idale, Wien, NHM, 7, p. 16-19.
Makkay 1978 - Excavations al Bicske. I Ear/y Neo/ithic - the Ear/iest Linearbandkeramic, în
Alba Regia, 16, p. 9-60.
Makkay 1979 - Valcamonica li/. Prehistoric art and Re/igion, Capo din Ponte, p. 157-167.
Makkay 1982 - A magyarorszagi neolitikum kutatasanak uj eredmenyei, Budapest.
Makkay 1984 - Early Stamp Seals in South-East Europe, Budapest 1984.
Makkay 1990 - A Tărtăriai Leletek, Budapest.
Makkay 1996 - J. Makkay &, Excavations at Bicske - Galagonyas, III, Triest.
Marian Gh. Ornitologia.
Maxim 1997 - Neo-eneoliticu/ din Transilvania, in Bibliotheca Musei Napocensis XIX, Cluj-
Napoca 1997.
Maxim 2000- Zoia Maxim, Idei, credinţe şi simboluri despre viaţa de după moarte, , in Tibiscum
X= Studii şi comunicări de etnografie-istori), Caransebeş 2000, p. 149-160.
Mihailovici 2000 - Tr. Mihailovici, Simbolistica regenerării in riturile şi mitologia totemică,
in Tibiscum X =Studii şi comunicări de etnografie-istori), Caransebeş 2000, p. 169-180.
Mitru, Eroii - vezi Legendele O/impului.
Monah 1997 - D. Monah, Plastica antropomorfă a culturii Cucuteni-Tripolie, BMA, III, Piatra
Neamt.
Monah 200 I - Organizarea socială, religia şi arta în epoca neo-eneolitică, in Istoria Românilor
voi. I, Ed. enciclopedică, Bucureşti 2001, p.169-196.
MUiler - Karpe 1968 - Handbuch der Vorgeschichte, Band II, Jungsteinzeit, Miinchen 1968.
MUiler - Karpe 1974 - Handbuch der Vorgeschichte, Band III, Kupferzeit, Milnchen.
Nica 1976- M. Nica, Cîrcea, cea mai veche aşezare neolitică de la sud de Carpaţi, în SC/V, 27,
4, p. 435-463.
Nica 1977 -Nouvelles donnees sur le neo/ithique ancien d' O/tenie, în Dacia, XXI, p. 13-53.
Nica M. 1984 - Neoliticul timpuriu şi mijlociu în zona răsăriteană a Olteniei, Bucureşti, diss.
doct.
Nikolov B., Staneva R., Gradeinica, Sofia 1974.
Nikolov, Arh 33, 1990.
Nilson, K. 1955 - Geschichte der Griechischen Religion. MUnchen
Paul I., Vorgeschichtliche untersuchungen in Siebenburgen, Alba Iulia 1995.
Rutkowski 1972 - B. Rutkowski, Cult Place in the Aegean World, Wroclaw - Warzsava - Krakov
- Gdansk.
Stankovic 1988 - S. Stankovic, 'lrtvenici i prosopomorfni poklopci iz Vince, Belgrad, 1988
Stoica - Petrescu 1997 - G Stoica, P. Petrescu, Dicţionar de artă populară, Ed. Enciclopedică,
Bucureşti
The Bibic - Biblia.
86 Tibiscum - XI
The Legends ofthe Fauna in theseries the Legends ofthe Romanians, Bucureşti, 1994.
Todorova H„ Vaisov I„ Novo kameniata epoha v Bîlgaria, Sofia 1993.
Ursulescu 2000 - Ursulescu N„ Merlan V„ Tencariu A. F„ Isaiia, corn Răducăneni, jud. Iaşi.
Punctul Balta Popii, in Cronica cercetărilor arheologice din România, campania 2000, Cimec 2001,
p. 110-113.
Vlassa 1966 - N. Vlassa, in ActaMN, 3, 9-47.
Vlassa 1972 - in ActaMN, 9, 7-28.
Vlassa 1972a- in PZ, 47, 2, 174-197.
Vlassa 1976 - Neoliticu/ Transilvaniei. Studii, articole, note, in Bib/iotheca Musei Napocensis
III. Cluj-Napoca 1976.
Vlassa 1979 - Căsuţele de cult de la Turdaş, în Apulum, XVII, p. 11-74.
Vulcănescu, R. 1985 Mitologia română, Bucureşti.
Winn Shan M. M., Tize Signs ofth Ilinca Cu/ture, 1973.
Zanne, The Proverbs of Romanians, Bucureşti.
THE BREAD, THE WHEAT AND THE SACRED GRINDING

WITHIN THE NEOLITHIC AGE
Summary
A series of customs which are linked to an overtimes way of thinking deter-

mines us to use such a perspective on a series of phrases, myths transmitted in differ-
ent ways, by word of mouth or symbols (mythograms), as well as a series of customs,
rites and rituals have kept part ofthe ancient way ofthinking elements.
The theme ofthe agrarian rites is extremely vast, so that we should emphasize
only a series of ideas extracted from the archaeological examples as they resulted
during our researches. The neolithic age was to abstract some ideas and turn them in
signs on objects of cult at the beginning, on the ceramics after. On the basis of our
archaeological examples linked to the open mysteries, to the sacred mysteries we try
to illustrate the theme of the seed and plants sacrifice, and their offering to gods.
Therefore we may take the sacred grinding for a passing ritual from life (the germinat-
ing seed) to death, as the seed becomes nourishment and passes into the human body.
The grinder, as the object with which the man performs an action and cuts the life of
the plant is in its turn covered with a cultic significance and taken for an object of cult.
The "bread-pattems" discovered at Ohaba Mâtnic, Vinca, Vrsac, the seeds
little cultic houses d.iscovered atTurdaş, Vinea, Szents-Illonopart, Batonjaare pertinent
examples for the existence of an agrarian former rite bound to the cult of fertility but
also ofrecalling the goodness of gods. According to their large measures, but specially
to their inscriptions (sacred writing or symbols- M, V, W) the cultic vessels represent
a whole mythology generated by the myth of rebirth, re-embodying, and of many agrar-
ian cults.
PÂINEA LITURGICĂ ŞI PÂINEA CONSACRATĂ ÎN

RITUALURI NORD-TRANSILVĂNENE
Marius Dan Drăgoi, Teodora Roşca
Consacrarea roadelor pământului şi a pâinii, reprezintă obiceiuri tradiţionale

care încep încă din zorii omenirii (vezi Vechiul Testament), fiind legată de ritualurile
agricole şi devoţionale. În ceea ce priveşte pâinea consacrată, interesant de remarcat
este faptul că nu întotdeauna grâul e cel care stă la baza preparării acesteia, existând şi
câteva excepţii. Spre exemplu, o tradiţie a indienilor californieni consemnează faptul
că zeul civilizator Marunda i-a învăţat să prepare terci şi pâine din făină de ghindă
(Lips 1958, 220). În Africa sudaneză de asemenea se menţionează o tradiţie a
pâinişoarelor preparate din lut gras ars, pâinişoare din care mai cu seamă mâncau
dregătorii câte trei pe zi (Lips 1958, 223). În spaţiul românesc este întâlnit un obicei
păstoresc al "anaforei de muguri". În acest caz, simbolic, mugurii de salcie sau de măr
erau mestecaţi în loc de anaforă (pâine consacrată liturgică), de către păstori şi alte
persoane care se găsesc departe de sat, în ziua de Paşti (Ghinoiu 1997, 5).
Consacrarea. În tradiţia creştină şi în Vechiul Testament, se întâlnesc ritualuri
ale consacrării pâinii liturgice, în special, şi a pâinii, în general. Pâinea folosită ca
materie primă în cultul ortodox, alături de vin, apă, untdelemn, tămâie şi lumină, face
parte din categoria "simboalelor naturale", adică a mijloacelor de exprimare ale cinstirii
lui Dumnezeu (Branişte 1993, 634). În slujbele Bisericii, pâinea se întâlneşte la cununie,
litie, sfinţirea bisericii şi slujbe funebre (înmormântare, parastas) şi în mod deosebit la
Liturghie. Pâinea liturgică dospită întruchipează desăvârşit Trupul Domnului în care
se va preface prin sfinţire. În Vechiul Testament există simboluri ale acestui tip de
consacrare. Moise instituie prin poruncă divină ritualul "pâinilor punerii înainte", iar
Melchisedec îi aduce lui Aaron prinos de pâine şi vin, prefigurări ale jertfei euharistice
(Branişte 1993, 634).
Consacrarea propriu-zisă a pâinii liturgice (şi a vinului liturgic) o face Iisus
Hristos la Cina cea de Taină, prin cuvintele: "Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu"
("Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru
mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor", Mt. 26, 26-28). În Liturghie, pâinea euharistică
are o dublă semnificaţie: aceea de trup al Domnului şi de ofrandă a propriei vieţi, pe
care credincioşii o dăruiesc simbolic lui Dumnezeu, sub forma elementelor ce o susţin.
88 Tibiscum - XI
În plus, înainte de a fi sfinţite la Liturghie, pâinea şi vinul sunt sfinţite prin sudoarea
muncii omului (Branişte 1993, 635).
În Biserica Ortodoxă se întrebuinţează pâine dospită, aşa cum a fost şi la Cina
cea de Taină. Aceasta este pre-consacrată, deoarece încă înainte de a ajunge în mâinile
preotului slujitor, pâinea a fost deja consacrată de către aducătorii ofrandei. Pre-
consacrarea se bazează pe trei elemente: a) persoana care prepară pâinea de prescură
(deoarece nu oricine are dreptul să o prepare); b) forma/aspectul specific (un dat al
tradiţiilor locale) şi c) instrumentul consacrării, numit după zonă: pecetar, pristomic,
pristolnic, prescurar, prescumicer sau simnător (la aromâni).
Pristolnicul (fig. 1-3) este alcătuit dintr-un mâner cu forme variate şi pecetea
sigilară propriu-zisă cu monogramul hristic (fig. 4: IC. XC. NHK.A). De regulă pecetarele
sunt realizate din lemn, dar se întâlnesc şi pristolnice din alabastru sau piatră (zona
Istriţei, Buzău). Mânerele pot avea forma unor troiţe cu patru braţe, ornamentate prin
crestare şi traforare şi incizate cu sfinţi (Oltenia: Stoica - Petrescu 1997, 397).
În Maramureş se întâlneşte o mare diversitate de prototipuri pentru pecetare,
care merită o atenţie deosebită (fig. 2). Preotul Romul Pop, în cartea "Glasul pecetarelor",
localizează şi clasifică tipuri precum: Răstignirea, rozetă solară, spic de grâu, pâinea
vieţii, clepsidră, idol, ciclop, piramidă aztecă, obelisc egiptean, axis mundi, brad vechi,
brad cu solzi, colţi de lup, trei solzi, moşi, agneţ, torsadă veche, zig-zag, mască, roata
nordului, coame de berbec, etc. De asemenea, tot el asociază vechi forme de pecetare
cu realizări brâncuşiene, precum: măiastra, sau coloana fără sîarşit. Din punct de vedere
semiotic, o bună parte dintre acestea, sunt tipuri sincretice. Spre exemplu figurinele
antropomorfe, acei moşi şi babe mitici amintind de Zeul Moş (Pop 1993, 36), sau
arborele vieţii, o combinaţie între forma arhetipală a arborelui cosmic şi imaginea noului
cult: crucea (Pop-Bratu 1980, 15). Anca Pop-Bratu arată că în acest ritual al consacrării
pâinii se păstrează o gândire mitică, transpusă până la morfologia obiectului de
consacrare (adică al pecetarului).
Matricea sigilară este de formă pătrată sau rotundă (fig. 1, 4-5), având latura
(respectiv diametrul) de 4-5 centimetri. Împărţită prin semnul crucii, în spaţiile acesteia
sunt gravate în negativ, cu slove chirilice chefalicale, tetragrama Fiului lui Dumnezeu
IC XC şi verbul gr. NHKA (victorie, învinge). Tidla (liniuţele de deasupra tetragramei)
marchează prescurtările l(HCY)C X(PHCTO)S şi atestă nobleţea acestor "nomina
sacra" (Pop 1995, IV). Există şi matrice sigilară extinsă, mai mare, rotundă (fig. 5),
având aşezate în formă de cruce cinci careuri: trei pe verticală şi cu însemnele clasice,
unul cu simbolul Maicii Domnului şi unul cu ale celor nouă cete îngereşti. În exteriorul
acestei cruci se aşează simbolul solar sau al pomului vieţii (inf. Mircea Lac). În
Transilvania se mai întâlnesc şi pecetare vechi, având un alt tip de inscripţionare a
monogramului hristic (fig. 1: cu mâner tip turlă de biserică, aparţinând pr. Valer Olea
din Cib, jud. Alba: inf. Mircea Lac).

Săpăturile arheologice atestă în Orientul Apropiat şi Africa de Nord (Bisericile
Siriene, Greceşti şi Copte) tipare decorative euharistice din piatră şi pământ ars, datând
din primul mileniu. În Franţa se păstrează acele "fers a hosties" din sec. XIII-XVI, iar
în România cele mai vechi pecetare descoperite, sunt din sec. IV (Palatca, jud. Cluj şi
Jabăr, jud. Timiş).
Ritualuri transilvănene. În ce priveşte ritualul preparării pâinii liturgice, pâine
sfinţită, prescură (1. gr. prosofora = aducere), în Transilvania se păstrează şi astăzi,
mai ales la ţară, câteva reguli specifice (asemănătoare de la o zonă la alta). În urma
cercetării de teren, am ales pentru a ilustra acest ritual Valea Ţibleşului Gud. Bistriţa
Năsăud), mai ales cele din comuna Spermezeu (vezi lista informatori).
Prescumicerul este de obicei simplu, moştenit, în familie, de la mamă, bunică,
sau străbunică şi păstrat cu multă sfinţenie. Bătrânii spun că acesta este ţinut în mai
multe "pânzături" şi aşezat în aşa fel încât nimeni să nu-l poată atinge, decât persoana
consacrată care frământă şi prepară prescurile. Grija deosebită şi totodată interdicţia,
se bazează pe faptul că literele sunt sfinte şi atingerea sigiliului de către o altă persoana
decât cea care a primit binecuvântare, atrage răul asupra casei şi familiei respective
(care nu ar acorda însemnătatea cuvenită acestui dat). Persoanele care au dreptul să
prepare prescurile sunt văduvele şi femeile în vârstă, care au trecut de perioada conceperii,
pentru fiecare fiind necesară şi binecuvântarea prealabilă a preotului.
Frământatul aluatului se face în anumite vase (păstrate special pentru acest
moment), care au fost bine spălate, iar mai apoi limpezite cu aghiasmă. De asemenea şi
femeia se spală pe mâini, înainte de a frământa prescurile şi a pune pecetea. După ce a
fost lăsat la dospit, aluatul se atinge de trei ori în formă de cruce cu latul palmei.
Prescuri şi Pomioare. La Spermezeu se fac două tipuri de prescuri pentru altar
(fig. 6). Prima este prescura mare, numită chiar "prescură", cu opt pâinişoare sau
"cornuri" aşezate în două şiruri de câte patru şi separate printr-o funie de aluat împletită
în trei (simbol al Sfintei Treimi). A doua este prescura mică sau "parastasul", din patru
pâinişoare, peste care este pusă în formă de cruce împletitura în două (simbol al celor
două firi ale Mântuitorului), sau uneori în trei. Pe Valea Ţibleşului (Căian, Ilişua) se
aduc la altar prescuri rotunde făcute din şapte pâinişoare plus una în mijloc (fig. 7), pe
aceasta din urmă fiind aşezată torsada din aluat în spirală.
La prescurile liturgice, pe fiecare pâinişoară este pusă pecetea hristică (fig. 7).
Pe prescura mare, peceţile se pun rostindu-se pentru fiecare şir Doxologia mică ("În
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.").
Pâinile care se duc tot acum la biserică, dar pentru cei adormiţi, se numesc
"pomioare" (fig. 6). O familie aduce ca pomioare două pâini (una mai lungă şi una mai
mică rotundă) şi trei colăcei. Pâinea lungă poartă denumirea de "mână" sau "pupeză"
90 Tibiscum - XI
şi este formată din trei "pupeze" (adică aluatul este aranjat sub forma a trei păsări
unite între ele). Pe pâinea de pomenire motivul păsării nu este întâlnit întâmplător, în
tradiţia românească pasărea fiind un simbol al sufletului (deoarece prin natura sa, pasărea
face legătura dintre pământ şi cer). În Munţii Apuseni şi, mai ales zona Orăştiei, există
chiar obiceiul de a ridica stâlpi funerari ce sunt încununaţi cu păsări în zbor, numite
"pasărea sufletului" (inf. Mircea Lac). Pâinea mai mică de la "pomioare" (Spermezeu)
se numeşte "prinos" şi este formată dintr-un colac mare pe care se aşează două "florii"
suprapuse, încununate de un colăcel. (Din suprapunerea celor două "florii" rezultă o
cruce de tip solar, cu braţele în spirală). În ziua de Florii (Intrarea Domnului în Ierusalim),
în loc de cei trei colăcei se pun trei "florii". Pomioarele se aşează pe un prosop (clădite
una peste alta, cu trei lumânări deasupra), iar alături se pune o "ulcea" (pahar, cană) şi
o sticlă cu vin (fig. 8). Pomioarele pot fi preparate de către oricine, deoarece nu sunt
folosite ca elemente pentru Sîanta Împărtăşanie. Acestea sunt date după slujbă la preoţi,
dieci, făt, săraci şi copii (colăceii).
Sfinţirea prescurilor. În tradiţia ortodoxă, drumul consacrării pâinii liturgice, a
prescurii, continuă în altar, unde preotul pregăteşte Sfintele daruri la "proscomidiar".
Nu toate prescurile devin materie a jertfei, ci doar anumite părţi scoase de preot din
acestea cu un cuţitaş special (copia). Sfântul Agneţ (l. gr. Agnos = miel) închinat
Mântuitorului este scos din prima prescură (pecetea), iar miridele (părticele) închinate
Maicii Domnului, sfinţilor, ierarhilor locului, conducătorilor, ctitorilor, celor vii şi celor
adormiţi, din următoarele prescuri. Agneţul se aşează pe sfântul disc înconjurat de
miri de, ceea ce înfăţişează Biserica întreagă, (atât cea de pe pământ - luptătoare, cât şi
cea din ceruri - biruitoare), adică acea mare familie a tuturor fiilor lui Dumnezeu,
strânsă în jurul Întemeietorului şi Capului nevăzut- Mântuitorului Iisus Hristos. Agneţul
şi vinul din sfântul potir, la momentul epiclezei devin adevăratul trup şi sânge al
Domnului, din care se împărtăşesc atât preoţii, cât şi credincioşii (care s-au spovedit şi
au primit dezlegare). Celelalte părţi ale prescurilor se taie în bucăţele de "anafora'',
care se împart la sfârşitul liturghiei tuturor credincioşilor (însă pot fi luate doar pe
nemâncate). Împărţirea anaforei reprezintă comuniunea vechilor agape frăţeşti, precum
şi a credincioşilor cu Maica Domnului (Învăţătura 2001, 269-282).
Cornurile şi turtişoarele. Centrul cultului ortodox este Sfânta Liturghie, de
unde şi numirile de timp liturgic, an liturgic. Celelalte slujbe şi rituri de trecere se
grupează în jurul acesteia. În ritualurile nord-transilvănene, sunt câteva momente care
necesită, de asemenea, pâine consacrată, precum: nunta sau înmormântarea. Aceste
consacrări însă au altă condiţie decât sfinţirea pâinii liturgice.
În Spermezeu, la înmormântare se împart ca pomană "cornuri" (Drăgoi 2001,
198). Acestea sunt un fel de colăcei în formă de semilună, aşezate în "cotărgi" (coşuri
mari) sau în desagi. Tot aici în comună se păstrează tradiţia pomului de nuntă cu
"turtişoare" (fig. 9). Se consideră că fiecare om trebuie să-l aibă în viaţa lui şi de aceea
este făcut în săptămâna nunţii pentru miri, sau la înmormântare pentru adormiţi, dacă
nu au avut parte de cununie în viaţă (Drăgoi 2001, 186-187).
Turtişoarele de nuntă sunt dintr-un aluat dulce, cu lapte şi ouă, dar se presupune
că iniţial ar fi fost vorba despre aluat obişnuit. Acestea au diferite forme: căluţi,
scărişoară, inimă, peşte, pasăre etc. (fig. 9), care se coc în câte patru exemplare fiecare.
Tiparele aparţin comunităţii şi se păstrează din generaţie în generaţie. Persoana
consacrată pentru prepararea ospăţului de nuntă, deci şi al turtişoarelor, se numeşte
"socăciţă".
Turtişoarele sunt aşezate pe "pânzături" în una/două "cotărgi" (coşuri), câte o
cotargă pentru fiecare pom, urmând a fi agăţate în ziua nunţii cu fir roşu în pomul
atunci tăiat (de obicei se aleg pruni). Înainte era obiceiul ca pomul să fie înfipt într-o
pâine numită "prinos" (fig. 7), asemănătoare cu cea de la "pomioare". Totodată din
acelaşi aluat de pâine era făcută o mică scăriţă cu trei "fuştei", sprijinită de pom la
baza acestuia. Sătenii intervievaţi în legătură cu acest obicei, au răspuns că scăriţa era
aşezată cu intenţia ca finii "în aia lume să se urce mai uşor la Rai". Turtele din pom
sunt binecuvântate de către preot la biserică, înainte de începerea ospăţului. Câte două
turte din acestea sunt făcute special pentru preot şi diac.
La ospăţ, stegarii mirelui închină pomul/pomii (dacă sunt mai multe perechi de
nănaşi), rostind oraţia specifică de "închinatul pomului" (vezi anexa). Turtişoarele sunt
puse de către stegari în faţa naşilor, iar aceştia le împart la toţi nuntaşii, întrucât ele
sunt "P'astă lume a cinstiţilor nănaşi/ Iar pe cealaltă a blagosloviţilor fini" (Drăgoi
2001, 194).
În cazul pomului de înmormântare, făcut numai celor necăsătoriţi, turtişoarele
nu se mai coc perechi, ci în număr de câte trei din fiecare model. Acum sunt împărţite
celor prezenţi de către naşii de botez ai celui adormit (urmaşi sau reprezentanţi ai
acestora, dacă ei nu mai trăiesc).
BIBLIOGRAFIE
Branişte 1993 - Ene Branişte, Liturgica generală, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti
Drăgoi 200 I - Marius Dan Drăgoi, Spermezeu, străvechi sat românesc da la poalele Ţibleşului,
Ed. Limes, Cluj
Ghinoiu 1997 - Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an (dicţionar), Ed. Fundaţiei Culturale
Române, Bucureşti
Învăţătura 200 I - Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului, Învăţătura
de credinţă ortodoxă, Ed. Renaşterea, Cluj
Lips 1958 - Iulius E. Lips, Obârşia lucrurilor (O istorie a culturii omenirii), Ed. Ştiinţifică,
92 Tibiscwn - XI
Bucureşti
Pop 1993 - Romul Pop, Glasul pecetarelor, Ed. Biblioteca revistei Familia, Oradea
Pop 1995 - Iuliu Pop, Pecetare maramureşene, Ed. Cybela (Centrul Creaţiei Populare
Maramureşene), Baia Mare
Pop-Bratu 1980 - Anca Pop-Bratu, Pecetarele din Maramureş - un fenomen de sincretism, în
Studii şi cercetări de istoria artei (seria arta plastică), tom 27, p. 9-22
Stoica - Petrescu 1997 - G Stoica, P. Petrescu, Dicţionar de artă populară, Ed. Enciclopedică,
Bucureşti
INFORMATORI
Lac Mircea, profesor coord. Cercul de artă tradiţională românească, Deva Uud. Hunedoara)
Înformatori din comuna Spermezeu Uud. Bistriţa Năsăud): Bradea Paraschiva (83 ani); Clapa
Elisabeta (56 ani); Cosma Elisabeta (71 ani); Drăgoi Ana (60 ani); lrimeş Paraschiva Elisabeta (83
ani); Măerean Victoria (66 ani); Mureşan Marina (87 ani); Mureşan Măriuţa (70 ani); Ştiop Măriuţa
(74 ani).
ANEXĂ
Închinatu/ pomului
Cinstiţi mesăni, cinstiţi casăni I Di la mesă sfinte

Care-s di la rai venite I De preoţi blagoslovite,
Faceţi bine şi iertaţi I Şi din gură încetaţi.
Două, trei cuvinte m-ascultaţi: I Cinstitu mire, cinstita mireasă
Vrea să cinstească masa şi casa I C-un prânz bun, c-o mâncare gătită
De socăciţă pregătită I Să trăieşti nănaş mare!
Să trăiască butea cu trei cercuri I Să bem până miercuri,
Să trăiască butea vânătă I Să bem până sâmbătă!
Când intră nanaşu-n casă I Ţâpă otii drept la masă
Vede pomu până-n pod I L-ar mânca nănaşu tot
Şi nănaşa l-ar mânca I Numai de l-ar căpăta
Acest mândru şi frumos I Eu l-am adus din dealu cu doru
Di unde răsare bujoru I Di unde şăpte cosaşi cosa
Iarba nu să mai găta, I Trece o haită de nevastă
Nu să treacă şi să tacă I Strâgă: Hâci, turuică - păsăruică
Şî c-on fir de busuioc I Di la mire din clop
Dumnezo să le deie noroc I Dumnezo să le deie noroc
Şi nănaşilor celor mari I Şâpte pluguri cu cinci cai
Zăce coşteie de malai I Patruzeci de oi cu lapte
De trei ori atâtea capre I Şî o livadă din pomi buni
Tătă din stini şi aluni I Să trăieşti nănaş mare!
Ce fogoduieşti finilor dumitale? I Voie bună?
Voie bună încă-i bună I Da-i mai bună o oaie bună
Să nu fie oaia bolaie I Să fete şepte miei în paie;
Când îi prinde-o de lână I Ea să te prindă de mână
Când îi face hăr I Ea să facă măr.

Făgăduie ce îi făgădui I Că io pomu I-oi zguţăi
Turtele pa la uşă or sări I Copiii tăte le-or hutupti
Doamne rău ti-i banui, I Că turtele îs cu mac
La nanaşă pă plac I Şî turtele îs cu mniere
La nanaşă cu placere! I Să trăieşti nanaş mare!
Ce făgăduieşti finilor dumitale? I Voie bună şi noroc?
Mai bun ar fi un porc I Numai să nu fie porcu hâros
Să să tragă cu curu pă jos I Făgăduie din boi pă Rendea
Din vaci pă Cendea I Din capre pă Luşca
Din oi pă Biluşca I Făgăduie o junincă gornitoare
Luptii să o-ntoame I Câţi peri pă spinare
Atâţa lupti pa la calare; I De nu îi da-o
Luptii ţ-or mânca-o. I Mai bine ai fogodui
O scândură, două de brad I Să facem la fini pat
Din cele şăpte cară cu stini I Făgăduie două şi la fini,
Dacă nu, măcar o furcă două de stini I Să aşternem pa su' fini
Să-şi puie măcar o furcă în pat I Să le fie moale la culcat
Făgăduie ce îi făgădui I Că io pomu I-oi zguţai
Turtele pă la uşă or sari I Copiii tăte le-or hutupti
Doamne rău ti-i banui; I Că turtele îs cu mac
La nănaşă pe plac I Şî turtele îs cu mniere
La nanaşa pa placere. I Stai nanaş şi te gândeşte
Şî pă fini îi alegăduieşte I Să traieşti nanaş mare!
Ce fogoduieşti finilor dumitale? I Ce-a da Dumnezeu?
Dumnzeu a da multe I lama omăt mare şi ger
Vara dă ploaie şî soare I Ăsta este Domnul cel Mare
Care uscă fânul cu soare I Şî coace grâiele cu rocoare
Dumnezo deie să ne pornească ploile I Să umble morile
Să macine gozdacii I Să se sature saracii!
Sănătos, sănătos, pom frumos I Mândru şi manos
Manos ca vara I Roditor ca toamna
Şî la polă-npodobit I Pâ la mijloc zugrăvit
Pă la vârf întraorit I Pă a cui samă eşti numit
Pă asta lume a blagosloviţilor nănaşi I Pă cealaltă lume a cinstiţilor fini!
Sâ trăieşti" nănaş mare! I Să te faci cu voie bună
Un pom mândru de la finii dumitale I
Cinstea-i muică, voia-i mare I Iepurele în ţarină când o intrat
Mare pagubă n-o strâcat I O mărs la un pomuşor
O luat un struguşor I Cum aş lua şî io din pom un câluşor
Să i-l duc la al mneu puişor I Sî o luat o frunzâşoare
Cum aş lua din pom o turtişoară I S-o pui la a mea inimioară
Cinstite nanaş mare! I Io nu-s slugă pa sâmbrie
Ca să-mi dai din pom şi mnie I Ca îs sluga pă dreptate
Să-mi dai pomu jumătate I La preot a treia parte
Dumnitale celelalte. I Să trăiţi şi să aveţi noroc de fini!
94 Tibiscum - XI
LE PAIN LITURGIQUE DANS LES RITUELS

DU NORD DE LA TRANSYLVANIE
Resume
La consecration des fruits de la terre et du pain dans des rituels agricoles et

religieux remonte al'aube de l'humanite (voir I' Ancien Testament). Bien que la matiere
premiere pour le pain consacre, soit le ble, ii y a des traditions locales ou la matiere
premiere peut en etre differente. Par exemple, la farine de gland ( chez Ies Indiens de
Califomie) ou l'argite grasse (Afrique, Sudan). En Roumanie (coutume des bergers), le
pain consacre aux Pâques pouvait etre remplace en l'absence par des bourgeons de
saule ou de pommier: "anafora" de bourgeons.
Dans le rituel orthodoxe, la preparation du pain liturgique necessite trois elements:
la personne consacree (des vieilles femmes ou des veuves ayant la benediction du pretre ),
la preparation dans certaines formes speciales (qui varient d'une region a l'autre) et
l'objet de la consecration: l'estampeur ("pecetarul").
L'estampeur eu bois (rarement en pierre, albâtre ou ceramique) est compose
d'une matrice sigillaire proprement-dite avec le monogramme du Christ: IC XC NI K.A
et d'un manche. Les manches (sourtout en Maramureş) peuvent avoir des formes
antropomorphes, zoomorphes ou vegetales, reunissant des elements syncretistes (des
vieillards, l'arbre de la vie, la colonne sans fin). On garde pieusement l'estampeur, car
Ies lettres gravees sont "nomina sacra".
Apres des recherches sur le terrain, nous presentons la preparation du pain
liturgique dans la commune de Spermezeu (Valea Ţibleşului, departement de Bistriţa
Năsăud), au nord de la Transylvanie.
A Spermezeu le pain benit est de deux types: "grand" a huit petits pains et
respectivement "petit", a quatre petits pains. On apporte a l'autel du pain rond a huit
petits pains: sept plus un au centre ( couvert par la torsade en spirale). Les pains pour
Ies morts, appeles "pomioare" ressemblent au pain benit mais ils n'ont pas de sceau.
La pretre extrait du pain benit liturgique la part qui deviendra le corps de Jesus
Christ ("Sfântul Agneţ") et Ies petits morceaux ("miride") que l' on distribue aux fideles
apres la messe, conune symbole des agapes fratemelles. La part du sceau (Sfântul
Agneţ) devient par la transfonnation eucharistique le corps meme du Seigneur et
represente, avec le vin devenu le sang du Seigneur, la Sainte Eucharistie. C'est la
matiere de la communion des pretres et des fideles qui se sont confesses.
Dans Ies rituels du nord de la Transylvanie, on distribue du pain consacre autant
aux noces qu'aux funerailles. A Spermezeu on prepare pour Ies funerailles des gimblettes
("cornuri") donnees ala memoire du mort. Aux noces, une femme ("socăciţa") prepare
des pains ronds ("turtişoare") suspendus dans l'arbre de noces (d'habitude prunier)
distribues par le parrain et la marraine a tous les invites. Ils ont des formes variees
(petits chevaux, coeurs, poissons, oiseaux etc.) et on en prepare quatre pour chaque
forme. Aux funerailles d'un homme mort sans avoir ete marie en fait un arbre pareil a
celui des noces, mais Ies pains ronds sont en nombre de trois pour chaque forme. Le
parrain et la marraine de bapteme (ou leurs representants) Ies distribuent aux gens
presents.
96 Tibiscum - XI
4,2-1
T
°"
~
î
lA.._.---& f-2etm-~
A
k~--ttr.mi-4
A
.. - .
~ ~-
'
·x -~rr~
- - ··-·
'
Fig. 1. "Pistornic" din lemn de paltin. Sat Cib, jud. Alba (colecţia preot Valer Olea)
Pecetare cu forme antropomorfe
Pecetare cu forme vegetale
Fig. 2. Pecetare maramureşene din lemn

98 Tibiscum - XI
B,2."""'
I\)
o
î
Fig. 3. Cruce cu pistornic din lemn de cireş. Sat Cib, jud. Alba (colecţia Valer Olea)
~l ~I
Al IN
Pecete clasicâ
Fig. 4.
1. - Pecete clasică; 2. - Pecete cu matricea extinsă (Muzeul Satului, Bucureşti)
100 Tibiscum - XI
Fig. 5. 1. - Pomioare. Spermezeu, jud. Bistriţa-Năsăud;

2. - Prinoase la Sfănta Liturghie, Mănăstirea Dobric, Valea Ţibleşului
Caransebeş- 2003 lVl
Fig. 6. 1. - "Pornioare" (Pomeni) pentru cei trecuţi la cele veşnice; 2. - Pomul de

nuntă împodobit cu turtişoare ( 1988), Spermezeu, jud. Bistriţa-Năsăud
GESTICA LEGATĂ DE FACEREA PÂINII
Bădocan Ioana, Zoia Maxim
Pâinea, ca şi grâul este considerată "dar al cerului" (Chevalier 1995, p. 115) în

aproape toate culturile lumii. Simbol esenţial al hranei materiale şi spirituale, pâinea
are în societatea tradiţonală românească proprietăţi magice, terapeutice, are un rol
apotropaic şi în asociere cu sarea reprezintă bunăstarea materială. Istoria bobului de
grâu, de la sămânţa aruncată în pământ, care moare pentru a reînvia apoi devenind
spic, ajungând în cele din urmă pâine, este la poporul român, ca şi în creştinism,
"paradigma devenirii universale" (Evseev 1999, p.188). Pâinea, ca împlinire a bobului
de grâu, este însuşi "trupul lui Isus" (Biblia 1989/1990, Mt. 26, 26-28; Marc 14, 22;
Luc. 22, 19; 1 Cor. 11, 23-24; Ioan 6, 51). La români, măcinatul grâului, cernutul
făinii, frământatul aluatului, dospitul şi coacerea pâinii sunt acte rituale încărcate de
valenţe cosmice, aşa cum rezultă din numeroasele obiceiuri legate de aceste operaţiuni
(Evseev 1998, p. 133).
Din aceste considerente toate gesturile, înţelese nu doar ca mişcări ale membrelor
ci şi ca atitudini, folosite în prepararea şi coacerea pâinii erau şi mai sunt în societatea
tradiţională sacralizate, fiind acte rituale încărcate cu semnificaţii simbolice ancestrale,
în care se încadrează şi numeroase interdicţii. De asemenea, obiectele folosite în
prepararea pâinii: ciurul, albia, lopata şi cuptorul, aveau o puternică încărcătură
simbolico-cultică.
Cernutul făinii, frământatul aluatului şi coacerea pâinii, îi revine, în familia
tradiţionala românească, în exclusivitate femeii (vezi Anexa- studiu de caz). Acesteia
i se impuneau anumite reguli şi interdicţii: femeia care face pâinea, trebuie sa fie "curată"
spiritual şi trupesc, adică nu în timpul ciclului menstrual, nu după naştere sau după un
act sexual (Evseev 1999, p.362). Datorită proprietăţilor magice pe care le deţin toate
elementele incluse în prepararea pâinii, impun un respect deosebit din partea femeii,
dar şi al celorlalţi membrii ai familiei. Astfel, femeia era obligată să frământe aluatul
stând în picioare, având mâinile curate. Făina, ca produs al măcinării (zdrobirii=uciderii)
grâului, este materia primă pentru frământarea pâinii, împreună cu apa şi sarea. În
Balcani, făina are proprietăţi magice de apărare şi stimulare a rodniciei (Evseev 1999,
p.153 ). La români, exista credinţa că acea femeie care cerne făina pe pat sau divan, va
avea acolo mulţi copii, iar în unele zone se credea că acea femeie se va îmbolnăvi de
guturai (Candrea 1999, p. 255). De asemenea, se credea că femeia care cerne făina de
104 Tibiscum- XI
sus va avea necazuri. Nu este voie să se bată sita de căpistere pentru scuturarea făinii
deoarece va fi cutremur, obicei bazat pe asemănarea dintre ciur şi cer (Evseev 1998, p.
106). Există unele restricţii cu privire la zilele în care este cernută făina: astfel cernutul
făinii este interzis în ziua de Paşti, căci "se fac lăcuste", sau Duminica, căci "se fac
vârcolaci". De asemenea există credinţa că acelei femei care cerne făina miercurea îi
vor ieşi bube pe cap şi nu va avea "astâmpăr întocmai ca făina ce o cerne" (Evseev
1999, p. 154; Candrea 1999, p.234), iar femeia care coace pâine vinerea va muri.
Ciurul sau sita (obiect tabu) cu care se cerne făina simbolizează separarea
nepărtinitoare între bine şi rău. In unele regiuni ale României ciurul este folosit în
ceremonialurile de nuntă prin cernerea rituală a făinii de către miri, pentru asigurarea
fecundităţii rniresii şi a prosperităţii viitoarei familii (Evseev 1998, p. 86). Există credinţa
ca celor ce se uită prin ciur le vor creşte bube, sau vor orbi. Femeia care îşi pune ciurul
pe cap va "face atâtea bube câte găuri are ciurul", sau îi va cădea părul (Candrea 1999,
p. 130). În unele regiuni se credea că sita împrumutată seara, provoacă insomnii, în
timp ce în alte zone ciurul nu se împrumută "că-ţi ia mana" (Evseev 1998, p. 87).
Ciurul cumpărat se lasă o zi în podul casei după care se spală cu busuioc şi se zice
"cum izvorăşte apa, aşa să izvorească pâinea în casa mea şi totdeauna să fie cinstită,
curată şi luminată" (Evseev 1998, p. 87).
Toate ingredientele folosite la frământatul pâinii se pregăteau seara, şi se păstrau
până în dimineaţa următoare, în covată, acoperite cu un ştergar curat. Albia, sau covata
folosită la frământatul şi dospitul aluatului (uneori şi la scăldatul copilului, sau ca
leagăn, pentru stimularea creşterii) este asociat principiului feminin, mai bine zis,
pântecului matern, fiind confecţionat dintr-un lemn consacrat, mai ales tei (ce reprezintă
umbra moşului dendromorf), fiind încărcat cu proprietăţi tainice de creştere (Evseev
1998, p. 15-16). În mijlocul făinii cernute, se face un cuib, în care se pune< aluatul de
dospit>, adică o parte din aluatul rămas de la pâinea precedentă, care se rădea cu
degetele de pe covată şi se păstra amestecat cu apă şi făină într-un ulcior într-un loc
răcoros. Acest obicei redă în bună măsură importanţa aluatului, considerat "alegoria
învăţăturii lui Isus" (Evseev 1999, p.33 ), care schimbă sufletul omului precum schimbă
aluatul făina, transformînd-o în pâine. Nici apa nu este lipsită de proprietăţi magice,
fiind considerată simbolul regenerării şi al izvorului vieţii, elementul pe care se clădeşte
universul, arhetipul tuturor legăturilor, fiind asociat principiului feminin, matern şi este
întâlnită în toate riturile de trecere (Evseev 1998, 29-30).
Din amestecarea apei cu făina şi sarea se obţine aluatul, care este simbolul materiei
aflate în faza de trecere, de devenire, o etapă a zămislirii, fiind adeseori amintit în
Biblie ca o alegorie a noii învăţături a lui Isus prin "schimbarea sufletească a omului
întocmai ca aluatul ce schimbă făina în pâine" (Evseev 1998, p. 23). Aluatului i se
atribuie proprietăţi magice, fiind folosit ca stimulent de creştere, ca remediu împotriva
sterilităţii femeii, sau împotriva deochiului (Evseev 1999, p.33). Plămădirea aluatului şi
coacerea pâinii, fiind acte profund sacre şi ritualizate, sunt interzise femeii "necurate"
(Evseev 1998, p. 23, 411). Se framântă cu pumnul în covata aşezată pe masă sau pe
scaun, apoi se pune la dospit pe pat. Pâinea în casă se face doar în zilele considerate
faste: nu se face când se aşează ''vremăritul" (în prima săptămână după Anul Nou) în
zona Barcăului (Bocşe 1977, p. 269); nu e voie să se frământe la Alexii ( 17 martie);
când se seamănă (Bocşe 1977, p. 266); miercurea; vinerea şi duminica (Evseev 1998,
p. 274); iar pe Valea Barcăului (Dijir, BH) în perioada când se imspichează grâul nu se
coace în cuptor marţea, joia şi vinerea "că se aruncă langa (para focului) şi nu se
prăjeşte pâine şi nu se taie cu cuţitul" (Bocşe 1977, p. 268).
Drojdia, are şi ea un rol semnificativ, reprezentând principiul activ al dospirii,
simbol al transformării spirituale. La români, există credinţa, că acelei femei care a
omorât o broască, nu îi va dospi pâinea. În Vâlcea şi Bucovina se crede că aluatul făcut
pentru pâine nu mai creşte dacă te miri şi îl deochi. Acest obicei este întâlnit şi la
italieni, germani, sloveni, unguri (Candrea 1999, p.215).
Prima pâine din grâul nou se coace în cuptorul încălzit cu lemnul care a străjuit
poarta casei la Armindeni "ca să nu se ardă rodul grâului şi mana holdei'', Boianu Mare
BH (Bocşe 1977, p. 275).
Pâinile pregătite pentru copt, se pun în cuptor într-o tăcere deplină (muţenie
rituală) şi de regulă cu mâna dreaptă. Cei din casă nu au voie să se certe, sau să iasă din
casă, în timpul punerii pâinii în cuptor (Evseev 1999, p.362). De asemenea, se credea
că vizitele străinilor în acest timp, vor aduce nenorociri. Femeia nu are voie să coacă
Duminica, şi nu are voie să sufle în cuptor, căci va face copii cu limba "prinsă" (Candrea
1999, p. 100). Pâinile sunt introduse în cuptor cu ajutorul lopeţii (considerat ca un
agent magic încărcat cu puterea focului din cuptor şi sacralitatea pâinii coapte) (Evseev
1998, p. 58-59, 88), iar pâinile trebuie să fie cu soţ "căci altfel acelei femei îi va muri
bărbatul".
După ce scoate pâinea din cuptor, femeia era obligată să ofere ofrandă cuptorului
care a copt pâinea, o bucată de lemn, sau un mănunchi de paie, crezîndu-se că astfel va
crea "cărare în rai" (Gorovei 1995, p.204). Există obiceiul ca pâinea scoasă din cuptor
să se stropească cu apă şi astfel se poate face corelaţie cu spălatul copilului după
naştere (cuptorul având proprietăţile uterului din care se "naşte" pâinea), de aici şi
obiceiul practicat în medicina populară ca să se introducă lopata în cuptorul de pâine
copilul care suferă de rahitism şi distrofie (Evseev 1998, p. 105).
În credinţele poporului român, pâinea este privită ca o fiinţă vie şi este aşezată la
loc de cinste pe masă, sub icoane, acoperită cu ştergare albe, curate. Pâinea are putere
magică, terapeutică şi apotropaică. Se mănancă la toate mesele, mai ales la prânz şi
este pregatită totdeauna pentru cei plecaţi la câmp, sau în drumeţii.
106 Tibiscum - XI
Tăierea pâinii îi revine/revenea în familia tradiţională românească întotdeauna

bărbatului, care o însemnează înainte cu semnul crucii. Simbol al bunăstării familiei,
pâinea nu poate fi aruncată, călcată, uitată, sau înjurată. În timpul mesei nu se aruncă
la câini, pentru că aduce sărăcie (Evseev 1999, p.361). Se crede că pâinea de care se
atinge omul reprezenta norocul şi puterea sa, de aceea exista interdicţia de a mânca
pâinea muşcată de altul pentru că-şi pierde norocul, sau de a mânca pâinea uitată
"pentru a nu uita oamenii de tine" (Candrea 1999, p. 229). Bucata de pâine scăpată din
mână, nu trebuie lăsată nemâncată, pentru că se crede că "ţi se duce norocul". La
vechii greci, bucăţile căzute nu se ridicau, crezându-se că aparţineau sufletului morţilor
sau eroilor. Această credinţă este întâlnită şi la români: "Dacă-ţi cade o bucăţică pe jos,
o cer morţii, s-o laşi şi să nu o mănânci". În unele părţi bucata căzută se sărută după ce
se ridică de jos şi se aruncă pe foc, sau se pune la o parte într-un loc curat, unde să nu
o calce oamenii, "căci e păcat". Mai există credinţa că cineva din neam îţi e flămând
sau îţi vine un musafir căruia îi e foame. (Candrea 1999, p.102 - 103).
În Creştinism pâinea reprezintă însuşi întruchiparea lui Dumnezeu şi fiind "trupul
lui Isus" (Biblia 1989/1990, Mt. 26, 26-28; Marc 14, 22; Luc. 22, 19; 1Cor.11, 23-
24; Ioan 6, 51 ). În societatea modernă contemporană pâinea şi-a pierdut din semnificaţiile
magice, dar a rămas totuşi un aliment de bază fiind "încărcat" cu conotaţii pozitive şi
prezent la toate mesele. Pâinea, împreună cu sarea au un puternic caracter apotropaic,
apără familia şi comunitatea de spirite rele şi influienţe nefaste, din care cauză stă tot
timpul pe masă (Evseev 1998, p. 21, 33). Pâinea şi sarea constituie hrana rituală,
cerească care face legătura cu divinul, fiind prezente la toate mesele rituale şi de post,
se servesc cu mâna dreaptă şi cu capul descoperit (Evseev 1998, p. 176) Pâinea şi sarea
se oferă la întâmpinarea unor înalţi conducători, exprimând dorinţa de comunicare, de
stabilire a unei coeziuni afective şi spirituale, de comuniune şi fereşte pe noul venit de
orice tentativă de agresiune (Evseev 1998, p. 21). Acest obicei are origini străvechi,
frângerea şi oferirea pâinii la toţi cei prezenţi, simboliza la primii creştini, dorinţa de
comuniune.
Importanţa simbolică a "pâinii - materie" şi a "pâinii - spirit" este redată cel
mai elocvent în rugăciunea de bază a creştinătăţii în "Tatăl nostru" (Biblia 1989/1990,
Mt. 6, 11; Luc. 11, 3).
ANEXĂ
Studiu de caz
Informator: Vasile Tomoioagă, student la antropologie, Facultatea de Istorie-

Filosofie, UBB, Cluj-Napoca. Zona Borşa, Moisei, Vişeu (Maramureş)
Pentru! coptul pâinii se adună mai multe femei (de la 2-3 case) la cea mai înstărită şi cu mai
mulţi copii. Copii nu au voie să stea pe aproape în timpul întregului proces de plămădire a pâinii.
Bărbaţii nu se implică nici într-un fel în acest proces.
Fiecare contribuie cu făină. Făina se cerne sau "vântură" în vas (covată) de lemn.
Frământatul pâinii este după o tehnică aparte - frănântatul pâinii este identic cu frământatul
lutului.
Femeia aleasă pentru frământat este cea care se pricepe mai bine, iar în ziua când face pâinea,
nu se "înfruptă'', se îmbracă curat şi înainte de începerea lucrului îşi face semnul crucii. Femeia care
plămădeşte pâinea trebuie să fie curată trupesc şi sufletesc, de aceea în ultima vreme se ocupă mai ales
bătrânele de făcutul pâinii.
Pâinile se pot coace direct pe vatră sau în tăvi. Dacă se fac în tăvi aluatul are altă consistenţă. În
tăvi se pune ulei (pentru uns) sub fonnă de cruce. Uleiul trebuie să fie de floarea soarelui şi preparat în
casă (nu se are încredere în uleiul de cumpărat).
Există şi "pâine de vară" pentru muncile câmpului, când nu este timp pentru dospit, este pâine
neagră (raţiuni economice şi de timp) din făină şi apă.
Nu oricine poate să facă foc în cuptor, se alege cea mai pricepută, de obicei "găzdoaia" care-şi
cunoaşte cuptorul. Focul nu trebuie să fie prea mare şi se face din lemne, iar cărbunii se aruncă în
anumite locuri spre a putea fi refolosiţi. Se spune că nu este voie să arunci cărbunii afară pe grădină
pentru ca să nu fie folosiţi de lupoaică spre "a prinde rod".
În timpul coptului se verifică ca pâinea să nu "se prindă prea tare", verificarea se face cu o
lumânare sau bucăţi aprinse de hârtie. Dacă pâinea se coace (prinde) prea repede, cuptorul se aeriseşte
printr-o uşiţă specială sau prin horn.
"Cociova" sau "sapa" este un instrument din lemn sau fier cu care se împinge, se manevrează şi
se scoate pâinea din cuptor.
După câteva ore se scot pâinile, se dau cu apă, se învelesc în ştergare şi se lasă câteva minute
bune ca să se răcească.
Semnul crucii se face de trei ori: o dată pe pâinea dospită, înainte de a se introduce în cuptor; o
dată când se scoate din cuptor şi o dată înainte de a se consuma. Nu se atinge pâinea decât după ce se
face semnul crucii.
Tăiatul pâinii se face pe piept, sau pe un fund de lemn cu un cuţit special, mare, după ce s-a
făcu semnul crucii.
Mai demult se făcea pâine "cât roata carului" şi pâinea "era mai dulce atunci". Dacă pe deal nu
aveai cu ce bea apă, se scotea mizul de pâine care se mânca şi cu coaja puteai să scoţi apă ca să bei.
108 Tibiscum - XI
Bibliografie
Biblia 198911990-Biblia sau Sfânta Scriptură. Vechiul şi Noul Testament, GBV, Dillenburg.
Candrea 1995 - I. A Candrea, Folclorul medical român comparat, cd. Polirom, Bucureşti.
Chevalier 1999 -Jean Chevalier, Dicfio11ar de simboluri, voi. I, 2, 3, cd. Artemis, Bucureşti.
Evseev 1998 - Ivan Evseev, Dicfionar de magie, demonologie şi mitologie românească, cd. Amarcord,
TimiŞOlll'll.
Evseev 1999 - Ivan Evseev, Enciclopedia simbolurilor şi semnelor culturale, ed. Amarcord, Timişoara.
Gorovei I 995 -Arthur Gorovei, Credi11fi şi supersti/ii ale poporului ro111a11, ed. Grai si suflet, Bucuresti.
Vulcăncscu 1987 - Romulus Vulcăncscu, Mitologie română, cd. Academici, Bucureşti.
GESTURES INVOLVED IN MAKING BREAD

Summary
Bread is the hasic, traditional food staple in most cultures. Besides this fact,
hread is considered to he man's essential spiritual food. For this reason, all gestures -
understood as attitudes - used in its preparation, storing and use have a sacred meaning.
The study presents part of the gestures and customs in Romani an traditional society for
making "the daily hread". The woman is the one who is involved in hread-making
activities, and her work is guided hy various popular heliefs, such as: "one cannot
make hread on Easter day for fear of hringing locusts", "a woman shouldn't place a
sieve on her head hecause she will get hoils or her hair will fall off'.
Sieving the flour is considered a magic act that hrings prosperity and fertility if
done under proper conditions. The ohjects used in hread making are prepared the day
hefore and made from consecrated material. Water, yeast and flour have to he treated
according to fixed customs and they are reminders of hihlical teachings. The oven is a
symhol of the mother's womh, and therefore it is common to "sacrifice" to it or give it
a gift of wood or straw. If a child in the family is sick, folk medicine says a shovel must
he placed inside the oven.
Cutting the hread, however, is a masculine endeavor. Bread leftovers are to be
treated respectfully. Should hread he dropped hy mistake, it should never he removed
hecause it was "claimed" hy the souls of the dead.
In modern society, the spiritual significance of hread has heen mostly lost, hut it
remains strong in the rural areas where forgetting ancient rites is tantamount to losing
one's identity.
SACRALITATEA PÂINII LA ASIATICI
Ioana Achim
"Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţa ... Eu
sunt Pâinea vieţii. Cine vine la mine nu va flămânzi niciodată" (Biblia 1994, Ioan,
6.33, 35). Cultura românească, bazată pe tradiţii pre- şi proto-creştine, în care pâinii i
se conferă un caracter sacru, are numeroase elemente prin care pâinea a fost înzestrată
cu har divin. Acest aspect al culturii româneşti a fost prezentat în lucrări despre datini
şi obiceiuri (Ghinoiu 1997; Evseev 1998; 1999; Bădocan - Maxim 2001; Drăgoi -
Roşca 2001; Maxim 2001). Cu toate că în zona rurală a României încă se păstrează
multe din aceste tradiţii şi obiceiuri legate de sacralitatea pâinii, se observă faptul că la
oraş cele mai multe s-au pierdut în materialismul civilizaţiei industriale.
Românii nu sunt singurii care tratează, prin tradiţie, pâinea ca ceva sacru.
Sacralitatea pâinii este parte integrantă a sistemelor de valori în multe culturi care, deşi
diverse în specificele crezului lor, au acest lucru în comun: modul respectuos în care se
face, se consumă şi se foloseşte pâinea. Am observat câteva tradiţii referitoare la pâine
şi în lumea musulmană, lume care proclamă, asemeni lumii creştine, credinţa într-un
singur Dumnezeu. În incursiunea mea în lumea musulmană, mai ales în timpul petrecut
în Uzbekistan, Asia Centrală (2000-2001 ), am notat cu multă admiraţie modul în care,
atât la oraş cât şi la sat, se păstrează vii anumite tradiţii ce îmbină sacrul cu profanul.
Am observat în viaţa cotidiană a musulmanilor central-asiatici o mai mare înclinare
spre lumea nevăzută, lumea spiritelor şi o conştiinţă a prezenţei acesteia în orice aspect
al vieţii, oricât de "banal" ar putea fi (Musk 1989, p. 70 - 72, 175 - 178).
Valoarea sacră a unui obiect se poate judeca observând locurile unde este găsit,
modul în care este tratat şi scopurile pentru care este folosit. De ce pâinea are o valoare
deosebită? Deşi teologia musulmană formală, bazată pe învăţătura Coranului, nu pune
accent pe practici animiste, acestea există în islamul popular, venite din timpuri
ancestrale. Credinţa majorităţii musulmanilor este un sincretism între religia oficială şi
animismul pre-islamic (Steyne 1996, p. 49,50). Conform credinţelor populare, în pâine
există o forţă, o magică putere care, tratată cum se cuvine, poate aduce binecuvântare,
sau, în caz contrar, blestemul (Musk 1989, p. 71). Pe lângă valoarea nutritivă a pâinii
care dă literalmente viaţă şi putere, această forţă intrinsecă îi conferă capacitatea să
dea şi "viaţă" spirituală.
110 Tibiscum - XI
Cum arată pâinea în Uzbekistan? Aici trebuie să facem deosebire între pâinea
tradiţional rusească "hleb" şi cea tradiţional uzbekă, "non". Dat fiind că Uzbekistanul
este o republică fostă-sovietică, independentă din 1991, o parte a populaţiei este de
etnie rusă (9%), iar din cei 23.000.000 cetăţeni 83% sunt de etnie uzbekă, restul fiind
un amestec de alte popoare central-asiatice precum: tătari, kirghizi, kazaci etc. (Johnstone
1994, p. 72) Deşi atât ruşii cât şi uzbecii folosesc produsele care aparţin "tradiţional"
celorlalte etnii, diferenţa între semnificaţiile ce însoţesc respectivele obiecte este clară.
meb-ul are aspectul franzelei bine-cunoscute şi românilor, ceva mai scurtă şi pătrăţoasă
şi se foloseşte la fel, adică se tratează fără o atenţie deosebită (mai ales la oraş). Spre
deosebire de hleb, non-ul arată mai mult ca o cocă de pizza, sau "lipty" româneşti
(Şogulomov 1996, p. 164). Non-ul (fig. 112; 2) are formă rotundă, cu diametrul de 25-
30 cm şi o grosime la margine de 3 până la 5 cm. În centru există o porţiune circulară
subţire şi crocantă, care se formează prin imprimarea în aluat a diverselor forme cu
ajutorul unui instrument numit chekish (Şogulomov 1996, p 234), asemănătoare cu
pecetarele româneşti (fig. 112). Acest instrument are dimensiuni variate şi este prevăzut
cu un sistem de ace din metal care imprimă diverse tipuri decorative (cu unele senmificaţii
magice). Astfel, printr-o apăsare sau mai multe în aluat, se creează o porţiune frumos
decorată (fig. 2), foarte subţire în mijlocul pâinii. Pe partea crescută a pâinii se pun,
uneori, seminţe de susan (fig. 2/2).
Dat fiind forma nan-ului, unii străini ignoranţi au fost ispitiţi să sugereze diverse
folosinţe pentru pâine, altele decât cele "normale". Sugestiile lor au fost primite cu
multă consternare şi dezaprobare din partea localnicilor, pentru care nu este de conceput
nici un fel de "joc" cu un simbol sacru.
Grosimea, consistenţa şi mărimea nan-ului diferă în funcţie de regiunea în care
este fabricată. Astfel, în estul Uzbekistanului, în zona capitalei Tashkent şi a Văii
Fergana se face, tradiţional, o pâine pufoasă, de diametru 25 cm şi grosime 3 cm (fig.
2/1). Înspre sudul ţării, în Samarkand şi Bukhara este o pâine mai consistentă, mai
grea, mai groasă, dar la fel de mare. În vestul ţării însă, pâinea este foarte subţire şi de
diametru mai mare, de 40-45 cm. Aici, în regiunea Khorezm, unde locuitori sunt
majoritari de etnie karakalpakstani şi deosebiţi, în tradiţii, faţă de uzbeci, pâinea nu
mai are acea adâncitură ornamentată la mijlocul pâinii (Baynazov 2001, p. 16-18) şi
nu se pune susan.
Pâinea se foloseşte în loc de tacâmuri la mâncărurile tradiţionale uzbece, îndeosebi
pentru ash (pilaf cu morcovi, ceapă şi bucăţi de came de vită), sau pentru shashlik
(came gătite la foc de cărbune, ca şi kebabul) (Şogulomov 1996, p. 163).
În tradiţia uzbecă, la fel ca în tradiţia românească, bucăţile de pâine puse în
pătuţul noului-născut îndepărtează duhurile rele (Sean 1994, p. 10).
Pâinea este un frumos cadou într-o vizită. Un musafir atent, întotdeauna, duce
un număr par (obligatoriu) de non-i, pe care gazda le pune la loc de cinste pe masă.
Din perspectiva musafirului, într-o casă uzbecă, iată ce se întâmplă după aşezarea
la masă: tatăl, sau cel mai în vârstă membru al familiei (bunicul, sau în absenţa unui
membru de parte bărbătească, bunica sau mama) ia câte un non şi îl rupe în părţi pare,
partea mai sub~re din mijloc constituind integral una dintre bucăp. Se spune că persoana
care ajunge să mănânce partea crocantă din mijloc se va căsători în curând. În cazul
excepţional în care tatăl rupe pâinea într-un număr impar de bucăţi, aceasta denotă că
unul din membri familiei a decedat recent.
Ca la orice început de activitate, este rostită binecuvântarea primei sure din
Coran: "Bismillah ar Rahman ar Rahim", "în numele lui Dumnezeu, cel plin de milă şi
îngăduinţă" (Quran 1996, p. 14). Această formulă este folosită la începutul oricărui tip
de activitate: casnică, economică, socială; chiar şi la urcarea în autobuz sau maşină;
ori la începutul oricărui joc cum ar fi fotbalul (Parshall 1994, p. 196), deoarece se
crede că aceste cuvinte pot proteja individul de "ochiul rău'', de ghinion sau de farmece.
"Ochiul rău" este cea mai de temut putere magică, cauza tuturor bolilor şi a insucceselor
(Musk 1989, p. 26-30). După ce sunt rupte, bucăţile de pâine sunt puse pe masă, de
unde participanţii se pot servi. Pe masă, non-ul se pune întotdeauna cu faţa crescută în
sus (Sean 1994, p. 7). De notat este că pâinea e întotdeauna prezentă pe masă, indiferent
de numărul de persoane de la masă, sau de felurile de mâncare servite (Mukhamedov
2001, p. 52). Se urmează acelaşi ritual chiar dacă sunt prezente numai două persoane
care beau ceai, ori mănâncă doar desert. La sfârşitul mesei, tatăl încheie cu rugăciunea
de mulţumire, în timpul căreia participanţii ţin mâinile întinse în faţă, îndoite de la cot,
cu palmele în sus (în orantă), iar odată cu încheierea rugăciunii palmele se trec peste
faţă, de sus în jos, simbolizând primirea binecuvântării divine (pogorârea harului sf'ant).
Aceleaşi procedee se repetă şi în public, în restaurant sau "choihona". În public, ca şi
acasă, pâinea este ruptă de cel mai în vârstă bărbat de la masă, fie el localnic sau străin.
După terminarea mesei, pâinea rămasă este strânsă cu atenţie şi consumată mai
târziu. Chiar dacă ea stă mai multe zile neconsumată sau se mucegăieşte, pâinea nu
poate fi aruncată la gunoi, ci se pune la poartă, într-un loc înalt, pentru ca trecătorii să
o poată lua şi folosi la hrănirea animalelor (Sean 1994, p. 7).
Ritualul ruperii pâinii are o conotaţie sacră universală. "Isus a luat o pâine şi,
după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: - Luaţi, mâncap; acesta
este trupul Meu" (Biblia 1994, Matei, 26.26). În religia musulmană populară, nu doar
pâinea ci şi mâna este înzestrată cu proprietăţi magice. "Mâna lui Fatima" (fiica lui
Muhanunad) este una dintre cele mai populare amulete ale religiei musulmane, din
vestul Africii până în Indonezia (Musk 1989, p. 22), care protejează purtătorul ei de
"ochiul rău". În Islam, mâinile sunt folosite: pentru acceptarea binecuvântării divine
(ca de exemplu în ritualul rugăciunii); pentru a binecuvânta; dar şi pentru a blestema.
112 Tibiscum - XI
Mâna dreaptă este considerată sacră, pe când cea stângă necurată (Parshall 1994, p.
192). În consecinţă, cu mâna dreaptă se dă, sau se primeşte darul, se rupe şi se serveşte
pâinea, se mănâncă, etc. Observăm astfel că ritualul frângerii pâinii este locul de întâlnire
al unei duble puteri magice: puterea pâinii şi cea a mâinii.
Non-ul se cumpără, întotdeauna, în număr par(!) de la brutării, care se găsesc
în fiecare ma 'hal/a (cartier), sau de la bazar (fig. 3). Brutăria constă dintr-o încăpere
cu un cuptor. Cuptorul este făcut din lut, are forma unui igloo prevăzut cu un orificiu
pentru introducerea combustibilului, situat la nivelul trotuarului şi cu o gaură mică
pentru introducerea pâinii situat în partea de sus a cuptorului (fig. 111). Prin această
gaură, brutarul introduce aluatul şi îl fixează de pereţii cuptorului, iar după coacere îl
scoate cu un instrument de metal. Meseria de brutar este una exclusiv masculină, poate
din pricina restricţiilor asupra femeii musulmane (de fapt şi la români femeia care face
pâinea trebuie dă fie curată la trup şi suflet, sau să fie o femeie "iertată"). În Islam,
femeia nu are calităţile necesare conducerii sau participării în cadrul unor ritualuri
sacre, deoarece nu are o puritate egală cu cea a bărbatului. Interesant este că, deşi în
general, femeia se ocupă de aspectele casnice, zilnice, ale familiei, inclusiv gătitul,
există anumite ocazii (ca de exemplu la o nuntă) pentru care doar bărbaţii au voie să
gătească mâncarea tradiţională, osh.
Observând aceste tradiţii, putem concluziona că pâinea nu este doar un obiect
sacru oarecare, ci are chiar un loc primordial în ierarhia obiectelor sacre ale culturii
uzbece şi musulmane, în general (ca de altfel şi la români: Ghinoiu 1997). Chiar mai
mult, dat fiind că fiecare uzbek este conştient de lumea nevăzută din jurul lui, observăm
că această civilizaţie nu a trecut prin procesul de dihotomizare a vieţii între sacru şi
profan aşa cum s-a întâmplat în majoritatea culturilor europene ale secolului XX. În
această privinţă, popoarele asiatice sunt demne de admirat şi chiar invidiat pentru modul
în care îmbină credinţa lor cu viaţa de zi cu zi.
Lista bibliografică
Baynazov 2001 - Elmurat Baynazov, Rimma Volkova, Karakalpakstan: Open/or the World, în
Uzbekistan Airways Injlight Magazine, 1, p. 16-19.
Biblia 1994 - Biblia, T.GS. lnternational, Berlin.
Evseev 1998 - Ivan Evseev, Dicţionar de magie, demonologie şi mitologie românească, ed.
Amarcord, Timişoara.
Evseev 1999 - Ivan Evseev, Enciclopedia simbolurilor şi semnelor culturale, ed. Amarcord,
Timişoara.
Ghinoiu 1997 - Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an, Dicţionar, Bucureşti.
Johnstone 1994 - Patrick Johnstone, Panorama of Islam, OM Publishing, Worthing.
Mukhamedov 2001 -Alexander Mukhamedov, What is life without a Chaihana?, în Uzbekistan
Airways /njlight Magazine, I, p. 52-53.
Musk 1989- Bill Musk, The unseenface ofIslam, Monarch Publications, Crowborough.
Parshall 1994 - Phil Parshall, lnside the Community: Understanding Mus/ims through their
Traditions, Baker Books, Grand Rapids.
Quran 1996 - Abdullah Yusuf Ali, The meaning of the Holy Quran, Amana Publications,
Beltsville.
Rahman 1979 - Fazlur Rahman, Islam, University of Chicago Press, Chicago.
Sean 1994 - Society of Central Asian News, ed. People Jnternational, Kent, Marea Britanie.
Steyne 1996 - Philip Steyne, Gods of Power: a study of the Beliefs and Practices of Animists,
Impact International Foundation, Columbia.
Şogulomov 1996 - R.Ş. Şogulomov, Uzbek Taomlari - Uzbek Cuisine, Ukitubci Naşriotlari,
Taşkent.
THE SACRECY OF BREAD AT ASIANS

Summary
Muslim cultures in general and the Uzbek culture in particular expose a belief in
the sacredness of bread, or "non" in Uzbek. This belief can be seen in the respectful
customs that accompany the handling of bread. Bread is nat tobe thrown away and nat
to be played with. lt is always placed face-up on the table, and before it is eaten, the
head of the household breaks it into an odd number of pieces. Bread is used to ward off
evil spirits at the cradle; it is alsa used as an eating utensil and to be given as a gift
(always in even numbers). The Uzbek bread loaves are flat and round. The diameter of
a non is I 0-12 in. and the loaves are 1-2 in. thick. Their appearance differs with each
area in the country of Uzbekistan.
114 Tibiscum - XI
Fig. 1. Cuptor de tip afgan, în groapă; 2. Tipuri uzbece de pâine.

Fig. 2. Tipuri uzbece de pâine

116 Tibiscum - XI
Fig. 3. Samarkand. Femeie care vinde pâine în Bazar
PÂINEA-SUPERSTIŢIE ŞI RIT ÎN
TRADITIA
, POPULARĂ
Petru Adrian Danciu
Chiar dacă pare un subiect oarecum exotic, ne permitem a încerca o abordare

mai puţin obişnuită şi totuşi ştiinţifică, legată de rolul pâinii în cadrul superstiţiilor şi în
acelaşi timp a riturilor pe care acestea le determină. Pâinea, ca orice alt element care
poate fi ocultat, are un rol important şi deloc neglijabil, în cadrul problemei noastre,
mai ales dacă ne gândim la faptul că superstiţia nu este departe de magie.
După părerea noastră, superstiţiile sunt reminiscenţe ale actelor magice, pierdute
de contextul ritualic în spaţiul profan, de cele mai multe ori rară o logică, însă inspirând
teamă, chiar dacă nu sacră 1 , celor care se raportează la ele prin credinţă (superstiţioşii).
E de înţeles că mai toate elementele de magie, care generează tabuuri se regăsesc, mai
devreme sau mai târziu în emanaţiile superstiţioase.
Bineînţeles că pâinea, care se regăseşte în cele mai vechi tradiţii religoase 2 , nu
putea lipsi nici din credinţele poporului român, cu atât mai mult cu cât ea aparţine
bogatului cult al fertilităţii pământului.
Chestiuni macabre se pot scrie pe această temă, plecând de la „nevinovatele"
superstiţii ca aceea (romană), în care pâinii şi sării li se atribuiau proprietatea magică
de a exorciza duhurile rele 3 , şi ajungând până la demonica „liturghie neagră", în care
trupul şi sângele lui Hristos din euharistie (ostie) sunt blasfemiate cu scopul obţinerii
puterilor malefice şi natural, ca simbol al unei iremediabile ruperii de sacru 4 • Toate
aceste exemple indică legătura importantă dintre superstiţie şi magie care-i stă la bază.
Totuşi trebuie stabilită o limită. Cea mai clară este aceea că superstiţiile au în
principal un rol preventiv. Spre exemplu atunci când se aşează pâinea invers, se spune
că Fecioara Maria plânge, iar acest lucru poate atrage nenorociri,- sau nu e voie să
se înfigă cuţitul în pâine, pentru că va suferi un suflet nevinovat," ori cine arde pâine
va fi victima unor întâmplări teribile5.
Apoi un altul care anunţă o lipsă, o nenorocire legată mai ales de furtul de mană,
practică adesea utilizată de către vrăjitoare: ... dacă într-o casă sunt numai necazuri
pâinea nu mai e bună 6 . Cu alte cuvinte aluatul nu creşte (pâinea nu dospeşte ), sau cum
se mai spune în popor: „o rămas pâinea Iută (ca lutul).
În fine, de ce nu, ea poate fi şi instrumentul de ghicire a viitorului. Este utilizată
mai ales cu privire la rodul plantelor, în speţă a grâului. Astfel, cine aruncă pe 1
118 Tibiscum -XI
ianuarie o coajă de pâine în puţ poate fi sigur că nu va duce lipsă de apă în acel an 7•
De reţinut că toate acestea nu se petrec sub forma unui act magic în adevăratul sens al
cuvântului, ci sub cel al credinţelor populare sau superstiţiilor de la sat. Oamenii se
raportează la aceste credinţe „din bătrâni „ cu toată încrederea, fără a le pune la îndoială
vreodată. Mulţi crezând şi astăzi că ele asigură rodul pământului, în cazul nostru pâinea
„cea de toate zilele".
După cum se poate uşor observa credinţele şi superstiţiile populare sunt strâns
legate, mergând până la a se identifica una cu alta. Scopul lor nu este în esenţă malefic,
fiind concentrat la ciclul sacru al naturii, în care pâinea, hrana de zi cu zi a omului,
reprezintă elementul central.
Până aici se poate conchide că în cadrul exemplelor mai sus amintite pâinea are
un rol general însă bine determinat, rezumat la interesurile imediate ale vieţii sociale,
cu un simbolism dus până la limita actelor magice despre care vom discuta în continuare.
Tot acum pâinea este asociată ideii de mană, ca element esenţial ce menţine viaţa
oamenilor. De asemenea este strâns legată de grija zilei de mâine, însă ca act magic prin
rituri preventive. Foarte interesant de subliniate faptul că în cadrul superstiţiilor - deşi
acestea sunt oarecum înrudite cu actele magice- pâinea nu este violentată în nici un fel.
Ea nu e pusă invers, fapt care este privit ca un mare păcat, deoarece, simbolic vorbind,
reprezintă trupul lui Hristos. Pentru a înţelege sensul, e ca şi cum spre a blasfemia, am
orienta crucifixul cu susul în jos. De aceea ocrotitoarea pământului, Fecioara Maria,
care are grijă de tot rodul (interesant de observat aici sunt reminiscenţele ale riturilor de
fertilitate), se supără şi pedepseşte pe imprudent sau pe acel care a făcut-o cu intenţie.
Cuţitul - armă mortală cu un simbolism extrem de bogat- nu se înfige în pâine,
care este „trupul" căci răneşte sau chiar ucide un om nevinovat. Iată cum pâinea în
acest caz pare că slujeşte actelor de magie simpatică. Aici pâinea ia locul păpuşii pe
care vrăjitorul o înţeapă spre a pricinui dureri infernale sau chiar moartea victimei.
Înfigerea cuţitului în pâine de către o persoană neiniţiată poate aduce prin accident
nenorocire chiar în propria-i casă, în care nevinovaţi sunt întotdeauna copii.
Mai mult chiar, ea este un barometru magic pentru că indică lipsa de mană -
sărăcie, sau din contră, bogăţia ei. La sat o familie săracă este o familie care „nu are
nici pâine să pună pe masă", semn clar al lipsurilor provocate de ce nu prin folosirea
magiei, cu atât mai mult cu cât situaţiile de acest gen apar fulgerător, fără explicaţiile
logice (calamităţi naturale, boli etc.)
În altă ordine de idei, visele imprimă şi ele o notă superstiţioasă. Ele transmit
ceva în care ar trebui să crezi, un mesaj plin de simboluri, un mesaj în care pâinea se
regăseşte adesea în cele mai interesante ipostaze. Vom încerca în câteva exemple să le
cuprindem, fără a emite pretenţia unei analize complete.
Câte o dată ea este legată de număr; o viziune bună pe dinăuntru şi rea în afară.
Caransebeş - 2003
119
Artemidoros (grec născut la Efes în secolul al Ii-lea d. Hr.), dă un exemplu în acest

sens. El povesteşte despre un om care „după ce a visat că a primit două pâini de la
Helios, nu a supravieţuit decât acelaşi număr de zile, căci numai pentru acest soroc îi
era îndestulătoare hrana care-i fusese dată de zeu" 8 •Visul face parte din categoria celor
trimise de zei, pentru că, credeau grecii, acestea se îndeplinesc întotdeauna.
În visuri diferite feluri de pâine indicate pentru anumite categorii de oameni. A
gusta din tipul de pâine contraindicate semn rău:
,,A mânca pâinea care se mănâncă de obicei e de bine; de pildă, pentru sărac e
potrivit pâinea neagră, iar pentru cel bogat pâinea albă. Dacă se mănâncă altă pâine
în locul celei obişnuite, nu numai că este de bine, dar chiar e de rău: pentru sărăci
aceasta indică boala, iar pentru bogaţi, lipsuri. Pâinea din orez este pentru toţi de
bine: căci legenda spune că acesta a fost prima hrană dată de zei oamenilor. Făina de
grâu sau de orez semnifică acelaşi lucruri ca şi pâinea, dar mai puţin importante «şi
mai de temut» ''9.
Semn bun sau rău, pâinea este, pentru cei care cred, elementul simbolic care
transmite mesajul din lumea de dincolo celor de aici. Credinţa în visuri dusă până la
absurd, naşte superstiţia; iar frica de înţelesuri ascunse aduce după sine la interpretări
dintre cele mai curioase.
Sensurile se multiplică întru ritm greu de urmărit atunci când ne referim la genezele
cultice ale pâinii. Se pleacă de la aluat 10 ca arhetip al materiei sacre. Colacul şi pâinea
simbolizează lutul, ciclul grâu- aluat - pâine se aseamănă naşterii, vieţii (căsătoriei) şi
morţii oricărei fiinţe umane. De aceea prepararea aluatului e ritualică, tabuurile legate
de acest aspect respectându-se cu stricteţe, căci altfel el nu va creşte, cum am subliniat
la început, ca semn al păcatului, al lipsei de mană 11 •Tot ritualic, arderea aluatului deci
prefacerea lui în pâine, reprezintă însufleţirea care se dă celei din urmă, naşterea efectivă,
intrarea sufletului în trup. De aceea, o dată cu apariţia creştinismului, romanilor nu le-
a fost greu să vadă în ea trupul lui Hristos.
Pregătirea ritualică a pâinii este esenţa oricărei înţelegeri simbolice, aici fiind
incluse şi superstiţiile, chiar dacă trunchiate, ele ne lasă cu greu să privim în adâncul
lor. Pentru români pâinea este copilul, rod al pământului din pântecele căruia s-a născut
fizic. La fel Hristos, prin încarnarea Sa, devine în parte, prin înomenirea Sa, rod al
aceluiaşi pământ, ca fruct al unirii dintre divin şi uman.
Rolul simbolic al pâinii în cadrul superstiţiilor şi al riturilor populare este bine
determinat însă greu de acceptat tocmai datorită distanţei care desparte superstiţia de
practicile şi credinţele populare în sine. Cu toate acestea interesant de observat este
faptul că pâinea îşi păstrează fără probleme toate semnificaţiile în superstiţii care au
înţelesuri greu de perceput. Aici ea devine un „cod", în sensul că de ea atârnă descifrarea
mesajului transmis.
120 Tibiscum- XI
În final, o concluzie se desprinde cu claritate: pâinea indică profunda sacralitate

de care omul dă dovadă, reprezentând în acest sens un semn al valorificării elementelor
sedentare, puternic întipărite în cultul zeiţei mamă de la care multe simboluri îşi trag în
timp profunda origine.
NOTE
1
Privite ca reminiscenţe ale actului magic superstiţiile nu se pot integra în experienţa sacrului,
decât de pe o poziţie lumească, departe de origine, sau de trăirea oferită de acel tremend11m despre care
foarte bine scria Otto (v. Rudolf Otto, Sacrul, Ed. Dacia Cluj-Napoca 1996, p. 20-26. Ele inspiră teamă,
oarecum indirect şi întrerupt, fiind în cel mai bun caz amintirea unor tabuuri despre care nu se poate
decât ghici. Ele nu pot fi explicate în acest raport şi de aceea, dacă ar fi să vorbim despre frica pe care
o produc, ar trebui să spunem că, din perspectiva orizontului tradiţional românesc (chiar bănăţean), ele
aparţin „Celui-fără-de-Nume", apelativ dat doar forţelor întunecate (v. Ioan Viorel Boldureanu, Credinţe
şi practici magice. Eseu despre orizontul mental tradiţional, Ed. Brumar, Timişoara 200 I, p. 35-3 7).
2 Vezi coord. Sergio Donadoni, Omul egiptean, Ed. Polirom, Iaşi 2001, p. 16-22, 26-28, 193-
194.
3
Doamna Sofia, Superstiţii din bătrâni, Ed. POL Media, Bucureşti 2000, p. 124, unde mai
departe adaugă următoarele: ,,Astfel dacă o persoană este întâmpinată cu pâine şi cu sare nu are cum să
facă rău" (Idem, op. cit.).
4
Într-un sens foarte larg, Francisco Bethecourt oferă următoarele explicaţii: „Relatările despre
sabat trimit deci la un complex ritual dominat de viziunea creştină asupra lumii care explică sensul
ritualurilor de răsturnare (călcare în picioare a crucifixului sau a ostiei, celebrarea mesei negre), rolul
structural al figurii demonului, importanţa atribuită ceremoniilor de veneraţie, de promisiuni şi de
contract (dar şi de contra-dar)", în lucrarea coord. de Robert Muchembled, Magia şi vrăjitoria în
Europa din Evul Mediu până astăzi, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997, p. I 8 I.
1
Sofia, Idem, p. 125.
6
Ibidem.
7
Ibidem.
8
Artemidoros, Carte de tălmăcire a visurilor. Ed. Polirom, Iaşi 200 I, I,5; de asemenea, mai vezi
şi IV, 33.
9
Idem, op.cit„ I, 69.
w Ion Ghinoiu, Panteonul românesc - dicţionar. Ed. Enciclopedică, Bucureşti 200 I, p. 3.
11 Acelaşi lucru despre prepararea anaforei (pasca): „Nafora se face cu cea mai mare curăţenie.
În Roşca, femeile, pentru a face pasca, se grijesc, se spală pe cap, se piaptănă, îmbracă cămeşe şi straie
curate, bat metanie spuind rugăciuni şi apoi se apucă de plămădit" (cf. Elena Niculiţă-Voronca, Datinile
şi credinţele poporului român adunate şi aşezate Îll ordine mitologică, Ed. Polirom, Iaşi 1998, p. 285).
THE BREAD - SUPERSTITION ANO RITE IN THE FOLK TRADITION

Summary
The bread, which is to he found in the oldest religious traditions, belongs to the
large cult of fertility of the earth. lt is attached to the idea of manna as the essential
element of life. It is also connected to the worry of the marrow as a magic act through
preventive rituals. For the believers it is a symbolic element too, which sends messages
from the gone people to our world. The ritual preparat ion of the bread îs the essence of
any symbolic meaning including the superstitions. The bread is the sign ofthe man's
deep holiness, and it represents a sign of the sedentary element valorisation, strongly
printed in the cult of mother-goodness, the origin of a lot of symbols.
Caransebeş- 2003
123
SEMNIFICAŢIILE PRECREŞTINE ALE APEI NEÎNCEPUTE
Adrian Petru Danciu
Disertaţia noastră pe acest subiect va fi simplă şi sperăm, cât se poate de clară şi

la obiect. Ca idee generală ne vom plasa undeva în sfera magicului, a superstiţiosului.
Cu alte cuvinte, în mare vorbind, ne regăsim în zona credinţelor precreştine 1 , urmărind,
atât cât este cazul influenţa creştină asupra problemei în discuţie.
Ideea de apă neîncepută îşi găseşte originea în aceea de apă moartă. Aceasta din
urmă surprinde perfect aspect11l 111itologic şi totuşi magico-terapeutic al simbolismului
apei ca lichid binecuvântat; pe când apa neîncepută este doar prelungirea magică,
practică şi de ce nu, actuală, am putea spune, a celei moarte.
În basme, apa moartă nu este, aşa cum se poate aştepta, contrariul apei vieţii
(sau apei vii, cum mai este numită); din contră, prima intră în am10nie cu ultima atunci
când sunt folosite împreună. După ce eroul este ciopârţit de creaturi întunecate, e readus
la viaţă, reconstituit mădular cu mădular, la început prin utilizarea apei morţii -
care-l reface fizic şi apoi prin utilizarea apei vieţii - care-i readuce sufletul în trup din
lumea umbrelor. Numai astfel reintegrat în mit, el se manifestă victorios asupra forţelor
răului. Ne exprimăm de parcă am vorbi de o iniţiere.
Practic, fără o „renaştere'', dacă am putea-o numi astfel, eroul nu poate învinge
zmeul mult mai puternic iniţial. Putem suspecta aici apa moartâ dar şi apa vie ca parte
integrantă a practicilor de tip şaman ic. Fără a dori să exagerăm am spune mai departe
că la început cele două numiri să fi definit substanţe care ar fi putut fi ingerate cu scop
iniţiatic, fiind de asemenea necesară şi o a doua persoană (care apare şi în basme), ea
administrând „şamanului" bine cunoscuta apă a vieţii, care să-l readucă bineînţeles
printre cei vii, din starea extatică în care se află. Desigur sunt multe elemente care pot
intra aici în discuţie. Totuşi ideea de bază pe care doresc să o subliniez este aceea că
aceşti doi termeni, aparent antagonici, nu s-au născut aşa, pur şi simplu, ci în urma
unui tip anume de experimentare, dintre care, cel mai plauzibil ni se pare a fi şamanismul.
Despre apa vie, Ivan Evseev spunea că în „mitologia românească, mai ales în
basme, nu e decât un aspect al apei miraculoase cu care se vindecă sau este înviat eroul
solar răpus de un duşman" 2 • Vedem aici cum şi Evseev susţine aceeaşi tipologie.
Cele două, atât apa vie cât şi cea moartă nu sunt în esenţă decât părţi constituente
ale aceleiaşi ape miraculoase, pe care apa neîncepută le preia şi le pune mai clar în
evidenţă, neuitând să amintim aici şi de influenţele ulterioare (creştine dar şi eretice) pe
124 Tibiscum - XI
care le primeşte.
Domnul Viorel Boldureanu inventariază trei tipuri principale de apă neîncepută.
Prima şi cea mai importantă este apa luată de la fântână sau din râuri la revărsatul
zorilor, în momentul în care primele raze ale soarelui ating lumea. Se foloseşte mai ales
la spălarea pe faţă, cu alte cuvinte, la trezirea spiritului, dar şi la adăpatul animalelor,
fiind nespurcată şi deci plină de mană. În treacăt fie spus, udarea de trei ori a feţei în
zori. cu apa neîncepută, trimite la întreita scufundare în apa botezului. Iată o influenlă
pc care o putem considera creştină. E ca şi cum rememorarea actului renaşterii s-ar
face în fiecare zi. Interesant este că, de cele mai multe ori, e luată din fundul făntânii,
din „lumea adâncurilor'', din „apele primordiale".
Apa care curge în zori pe un pârâu se foloseşte la farmecele de dragoste. Ne
putem imagina o tânăra fată care, intrând dimineaţa cu picioarele în râu, învăţată de o
babă, rosteşte un descântec.
Urmează apoi picăturile de rouă, mai ales cele strânse de Sângeorz, la Joile
Mari şi de Sânzâiene. În aceste perioade, fiind culeasă în zorii zilei, roua potenţează
forţa magică a ierburilor de leac. Aici avem două aspecte:
1. Relaţia rouă-ierburi de leac ne trimite cu gândul la magia populară, plină de
elemente şamanice.
2. De obicei, la fel cum am amintit mai sus, este utilizată ca „vrajă de dragoste",
fecioarele spălându-se cu ea pentru a intra in atenţia băieţilor tineri. Nu e doar un
simplu act magic, o superstiţie, ci unul aparţinător unui cult al fertilităţii; o posibilă
fonnă de iniţiere în riturile de pubertate, chiar dacă, din păcate nu suntem siguri,
neputând proba acest aspect.
În fine, apa de botez, sau „apa de scaldă", deţine rol integrator pentru copilul
care o dată intrat în viaţă este purificat de forţele întunecate 3 . În Moldova se crede că
pruncii nebotezaţi ajung moroni, lucru care nu se petrece dacă nu s-ar putea produce
desprinderea de tenebrele creaţiei (contaminată cu rău în erezia bogwnilă 4 ) prin actul
sacru al botezului5.
Practicile magice, şi cu acest aspect ne vom apropia de sfârşit, apelează des la
apa neîncepută. În magic ea primeşte numele de apă exorcizată.
Înainte de a invoca forţele spirituale, spunem noi, malefice, magul, pc lângă alte
operaţiuni pregătitoare, este obligat să se purifice prin îmbăiere, în fiecare dimineaţă.
Bineînţeles apa din baie este consacrată mai înainte de a intra în ea prin rostirea unor
psalmi biblici6 •
În general, fie că este vorba de magie sau vrăjitorie, ea este folosită în trei situaţii:
Prima este aceea de aflare a ursitului, prin farmecele de dragoste 7 despre care am
mai vorbit; a doua este descântecul, mai ales cel de alungare a demonului care aduce
deochiul, în care mai de efect este apa neîncepută decât cea simplă 8 ; şi în fine, în
practicile divinatorii, 9 unde ritualul este mai complicat.

Sintetizând toate cele arătate până acum într-o concluzie cât se poate de simplă,
putem spune că apa mortii şi a vieţii pot fi privite din perspectiva practicilor de tip
şamanic, cele două reducându-se mai târziu la utilizarea simplă a apei neîncepute, în
riturile magice, bineînţeles sub influenţe păgâne şi creştine deopotrivă.
NOTE
'Vezi Gh. Vlăduţescu, Filosofia legendelor cosmogonice româ11eşti, Ed. Minerva, Bucureşti
1982, p. 66- 72.
2 Ivan Evseev, E11ciclopedia sem11elor şi simbolurilor culturale, Ed. Amarcord, Timişoara 1999,
p. 41.
3
Cf. Joan Viorel Boldureanu. Credi11ţe şi practici magice. Eseu despre orizontul mi11tal tradifio11al.
voi. 1, Ed. Brumar, Timişoara 2000, p. 51-52.
'„Dualismul lor eretic, care recunoştea în diavol un înger căzut şi în acelaşi timp creatorul
cernrilor, al pământului şi al omului, era prezent cu ajutorul unor interpretări alegorice ale parabolelor
biblice" (Yuri Stoyanov, Tradiţia ascu11să a Europei. Istoria secretă a ereziei creşti11e î11 Evul Mediu.
Ed. Polirom, laşi 1999, p.115)
'S. FI. Marian, Naşterea la români. Studiu etnografic, voi.I, Ed. Saeculum I.O„ Bucureşti 2000,
p. 63.
6
Paul Ştefănescu, Magia IÎ1altă, Ed. Miracol, Bucureşti 1997, p. 276-277.
7
În acest sens, vezi o practică asemănătoare, floarea descâ11tată la Jana Teiu, Jocul cu focul.
Vr<i)i.farmece, descântece, Ed. Miracol, Bucureşti 1993, p. 66-68, l 78-180 (desfacerea de urâL).
•A. 1-lamaj, JÎ1tre 11oi şi cei; Ed. I-l. jr„ Bucureşti 1995, p. 64; Jana Teiu, op. cir„ p. 205-208.
•Mama Xenia, Vrăjitoria se î11vafa, Ed. LVB. Bucureşti 1996, p. 96-97.
ON THE PRE-CHRISTIAN SIGNIFICANCE OF THE GENUINE WATER

Summary
The idea of the genuine water originates in that of the dead water. It pe1fectly
spotlights the mythology and the magic-therapeutic aspects of the water symbolism, as
a blessed liquid, while the genuine water is only a magical, practicai and current exten-
sion of the dead water. The living water and the dead one are nothing but constituents
of the same miraculous water, tumed into the genuine water and clearly highlighted by
it, including the ulterior Christian and pagan influences. The water of death and the
water of life may also be studied as shamanist practices both of them being Iater
reduced to the simple using of the genuine water within the pagan and the Christian
magic rites.
SÂMCEAUA- CUTIT
, POPULAR DIN BANAT.
Octavian Popescu
Meşteşugurile populare au acoperit întotdeauna gama de obiecte necesare

desfăşurării vieţii materiale de zi cu zi din cadrul gospodăriei ţărăneşti. Un concurent
serios al acestor meşteşuguri a fost industria modernă care producea o cantitate mare
de mărfuri, mai ieftine şi de calitate bună, elemente de loc neglijabile sub aspect economic.
În opoziţie cu această concurenţă anumiţi factori locali au determinat perpetuarea
realizării de către meşteşugari a unor produse cu specific local.
Prin analizarea acestor factori am putut stabili că un rol important l-au jucat
izolarea în teritoriu a aşezărilor rurale sau a gospodăriilor ţărăneşti (în cazul satelor
împrăştiate) faţă de centrele de desfacere a produselor industriale, necesităţile specifice
unei anumite activităţi la care industria de stat nu răspundea în mod satisfăcător prin
realizarea unor produse mai bine adaptate specificului activităţii respective şi nu în
ultimă instanţă tradiţia populară.
Astfel în mai toate domeniile de activitate ale meşteşugurilor populare se pot
remarca şi produse care nu sunt de loc realizate de către industria de stat, fie din cauza
cererii mici, redusă doar la necesităţile unei zone, fie din unele motive legislative. De
exemplu sâmcelelc 1 şi baltagele erau considerate uneori arme albe deşi fac parte
aproape obligatoriu din dotarea oamenilor de la munte, sau cazul curselor şi a vârşelor
care sunt interzise prin lege la vânătoare şi pescuit.
Meşteşugurile populare au ajuns astfel să creeze produse inedite care nu-şi
găsesc corespondenţa în producţia industrială. Simpla asimilare sub aspect funcţional a
unor produse industriale asemănătoare ca utilitate, nu a fost primită prea bine de către
consumatorul rural decât de nevoie. În acest caz tradiţia şi gustul artistic al ţăranului au
avut probabil de suferit, obiectele oferite de către comerţul de stat neavând nota
caracteristică populară cu care ţăranul era obişnuit prin tradiţie.
Un produs specific popular este în acest sens un cuţitaş numit sâmcea,
caracteristic locuitorilor din zonele montane pe care l-am întâlnit în cercetările de teren
efectuate pc Valea Cemei, în satele comunelor Comereva şi Mehadia, în Ţara Almăjului
şi în alte puncte ale Banatului Montan. Menţionăm că în zonele limitrofe acest cuţitaş
este semnalat şi în ţinutul Pădurenilor din M-ţii Poiana Ruscăi 2 • Nota comună ar fi
folosirea sa de către locuitorii preocupaţi în mare măsură de creşterea vitelor.
Acest produs îmbină în epoca actuală arta prelucrării metalului cu aita prelucrării
128 Tibiscum-XI
lemnului, dovedind îndemânarea meşteşugarului local. Deşi sâmcelele sunt foarte

frecvente în zonele amintite informaţiile legate de confecţionarea lor şi de producător
sunt foarte restrânse şi greu accesibile. Există o tendinţă de ermetism care poate fi
explicată astăzi prin motive legate de impozitarea de către stat a activităţile de producere
şi comercializare a lor, precum şi din alte motive legislative enumerate anterior, sâmceaua
fiind de multe ori implicată în conflicte interumane ca annă albă.
Vechimea confecţionării acestui produs nu se poate stabili cu exactitate. În
săpăturile arheologice din aşezarea dacică de la Di viei (sec. I a. Chr. - sec. l d. Chr.)
apar de exemplu multe fragmente de cuţitaşe cu o lamă identică atât ca formă cât şi ca
dimensiune cu lama actualelor sâmcele3 (Pl. I, fig. 1). Probabil utilizarea cuţitaşului a
continuat în timp pentru că în sec. XIX-XX sâmceaua a fost folosită în mod curent,
fiecare locuitor de la munte din zonele amintite, purta această unealtă în chimir sau
legată cu o cureluşă la gât fiind utilă la orice activitate.
Sâmceaua este definită ca "un cuţitaş mic şi ascuţit, cu prăsele din lemn şi este
în special cuţitaşul cu care se sângerează caii sau vitele"~ în cadrul medicinii veterinare
din Banat şi Oltenia. Termenul semnifică un obiect ascuţit, înţepător sau tăios (vârf de
cuţit, de săgeată, partea ascuţită a unui fus sau chiar un pisc de munte).
În Oltenia se folosea termenul de "sâmcele de ziuă", referitor la zorile de ziuă,
imagine sugerată de ascuţimea razelor soarelui în momentul răsăritului 5 • În satele de
olari dintre Olt şi Olteţ, prin sâmcea se înţelege o piesă din lemn, ca o lamă ascuţită, cu
ajutorul căreia se dă forma vaselor din lut, în faza plastică, pe roata olarului 6 •
Etimologic, probabil că tennenul de sâmcea provine din latinescul senticclla, de
la sentis - ghimpe, spin (de unde înţepător, tăios), cf. summicella, vărfuşor, de la summa
- vârf, culme7 •
Calităţile mecanice ale sâmcelei, impuse iniţial de scopul pe care l-am amintit în
definiţie, fiind corespondentul empiric al bisturiului sau lanţetei, au detenninat cu timpul
extinderea folosirii sale în majoritatea activităţilor legate de necesităţile ţăranului, cum
ar fi tranşarea hranei, tăierea vitelor mici sau chiar ca annă. Acest ultim aspect prin
care de nenumărate ori s-au încălcat regulile de convieţuire paşnică, fiind folosită ca
armă de atac a dus de multe ori la considerarea sâmcelei ca armă albă iar deţinerea ei
a fost privită, sub aspect legal, cu suspiciune. Totuşi confecţionarea sâmcelelor a
continuat, uneori pe ascuns, tradiţia şi utilitatea fiind mult mai puternice decât orice
inconvenienţă; dar numele meşteşugarilor erau cu grijă ascunse de membrii comunităţii
umane în mijlocul căreia activau 8 •
Mai putem remarca un aspect mistic legat de utilizarea sâmcelei, ea fiind folosită
la sacrificarea mieilor la Paşti sau cu alte ocazii de peste an, un instrument de ucidere
a unei embleme a blândeţii şi timidităţii şi probabil de aici respectul manifestat faţă de
acest cuţitaş.
Sâmceaua este compusă din două părţi; cuţitaşul propriu-zis cu o lamă ascuţită
ca un brici şi prăsele din lemn precum şi teaca din lemn cu care formează după
introducere un tot unitar (PI. I, a). Lama sâmcelei se confecţionează din "vână de
coasă" adică din partea mai cărnoasă cu nervură a unei lame vechi de coasă uzată,
care se încălzeşte la roşu într-o forjă acţionată cu foale manuale de fabricaţie proprie9 .
După aplatizarea fierului de coasă „la roşu" pc nicovală, din ea se taie cu dalta bucăţi
a căror lungime este egală cu lungimea lamei în funcţie de mărimea planificată, plus
lungimea părţii pedunculului ce urmează a fi îmbrăcat în prăsele. Apoi i se dă forma
dorită, cu vârf ascuţit sau rotund după folosinţă, pc o tocilă din gresie acţionată manual
cu viteză mică. Se realizează un profil în formă de pană, cu cele două feţe ale lamei,
drepte şi plane. Lungimea lamei nu este mare, ea nu depăşeşte 8-9 cm. În mod obişnuit
dar în funcţie de comandă poate atinge maximum 10-11 cm. Se poate face astfel o
clasificare a mărimilor după lungimea lamei în: mici (4-5 cm), medii (6-7 cm) acestea
fiind sâmcelele clasice şi mari (8-9 cm; 10--11 cm) acestea din urmă fiind comenzi
speciale.
Apoi se trece la confecţionarea mânerului şi tecii din lemn. În mod izolat prăselele
pot fi confecţionate şi din corn de vită. (Pl. III, fig. 1). Lemnul pentru mâner trebuie să
fie dur şi uscat în care scop se foloseşte lemnul de prun - „tăiat toamna neapărat" -
pentru că în acest caz conţine mai puţină sevă este mai dens, nu crapă şi se usucă mai
repede. După fasonarea lemnului dându-i-se forma mânerului prin cioplire şi şlefuire
cu şmirghel, se confecţionează teaca dar dintr-un lemn mai moale (ulm, tei sau salcie).
Fasonarea şi şlefuirea acestei piese se face la fel ca la mâner. Urmează operaţia de
perforare a celor două piese în care scop se reîncălzeşte lama şi se introduce pe rând
coada lamei în mâner până îl străpunge axial, respectiv lama la roşu în viitoarea teacă
până intră complet cu un uşor joc lateral după care urmează curăţirea lemnului ars din
teacă.
În teacă spre vârf se introduce în mod forţat un fragment de arc de ceas, lat de
4-5 mm, care împiedică prin presiunea laterală căderea cuţitului din teacă. Urmează
operaţiunea de călire definitivă a lamei care se înroşeşte tot la forjă apoi este "stinsă"
(călită) într-un vas care conţine "pişat" (urină) de vacă. Lama astfel călită este apoi
retuşată şi apoi ascuţită definitiv pe aceeaşi tocilă acţionată manual cu viteză mică.
În continuare urmează operaţiunea de încrustare cu cositor a mânerului şi tecii.
Cu o altă sâmcea se crestează pe fiecare extremitate a celor două piese un ornament
în sistem geometric care pe lângă aspectul estetic le conferă şi o mai mare rezistenţă
fizică. Motivul ornamental cu linii drepte late, dinţi de lup, cruci sau semilune, este
astfel conceput încât să se realizeze nişte ligaturi necesare operaţiei de turnare a
cositorului. Se introduce şi se rigidizează pedunculul lamei în mâner apoi se înveleşte
cu grijă mânerul şi separat teaca într-o foaie de carton subţire (provenit "neapărat de la
130 Tibiscum-XI
o copertă de caiet şcolar care este cel mai bun") şi se matisează strâns cu aţă realizându-
sc astfel un înveliş tubular. Într-o lingură metalică se topeşte cositor şi se toarnă pc la
capetele tubului de carton. Datorită greutăţii specifice mari acesta se infiltrează în
motivele ornamentale incizate şi prin ligaturi se realizează umplerea lor totală. Cositorul
se mai infiltrează şi între mâner şi pedunculul lamei rigidizând ansamblul. La teacă se
procedează la fel, cu precizarea că se prelucrează ultima şi cu Iama introdusă parţial
executându-se mişcări alternative, succesive, pentru a preîntâmpina prinderea lamei în
cositor. Apoi se trece la finisarea pieselor. Cu o altă sâmcea se elimină neregularităţile
turnării iar cele două piese cu Iama introdusă în teacă se şlefuiesc cu şmirghel fin. Mai
demult în loc de cositor se folosea plumbul, care însă era mai moale şi se oxida mai
repede. În satul Potoc, din apropierea Oraviţei, unde am identificat existenţa unei sâmcelc,
aceasta avea mânerul şi teaca formate din două jumătăţi matisate cu sârmă de cupru
la capete iar lama era confecţionată dintr-un brici uzat. Astfel sâmceaua este gata şi
poate fie comercializată 10 •
Sâmcelele pentru folosinţa oamenilor maturi au lamele cu vârf ascuţit şi lungimi
variabile. Se execută şi sâmcele pentru copii în care caz vârful este rotunjit iar lama nu
este mai lungă de 4 cm, doar tăişul este la fel de ascuţit ca la formele clasice.
În toate cazurile fiecare piesă este un unicat deşi privite în ansamblu toate
sâmcclelc sunt asemănătoare.
Utilitatea sâmcelei este incontestabilă. Ea este purtată legată Ia gât cu o cureluşă
din piele în care caz are la extremitatea liberă a mânerului ataşată o verigă (realizată
dintr-un cuişor indoit) înglobată în cositor. În zona Globurău se practică un orificiu în
prăsele pentru cureluşă. În caz contrar se poartă învelită într-o batistă şi ţinută la brâu
în chimir.
Ca o regulă generală de utilizare, după folosire sâmceaua nu se spală niciodată
cu apă ci se şterge doar cu o cârpă, grăsimile depuse asigurând astfel piesa împotriva
ruginirii şi crăpării lemnului.
La Caransebeş, termenul sâmcea se referea doar la lama cuţitului 11 , confirmând
astfel originea latină a termenului (referitor la un vârf ascuţit, tăiş). Mânerul era ceva
secundar, confecţionat dintr-un lemn de soc, monolit. Se pare că ornamentarea cu
cositor este un fenomen mai nou care ţine mai mult de un scop estetic, ceea cc poate
fi valabil şi pentru celelalte centre producătoare. Tot la Caransebeş, lama nu era decălită
pentru prelucrare în prima fază ci era prelucrată direct la rece prin polizare pe o tocilă
de gresie cu viteză mică pentru a se preîntâmpina decălirea. Finisarea lamei se făcea
prin frecare cu o bucată de piele.
În prezent ne sunt cunoscuţi doi producători de sâmcele, unul pe Valea Cernei,
(a cărui metodologie de fabricare am descris-o în general mai sus) şi altul la Globurău
cu vârstă înaintată care desfăcând produsele sale printr-un intermediar din satul Plugova,
a creat impresia existenţei unui nou punct de producţie şi aici.

Producătorul de sâmcele de pe valea Cernei este lucrător la o întreprindere din
Băile Herculane, deci ocupaţia sa de fabricare a sâmcelelor este secundară. Vara
confecţionează în timpul liber obiecte de sezon: cozi de coasă şi de sapă, greble din
lemn, chiar şi rândele (ghilăie). Iarna este timpul realizării sâmcelelor şi a altor piese
metalice (baltage). Comercializarea lor se face direct sau în ultimii ani prin intennediari
la piaţa din Băile Herculane. Ne bucură faptul că producătorul este tânăr, 19 ani în
1994, „nu a făcut nici armata" şi a deprins meseria din copilărie de la tatăl său. Există
astfel speranţa continuării unei vechi ocupaţii şi perpetuarea ei în noul mileniu.
NOTE
' Tudoran, 1964.
2
Secoşan, 1981. p. 419-434, fig. 14; Ornamentarea cu intarsie de cositor este mai bogată, tot
geometrizată şi pc o supra fată mai mare a mânerului şi a tecii.
3
Informatic amiabilă Dr. Marian Gumă, 1996, referitoare la materialul arheologic de la Di viei.
' Cândrea, colab. 1931, p. 1157.
5
Şăineanu, I 998, p. 871.
•Iordache, 1980, p. 49, pi. 6.
'Şăineanu, 1998.
" Informaţie Ghe. Marin, com. Cornereva, sat Bogâltin, nr. 296, care a asistat de multe ori la
procesul de fabricaţie a sâmcelelorîn atelierul casnic al cumnatului său, al cărui nume nu ne-a fost dezvăluit.
Uncie expresii din articol sunt folosite după descrierea originară.
9
Au fost folosite doar infonnaţiile considerate tradiţionale deţinute de la diferite surse din zona
Comercva şi Caransebeşului. De exemplu am eliminat tcnnenul de "forjă cu motor" sau de "polizor
mecanic" şi am folosit "forjă cu foale" şi tocilă acţionată manual pentru că "în bătrâni acestea din urmă au
fost folosite în mod curent. Folosirea utilajelor moderne în epoca contemporană a avut ca scop realizarea
unei productivităţi mai ridicate care să satisfacă mai bine cererea de piaţă.
' Prctul sâmcclclor se stabileşte în funcţie de lungimea lamei. Astfel preţul sâmcclelor au variat în
0
timp în modul următor la sâmcclelc de mărime medic: 500 lei (I 992), 8000-10000 ( 1996-1997), 100000-
120000 (2002). Un rol important îl are şi cererea pc piaţă tot mai mare, ca suvenir de la Băile Herculane.
" lnforma\icAdam Romulus, Caransebeş, str. Teiuşului, nr. 4, fierar, fost producător de sâmcclc.
BIBLIOGRAFIE
Cândrca, colab. 1931, I.A„ Dicţionarul enciclopedic ilustrat Cartea

Românească, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1931;
Iordache 1980, Ghe., Mărturii etno-lingvistice despre vechimea meseriilor
populare româneşti, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1980;
132 Tibiscum-XJ
Secoşan, 1981, Elena, Sisteme străvechi de prelucrare artistică a metalului

păstrate până astăzi de pădurenii din Hunedoara, în Sargetia, voi. XV, Deva,
1981, p. 419-434;
Şăineanu 1998, Lazăr, Dicţionar universal al limbii române, Ed. Litera,
Chişinău, 1998;
Tudoran, 1964, Radu, Muntele, Editura pentru literatură, Bucureşti, voi. I,
1964;
SÂMCEA, COUTEAU POPULAIRE DU BANAT

Sommaire
Un petit cauteau de tradition populaire, nomme "sâmcea'', represente un objet

caracteristique pour Ies habitants de la zone montagneuse du Banat.
Utilise initialament pour saigner Ies betaux dans la medicine vetennaire empirique,
c'est-a dire pour pratique des petites incisiones dans la zone veineaux du gorge pour
evacuer "le sang malade", cet petit couteau a devenu un objet (accessoire) presque
obligatoire pour l'usage des habitants montagnards dans diverses occasions.
II peut-etre considere comme un correspondant empirique du bistouri ou de la
lancette. L'article presente le proces de la fabrication du cet couteau.
a f
Pl. I. Cuţitaş dacic (sec. I a.Ch. - sec. I d.Ch.)

Divici-Grad
134 Tibiscum - XJ
,;~.
11
"
-·11--
11
p
·:
11
IJ
fi
'I
I
'
I
''
I
I
I
''
I
I
I
: I
,-1-
1 I '-~,
I '
I '
o 2 4 ţ.w.._
PI. II. Părţile componente ale sâmcelei:

a. sâmcea asamblată; b. mânerul şi lama sâmcelci;
c. teaca cu arc de ceas în interior.
, .
I
I
I
PI. III. Tipuri de sâmcele din Banat:

a. zona Herculane - mâner din corn de vită;
b. zona Cornereva-Globurău - mâner din lemn de prun, teacă din lemn de ulm;
c. zona Caransebeş- mâner din soc, teacă din lemn de tei.
II. ARHEOLOGIE-ISTORIE
PROFESORUL CONSTANTIN DAICOVICIU

Ioan Glodariu
În viaţa ştiinţifică a Clujului, uncie a trăit şi a creat din anii tinereţii, dar în egală
măsură a ţării numele celui care a fost Constantin Daicoviciu şi-a păstrat un prestigiu
bine meritat. Profesor stimat de studenţi şi colegi, arheolog neobosit, istoric prin
excelenţă, apreciat deopotrivă în cercurile ştiinţifice din ţară şi străinătate, membru al
Academiei Române, personalitate prestigioasă în viaţa culturală, acesta a fost Constantin
Daicoviciu.
Şansa a făcut să-mi încep studiile universitare cu o lecţie magistrală de
Introducere în arheologie a acestui mare profesor. Deoarece Constantin Daicoviciu a
fost profesor prin excelenţă, profesor în egală măsura pentru studenţi, pentrn colegii
lui tineri şi pentru cercetători. Om de vastă cultură, excelent cunoscător al civilizaţiilor
antice, totdeauna la zi cu noutăţile din literatura de specialitate, spirit pătrunzător,
marc istoric, creator desăvârşit acesta era profesorul Constantin Daicoviciu. Se impunea
în egală măsură tinerilor şi vârstnicilor. Cum ne-a impresionat pe noi studenţii prin
volumul de cunoştinţe şi prin felul de a le transmite l-a impresionat, de pildă, pe rectorul
Universităţii din Torino întâmpinându-l în gara Clujului cu un discurs de bun venit
rostit în latineşte.
Dacă pentru Constantin Daicoviciu la aprecierea unuia sau altuia dintre
colaboratori săi primau cunoştinţele de specialitate, fireasca curiozitate ştiinţifică,
hărnicia, tot el preţuia disciplina, ordinea şi punctualitatea. Toate acestea văzute însă
prin prisma proprie, inimitabilă. Ora unei întâlniri sau a unei plecări era fermă şi
respectată în primul rând de profesor. În schimb, cu excepţia firească a orelor <le curs
şi seminar, programul de lucru era larg. Niciodată nu l-a interesat cât lucra fiecare într-
o zi sau în alta ci, în primul rând rezultatele - şi nu ca volum - ale acestei munci.
Urmarea a fost că, fără nici un control şi cu acces liber la toate rafturile bibliotecii
zăboveau la masa de lucru 10-12 orc. Pilda o aveau în biroul de la intrare, acolo unde
acum este biblioteca Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, unde lampa aprinsă
veghea munca profesorului până târziu spre miezul nopţii. Şi nu erau nici rare, nici
neobişnuite discuţiile ştiinţifice şi chemările la el, tot pentru astfel de discuţii, la 10-11
seara.
Se interesa de preocupările fiecăruia dintre noi şi găseam totdeauna la profesor,
unde se putea intra neanunţat la orice oră- cu excepţia celor dedicate pregăti iii cursurilor
- un sfat înţelept, o sugestie bine cumpănită, dar şi corectura drastică atât de necesară
140 Tibiscwn- XI
într-un domeniu de cercetare plin de supoziţii.

Ne-a învăţat etica scrisului, ne-a învăţat - desigur pe cei ce au vrut să înveţe
pentru că pe ceilalţi i-a obligat - să-i preţuim pe înaintaşi, să le dăm firescul obol
amintindu-l pe fiecare cu contribuţiile sale, tot aşa cum ne-a dat măsura autocontrolului
indispensabil în cercetare. Au rămas celebre spusele profesorului. "Când ai o nouă idee
de interpretare, deosebită structural de acea a înaintaşilor, primul gând să-ţi fie acela că
nu este bună. Dacă verificând-o minuţios îţi dai seama că totuşi este bună, atunci
controlează dacă parţial sau - de ce nu - integral n-a scris-o altcineva înainte sau dacă
nu a sugerat-o „Abia când te-ai lămurit că lucrurile stau aşa sau aproape aşa cum le-ai
gândit şi că nimeni nu a spus-o înainte, public-o ca o posibilitate, nu ca şi certitudine".
Înţeleaptă învăţătură care, de-ar fi urmată de toţi cei ce trudesc pentru
reconstituirea trecutului, ar duce la dispariţia puzderiei de teorii senzaţionale atât de
dăunătoare progresului ştiinţei. Profesorul însuşi, în ultimii ani ai vieţii, ajunsese indignat
de tot mai frecventa apariţie în unele reviste de cultură a unor astfel de aşa-zise teorii şi
încerca să le pună stavilă prin răspunsuri necruţătoare. Pentru că era pretenţios înainte
de toate cu el însuşi, dar cerea şi colaboratorilor săi sau altora acelaşi respect pentru
adevărul istoric, aceeaşi seriozitate în muncă, onestitate şi corectitudine în aprecierea
înaintaşilor şi în egală măsură a contemporanilor aplecaţi spre studierea trecutului mai
îndepărtat sau mai apropiat.
Adesea, pentru cei care nu-l cunoşteau îndeajuns lăsa impresia unei durităţi
inflexibile. Era însă de suprafaţă şi altoită pe un fond de omenie cum rar se întâlneşte.
O dojană din partea lui era totdeauna cu obiect precis, nu generală. Cutare era certat,
de cele mai multe ori temeinic certat, pentru ceva concret, dar acelaşi om era apreciat
pentru tot ce merita, încât dojana nu avea alte urmări pentru cel ce greşise decât
sentimentul de jenă în faţa profesorului. Pentru studenţi şi mai ales pentru colaboratori,
în accepţiunea largă a termenului, se interesa nu numai de ceea ce lucrau, ci în egală
măsură de felul cum trăiau şi locuiau. Iubit de mulţi, dar sigur respectat nu numai de ei
ci de toţi, marele dispărut, cu toate obligaţiile şi multiplele solicitări cărora trebuia să le
facă faţă găsea, de pildă, şi răgazul să ridice personal o repartiţie de locuinţă pentru un
colaborator de-al său aflat pe un şantier arheologic. Acolo, pe şantier, poate mai mult
ca oriunde în altă parte, profesorul îşi dezvăluia nu numai cunoştinţele şi logica de fier
în "citirea" arhivei enorme reprezentată de pământul care "a consemnat" sigur obiectiv
istoria vremurilor îndepărtate, ci şi firea deschisă, prietenească şi optimistă, că să nu
mai vorbesc de umorul debordant şi de glumele sale.
Cercetările şi le-a început cu civilizaţia din Dacia romană şi două decenii s-a
dedicat întru totul ei aprofundând-o, cunoscând-o în toate detaliile de unde a rezultat
convingerea sa nestrămutată în romanizarea populaţiei dacice, includerea definitivă a
populaţiei Daciei romane în lumea latină, în rândul popoarelor romanice. De aici a fost
doar un pas pentru ceea ce a urmat. Cum singur a mărturisit o dată pe şantierul arheologic
din capitala dacilor, Sannizegetusa Regia, neostoita curiozitate ştiinţifică, nealterată
până la sfârşitul vieţii, l-a detenninat să vrea să vadă, să ştie pe ce s-a altoit civilizaţia
romană din Dacia. Din acea clipă a întrerupt investigaţiile în situri de epocă romană -
dar fără să-şi fi pierdut vreodată interesul pentru istoria Imperiului Roman - şi a început
cercetările în acea zonă care până astăzi reprezintă leagănul civilizaţiei dacice, zona
Munţilor Orăştiei.
Acolo săpăturile sistematice începuseră în anul 1924 conduse fiind de profesorul
Dimitrie Teodorescu, secondat de Alexandru Ferenczi. Timp de două decenii ele
rămăseseră tot la început din pricina dificultăţilor mai ales financiare. În anul 1943 ele
au fost reluate de profesorul Constantin Daicoviciu, asistat de Octavian Floca. Iar
primul pas, cum se cuvine unei cercetări sistematice şi de durată, a fost investigaţia de
suprafaţă, prin periegheze menite să identifice locurile cu vestigii dacice, să le carteze
pentru că numai astfel se putea contura imaginea de ansamblu a urmelor dacilor răsfirate
pe 200 km pătraţi. Firesc, au urmat săpăturile sistematice conduse de profesor până la
sfârşitul vieţii. Ele au vizat principalele monumente din zonă, iar rezultatele lor s-au
materializat prin descoperirea şi punerea în valoare prin publicaţii a celei mai avansate
civilizaţii europene din ajunul celui de al doilea veac după Hr. situată în afara fruntariilor
Imperiului Roman. Pe ea s-a altoit romanizarea, pe un trunchi viguros, pregătit să o
primească. Aceasta este concluzia de fond care răzbate din toate publicaţiile profesorului
închinate civilizaţiei dacice, tot aşa cum aceleaşi publicaţii şi-au păstrat până astăzi
valoarea ştiinţifică fundamentală.
Multe dintre realizările profesorului Constantin Daicoviciu au fost ieşite din
comun, memorabile. Dar, privându-le prin prisma a ceea ce a însemnat profesorul una
este extrem de importantă şi trainică, anume şcoala clujeană de arheologie de el creată,
din discipolii săi şi ale cărei trăsături definitorii dorea să-i fie acribia ştiinţifică, istorismul,
onestitatea şi calitatea productivităţii.
Acum, la treizeci de ani de când nu-l mai avem printre noi, ne întrebăm ce este de
admirat şi de preţuit în activitatea ştiinţifică a lui Constantin Daicoviciu: nemăsurata
curiozitate ştiinţifică, neobosita muncă de investigare, spiritul penetrant, puterea de
sinteză, respectul pentru adevărul ştiinţific, închinare strădaniilor de o viaţă istoriei
poporului pe care l-a iubit? Fără îndoială toate şi împreună cu ele pilda de competenţă
şi dăruire lăsată celor pe care s-a străduit să-i înveţe. Aducerea aminte şi preţuirea faţă
de ele se doresc a fi puntea trainică de legătură între noi, pentru că, în cele din urmă, ea
este singura care uneşte lumea de dincolo cu lumea noastră.
142 Tibiscum - XI
PROFESSOR CONSTANTIN DAICOVICIU

Summary
Constantin Daicoviciu is a name of a well-deserved prestige not only within the

scientific community of Cluj, the town he lived and created du ring his youth, but in the
whole country. Highly respected by students and fellows, a tireless archaeologist and a
historian above all, largely appreciated in the country and abroad, member of the Roma-
ni an Academy and a prestigious cultural personality is what Constantin Daicoviciu
was.
Constantin Daicoviciu was pre-eminently a professor for his students, for his
younger fellows and researchers. Man of a vast culture, an excellent connoisseur of
the ancient civilisations, up to day with the novelties in the field, a great historian and a
perfect creator is what Constantin Daicoviciu was.
He began his researches with the Roman Dacia and dedicated two decades to
that, and so he came to a really deep acknowledge and an unalterable belief concer-
ning the Romanization of the Dacians and their irreversible comprising in the Latin
world, as a the Roman people.
His unexhausted scientific curiosity, as he used to say once in Sarmizegetusa,
the Dacians capital, was to make him to want to see and know how exactly the Roman
civilisation could be engrafted in Dacia.
The diggings began in Sarmizegetusa in 1924 under Professor Dimitrie Teodorescu
leadership, and Alexandru Ferenczi as the main assistant. They did not progress the
first 2 decades due to the financial difficulties especially. Constantin Daicoviciu as-
sisted by Octavian Floca resumed them in 1943. The first step required by a scientific
method was a surface investigation in order to identify the places with Dacian vestiges
and make the local cartogram as it was the unique possibility to draw up the entire
image ofthose vestiges on 200 km 2 • The systematic researches naturally followed and
Constantin Daicoviciu led them till the end of bis life. The main monuments there were
investigated and the results consisted in discovering and publishing the most advanced
European civilisation outside the Roman Empire by the beginning ofthe 2nd c. A. D. It
was a valuable trunk for the Roman graft, entirely able to receive that graft. Ali the
professor's works have kept their scientific importance till our days.
30 years after bis death, we still wonder what admire firstly: bis vast scientific
curiosity, his tireless investigation work, bis penetrating mind, his capacity to build syn-
thesis in the field, bis respect for the scientific truth, or how he dedicated bis entire life
to bis beloved people. Ali of them of co urse, and al so bis example of competence and
devotion. Our memory and appreciation related to them might be a strong connection
between us, as finally this is the unique one to link our world to the work ofthe gone
people.
BALTA SĂRATĂ. CAMPANIILE 1999-2003

(I. Arhitectura)
Gh. Lazarovici, Sorin M Petrescu

D. Negrei, S. Ion, Daniela Gurgu
SCOPUL şi PROBLEMELE URMĂRITE
Cercetările au urmărit un control asupra stratigrafiei în zona de SV a aşezării,

zonă în care s-au făcut doar săpături
fortuite (fig. 1). Pe de altă parte era
necesară o verificare a întinderii
aşezării de epoca bronzului, grupul
Balta Sărată.
În al doilea rând deschiderea
unor secţii universitare la
Caransebeş (întâi Universitatea
„Eftimie Murgu" şi apoi Univer-
sitatea „Banatul") necesita şi un t l t ţ t t t f
şantier şcoală, situl de la Balta t t „
,f ~ t
" ' '

Sărată fiind din multe puncte de t ~ ţ
vedere ideal: era aproape de oraş, t t \ t

situl era bogat în materiale, t t J t
posibilităţile de instruire în
t
stratigrafie şi complexe mici (cum 8
sunt cele de epoca bronzului şi
" *'
t t ~ f
medievale) sau mari (cele neolitice),
bogăţia de materiale permitea
,
t
t
aplicarea metodelor moderne de
prelucrare, iar Muzeul din • • • • • •
Caransebeş era deschis colabo-
'
rărilor dar şi cu posibile locuri de
muncă pentru absolvenţi. Toate
acestea ne-au determinat nu să Fig. 1. Balta Sărată, Câmpul lui Poşta, localizarea
verificăm doar stratigrafia, aşa cum sondajelor şi săpăturilor
144 Tibiscum - XI
am pornit iniţial, dar să continuăm cercetările cu metode mai modeme. Din păcate,
lipsa unor fonduri şi aparatură la Universitatea „Eftimie Murgu" şi Muzeul din
Caransebeş nu au permis dezvoltarea şi diversificarea cercetărilor, pe măsura importanţei
lor, a cerinţelor şi necesităţilor actuale.
Pe de altă parte, ca urmare a unor descoperiri de epoca bronzului, un mormânt
de incineraţie a ridicat problema existenţei unei necropole aparţinând grupului Balta
Sărată, necropolă care ar putea fi situată în marginea de NE a aşezării. Din cauza
motivelor de mai sus complexele au fost cercetate cu un ritm mai puţin alert pentru a
pennite tinerilor colegi să înveţe.
În vederea publicării materialelor şi informaţiilor de la Valea Timişului, ca urmare
a decesului colegului Marian Gumă, era necesară o săpătură actuală, într-un sit de
epoca bronzului, pentru a avea posibilităţi de date statistice pentru control şi comparaţie,
dar mai ales necesare unui sistem informatic. Situl de la Balta Sărată fiind cel mai mare
dar ţinând şi de numele grupului, devenea important din acest punct de vedere. Din
păcate, din lipsa de înţelegere a proprietarilor terenului din afara poligonului şi din
cauza fondurilor tot mai scăzute din an în an pentru cercetări sau pentru prelucrarea
materialelor, cercetările de epoca bronzului nu au fost extinse aşa cum ar fi fost necesar.
Mai trebuie amintit un fapt, care a favorizat dezvoltarea cercetărilor de la Balta
Sărată, a fost înţelegerea comandanţilor de la Poligon dar şi a tuturor comandanţilor
din Garnizoana militară Caransebeş care au sprijinit cercetările, au arătat înţelegere ca
an de an săpăturile să rămână deschise şi, cel mai important lucru, supravegheate şi
protejate. Toţi aceştia merită cu prisosinţă laudele şi respectul nostru.
Colectivul de cercetare.
În colectivul de cercetare au fost studenţi' de la Facultăţile de Teologie-Istorie
I-II (2000-2002) şi de la Universitatea Banatul (numai în 2001 ). Membrii colectivului
au avut de supravegheat diferite sectoare. Unii dintre ei s-au specializat sau au redactat
lucrări de licenţă, au scris comunicări sau studii au publicat materiale. Cei care au
depus rapoartele la documentaţia de şantier vor putea semna părţile redactate sub
semnătură proprie. Unele studii separate au fost susţinute la diferite sesiuni sau sunt în
curs de publicare (Lazarovici - Petrescu 2000; 2001; 2002 ; Petrescu 2000; 2001;
2002; Bădescu - Băltean 200 I; 2002), alţii şi-au făcut sau fac lucrări de licenţă din
materialele de la Balta Sărată (Dimitrie Negrei, Sorin Ion, Claudia Bădescu, Boşcu
Natalia absolvenţi, Negrei Eghita şi Raluca Ciurea, studenţi).
Evoluţia cercetărilor în săpătură.

Toate acestea au făcut ca la Balta Sărată să beneficiem de completarea bazelor
de informaţii, imagini şi a bazelor date nu numai pe ceramică dar şi pe silex, piatră şi
plastică. Acest demers este important deoarece pennite generaţiei următoare de studenţi
4 4
3 3
2
2
A B C D A B c D
Buita Sărată, 2000, S. 5, 0,15 BS -0,.35 m
Fig. 2 a, 2b Balta Sărată, Su5 ! 2000, 2001, 2002, 2003, primele complexe.
să folosească şi să îmbogăţească aceste baze, ceea ce nu este lipsit de importanţă, mai

ales că preiau cunoştinţe şi se ajută reciproc, dobândesc încredere în manipularea
computerului şi a băncilor de date.
Perioada de săpare: S4 I 1999, SuS I 2000, 2001, 2002, 2003 (fig. 2); s-a săpat,
în general, în perioada dintre 25 iunie şi 13 iulie, pe durata practicii studenţilor.
Secţiunile şi suprafeţele.
În aceşti ani s-a lucrat în S4 şi Su5 (Su =suprafaţă) (fig. 1). Numerotarea a
început cu St (S =secţiune) a lui Sever Dumitraşcu (10 x 2 m); Sl-S3 sondaje în
aşezarea de epoca bronzului sau Balta Sărată Vest; R. Petrovszki; S3 a lui Gh.
Lazarovici 1973; Su 4 Gh. Lazarovici 1974-1975 suprafaţă de 10x10 m; S4 Sorin M.
Petrescu - Gh. Lazarovici (secţiune de 10 x ? m); Su5 Gh. Lazarovici - Sorin M.
Petrescu, 2000-2003 (8 x 8); S6 Sorin M. Petrescu - Gh. Lazarovici 2000, 6 x 4 extinsă
apoi în 2001. Balta Sărată Sud Sl de 2 x 1 x 0,60 m (staţiunea Vinea C, descoperită
de Sorin M. Petrescu; ulterior au fost adunate şi alte materiale). Sondaje a făcut şi I.
Stratan, directorul Muzeului din Lugoj dar nu avem alte informaţii despre aceste săpături
şi localizarea lor (Dumitraşcu 1969; Lazarovici 1975).
În suprafaţa 5 cu dimensiunile de 8 x 1O m, deschisă în vecinătatea S4, unde a
fost semnalată o mare densitate de complexe (cel puţin trei orizonturi de complexe)
până la -0,30 m complexele au fost afectate de lucrări agricole.
De la-0,35 cm au început să apară complexe care nu au fost deranjate, depuneri
146 Tibiscum - XI
de materiale sau funduri de complexe (semi bordeie sau colibe). Suprafaţa a fost lărgită
cu noi carouri (fig. 2, 6). Ar fi fost necesară deschiderea unor suprafeţe mai mari dar
eram limitaţi de existenţa unei plantaţii de meri (pe care nu am putut-o distruge) situată
în zona cea mai importantă pentru cercetări. În suprafaţa 6 a fost descoperit un mare
complex, cercetările au fost oprite în 2002 din cauza fondurilor.
Întinderea staţiunii.
Staţiunea are o suprafaţă de cca. 3-5 hectare, posibil mai mult deoarece o parte
(cea de NE) nu a fost prospectată. Situl de fază Vinea A are până la 3 Ha: Sondajele
sau observaţiile efectuate în diferite puncte de-a lungul vremii, în poligon şi în afara lui
din zona centrală, au permis precizarea că în faza veche depunerile sunt mai restrânse.
(fig. 1, haşurare mai închisă).
Cercetări din zonă ale colectivului de cercetare.

Cercetările anterioare - făcute pentru depistarea, clarificarea sau salvarea
depunerilor neolitice: Liviu Groza (Groza 1971), Sever Dumitraşcu (1969); sau de
epoca bronzului: R. Petrovszky (Petrovszky- Gumă 1979), Sorin M. Petrescu (Petrescu
S. 2000) ş.a. - au dus la descoperirea a numeroase materiale arheologice intrate în
literatura de specialitate, publicate sau sintetizate (Dumitraşcu 1969; Comşa 1969;
197la, 197lb; Groza 1971; Lazarovici 1971, 24; 1973, 30, 38-40, 46; 1975; 1979
S.V. Balta Sărată; 1981, 176 si urm. ş.a.)
În fiecare campanie de cercetări şi în perioada dintre ele sunt semnalate materiale
sau descoperiri pe care le-am prezentat în cadrul rapoartelor de săpături. Uneori s-au
făcut periegheze cu studenţii pentru a-i obişnui cu munca de prospectare şi a cunoaşte
modalităţi de depistare, notare etc. (Lazarovici - Petrescu 1999; 2000; 2001; 2002).
Şesul Roşu. Zona arheologică a fost cercetată, în special de Sorin M. Petrescu

(2000-2001) cu studenţii de la facultatea de Teologie Istorie, precum şi cu elevii prof.
S. M. Petrescu de la cercul de istorie. Cu acest prilej a fost descoperită o nouă staţiune
la Şesul Roşu, în spatele unităţii militare. Staţiunea se întinde pe marginea înaltă a
Timişului (fig. 3).
Ea are o lungime de cca. 300 m şi o lăţime de 100 m, poate şi mai mult unde s-
au semnalat fragmente ceramice. Materialele ceramice descoperite marchează o
aşezare Vinca A3 aflată în retardare, după caracteristicile materialului.
Balta Sărată Sud. Este o aşezare născută după procesul de retardare, proces
care a avut loc în staţiunea principală, după orizontul Vinca Bl/B2, în III, -0- 0,30 m.
Situl a fost descoperit de Sorin M. Petrescu cu studenţii de la facultatea de Teologie-
Fig. 3 Descoperi vinciene din zona Caransebeş
Istorie. În sit sunt şi materiale din etapa Vinea B2/C. Staţiunea se află tot pe marginea
terasei înalte a Timişului, situată deasupra luncii inundabile. O mică vâlcea separă cele
două staţiuni, vâlcea care aduna pe vremuri apele de sub dealul Zlăgniţa.
Ruginosu - Căminul Cultural. În urma semnalărilor lui Adrian Ardeţ şi Daniela

Gurgu (acwn Ţîrdoiu), din primăvara anului 2002 cu privire la distrugerea unui complex
neolitic, aflat în faţa bisericii şi a Căminului cultural, ne-am deplasat la faţa locului în
luna mai pentru a verifica situaţia (Gurgu 2002). Era vorba de o locuinţă tăiată de cele
două drumuri ce ocolesc Căminul cultural şi care era braconată de un amator de
antichităţi, din Reşiţa şi de copiii din sat care căutau topoare şi „păpuşi" (idoli). Am
constatat că era posibilă deschiderea unei casete dar trebuia deplasată pentru o zi o
echipă tehnică fiindcă se găseau foarte multe materiale arheologice. Cercetarea s-a
efectuat la un final de săptămână cu studenţii de la Teologie-Istorie, dispuşi a lucra în
afara practicii. Materialele de aici sunt în studiu şi vor fi prezentate cu alt prilej.
Staţiunea de pe Gruniu cu Cremene este extrem de braconată de acelaşi amator
de antichităţi din Reşiţa amintit mai sus, care a distrus numeroase complexe, făcând
peste 7 casete de 1 x 1 şi mai multe gropi (cca. 100 mp).
148 Tibiscwn - XI
Păltiniş - La Topliţă. A fost vizitată staţiunea deoarece în zonă se efectuau

lucrări de îngropare a unor conducte de gaz. Conductele treceau prin marginea
perimetrului, dar nu au afectat vreun complex în perioada vizitată de noi, complexe noi
nu au apărut (Rogozea 1987, 1992).
LOCALIZAREA NOILOR SĂPĂTURI
Fig. 4 Planul staţiunii neolitice şi de epoca bronzului

Săpăturile au fost amplasate, de cele mai multe ori, în porţiunea de livadă deoarece
straturile de cultură nu au fost deranjate de lucrări agricole sau edilitare speciale.
Cercetările din spre vest (stânga imagini) ale lui R. Petrovszky şi S4 a lui Sorin M.
Petrescu urmăreau depunerile de epoca bronzului. În zona lui S2 a lui R. Petrovszky a
fost descoperit inelul de buclă din aur (fig. 4).
După cum se vede din planul general secţiunea noastră este spre marginea
depunerilor de fază A, dar spre zona centrală a sitului. Arhitectura în aceste zone este
destul de complexă, dovada unei locuiri de durată, cu numeroase elemente arhitectonice
şi practici legate de construirea locuinţei.
Caracterul noilor săpături
Noile săpături au ca scop instruirea generaţiilor de studenţi cu metodologia de

săpare şi prelucrarea materialului cum am arătat şi mai sus. Pe de altă parte era necesară
constituirea unei baze de date pentru studii complexe asupra evoluţiei artefactelor.
Prospectările privind întinderea staţiunii, stratigrafia pedologică şi geologică nu au
început, nefiind alocate fonduri în această direcţie.
Atenţia noastră s-a concentrat asupra evoluţiei arhitecturii, a micro stratigrafiei,
a dinamicii de locuire, a obiceiurilor şi credinţelor legate de ridicarea şi abandonarea
construcţiilor, a existenţei unei numerologii sacre (Raport 2001; 2002; Lazarovici et
alii 2001; Lazarovici 2001; în acest volum supra).
Suprafeţele deschise S5 şi S6 urmăresc o stratigrafie fină, având posibilitatea de
a studia depunerile şi etapele de construcţie. Cel mai adesea elementele de arhitectură,
din nivelele superioare, în stratul de cultură scapă atenţiei deoarece gropile săpate în
strat nu pot fi sesizate numai pe baza densităţii lutului, culorile nefiind uşor de diferenţiat,
deoarece umplerea se petrece cu pământ din strat iar solul acid a distrus resturile organice.
~ dl'~, :eooo-:eoo:e
~o;~~
o 0,Sm 1 I
2111
__.,,,,,._____
c.-B4 c.A4 c. -A4
O,$
1„
+ „ „ + -
+
+ + + + +
+ + + „ • I,
.'!Jil('?urfi d7: o9'j
/f"a~'/ _,,.~,_.(.;.,;.
S5
Fig. 5. a) Schiţă de profil nordic în zona LI 8 b) profil de nord, zona B27(Bl-1999)
Stratigrafia (fig. 5).

• 0,20/0,30 strat de arătură, humus modem, arabil (acum înţelenit).
• 0,20/0,30 - 0,30 nivel de călcare de epoca bro11zului, pe alocuri cu materiale
ceramice, brun gălbui, nuanţele de culoare nu diferă dar mai în adâncime stratul este
150 Tibiscum - XI
mai granulos. Materiale vinciene aflate în proces de retardare, probabil la nivel Vinea
B2 timpuriu.
• 0,30- 0,50 m strat de cultură, BS III, cultura Vinca,faza BllB2, brun gălbui
(uscat) granulos, are în conţinut fragmente ceramice şi chirpici mărunt, provenit de la
complexe neolitice răscolit de lucrările agricole;
• 0,45 -0,55 m strat de chirpici pe alocuri răscolit, cu chirpici mare sau mărunt,
unele carouri cu foarte multă ceramică, BS II, cultura Vinca BI;
• 0,50 - 0,80 m strat de cultură, BS II cu multă ceramică Vinca BI, arsură şi
chirpici, cu podine de locuinţă (Ll5, Ll 7, Ll8), cu vatră în exterior sau în vecinătatea
unui perete. În anumite zona sunt lentile mari de argilă de la pereţi nearşi de la nivelul
inferior.
• 0,80 - 1,05 m strat de cultură, BS I, cu un nou orizont de locuire cu o nouă
arhitectură, materiale Vinca BI timpuriu), cu mai multe etape de locuire. Culoarea
este un negru-brun, lutos. în strat sunt numeroase lentile şi grămezi de lut nears, chirpici
mărunt provenit de la complexe de locuire ce nu au ars (L19, L25, L28). Din aceste
motive domină culorile gălbui. La diferite nivele sunt orizonturi de călcare de la nivelul
vetrelor sau podinelor (podea de locuinţă amenajată) (fig. 6). Acum apar o serie de
podine din lut galben, ars secundar în urma incendiilor.
• 1,05 - 1,20 m strat negru-brun, lutos cu sărace urme arheologice VineaA din
care pleacă mai multe gropi şi bordeie, unele coboară la 1,8 m, altele la peste 3 m (B27,
în zona S4).
• 1,20 - 1,30 m strat negru, humus neolitic şi anterior, cu sporadice urme de
materiale arheologice.
• 1,30- 145 m strat brun, fără urme arheologice.
Foarte probabil grosimea straturilor în altă parte este diferită din cauza acumulării
depozitelor şi a intervenţiei antropice.
COMPLEXELE DE LOCUIT
Descrierea complexelor pe epoci şi adâncimi.
Numerotarea complexelor de locuit s-a făcut în ordinea descoperiri lor. Noi am

renumerotat complexele descoperite şi anterior, ce purtau diferite nume pentru o
prelucrare complexă şi cât mai completă a materialelor, datele noilor complexe fiind
introduse în bazele de date şi în inventare. Complexele din S4 au fost numerotate după
cele din S5, la redactarea raportului ele au mai purtat numele Bl-1979, dar nefiind
publicate nu are importanţă.
La adâncimea 0,20 m nu apar resturi clare de complexe ci doar fragmente
ceramice dispuse pe orizontală. În S4 (în c. 4-5) apare o groapă pe profilul estic - o
parte din secţiune, foarte probabil modernă, marcată ca Ag = aglomerare. O asemenea

aglomerare de ceramică şi oase apare în c. Al-Bl- A2- B2 marcată cu numele de
coliba 16 (în fig. 1 sunt numerotate şi plasate pe plan complexele vechi; în fig. 7b gr.
stâlp).
Coliba 16 (epoca bronzului Su 5)
Fig. 6. Planul săpăturilor de la -0,15 la -0,45 m
Aglomerarea de materiale de epoca bronzului este până la adâncimea de -0,25

m, dar materiale mai apar până la 0,40 m asociate cu cele neolitice aparţinând culturii
Vinca. Ceramica era răspândită aproape pe nivel de călcare (orizontal), în două din
carourile secţiunii, fiind concentrate materiale specifice epocii bronzului, grupului Balta
Sărată, în vecinătatea ei se afla mormântul. La nivelul ei nu au fost sesizate urme de
gropi dar la -45 -50 cm au apărut depuneri de materiale neolitice într-o groapă alungită,
numită ulterior groapa cupelor, deoarece au apărut un nwnăr mare de picioare de cupă
concentrate într-un spaţiu (vezi fig. 7b).
152 Tibiscwn - XI
Este foarte posibil ca o parte din coliba de epoca bronzului să fi fost afectată de
un semi bordei medieval timpuriu (Groapa 20, prescurtat G pentru groapă). De acelaşi
complex credem că ţine şi G21 în care s-au găsit materiale din aceeaşi vreme.
GROAPA 21 (EPOCA BRONZULUI: SU 5)
Groapa avea o formă ovală, cu fundul drept, coborând până la podina locuinţei
neolitice pe care a folosit-o, înlăturând dărâmăturile şi reparaţia a doua. În groapă s-a
găsit o mare cantitate de cenuşă şi cărbune ceea ce ne face să ne gândim că este vorba
de o construcţie din lemn care arde, iar resturile se păstrează doar în groapă. Situaţia şi
observaţiile stratigrafice se păstrează şi la depunerile medievale motiv pentru care
considerăm că a avut loc un proces de eroziune şi nivelare petrecut de-a lungul vremurilor,
ca urmare a lucrărilor agricole post medievale.
Fig. 7a Groapa de ep. Bronzului, detaliu Fig. 7b Groapa de stlilp din ep.
bronzului ea taie Groapa cupelor
Acestea afectează şi ultimele nivele neolitice până la adâncimea de 0,35--0,40 m,

nivel până la care, pe alocuri, se păstrează complexe de locuit neolitice.
Mormântul 1. În secţiunea 4, c. 4 (m. 4,2-5,3) la -0,25 cm adâncime (fig. 8), în

profilul estic al secţiunii a fost prinsă o groapă în care a fost descoperit un mormânt de
incineraţie din epoca bronzului, publicat şi amintit de Sorin M. Petrescu (Petrescu
2000; 2001 ). Dintre obiectele de inventar amintim pe cele mai bine păstrate: cana şi
castronul folosit drept capac peste urmă. Vasele au fost pe rug şi s-au deformat la
incinerare (fig. 56).
AGLOMERAREA şi LOCUINŢA 17 (SU 5).
Este o aglomerare fragmente de chirpici, numeroase cioburi (PI 7 în c. A4, -

0,40-0,70 m), care se extinde în carourile învecinate, cu materiale Vinca Bl/B2, sub
nivel BS III. Ea se afla sub o groapă de măr, practic sub rădăcinile unui măr uscat.
Groapa acestuia ce avea iniţial I x lni şi rădăcinile au afectat masa de chirpici dar
aceasta nu era prea compactă şi nu am prins nivelul de călcare (fig. 5a). Bucăţile mai
mari de chirpici cuprindeau c. A4 şi o parte din A3, B4, răspândiri erau în afară în
A3B3 şi mergeau spre S4 (fig. 8).
S5
BS I
•
ll.l9E3 /.,.t/,; M ~'-"
E:3-lllli.....
r~v.~::J -•·"'- -
[i.,ţ};.•.( Nwil
Fig. 8 S4, profil estic, c. 1-3;

Aceasta apare într-un strat brun, cu resturi de chirpici mărunt şi mai mare pe
alocuri de aceea nefiind siguri că sunt locuinţe le-am numit „aglomerare" (aglomerarea
17 c. A3-A4 şi în S4, c. 1-2 - 50 cm, ca şi aglomerarea 18, cu mai puţin chirpici, în CI,
B 1), cu foarte multă ceramică în unele carouri (c. A3, B3, B4, C4, C3 vezi şi statisticile
generale pe carouri) (fig. 8).
În marginea profilului au apărut resturile unui siloz? Nivelul e greu de precizat
exact (fig. 9). Complexul şi straturile de altă nuanţă separau nivelul BS III de BS II.
Siloz ? În colţul de SV al suprafeţei a apărut o aglomerare mică de chirpici ce
intra în profil, destul de curioasă, ce pare a fi rest de la un siloz (fig. 9) (Monah et alii
1987).
În campaniile ulterioare, după răzuirea pereţilor, acesta a dispărut, aşa încât
bănuiala că ar fi o locuinţă a fost înlăturată. Ulterior s-au mai găsit asemenea margini
arse, ca de siloz sau de la gropi de provizii dar acestea proveneau de la cuptoare
temporare.
154 Tibiscum - XI
Fig. 9 Siloz, BS II, profil vestic Fig. JO Unelte din silex, 2,4,6 obsidian
sau gropi-siloz. Au apărut alte trei asemenea complexe (în locuinţele 26 şi 28). În cazul
acestora trebuie avută multă atenţie, căci baza unui perete nears dar copt din spre
exterior a lăsat o urmă ca de siloz (cazul cu colţul de SE al locuinţei 26). Acolo au fost
resturi de la un complex distrus de săparea unei gropi pentru plantarea unui pom (gropile
avea I x I m si adâncimea de 0,80 cm)
În urma clasificărilor (tab. 48-53) cu toate atributele se plasează între L 18 şi
nivelul BS I, deci ţine de orizontul BSII, cum şi este stratigrafic dar acolo arată şi
culoarea (tab. 49), amestecul (tab. 50), netezirea ş.a. Amestecul cu P26 duce la datarea
mai timpurie, ceea ce dovedeşte că amestecul este dominat sau ţine de L 26.
LOCUINŢA 18
Aglomerarea 18 (Al8), chirpici Ll8 în c.Bl-Cl, provine de la un complex la
nivelul BS II, dar e posibil să fie un semibordei sau groapă la care nu a fost sesizat
conturul (vezi LI 8), marcat ca „aglomerare" la notarea materialului. Chirpiciul semnalat
în marginea carourile (mai departe c.) Cl continua în tot c.Bl, parţial în c. B2, întră în
c. Al şic. A2. În c. Al a fost sesizat un nivel de călcare, situat, probabil, în interiorul
locuinţei 18, pe care nivel de călcare au fost semnalate mai multe obiecte întregibile.
Printre dărâmăturile locuinţei, în c. B l spre c. B2-C I au fost descoperite un fragment
de toporaş, un topor, un topor mare, iar în c. CI/Dl două bile rotunde pentru plasa de
pescuit, piese din prima campanie de săpături. Ea are poziţie stabilă în clasificări.
Dărâmăturile locuinţei. Dărâmătura pereţilor de vest şi nord avea lăţimea de
1,40 m. Pereţii au ars în picioare şi au fost împinşi în interiorul locuinţei. Asemenea
situaţii am întâlnit şi la Parţa (Lazarovici - Draşovean - Maxim 200 I). Printre bucăţile
de chirpici apar fragmente ceramice arse secundar, ceea ce arată că peretele este împins
încă când ardea. O explicaţie ar fi, una practică, aceea de a feri de extinderea focului
la alte complexe, dar în acea parte nu erau alte complexe. O altă posibilitate ar fi ca
incendiul şi dărâmarea să fi fost intenţionate, realizate într-un caz special pentru această
construcţie. De altfel şi la ridicarea construcţiei s-au observat o serie de ritualuri de
fundare, deosebite de cazurile generale de locuinţe. Deosebirea detenninată de diferite
condiţii.
În prima campanie făceam unele observaţii legate de starea pereţilor: peretele de
vest şi nord ai locuinţei au fost slab arşi, resturi de pământ galben nears au fost găsite
printre bucăţile de chirpici. Peretele de nord-vest al locuinţei se afla dărâmat spre
interiorul locuinţei. Acesta are lungimea de cca. 2,5 m. Chirpiciul era ars slab, multe
din bucăţile de pământ au rămas nearse. Printre fragmentele de chirpici au apărut 3 bile
de plasă de pescuit de formă rotundă, cu gaura mare. Acestea erau asociate cu altele de
piatră (mai numite Pebble Idol).
În c. Al a apărut un nivel de călcare format din fragmente de la vase sparte şi
mai multe pietre de râu aşezate pe nivel cu faţa în jos provenind de la o depunere
rituală, cum se va vedea mai jos.
Asemenea „vetre" lângă colţ înguste de 40 cm, lungi de 60-70 cm au apărut şi la
Parţa în Pl26 iar siloz cu resturi de cereale a apărut în Pl 7-43 (Lazarovici-Draşovean
-Maxim 2001, p. 160, fig. 122 şip. 142, fig. 109).
Deoarece cercetarea a durat mai mulţi ani iar acum este încheiată, la acest
complex, se pot descrie lucrurile în ordinea lor cronologică.
Construcţia locuinţei. (fig. 11 ş.a.).

Nu cunoaştem vecinătăţile imediate ale locuinţei, dar în secţiunea 4, în cea deschisă
9'.,,.-..4111
~~
Fig 11. Fundaţia locuinţei 18, cultura Vinca,faza BJ.

156 Tibiscum- XI
de Sorin M. Petrescu în 1999, a fost găsit un complex la cca 4-5 m distanţă (dimensiunile
nu se cunoşteau). Anterior în zonă fusese un complex de locuire (locuinţa 26) care însă
a stat o perioadă de timp distrusă (câteva anotimpuri, deoarece lutul nears s-a împrăştiat
în vecinătate). Un alt complex (locuinţa 27), mai vechi, fusese dezafectat înainte şi se
formase un subţire strat de cultură. Acesta părea a fi contemporan cu L26, sau sunt la
acelaşi nivel de călcare.
La ridicarea construcţiei se sapă o serie de gropi mari de stâlp, ce ţin de structura
de bază (fig. 11 ), alteori erau însă şi gropi rituale (Ll 8/G 1, G2). Între asemenea stâlpi
de bază distanţa era de 1,2 - 1,4 m. Gropile au diametrul de 30-50 cm şi adâncimea de
0,45-0,60 m. Stâlpul se află, uneori, în centrul gropii, alteori este pe o margine. E posibil
ca în unele cazuri să fie 2 stâlpi paraleli intre care se ridica peretele. Nefiind săpată
groapa în lutul galben şi umplerea fiind cu acelaşi pământ care era şi în strat nu sunt
detalii, aşa cum apăreau la Parţa în nivelele 7 (Lazarovici - Draşovean - Maxim 2000,
1.2, pl. 25-28 ş.a.). Dar ca şi acolo se pare că stâlpii mari din interior nu erau pe axele
centrale ci la 2.3 de unul din capete, probabil pentru a lăsa un loc mai larg în locuinţă.
În zona îngustă se aflau elementele gospodăreşti: vatra, şi depunerile rituale (râşniţele
cu gura în jos, lustruitorul, vasul de provizii. În zona mai largă, pe peretele de nord spre
colţul de NV se afla la uscat, deasupra vetrei, o plasă de pescuit, iar mai spre centru
peretelui era un război de ţesut.
Depuneri rituale la construire.
Obicei de fundare. Înainte de ridicarea construcţiei, după un strat de cultură de

15-18 cm, format după abandonarea locuirilor anterioare, se sapă câteva gropi G1 şi
G2 (nu prea adânci cca 15-20 cm) în care se pun mai multe râşniţe, lustruitoare şi
pietre de zdrobit. În groapa 1, situată la colţul de SE al locuinţei (fig. 11 ), se pun 3
râşniţe şi un zdrobitor. Este posibil ca piesele să fi fost puse lângă stâlpul de colţ,
groapa fiind chiar pe colţ.
La cca. 60 cm de aceasta, spre interiorul locuinţei în groapa 2 se pun 2 râşniţe şi
un lustruitor. La acestea în fiecare groapă o râşniţă era cu faţa în jos (cea pe care se
zdrobesc grăunţele), lustruitorul era în dungă. În colţul diagonal, opus (cel de NE) au
fost alte trei râşniţe (două cu faţa în jos: fig. 11-12), o greutate şi un vas spart, puse pe
stratul pe care se construieşte mai apoi podeaua peste care a fost un strat de pământ
negru amestecat cu galben fără a fi bătătorit. Deci nu era vorba de o groapă. Cele două
gropi (Gl şi G2) aveau câte 15-18 cm adâncime.
Depunerea râşniţelor avea loc, foarte probabil în cadrul unui ritual. Cum nu este
un obicei prea frecvent întâlnit în staţiunile neolitice cercetate de noi, considerăm
depunerea ca fiind legată de locatarii casei, de obiceiurile lor sau eventual de anumite
funcţii avute. Ne gândim la acestea, din cauza repetării numărului 7 obiecte, în această
locuinţă. Observăm că, de cele

mai multe ori râşniţele sunt cu gura
în jos (fig. 12, R2), iar
lustruitoarele sunt în poziţie
normală.
Asemenea depuneri rituale
de râşniţe, percutoare sau pietre,
la nivelul podelei, sau imediat
dedesubt au apărut şi în L26 şi
L28.
Fig.12
Ll8 Groapa 2: dreapta 2 zdrobi-
toare, 1 lustruitor, 1 râşniţă.
Depuneri de râşniţe sub podea
Depuneri rituale în vremea funcţionării. „Groapa cupelor".
Am numit-o ulterior, după 2 ani de cercetare, „Groapa cupelor" când am început

a număra numărul de obiecte depuse în gropi. Atunci am numărat un număr de 6
fragmente de cupe rămase în schiţe şi fotografii, dar în realitate puteau fi mai multe
deoarece nu am numărat picioarele de cupă scoase în timpul cercetării din complex, la
prepararea lui. Ulterior ne-a frapat numărul mare de picioare de cupă deoarece în
locuinţă au apărut extrem de puţine.
La Parţa, C. Ghermann şi Fr. Resch, la publicarea unui complex numit ,,Depozitul
ceramic„ publică un număr de 6 cupe cu descrieri amănunţite şi pomenesc cca. 200 de
fragmente de cupe după 3 tipuri (Ghermann-Resch 1981, p. 19-22). Numărul mare de
cupe, dacă ţinem seama de semnificaţia şi funcţionalitatea cupei, fermentarea băuturilor
şi folosirea lor la banchete după care au avut loc, foarte probabil spargeri rituale şi
îngroparea lor. Tot acolo ei pomenesc despre ,,Zhalen - symbolic" termen pus în legătură
cu alte obiecte, desenele de pe fundurile de vase. În urma apariţiilor unor repetate
asocieri de obiecte, depuse într-un anumit număr credem necesar a atrage atenţia, chiar
dacă interpretarea lor ne scapă, vom reveni sau vor reveni alţi colegi când găsesc o
explicaţie.
Deci, numărul mare de cupe, cele câteva râşnite (5 sunt în imagine, altele e
posibil să le fi scos, nefiind numărate de noi atunci), unele vase sparte Gumă tăţi de vas)
ne determină să considerăm depunerea ca fiind rituală. Mai trebuie să precizăm poziţia
oblică a pieselor, faţă de laturile locuinţei. Faptul de a fi depuse la pe un nivel mai
coborât cu cca 10 cm de nivelul de călcare al locuinţei, ne duce cu gândul la o groapă
158 Tibiscum - XI
(lungă de 1,35 m, latăde 50 cm) practicată atunci sau a fost deschisă (groapă pentru
apă menajeră folosită la reparaţii de pereţi) şi s-au aruncat în ea obiectele. E posibil ca
ea să ţină de Pl 7-Al 7 (fig. 8).
Fig. 13a Râşniţele şi cupele, colţul de SV Fig. 13b Gropi de la peretele de SV
Privind apariţia numărului 6 şi 7, vezi: Lazarovici 2000, p. 61; Lazarovici - Petrescu

2001; Lazarovici & 2001, I.l, p. 246, 286, 292; 7 întrebări, 7 mari zei, în Summer; 7
judecători, 7 nivele ale ziguratului Inanna; 7 terase în templul de la Borobudur: Eliade
1981, 67; 7 pari în jurul coloanei de la Căscioarele, 7 orificii la macheta de sanctuar
(fig. 15): Dumitrescu, H. 1968; Lazarovici & 2001, I.1, p. 246, 286, 292 (fig. 11);
numărul 7 apare de mai multe ori la Poduri (Monah 1997, p. 35; Cucuteni 197, 109, cat.
14a-d; Lazarovici & 2001, 289) şi Isaia (Ursulescu 2000, 2001; Lazarovici & 2001,
289; 2001b: acesta face un studiu complex asupra numerologiei sacre), în depunerile
rituale. Am mai aminti un număr de 6-7 stâlpi într-o construcţie de la Vinea considerată
„megaron" (fig. 14) (sanctuare pomenite şi de Sandars 1968/ 1985, 201, 179A). Mai
trebuie să precizăm că 6 era cotidianul iar 7 supranaturalul, misticul, divinul, în acea
numerologie sacră (Ursulescu 2001).
În acest complex au mai fost puse un număr de râşniţe cu faţa în jos şi un număr
de lustruitoare şi percutoare, dar nici acestea nu au fost numărate în timpul descoperirii
aşa încât nu e cazul a insista (fig. 12, 16). Mai reţinem atenţia asupra poziţiei acestui
complex. El a fost pus într-o groapă alungită, nu prea adâncă, în diagonală faţă de
locuinţă, la colţul de SV al acesteia. Rostul funcţional al acesteia nu l-am putut preciza,
e posibil a fi cultic.
Fig. 14 „Megaronul" de la Vinca Fig. 15 Macheta sanctuarului de la

Căscioarele
Fig. 16a Peretele de NV şi depunerile de Fig. J 6b Depunerile de râşniţe cu faţa în

râşniţe. jos
Fundaţia. În sistemul de fundaţie la baza stratului, sub nivelul depunerilor rituale
au fost semnalate doar 12 gropi mari şi cca. 20 gropi mai mici. Un număr mare, s-au
oprit la adâncimi mai mici.
Altele nu au fost foarte probabil semnalate. Unele ţin de structura de bază a
locuinţei, altele de amenajări interioare. De la locuinţă au putut fi cercetate doar două
laturi ale fundaţiei, celelalte se aflau în afara perimetrului de cercetat şi nu poate fi
extins curând.
Peretele de SV (fig. 19) se afla spre centrul săpăturii fiind posibilă prepararea
lui şi lumină suficientă pentru a fi sesizate gropile. Au fost sesizate şi preparate 4 tipuri
de gropi: unele de ofrandă în care s-au găsit râşniţe sau lustruitoare, din care groapa 1
ţinea de stâlpul de colţ; gropi de stâlpi şi pari din care sunt unele mari ce ţineau de
160 Tibiscum - XI
structura de bază a locuinţei pe care

se sprijină acoperişul şi ţin pereţii.
Altele sunt de la pari care au fost înfipţi
prin săparea unei mici găuri sau prin
batere sau ambele.
Fig. 17 Planul gropilor din colţul

de vest al locuinţei 18
Cele prin batere aveau gaura de

formă conică şi păstrează profilul
bârnei (sesizabile sunt cele semiro-
tunde, de la pari despicaţi) sau parului
(de obicei rotund, intr-un caz sau două
era dreptunghiular (foarte probabil
cioplit) şi care erau în interior.
Pe peretele de vest şi nord în mai
multe situaţii s-au găsit stâlpi dubli,
unii mai adânci, alţi nu. Rolul stâlpilor
dubli era acela de a asigura un perete
de bârne transversale. Peretele de SV
era ars în picioare şi a fost împins peste
depunerile de râşniţe iar apoi este
împins peretele de NV.
Peretele de NV avea o structură de stâlpi dispuşi la 40-50 cm distanţă. În
interior unii stâlpi au fost dublaţi, alteori sunt stâlpi la interior erau plasaţi între stâlpi
exteriori.
La acest perete, lângă colţul de vest, s-a putut studia tehnica de construcţie a
peretelui pe o lăţime de 1,20 m şi o înălţime de l m. Peretele avea o structură de bârne
puse orizontal, de ea erau fixaţi pari verticali care ţineau nuiele puse oblic. Rostul
nuielelor era acela de a da grosime peretelui şi a ajuta fixarea lutului. Nuielele nu erau
totdeauna puse la distanţă egală, ceea ce ne duce cu gândul că erau legate în fascii.
Peretele dărâmat acoperea vatra cu plasa de pescuit şi războiul de ţesut.
În alte porţiuni ale locuinţei peretele nu a fost atât de bine păstrat. S-a mai
constatat că peretele arde şi rămâne în picioare, spre deosebire de colţul de sud care
arde în picioare, iar lutul se prăbuşeşte lângă colţ şi de-a lungul colţului în ambele
direcţii.
Fig. 18a Jumătatea de sud a locuinţei 18
Găurile de stâlpi şi pari. De cele mai multe ori nu se păstrează forma bârnei.
În unele cazuri, şi acelea foarte rare, groapa stâlp are formă dreptunghiulară, ceea ce
Fig. 18b colţul de vest

162 Tibiscum - XI
ne face să credem că şi bârna avea acea formă. Gropile coboară cam la aceeaşi
adâncime, diferenţa de adâncime între gropile de la structura de bază nu este prea
mare, 10-15 cm, asta mai ales în funcţie de mărimea stâlpului sau hărnicia celui care a
săpat groapa.
Depistarea gropilor aparent este foarte dificilă dar, după pensulări, umeziri şi
răzuiri repetate acestea devin sesizabile.
Din păcate golirea lor nu este sigură mai mult de 15-20 cm, din cauza straturilor
amestecate, chiar şi secţionarea pe profil de latură nu permite urmărirea mai mult de
20-25 cm, aceasta din cauza acidităţii solului care distruge materia organică iar solul
pare omogen. De multe ori doar densitatea umpluturii este diferită, mulţi colegi arătându
se sceptici. Când se ajunge la straturile inferioare informaţia este confirmată însă doar
pentru stâlpii de structură, nu şi pentru cei din instalaţiile interioare.
Fig. 19b Colţul de NV şi gropile de pe

Fig. 19a Peretele de SV şi NV
peretele de NV şi SV
Complexele de cult, depunerile rituale în vremea construirii sau din timpul

funcţionarii sunt practici curente în cultura Vinea şi Banatului, care are o viaţă spirituală
deosebit de bogată (idoli, altare, ob. de cult, depuneri rituale ş.a.).
Fig. 20a Podeaua spre NV Fig. 20b Greutate din piatră
Tehnica de construcţie. În cele două imagini se poate observa bine grupurile

de stâlpi dubli sau stâlpi intermediari (fig. 17-19a,b) ceea ce arată că se foloseşte atât
sistemul de împletire cât şi bârne între stâlpi. De fapt, de toate aceste observaţii am
ţinut cont la reconstituirea complexului (fig. 27) (Gh. şi M. Lazarovici 2002-2003).
Colţul de Sud. La colţul de sud chirpiciul pică, în timpul arderii lângă perete,
dar sunt şi urme de perete împins în interior, fără a pica în întregime, cum a fost cazul
cu colţul de vest
Podeaua. Locuinţa avea două rânduri de podele. Cu prilejul preparării primei
podele, pe care s-au găsit vasele sparte ritual (spunem ritual fiindcă au fost sparte şi
numai o parte este aruncată în locuinţă), peretele a fost împins.
Arderea bună a celei de a doua podele (cea superioară, cea bună) am pus-o cu
prilejul primelor campanii de săpătură pe seama incendierii locuinţei. Ulterior am
constatat că şi prima podea a fost la fel de bine arsă ceea ce ne duce cu gândul la o
ardere inten~onată. Este dificil însă de argumentat cele două arderi. Dacă la prima
Fig. 21 a Refacerile podelei şi un lustruitor Fig. 21b Refacerile podelei, un lustruitor şi

o râşniţă cu faţa în jos
Fig. 22a Lustruitor, greutate de plasă şi

Fig. 22b Imagini cu greutăţile de la
zdrobitor războiul de ţesut
164 Tibiscum - XI
podea era posibilă o ardere, deoarece acoperişul nu a fost ridicat. Cea de-a doua
arderea trebuia să se fi produs în urma incendierii locuinţei şi a prăbuşirii pereţilor.
Amenajarea interiorului. Amenajarea interiorului a fost dificil de urmărit din
cauza mai multor etape de refaceri din aceeaşi locuinţă, pe de altă parte distrugerea
sistematică a locuinţei, petrecută foarte probabil ca urmare a decesului locatarilor (după
inventarul sărac pare să fie vorba doi bătrâni dar încă în putere), care par, în special
femeia, să fi avut un rol social (ne gândim la numerologia sacră din locuinţă, cultul
râşniţelor (vezi în acest volum studiul nostru Pâinea sacră şi ale altor colegi pe aceleaşi
teme).
Locuinţa avea pe peretele de NE spre colţ un spaţiu pentru râşnit şi altul pentru
ţesut, iar în spaţiu dintre ele se afla vatra.
Vatra era neamenajată, dar vetre amenajate se găseau în mai multe locuri dar în
fazele vechi. Deasupra vetrei a fost descoperită o plasă cu greutăţi din pietre de prundiş,
în forma acelor Pebble Idol.
Războiul de ţesut. Lângă peretele de vest au fost descoperite mai multe greutăţi
de la un război de ţesut. Cele mai multe bile au picat în situ lipseau doar câteva bile.
Am constat că seria de 7 fire întinse de 6 greutăţi conice şi una rotundă (ca o răsucea,
probabil cu fir mai gros, la margine) apare în mai multe locuri. Foarte probabil aceasta
era regula. Un sistem similar din 7 bile conice a apărut în sanctuarele de la Parţa şi
Fig. 23 Vatra 1, etapa I

Sălacea (vezi Lazarovici et alii 2001, Sanctuar 2 şi s.v. Sălacea). Nu putem să nu

facem legătura cu numerologia sacră, chiar dacă aici este vorba de un sistem practic.
Cultul şi cotidianul cel mai adesea se împletesc.
Vetrele şi locurile plate.
În zona centrală se aflau mai multe vetre probabil amenajate în mai multe etape,
doar una dintre ele a fost acoperită de ultima reparaţie a podelei. Aceste vetre serveau,
foarte probabil în timpul iernii sau în perioada de veghe cu umezeală (început şi sfârşit
de iarnă) la încălzitul încăperii dar puteau folosi şi ca loc pentru amestecatul lutului,
aluatului de pâine.
Fig. 24a Vatra 2, etapa I Fig. 24b Vatra 3 şi 4, etapa I,

zdrobitor, percutor
O vatră din prima fază, aflată lângă perete foarte aproape de colţ, similară uneia
descoperită la Parţa în locuinţa 136 (Lazarovici et alii 2001, 161, fig. 121), credem că
servea pentru afumatul unor produse (came, peşte, poate brânzeturi, dacă ar fi să ne
luăm după analogiile etnografice şi studiile noastre de etno- arheologie). Pe unele din
acele vetre sau mai degrabă în marginea lor puteau sta şi râşniţe deoarece în vecinătate
s-au găsit mai multe zdrobitoare. Unele din acele vetre marcate ca vetrele 2-4 (fig. 20).
(precizăm că aspectul e de vatră, au fost folosite ocazional de nu sunt adevărate vetre,
acelea au altă structură şi consistenţă) puteau servi la adunarea uruielii sau făinii. Ele
puteau servi şi la frământarea lutului pentru plasticizare.
Cele plate aveau şi fundul plat. Altele erau albiate unde măcinatul se realiza prin
frecare în lungime (fig. 24b).
Acestea puteau servi şi la şlefuirea sau ascuţirea topoarelor, dacă pe patul lor se
aşternea un strat de nisip umed (mai ales fig. 24b, care, fiind din micaşist, era improprie
la frecatul făinii deoarece ea se măcina uşor şi ar fi lăsat mică şi nisip în făină). Altele
erau din roci dure (fig. 24a şi avea şi fundul albiat, potrivit pentru un pat de lut sau pus
într-o albiere.
166 Tibiscum - XI
Farmele lor sunt diferite, depinde de tehnica de măcinat folosită şi de instrumente.

Din cele care le-am găsit noi unele sunt plate, acestea serveau la zdrobire protejată cu
palma.
Lustruitoarele şi râşniţele au fost găsite in situ dar şi cu faţa în jos.

În staţiunea de la Balta Sărată s-a acordat o mare atenţie lustruitoarelor şi
râşniţelor. Numărul acestora în locuinţe este destul de mare. Uneori, acestea rămân la
locul lor cu prilejul diferitelor reparaţii deşi parţial sunt acoperite de noile podele. Am
Fig. 25a-b Lustruitoare şi vase sparte din zona centrală
Fig. 26 Râşniţe
constata că şi depunerile lor rituale la ridicarea acestei construcţii au fost numeroase şi
puse cu semnificaţii. De altfel în staţiunea de la Balta Sărată avem şi un model de
pâine, lucrat din lut, decorat cu motive cu semnificaţii sacre (Lazarovici 2003 - Pâinea,
grâul şi râşnitul sacru în neolitic).
Acestea ocupă locurile centrale din casă fiind mai numeroase decât ar fi mod
normal.
Obiectele din interior. Inventarul ceramic păstrat in situ a fost destul de restrâns.
În total au fost descoperite resturile a 12-15 vase din care 4 întregibile (unele sparte
ritual, mai ales cele mari, folosite la păstratul grăunţelor sau făinii - toate aveau fundul
mai lat; vezi şi Lazarovici - Petrescu 2000; 2001; 2002), altele reconstituibile şi numeroase
fragmente ceramice.
RECONSTRUCŢIA LOCUINŢEI
Pe baza stâlpilor de fundaţie din exterior, a distanţei dintre ei şi a amplasamentului

celor mai importante situaţii din interior a fost reconstituită construcţia. Pe podea au
rămas fotografiile situaţiilor in situ. Nu au fost plasaţi vre-o trei stâlpi din interior în
partea din faţă pentru că nu se ştie din ce etapă fac parte şi pentru a lăsa loc privirii să
observe vetrele şi podinile semnalate.
Mai precizăm că nu a fost reconstituită nici plasa de pescuit. Legat de interior, în
zona din dreapta intrării, intrare care o vedeam plasată spre sud, credem că se afla
spaţiul pentru donnit, în acele locuiri nefiind nici vetre, nici alte obiecte, în afara unor
fragmente ceramice, uneori a unor resturi de vase in situ.
Abandonarea locuinţei. Am mai precizat că la abandonarea locuinţei a avut
loc, parcă un ritual. Acesta ne-a fost sugerat de punerea a 6 râşniţe cu faţa în jos peste
Fig. 27Locuinţa18, reconstituire, cultura Vinca,faza BI

168 Tibiscum - XI
a 7 acoperind spaţiul din vecinătate. Apoi au mai fost sparte 3-4 vase prin aruncare.
Locuinţa este incendiată imediat deoarece multe din lucruri rămân la locul lor.
Mai mult, plasa de pescuit a rămas la uscat deasupra vetrei. Peretele din spre SV şi
NV, lipiţi cu lut se pare că au ars în picioare în jurul lor era chirpici, cei din zona colţului,
sunt împinşi peste râşniţe, vatră şi vase. Structura lor a putut fi observată, ceea ce nu s-
a putut observa la restul peretelui de vest care este abandonat, chirpiciul se prăbuşeşte
lângă el, fără a fi doar înăuntru ci şi în afară, iar structuri in situ nu au mai fost găsite.
Mai mult, în zona peretelui de est nu era nici chirpici sau mari cantităţi de lut galben
nears (cume cazul la L 26, doar că acolo s-a găsit lutul nears ), fiind posibil ca peretele
să fie doar din bârne, iar peretele avea fundaţie, element caracteristic şi necesar la
pereţii cu lut.
Din cauza depunerilor de râşniţe la fundarea casei - a depunerilor de râşniţe cu
faţa în jos, a celor de la incendierea, distrugerea şi abandonarea locuinţei - credem că
posesoarea locuinţei era una dintre cele 7 bătrâne ale comunităţii, iar celelalte 6 râşniţe
sunt puse de partenerele ei. Existenţa unor asemenea „sfaturi", „conclavuri" sunt sugerate
de existenţa depunerilor rituale de descoperirile eneolitice la Poduri (Monah 1997, p.
35, Cucuteni 197, 109, cat. 14a-d, Lazarovici & 2001, 289) şi Isaiia (Ursulescu, 2001,
p. 53-54, fig. 3; în special Ursulescu 2001 b).
Din studiul celor două „conclavuri" şi pe baza analogiilor din Cabala (interpretarea
mistică a Vechiului Testament), N. Ursulescu consideră cifra 7 ca reprezentând nefirescul,
sacrul, divinitatea, una din ipostazele Mari Zeiţe. În cazul nostru ar fi una dintre cele 7
bătrâne, 7 înţelepte sau 7 „preotese", fiecare din ele cu un rol, poate rol pentru una din
zile, poate rolul viitoarelor 7 sfinte. Faptul de a pune râşniţele cu faţa în jos este ideea
nefolosirii ei, a încetării funcţionării, a trecerii în eternitate, la divinitate. În basmele
noastre populare când este expresia peste 7 mari şi ţări se referă, poetic, la alte tărâmuri,
la altă lume, la cea nefirească. De altfel ne-am ocupat şi noi de semnificaţia lui 7 în
sanctuare (la Parţa, <;atal Huyiik ş.a. Lazarovici 2000a, 2000b, Lazarovici et al ii 2001,
p. 292), de unde se întorc doar eroii.
LOCUINŢA 26 (Su 5).
A fost semnalată la mijlocul suprafeţei cercetate. Ea a fost parţial acoperită de

L 18, motiv pentru care cercetarea ei s-a făcut în mai multe etape. Prima, în 2001, când
au fost cercetate dărâmăturile ei, apoi conţinutul în 2002, iar fundaţiile în 2003.
În 2002 la o răzuire la-1, 1Om se delimitează clar vatra din centrul locuinţei, din
c. C3/B3 şi o altă vatră în D2/D3 neamenajată, dar pe podea lângă peretele de nord
datând dintr-o etapă mai timpurie. La 1,15 m, în 2003, apare un nivel de călcare şi 3
stâlpi de pe peretele de nord, căreia îi corespunde şi vatra lângă peretele de vest. Nivelul
de călcare se afla la 1, 15 m adâncime.
BS 2002
S5 0,65-110
Fig. 28 Complexele de la -1,05 -1,35m
Primele semnalări au fost definite ca aglomerări de pământ purtând numele de

P23 (platformă de pământ galben la -0,50 -0,55m ), P24 platformă de pământ galben
amestecat cu o uşoară roşeală (spre profilul de vest, la -0,55 -0,60), gruparea 23 o
grupare de lut galben şi obiecte la 0,75 m, aglomerarea 23 (o grupare de cioburi la
0,90 m, vreme la care apar cioburi pe orizontală, cenuşă, cărbune şi vetre neamenajate)
şi o răzuire la 1,05, când apar urmele vetrei, nivel la care se opreşte cercetarea în 2001.
Etapele de construcţie.
Locuinţa avea două etape de construcţie mari şi mai multe niveluri.
Încă din 2002 s-a observat prezenţa a două orizonturi cu depuneri de fragmente
ceramice, pe orizontală, precum şi existenţa unor elemente arhitectonice. Primul nivel
nu aveau fragmente ceramice pe orizontală, cum apar în mod obişnuit pe podeaua
locuinţelor, deoarece în etapele de refaceri inventarul arheologic nu a fost abandonat.
În etapa a doua, când se construieşte o mare vatră în centrul locuinţei rămân unele
fragmente ceramice pe orizontală corespunzător nivelului vetrei. De la ultimul nivel, la
nivelul vetrei din colţ, au rămas fragmente ceramice pe vatra de lângă peretele din nord
şi în vecinătate.
170 TibisclUil - XI
Etapa veche
Din cel mai vechi orizont datează o vatră-cuptor, de formă şi lungime neobişnuită.
Lungimea era de 2,20 m, iar lăţimea maximă de 50 cm (la exterior).
Cel de al doilea nivel nu avea ceramică pe orizontală dovadă că locuinţa a fost
abandonată. În a doua etapă podeaua este înălţată cu cca. 8-1 O cm prin amenajarea
unei podele ce acoperă o parte din vatra centrală (vatra fiind bombată au fost acoperite
marginile). În această a doua reparaţie în podeaua locuinţei se practică o groapă în care
se pune un mare lustruitor pe fund şi o râşniţă în picioare şi alte 6 pietre (una spartă în
două) pe fundul gropii. Cele 7 pietre ar putea simboliza depuneri rituale de fundare,
râşniţa fiind ruptă şi pusă în picioare. Dacă groapa ar fi fost deschisă, am încercat
asemenea situaţie râşniţa nu ar fi putut sta în picioare, iar umplerea sa ar fi avut o altă
consistenţă decât a podelei. Partea superioară a râşniţei ajungea la nivelul podelei în
vremea celei de a doua reparaţii, ceea ce arată momentul îngropării ei. Îngroparea
credem că se referea la etapa de reparaţii. Asemenea ritualuri am constatat şi la LI 8 şi
la un complex contemporan, la L 28, în vecinătatea peretelui de est.
Fig. 29 a) Locuinţa 26 peretele de sud (în lucru) b)
Pereţii.
În ambele perioade se păstrează orientarea şi pereţii, reparaţiile fiind doar la
interior, spre deosebire de Parţa unde reparaţiile afectau, cel mai adesea întreg planul
locuinţei.
Sistemul de construcţie al peretelui de vest diferă de ceilalţi. La ridicarea acestuia
a fost ridicat un şanţ şi câteva gropi mari pentru structura de bază. Unele gropi erau pe
traseu altele deplasate de o parte sau alta a peretelui, ceea ce arată că ele serveau la
sprijinirea unui perete de bârne, dispuse, foarte probabil orizontal. Prezenţa şanţului
era necesară, mai ales, la baza zidului pentru a opri infiltraţiile fie pentru a nu se
desprinde lutul de la bază, mai ales că peretele de vest era cel mai expus. Nu ştim dacă
în vecinătatea locuinţei, la vest , se afla o alta dar lângă peretele de est era o altă
locuinţă, peretele de est fiind probabil doar din bârne şi aici gropile de la stâlpii de
structură erau de o parte şi alta a peretelui.
Fig. 30 Peretele de vest, detalii
Peretele de sud avea o structură de stâlpi masivi cu gaura de formă ovală.

Lângă peretele de sud se afla o groapă în trepte (G31), săpată până în lutul
galben. Rostul ei, credem că era acela de a aduna apele pluviale în lutul galben, ceea ce
oferea apă menajeră şi lut pentru reparaţii curente la pereţi.
Foarte probabil de-a lungul peretelui erau alţii stâlpi, verticali (ca la peretele de
nord) sau alte structuri (poate împletiţi, ca la peretele de sud).
Fig. 31a L26 Peretele de sud Fig. 3lb L26 Vedere spre sud
172 Tibiscwn - XI
Peretele de nord. Peretele de nord nu a fost decât parţial surprins (colţul de

est) cea mai mare parte a sa fiind sub profilul de nord al secţiunii. Pe acest perete se
aflau două cuptoare de formă neobişnuită prin forma lor. Ambele de aflau în imediata
vecinătate a complexului. Acesta era format din pari groşi de 10-12 cm înfipţi vertical,
situaţi la cca. 10-15 cm unul de altul. Structura este cea a unui perete de interior. De
altfel în etapa târzie acest perete este abandonat, desfiinţat iar peste el se ridică cuptorul
2, de aceeaşi formă cu primul dar rotit cu 180 de grade (cuptorul avea forma unui arc
de cerc de unde expresia de rotire). Cuptorul al doilea era peste structura peretelui
interior aşa încât plasarea lui şi a vetrelor pe traseul peretelui nu ridică probleme.
Foarte probabil, în perioada reparaţiei locuinţa a fost lărgită, de unde nevoia unei
asemenea mari vetre.
Dărâmarea. Locuinţa nu credem că a fost arsă căci de-a lungul peretelui de
vest, în interior şi exterior, ara o aglomerare de lut nears, nuanţele erau de galben şi nu
se observa nici o ordine, a fost considerată ca grupare de pământ galben având marcaj
P23 (platformă de pământ galben). Situaţia era în contrast faţă de alte zone şi prin
puţinătatea materialului şi obiectelor din carourile vecine de la nord est unde, la această
adâncime, apărea o altă mare aglomerare de cioburi.
Etapa târzie. La adâncimea de O, 70-0, 75 m gruparea se menţinea. în perimetrul

ei s-au găsit 3 obiecte de obsidian 2 aşchii şi o lamelă. După toate clasificările observăm
că materialul din ea ţinea de nivelul BS II, unde este situată stratigrafic. În conţinutul
său penetrează gropi de la BS III, lucru care, doar în viitor va putea fi depistat, poate,
caroul care are asemenea anomalii, dacă evoluţia materialului din complex este unimodală
Fig. 32 Groapa 31 cu depuneri de 7 obiecte (I lustruitor şi 6 pietre)
(nu are materiale în involuţie), ceea ce deocamdată nu ştim.

După îndepărtarea acestui strat au fost găsite urmele unei vetre de foc (partea
centrală era la nivelul podelei), de mari dimensiuni, fiind clar că este vorba de un nou
nivel de locuire, mai vechi.
Fig. 33 Planul locuinţei 26 văzut dinspre N şi S
În urma epuizării cercetărilor din zona L 18 cercetarea s-a concentrat pe nivelul

de călcare al L26. Cu acest prilej au fost descoperite mai multe gropi (fig. 33). Una se
afla în imediata vecinătate a colţului de sud. În vecinătatea gropii a fost sesizat un colţ
de "perete tencuit" cu marginile arse (fig. 29, 31). Arderea s-a produs din afară spre
interior, ceea ce ne arată că era vorba de un stâlp exterior care arde şi cu acel prilej arde
"tencuiala" din partea de jos a peretelui.
Deoarece "tencuiala" nu era mai înaltă de 4-5 cm, credem că aceasta a fost
aplicată pentru a feri baza peretelui de a fi muiată de ape în semestre umede (toamna-
primăvara). Asemenea situaţii am sesizat în cercetările noastre etno-arheologice,
petrecute Ia case vechi.
Vatra (Fig. 33-34)
Vatra locuinţei a fost realizată îngrijit. La construcţia vetrei se aşează un rând de
pietre de rău, unele circulare, pe un rând, pe alocuri apar unele mai sus, nefiind o
regulă. Pământul a fost bătut, iar vatra arde în profunzime, arderea având grosimea de
4-8 cm, dovada unei folosiri îndelungate. Dimensiunile acesteia sunt mari, are peste
1,10 m.
Dimensiunile vetrei sunt între 1-1,20 m, dimensiuni care penniteau prăjirea unor
animale doar că aceasta trebuia realizată cu mari precauţii la procurarea jarului necesar,
cel mai adesea în asemenea situa~i nu trebuiau construite tavane, iar pericolul de incendiu
era mare. Urmele păstrate au arătat că nu în toate cazurile locuinţele sunt distruse în
urma unor puternice incendii.
Pe latura de nord a fost sesizat un alt "perete tencuit" (fig. 33). Acesta avea
174 Tibiscum - XI
lăţimea de cca 35 cm iar în interiorul lui de aflau mai multe pete de cărbune, resturile
unor stâlpi. Stâlpii par a fi avut între 15-25 cm grosime. Peretele a ars, în acest caz ca
urmare a existenţei unei vetre neamenajate, în imediata sa vecinătate. Credem că
"tencuirea" peretelui avea rostul de a feri structura peretelui de focul din vecinătate.
Fig. 34 Vatra văzută dillspre V şi E
Arderea s-a produs şi în acest caz de la exteriorul peretelui spre interior, acesta
fiind lucrul care ne-a frapat căci arderea din interior ar fi fost normală în cazul incendierii
locuinţei.
Cum deasupra şi în vecinătatea locuinţei nu s-a găsit chirpici, aşa cum apare la
majoritatea locuinţelor cercetate, situaţia era mai diferită, ceea ce explica atenţia noastră
deosebită pentru asemenea cazuri. Din păcate şi observaţiile în asemenea cazuri sunt
mai redus deoarece lutul nears nu lasă prea multe urme.
În campania din 2002 presupuneam că locuinţa are un şanţ de fundare pentru
toţi pereţii, ceea ce nu s-a adeverit în totalitate, deoarece în secţiunea 4 a colegului
Sorin M. Petrescu au apărut în plan şi în profil asemenea "şanţuri de fundaţie". Ele
sun~ frecvente în cultura Vinca în aceeaşi fază la Zorlenţu Mare (Lazarovici 1979 pl. I
E; Gh. şi M. Lazarovici 2002a, ms.; 2002b), Opovo, Banjica ş.a. (Lazarovici et. Alii,
200 l, I.1, p. 251 şi urm.) dar şi în cultura Banatului, la Parţa (Lazarovici et. Alii,
2001, I.l, fig. 65, 67, 71 ş.a.).
Comunitatea vinciană de la Balta Sărată nu aplică în mod mecanic şi uniform
tehnicile de construcţie pe care le stăpânesc. Pe baza experienţei de la Parţa unde am
constatat că unii pereţi interiori în cazul caselor cu mai multe încăperi pereţii interiori nu
erau prea trainici. Unii nu erau lipiţi cu lut, alţii erau din pari verticali alţii din împletituri
de nuiele, alţii împărţiţi în casete (structura peretelui avea casete pe verticală şi
orizontală).
Din studiile noastre de etno-arheologie am constatat că sistemul este des folosit
în arhitectura ţărănească, aflată în uz, mai ales în zona de munte, la construcţiile din
lemn şi lut. Acestea dau trăinicie şi stabilitate peretelui, iar lutul aplicat are o mai mare
aderenţă, datorită folosiri unor suprafeţe mai mici, cu vibraţii reduse, vibraţii care duc
la crăparea pereţilor şi desprinderea lipiturilor de lut.
Etapa târzie.
În nivelul superior, târziu, situat spre profilul de nord, era în vecinătatea peretelui
de nord al locuinţei, unde se afla şi o vatră lungă de 1,20 m (mai târzie), lată de cca. 80
cm (marginile spre interiorul locuinţei nu erau atât de clare), fără gardină, iar vatra nu
avea structură de pietre fiind numai din pământ galben, ars, cu consistenţă de vatră, ne
bătut (s-a observat că vetrele bătute au crăpăturile specifice vetrei, cele ne bătute aspect
de podea).
A B c Referitor la pereţi "tencuiţi" spre
D
bază cu argilă sunt destul de rar păstraţi.
În cercetările noastre am sesizat un caz,
în Sanctuarul 1 de la Parţa, peretele
despărţitor dintre masa altarul
(Lazarovici et. Alii, I. I. p. 208, fig.
166b). Acolo era în interior, iar tencuiala
nu a fost arsă.
La nivelul vetrei, mai ales în faţa
şi dreapta acesteia au fost sesizate
numeroase fragmente ceramice pe
orizontală, mai multe provenind de la
acelaşi vas, aflate în vecinătatea vetrei.
Locuinţa avea, cum par lucrurile acum,
cel puţin două nivele de funcţionare
deoarece spre profilul de nord - est au
fost descoperite resturile unei vetre
neamenajate pe podeaua locuinţei. De
altfel, acelaşi tip de vetre sunt folosite,
la acelaşi nivel de călcare mai spre est,
sub L 18 unde se conturează o altă
locuinţă de mari dimensiuni (vezi
Fig. 35 Poziţionarea complexelor B27 Fig.35).
si
, L28 la -1,2 -1,35 m Locuinţa nu a ars, de fapt
asemenea situaţii nu am prea întâlnit în
săpăturile noastre, dar am văzut situaţii similare la Foeni în săpăturile lui Fl. Draşovean
şi la Uivar (acelaşi şi W. Schier), în acelaşi an, când săpam la Parţa.
176 TibisclUTI - XI
Mai reţinem atenţia cu stâlpii de colţ. Asemenea situaţii am întâlnit la Parţa la

P20 şi la câteva construcţii din nivelul 7b.
A fost sesizat sub nivelul de călcare al locuinţei 26 şi 28. Nu avem detalii despre
el şi conţinutul lui. Ceea ce s-a putut observa foarte clar este o dungă de lut galben
scursă pe marginea de umplere a acestuia. Ceea ce este interesant este faptul unei
schimbări de arhitectură foarte rapidă de la locuinţe de suprafaţă la bordeie. Materialele
descoperite în partea superioară a stratului atât în S4 cât şi în S5 ţin de stratul de
cultură (e vorba de tasări datorate descompunerii materialului organic din umplutură.
Corelaţiile materialelor de la bază ţin de BS II şi BS I. Are 2 faze de umplere dar
materialele au fost luate pe adâncimi, aşa că la umplere trebuie ţinut cont de această
observaţie (Fig. 36a, 36b, 37a, 37b).
Fig. 36a Locuinţa26 şi detaliu de la Fig. 36b Colţul locuinţei 26; colţul
vatra ei bordeiului şi gr. SV a locuinţei 28
Fig. 37a Peretele de vest al L29 Fig. 37b Detaliu de la colţul de SE cu urma de
stâlp exterior
Râşniţa se afla situată între vatră şi peretele de vest. Profilul acesteia este
interesant, ceea ce ne arată că putea fi folosită şi ca lustruitor. Râşniţa avea baza ovală
ceea ce îi permitea să se aşeze bine într-o scobitură sau în pat de lut. Ceea ce este
curios, pentru nivelul locuinţei 18 şi 21 este că mai toate râşniţele erau plate, nu s-au
găsit râşniţe cu gaura adâncită în centru, deşi din săpăturile vechi şi din descoperirile
întâmplătoare sunt asemenea râşniţe.
Fig. 38 dr. Vatra L 27, st. râşniţă văzută de sus şi din profil
GROAPA 31
Groapa 31 avea dimensiunile de 1,20 x 1,40 x 0,45 m. Ea era săpată în trepte.
BORDEIUL 27 (Bl/S4 şi B27/Su 5) (Fig. 39, 40)
A fost semnalat în săpătura lui Sorin M. Petrescu din 1999.
Fig. 39 Secţiunea 4, B27; a) profil estic
178 Tibiscwn - XI
LOCUINŢA 28 (Su 5)
A fost descoperită sub locuinţa 18 care avea o uşoară altă orientare, dimensiunile
fiind apropiate. Un asemenea fapt am întâlnit în numeroase cazuri la Parţa şi Gura
Baciului unde spaţiul de locuit al unei familii se păstrează, deoarece refac construcţia
pe acelaşi loc, o modernizează, ridică etaj (la Parţa, bineînţeles, vezi nivel 7-6, Lazarovici
et alii 2001, 1.1, fig. 66, 67, 78-81, 84-89 ş.a.).
LOCUINŢA 29 (BS S 4) (Fig. 42).
Locuinţa a fost descoperită în centrul secţiunii

4, între m. 3,7 - 7 deci, avea o
lăţime sau
lungime de 3,3 m (nu se cunosc
alte dimensiuni din cauza îngustimii
secţiunii). De ea ţin o vatră la m. 7,2 7 ,
trei adânciri ce pot ţine de structura de
bază a locuinţei şi o lentilă de pământ
galben, nears. Situaţia este exact ca la
locuinţa 26 unde pământul din pereţi nu
era ars, şi, tot ca şi acolo, se afla, în partea
de sud o vatră de foc cu dimensiunile de
aproape 1 m (vatra era parţial distrusă).
Nivelul dărâmăturilor era la -1,05 m iar
nivelul de călcare la l ,25-l ,35m.
Situaţia este ca la locuinţa 26 sau
şi mai apropiată ca structură şi adâncime
de locuinţa 28; groapa mormântului de
epoca bronzului nu a afectat descoperirile
neolitice ale acestui complex, fundul
Fig. 40. Suprafaţa 5, plan la -1,00 m oprindu-se în partea superioară a lutului
-1,15 m galben de la peretele nears.
Sub locuinţă continuă stratul de cultură cu materiale de fază Vinea A, locuinţa
aparţinând unui orizont Vinea B 1 timpuriu. Studiul materialului arheologic se va face în
contextul întregului complex (materialul litic a fost publicat: Bădescu - Băltean 2002;
Bădescu 2002).
ALTE COMPLEXE (SU 5).
Aglomerarea 19.
Încă de la 0,30 - 0,35 m au început să apară, în c. B3 o cantitate mare de
fragmente ceramice, fără a putea identifica vreun complex.

La adâncimea de 0,40 m fragmentele ceramice din c. B3 erau extrem de numeroase
iar acestea continuau spre A3 şi parte din A2, A4 şi C3 vest. Am crezut că este vorba
de o groapă de resturi menajere, dar nu se contura nimic care să permită a depista
margini decât aglomerarea de cioburi. Motiv pentru care nu am declarat-o complex
deoarece nu putea preciza natura lui. La marginea dintre carourile Ab2-3 a ieşit un
A B c D
Fig. 4la Nivelul II, la -1,05-1,30 m, Fig. 41b Nivelul BS II, la -1,05-
BScuL26 1,30 m, cu L28
BS 1999, S4
-
..
sol at:tval .a. . . •. ·1
gr. receutt cu chirp.ici .t •• •.
I
1
,,1111/-tă ' l-rn.f4, dii„t><"c -

stâlp interior
Fig. 42 S4-1999, profil estic cu Ml (Bz) şi L29

180 Tibiscum - XI
număr de 7-8 piese din silex dar predominau cele din obsidian (5 piese), iar din pământul
aruncat de acolo D. Negrei a mai adunat 5 microlite din obsidian. Aceasta se corelează
cu aglomerarea 22 şi ambele ţin de nivelul locuinţei Ll8, nefiind amestec. Pe baza
clasificănlor, ipoteza unui semibordci pică.
Aglomerarea de cioburi cu centrul în caroul B3 şi cu răspândiri în zonele învecinate
este unul dintre cele mai interesante complexe. O aşa mare densitate de materiale nu am
întâlnit decât la Parţa, în vecinătatea sanctuarului2 dar ca nivel deasupra
În imediata vecinătate a locuinţei 18, sub nivelul ei de călcare, dar deasupra
nivelului locuinţelor 26 şi 28, în colţul secţiunii, a fost descoperită o râşniţă de mari
dimensiuni in situ. Nu ştim dacă aceasta ţinea de locuinţa 29 sau se afla în afara
locuinţelor într-o anexă şi atunci putea ţine de L29 sau de L 26 (mai degrabă, dacă
ţinem cont de apropiere).
Aceasta este prima râşniţă, în noile săpături, care avea o alveolare dovadă a
folosirii ei la mojararea grăunţelor, pentru acest gen de râşniţă -au găsit mai multe
zdrobitoare.
Aglomerarea 22 se leagă de orizontul BS II, este corelată după toate atributele
cu BS II/III - BS II, deci ar ţine de mijlocul stratului BS II unde se află şi stratigrafic.
MORMÂNTUL 1(S4) (Fig. 44)
A fost descoperit în
campania din 1999, în S 4, c.3 (m
2-2, 70), groapa mormântului
cobora de la adâncimea de 0,20
până la 0,85. Groapa mormântului
are fundul albiat, iar centrul uşor
deplasat (fig. 44 şi Anexa 1). La
nivelul de la care a fost săpată
groapa mormântului au fost
sesizate, la numai câţiva metri
distanţă spre NE (cca. 2,5-3m)
centrul unei colibe de epoca
bronzului (mai sus, fig. 6) iar la
Fig. 43. Râşniţă cu alveolă, in situ alţi 2 m o groapă de epoca
bronzului (fig. 7a,b - 8).
Descoperirile de epoca bronzului, legate de numele staţiunii eponime a grupului
Balta Sărată, au constituit obiectul mai multor studii aparte fiind comunicate sau publicate
(Petrescu 1999; 2001 şi 2002), din aceste motive nu vom insista în mod deosebit asupra
lor. Ceea ce nu se ştia atunci şi a rezultat în urma cercetărilor este că mormântul nu
pare a ţine de necropolă ci este vorba de înmormântări în imediata vecinătate a locuinţei,

deoarece materialele de pe nivelul de călcare al locuinţei şi cele în groapă au excizii în
forma „dinţilor de lup" ţinând de faza a treia a grupului Balta Sărată. Deoarece materialul
din întreg situl nu a fost analizat încă ne abţinem de la comentarii suplimentare.
Materialul arheologic neolitic
De altfel trebuie să ne amintim că materialele din nivelul I de la Balta Sărată

aparţineau culturii Vinca, faza A. Normal ar fi fost ca aceasta să fie o fază A3, în
diferite descoperiri fortuite de materiale mai sunt cunoscutele străchini cu buza profilată
scurtă, caracteristice pentru Vinea A3, cum sunt cele de la Gornea (Lazarovici 1977)
sau din nordul Banatului atât în descoperiri vinciene dar şi ale culturii Banatului I
(Lazarovici 1979 s.v. sinteze Vinea - liniar; 1991; Lazarovici - Germann - Resch
1983; Freidorfîn diferite puncte). În săpăturile din 1999 au apărut materiale ale etapei
A3 dar şi un A3 în care nu se întâlnea procesul de retardare de la Gornea. Acestea le-
am numit A3b sau poate un A4 deoarece au cele mai bune analogii din straturile de la
Vinea între 8,7 şi 8 m, orizont ce aparţine tot culturii VineaA (Milojcic 1949, 1950), dar
după prelucrările noii etape A3, la Schier (Schier 1995 ).
Ml, ep. bronzului

BS 1999
s 4 c. 2-3
vatra
Fig. 44 Su 4, planul în zona Ml; şanţ?, stâlpi şi vatră de la L29
182 Tibiscwn - XI
Dacă mai sunt asemenea bordeie atunci suprafeţele deschise de noi sunt prea
mici pentru a obţine suficiente materiale pentru date statistice şi e posibil să fie amestecate
de alte gropi.
Uneltele de piatră.
Din piatră sunt destul de puţine unelte, în comparaţie cu alte staţiuni, ca de ex.
Zorlenţu Mare. Acestea sunt lucrate din roci locale aduse din albia Timişului dar sunt
şi unele aduse din import, cum este cazul obsidianului. De la Balta Sărată există cea
mai mare colecţie de piese de obsidian (J. Chapmann a numărat peste 2000 de fragmente,
multe provenind din "Colecţia Luciei", nu ştim în prezent unde se află lotul nefiind
identificat de noi).
·'f!J,lel 45 1 2 3 4
I
2 5 6
2 3
2 6
• co,~ponente
13 ,)" ~ 15 oic '3lS
silt\ple
Aşchii simple 8 10 15 9 42 22.3
• 13
Procent 20.2 15.9 36.1 27.6 100
Dacă cele de la Ciumeşti se aflau în zona surselor de obsidian din Mun~i Tokkay
- Bi.ikk cele de la Balta Sărată sunt încă o enigmă, mai ales datorită faptului că cea mai
mare parte este un obsidian transparent ca sticla. Acesta are se pare aceeaşi sursă ca
şi obsidianul de la Iclod, unde obsidianul este pe locul întâi ca sursă de materii primă
fiind peste 35%. Dar, ca şi în colecţiile vechi, cel mai numeros obsidian a ieşit la nivelul
de deasupra locuinţei 18, adică ceea ce am numit mai demult Balta Sărată III, la acel
orizont fiind un proces de retardare, sesizat în ceramică dar şi în complexele de locuit,
nu şi în industria pietrei cioplite.
Fig. 46 Planul secţiunilor 4 şi 5 cu principalele complexe
Fig. 47a Unelte de silex Fig. 47b Unelte şlefuite
184 Tibiscwn - XI
Din studiul statistic avem o altă opinie privind modul de cioplire. Lotul are la
bază caracteristicile publicate de Bădescu - Băltean 2002). Din aceste date observăm
că predomină lamele şi lamelele simple urmate de aşchiile simple 22,3%). Acestea
formează cca. 80%. Din alte specii de obsidian amintim unul de culoare cenuşie, similar
celui de la Erdobene, din nordul Ungariei. În rest numărul de piese nu este prea mare.
Un studiu asupra uneltelor cioplite făcut de Claudia Bădescu şi Ionuţ Băltean,
membrii ai colectivului de cercetare ne dau următoarele proporţii. În general, suntem
de acord cu concluziile lor şi cu modul de lucru (Bădescu - Băltean 2002).
Chiar dacă nu s-au găsit prea multe nuclee numărul mare de aşchii simple şi
atipice formează împreună 48,3% ceea ce arată pe de o parte cioplirea uneltelor în sit
chiar dacă lipsesc aşchiile cu decorticare, ceea ce se poate explica prin "import" sau o
decorticare în zona sursei, material decorticat tocmai pentru a nu transporta material
nefolositor şi a evita aşchiile tăioase de la decorticare, neregulate şi nefolositoare.
Raritatea nucleelor presupune o utilizare a lor până la epuizare. Dacă urmărim
funcţionalitatea obiectelor observăm numeroase unelte folosite pentru tăiat, sculptat în
lemn sau os ş.a. (Ibidem pi. II). Dintre unelte cele mai numeroase sunt gratoarele 6,9%.
Pentru neolitic nu considerăm că lamele şi lamelele nu trebuiesc considerate în categoria
uneltelor. Ele pot fi folosite fără a fi înmănuşate.
Ele au şi pot avea folosiri multiple (ex. tăiat, decorat ceramică, răzuit, decojit),
tot aşa cum unele aşchii pot fi folosite ca vârfuri de săgeţi dar acestea nu ar mai trebui
să fie găsite, cele mai multe se pierd la vânătoare. Ele ar fi de găsit în cazul unui atelier
sau în "depozit", iar alte aşchii ca burghie.
În baza de date au fost incluse cca 5800 fragmente descoperite în cele două
secţiuni cercetate. Din acestea cca 800 sunt fără date de localizare exactă. Materialul
din cele două secţiuni nu fost analizate împreună deoarece 4 complexe de la diferite
nivele sunt comune. Mai precizăm că diferenţa din statistici este datorată faptului că
am înlăturat, în unele cazuri, cele care erau sub l % fie din situaţii arheologic (complexe
sau nivele) fie din atribute. Mai precizăm unele prescurtări din tabele: BS materiale din
strat, nu din complexe; niv. calc. = fragmente de pe nivel de călcare din vecinătatea
unor vetre neamenajate sau de pe podea; baza= pe fundul unui bordei (cca. 30 cm). În
primul tabel am lăsat unele situaţii cu procentaje pentru o imagine generală.
MATERIALUL CERAMIC
Categoria.
Analizând categoriile ceramice observăm că, comunitatea de la Balta Sărată a
fost una de oameni practici şi eficienţi dar cu bunăstare. Ceramica semifină este în
proporţie de 71 % pe când „luxul" este de 4%. Legat insă de statistici trebuie să mai
precizăm că solul acid a distrus o parte din suprafeţele vaselor, celor care aveau în
componenţă resturi organice sau din calcar, iar acizii humici au îndepărtat lustrul. La
unele piese se poate observa gradul de degradare a acestora. Mai trebuie să precizăm
că şi modul de spălare (periile de plastic au afectate acel lustru. Dar acestea nu modifică
prea mult situaţia, deoarece din amestec vedem că numărul acestora (celor amestecate
cu resturi organice), pentru Balta Sărată şi pentru cultura Vinea este mic.
Pentru cele amestecate cu nisip calcaros ar putea afecta dar vechii olari nu foloseau
asemenea argile căci duceau la distrugerea ceramicii în timpul arderii. În afară de
aceste observaţii credem că statisticile sunt grăitoare şi permit pe lângă formarea unei
imagini complexe şi un raţionament mai global asupra civilizaţiei şi sitului.
__ __.
"':~~ifiFP'\!J
_. 28
59
WW11"J:tiiit'1';li:lifi
l I
6
i\~ri'iit'rf:t ff:\;f~r~'"ji('' un''"KI1WZlVlljţ
t1?JiH!.WIJJ4îff lfg'l'l!!.Rmlli fil.~I.~ i'!~!+!!!l!:li !al~Jm:x
30
66
0.7 ----
63
lO 1.8
1.4
L26 4 0.1
P17 27 0.6
272 33 1155 27.7
141
50 485
Suma 2964 1023

24.5
Tabelele au fost seriate şi apoi s-au calculate procentajele (acestea s-au făcut
repede cu ajutorul programului ArheoAPL şi APLWIN (despre ele şi metodologia
folosită vezi Lazarovici 1996; Lazarovici Miele 2001, acolo este şi bibl. pentru algoritmi
şi programe).
186 Tibiscwn - XI
Din tabelul 48 se poate vedea şi ponderea unor complexe cum este groapa 30,
Locuinţa 29, aglomerarea 22. Pentru a-i ajuta pe cei mai puţin iniţiaţi în metodă precizăm
că nu am făcut corecţiile de stratigrafie, deci nu avem în tabel valorile stratigrafice
reale deoarece prelucrarea suprafeţelor şi a materialului nu este încheiată. Din seriere
mai observăm să materialul de la baza bordeiului 27 se leagă de cel din groapa 31, de
aglomerarea 22 dar este în vecinătatea materialelor din nivel Balta Sărată I, adică
Vinea A3. Deci fără a fi siguri încă complexul A22, bordeiul şi locuinţa 29 ţin de acel
Vinea A3b sau A4 după noi. În această vreme la Vinca dispar străchinile bitronconice
cu buză scurtă şi umăr ascuţit se trece la marile forme bitronconice globulare iar în
ceramica de la Vinca predomină speciile arse reductant.
La speciile de culoare din care lot sunt clasificate 4170 fragmente ceramice
domină culoarea brun deschis (cod B) cu 25,8% urmată de culorile sau nuanţele: B=
cărămizie (16,6%), brun închis (14,1 %), A= negru (ll,7%) şi U =maroniu (10%).
Din acestea rezultă tehnologia folosită dar şi gustul pentru anumite nuanţe.
Culoarea.
----
13
.3. 6 2 26 16 76 1.8
- --
I
1 48 .. 29 3 122 69 73 72 , 502 12
27
6 24 6 186
- 6
7
4
5
17
-
14
25 20 38 44 52/.' 5.2
l lOO
Amestecul
În amestecul ceramicii observăm prezenţa nisipului cu bobul mare. Este practic
vorba de nisipul local aflat în argila de la baza sitului, la care se adaugă şi nisipul din
albia Timişului.
În unele perioade şi pe atunci sigur Timişul curgea sub terasă (se văd şi acum
braţe moarte cu stufăriş, în zonă însă sunt amenajări modeme la combinat sau
administraţia poligonului). În evoluţie observăm o curbă bimodală (2 reguli: din care
una este involuţia din BSIII, care o plasează aproape de BSI Tab. 50).
Cele mai numeroase materiale provin din stratul de cultură BS II, cca. 1100
fragmente reprezentând peste 28%. Trebuie să reţinem că între nivelul locuinţei BS 11-
III ultimul nivel mare de locuire şi constricţiile de la baza nivelului BS II nu sunt complexe
în zonă, dar s-ar putea ca ele să fie în zonele învecinate.
Din serierea de mai jos (tab. 50) observăm vecinătăţile dintre BS III şi BS II. Pe
B27 3 23 2 13 44 104 194 4.9
B27baza 4 14 94 114 2.9
zB28
LIS 5 52 59 1.5
G30
L29 18 68 362 449 11.4
A22Pl7
•
24 121 146 3.7
•
Suma 42 10 200 766 2890 3935
P~ocent
188 Tibiscum- XI
de o parte evoluţia din strat este unitară, pe de altă parte procesul de involuţie este unul
intern deoarece evoluţia categoriilor este proporţională, ceea ce pledează pentru acelaşi
fenomen început în nivelul BS II, continuat în BS III, când se accentuează. Procesul de
involuţie nu se observă doar în pasta ceramicii ci şi în sărăcia de forme, ornamente,
folosirea mâlului în pastă în locul degresanţilor (nisip, nisip cu mică).
Arderea
La ardere predomină ceramica bună reductantă (aceasta este o caracteristică a
culturii Vinca aflată în evoluţie), urmată de cea bună oxidantă (aceasta este dominantă
în cazul retardărilor: observată în cercetările vechi şi cele noi de la Ruginosu, Zorlenţu
Mare (Lazarovici 1979; Gurgu 2002).
Mai trebuie să precizăm că specia blacktoped (acoperită cu negru prin ardere),
care în fazele Vinca A 1 este în proporţie de 20% din specia neagră, aici este doar O, 1
% ceea ce vorbeşte despre tehnologie, gust şi pricepere. Toate acestea au însă şi
sensuri cronologice.
"'I()"'
.Q
~
~
ZP17 69 53 24 147 3.S
045
ZD2K 55 2 51 31 141 3.4
B27baza
030 159 253 72 502 12
A22Pl7 18 36 17 76 1.8
L29 126
„ 188 88 19 34 26 482 ll.6
-
BSI 7 29 50 1.2'
8273
zL29 7 3 29 0.7
,\22
Suma 1224 6 1568 714 206 232 206 4161
Proce1H
Aceste date statistice sunt semnificative deoarece ele permit precizarea

naturii staţiunilor sau locuirilor prin compararea categoriilor, preferinţelor sau
uzanţelor. Pe baza lor se pot trage concluzii despre aşezări principale (nu doar
cele cu mai multe nivele), secundare, sezoniere, ateliere etc. diferenţieri ce ne
sunt clare deşi pe unii îi deranjau asemenea clasificări, asemenea deosebiri sau
separări.
Analiză de clusteri cu mulţimi nuanţate (aceasta practic nu este statistică! precizare
necesară pentru cei care critică statistica) pe baza categoriilor ceramice se separă
următoarele clase: 1, 2a şi 2b şi 3 (vezi grafic 52).
Mai trebuie să precizăm că specia B/acktoped, care în fazele Vinca A 1 este în
proporţie de 20% din specia neagră aici este doar O, 1 % ceea ce vorbeşte despre
tehnologie, gust şi pricepere. În etapa timpurie A-B 1 se constată un procent mai ridicat
de ceramică neagră, fină, de foarte bună calitate, aşa cum apare în primul nivel BS I şi
începutul celui de-al doilea (fig. 59a-b, 60a-b) şi într-o altă staţiune neolitică din Zonă,
e vorba de Zorlenţu Mare niv. I (Lazarovici 1979, s.v. Zorlenţ).
Grafic 52 [ 1) L26, B29.3, B II/lII, Ll9, Pl 7/26, P20, P27, A22/19
~ r 2b) 0,55, L18, Pl 7,
~ [ L 2a) zB29, zPl 7, B27baza, BS I
~ 3) G 30, BS III, L29, A22, B27.3
Făcând o clasificare cu mulţimii nuanţate obţinem graficul 52:

Din clasificarea de mai sus (grafic 52) rezultă trei grupe: 1) cu puţine materiale,
nesemnificativă; 2) alta cu două grupe: a - determinate de materiale din complex
amestecate cu cele din strat dar şi b) determinată de al doilea nivel de construcţii şi
materialul din nivelul lor de funcţionare adică-55 cm şi clasa 3) în care intră cele din
nivel BS III, aflate în retardare şi acelaşi proces în aglomerarea 22 de unde tragem
concluzia că poate fi vorba de un semibordei sau groapă umplute cu resturi menajere.
Acestea ne arată că există câteva reguli privind evoluţia, funcţionalitatea şi
preferinţele comunităţii de la Balta Sărată, nu doar elemente de cronologie.
O altă seriere şi calculul procentelor s-a făcut pe baza tehnicii de finisarea
suprafeţei. Din acestea observăm că ceramica netezită este în procent covârşitor, adică
79 % urmată de cea lustruită 6, 7%. Şi acesta este o dovadă a pragmatismului comunităţii
de la Balta Sărată.
Procentul pe complexe este similar deoarece numărul de piese este de 4.170. la
alte categorii era apropiat (4.160 la ardere, 3.900 la amestec) diferenţele vin de la
erorile celor care au codificat sau înregistrat datele şi acelea sunt sub 1%.
Întrucât codificările s-au făcut an de an după aceleaşi mostre de categorie, ardere,
culoare, amestec, netezire erorile rezultă din a alege una dintre cele două vecinătăţi, iar
la mai multe atribute diferenţele sunt mici.
190 Tibiscum - XI
BSl 31 2 l 15 so 1.2
BlH
AZl 40 31 4 l3 314 19 4)8 10.S
AZ2Pl7 2 4 2 66 l 76 1.8
BSUI 10 31 3 497 J S30

13.2
LIB 2 SB 62 1.4
4.7 6.7 1.2 4 79.7 2.2 100
Buzele de vas
Observăm că acestea reprezintă cca. a 1O-a parte din nr. total de fragmente
ceramice (6 din cele cca 6.200 de fragmente (din cele 5.800 de înregistrări)). Din
acestea mai numeroase apar în BS II 26% urmate de L29 12,5% şi BS III şi A22
ambele cu peste 9%. Comparând cu categoriile vedem că pe primul loc acolo era tot
BS I cu 27%, BS III cu 13% iar L 29 era cu 11,6%.
Vedem o distribuire normala la BS I, diferenţa e de 1%, la BS III diferenţa este
de cca. 4 % ceea, ce înseamnă că buzele sunt mai mari sau mai groase (putem face
studii şi pe aceste categorii), iar la aglomerarea 22 diferenţa este de 1%. Aceste date
statistice sunt folositoare pentru cazul în care beneficiem de colecţii vechi în care
materialele au fost triate şi în triere a fost o regulă atunci putem recupera o parte din
informaţie cu o marjă de eroare de 3-4%, dacă lotul este suficient de numeros. Studiind
buzele se pot face aprecieri asupra frecvenţei unor tipuri de vase şi funcţionalitatea lor,
dar pentru aceasta este necesar ca prelucrarea complexelor să fie încheiată, studiul pe
complexe fiind mai semnificativ şi personalizat.
Pentru cei interesaţi de tipul de buză trimitem la catalogul publicat de Z. Maxim
(Maxim 2000, p. 64 şi urm.).
A 3 5 4 2 3 4.
E 2 5 13
y
L
o
4 3 4 2
Picioarele sau fundurile de vas

Cel mai numeros (27%) este tipul D, care provine de la oale, amfore şi vase
borcan; 18% este tipul E oale globulare, 12% tipul B vasele cufundul drept şi cele de
provizii, este 10% este tipul G oala sau cupa cu buza profilată, deci vasele pentru băut.
Şi din această distribuire observăm caracterul practic al comunităţilor vinciene de la
Balta Sărată. Din păcate materialele din complexele de cult nu au fost prelucrate în
totalitate dar ar fi interesant căci în acea situaţie nu sunt asociate pe baza elementelor
practice, de funcţionalitate ci de mentalitate, de obiceiuri, de practici religioase.
Studiul fundurilor de vas, cu caracteristicile (profilare, grosime, diametru şi urmele
de ardere de pe ele şi vecinătate) pot oferi date despre felul în care erau folosite vasele
pe vatră, cele pentru gătit, stabilitatea celor folosite la păstrarea proviziilor, uşurinţa
192 Tibiscum - XI
celor folosite la transportul apei, deşi cum am văzut sunt numeroase izvoare sub terasă.
După prelucrarea materialelor am constata existenţa unor albieri sau posibilele
gropi: G30 şi G31. Groapa 30 prin toate caracteristicile materialului ţine de BS III şi
L26; groapa 31 ţine de B27 bază (în S4) şi de baza lui BS II (vezi poziţiile lor în tabele).
I/)
I/)
~
E-"!!.....__
A22Al9 2
. . .. . 1
L29 3
BSIII •
•
1 1 8 4 16 48
A22
BSII 10 1 6 25.7
030 4 11111
A22Pl7
B27 3
Suma
Procent
·-- 9
2
11
1
1
44
10
4
56 13 33 118 -17
9
436
tilli:B I -
Fig. 56 Cana şi castronul din Mormântul 1, gr. Balta Sărată, epoca bronzului
În loc de concluzii
Cercetările de la Balta Săratăsocotim că au adus noi date şi informaţii despre

cultura materială, viaţa spirituală, tehnologia, gustul şi preferinţa pentru locuinţe, unelte,
arme şi podoabe. Acestea din urmă sunt mai puţin numeroase dar faptul că materialele
Fig. 57 Topoare şi fragmente de topoare şlefuite.

194 Tibiscum - XI
organice nu se păstrează face ca multe din acestea să se fi pierdut. Din aceste motive
date despre economia comunităţilor neolitice de la Balta Sărată, ca de altfel şi pentru
celelalte situri din centrul Banatului sunt greu de precizat, fiindcă solul acid distruge
cea mai mare parte a resturilor organice .
.. ~
.I
u
9
.
„.IH
„.'1
Fig. 58 Unelte de silex (după Bădescu -Băltean)
a. b.
Fig. 59 a-h. Diferite fragmente ceramice
c. d.
Fig. 60 a-b Diferite fragmente ceramice
BIBLIOGRAFIA
Bădescu - Băltean 2001-Comunicări la Sesiunile din Caransebeş şi Sânnicolau) Mare.

Bădescu - Băltean 2002-Studiu preliminar asupra industriei litice din aşezarea neolitică de la
Balta Sărată. Campaniile 1999-2000, în Analele Banatului. SN, IX, 2002, p. 41-51.
Bădescu 2002 - Claudia Bădescu, Industria litică cioplită din cultura Vinta în Banat, Lucrare de
diplomă, Alba Iulia, 2002.
Comşa, E., 1967 - Date despre cultura Vinta în Regiunea Porţile de Fier, în Comunicări, ser. arh.
II, Craiova 1967.
Comşa, E., 1969 - Das Banater Neo/ithikum im Lichte der Neuen Forschungen, în MFMEvk, 2,
1969, s. 29-38.
Comşa, E., 1969a - Donnes concernant la civilisation du sud-est de la Roumanie, în Dacia, 13,
1969, s. 11-14.
Comşa, E., 1971a-în Banatica, l, 1971, p. 85-89.
Draşovean, 1989 - FI. Draşovean, Observaţii pe marginea unor Materiale, inedite privind
raporturile dintre cultura Startevo-Criş, Vinta A şi lumea lineară în nordul Banatului, în Apulum, 26,
1989, p. 9 -48.
Draşovean, 1990 -Aşezarea neolitică de la Sat Chinez, în AnB, SN, II, p. 25-48.
Dumitraşcu, 1975- S. Dumitraşcu, Aşezarea neolitică de la Sântana-Holumb, în Banatica, li,
p. 25-32.
Dumitrescu, H. 1968 - Hortensia Dumitrescu, Un modele de sanctuaire decouvert dans la
station eneolithique de Căscioarele, în Dacia, Xll, p. 381-394.
Dumitrescu, VI. 1970- Edifice destine au culte decouvert dans la cousche Boian - Spanţov de la
statio11 teii de Căscioarele, în Dacia, XIV, 1970, p. 5-24.
Eliade 1981 - Mircea Eliade, Istoria credinţe/or şi ideilor religioase.
Germano - Resch 1981 - K. Germann, Fr. E. Resch, în Banatica, 6, p. 11-33.
Groza, L. 1971 - în Banatica, I, 1971, p. 61-65.
196 Tibiscum - XI
Gurgu 2002 - D. Gurgu, în Analele Banatului. SN, IX, 2002.

Lazarovici et alii, 2001 = Parţa 1.1; Parţa 1.2 - Gh. Lazarovici, FI. Draşovean, Z. Maxim,
Parţa. Monografie arheologică, Voi. 1.1 341 p; voi. 1.2, 115 pi, 13 7 fig., ·'Waldpress", BHAB, 12, 200 I.
Lazarovici - Draşovean -Tulbure 1991 -Gh. Lazarovici, FI. Draşovean, L. Tulbure, Sanctuarul
neolitic de la Parţa. Timişoara, p. 1-21.
Lazarovici - Germano - Resch 1983 - Gh. Lazarovici, K. Germann, F. Resch, Descoperiri
arheologice la Timişoara-Freidorf, în Banatica, 7, p. 35-51
Lazarovici - Kalmar - Draşovean - Luca 1984 - Gh. Lazarovici, Zoia Kalmar, FI. Draşovean,
A. S. Luca, Complexul 11eolitic de la Par/a, în Banatica, 8, p. 7-90.
s
Lazarovici - Kalmar - Maxim 1996 - Marton Roska excavations /rom Turdaş, în The Vi11ca
cu/ture, Timişoara, p. 223-268.
Lazarovici - Maxim 1993 - Parţa. Despre arhitectura culturii Banatului, în Tibiscum, VIII, p.
41-62.
Lazarovici - Petrescu 1999-Gheorghe Lazarovici (Universitatea „Eftimie Murgu" din Reşiţa),
Sorin M. Petrescu (MJERG Caransebeş), Raport Balta Sărată - Câmpul lui Poşta (Caransebeş), jud.
Caraş-Severin index neolitic, nr. 18.
Lazarovici- Petrescu 2000, Raport Balta Sărată- Câmpul lui Poşta (Caransebeş), jud. Caraş
Severin în CCA-2001, index s.v. Balta Sărată, Cod sit: 51029.07.
Lazarovici - Petrescu 2001, Raport Balta Sărată - Câmpul lui Poşta (Caransebeş), jud. Caraş
Severin în CCA-2001, index neolitic, bronz
Lazarovici - Petrescu 2002, Raport Balta Sărată-Câmpul lui Poşta (Caransebeş), jud. Caraş-
Severin în CCA-2001, m.s.
Lazarovici 1973a - Tipologia şi cro11ologia culturii Vinca î11 Banat, în Banatica, 2, p. 25-54.
Lazarovici 1974 - Cu privire la neoliticul din Banat, în Tibiscus, 3, p. 45-64.
Lazarovici, 1975 - Despre tipologia şi cro11ologia aşezării neolitice de la Balta Sărată, în
ActaMN, 12, 1975, 13-34.
Lazarovici 1975a - Despre eneoliticul timpuriu din Banat, în Tibiscus, 4, p. 9-29.
Lazarovici 1975b - Unele probleme ale ceramicii neoliticului din Banat, în Banatica, III, p. 7-
24.
Lazarovici 1976 - Fragen der neolithischen Keramik im Banat, în Festschrift fur Richard
Pittioni, Wien, p. 203-234.
Lazarovici 1977 - Gornea - preistorie, Reşiţa.
Lazarovici 1977a - Periodizarea culturii Vinca Îll Romania, în Banatica, 4, p. 19-44.
Lazarovici 1979 - Neoliticul Banatului, în BMN, Cluj-Napoca.
Lazarovici 1981 - Die Periodiesieru11g der Vi11ca-Kul1ur i11 Rumii11ien, în PZ, 56, 2, p. 169ff.
Lazarovici 1991- Cultura Vinca în România, Reşiţa-Timişoara 1991.
Lazarovici, 2001 a - The Eagle - the bird of deadh, Regeneration - Resurection and Messenger
of Gods. Archaeological and Etnologica/ Problem, în Tibiscum, Caransebeş.
Lazarovici, 2001b - The Eye - Simbol, Gesture, Symbol, Expresion, în Tibiscum, Caransebeş.
Lazarovici, 2002 - Sacred Symbols on Neolithic Cult Objects /rom Balkans, InternSymp, 15-
20 april, Karlovo.
Lazarovlci Gh. şi M. 2002a - The neo-eneolithic architecture in Banat, Transilvania and
Moldova, ms, Thessalonik
Lazarovici Gh. şi M. 2002b - Contribuţii privind arhitectura eneoliticului din Banat, Crişana
şi Transilvania, Călăraşi.
Gh. Lazarovici- D. Miele, 2001 Introducere î11 arheologia i11formatizată, BHAUT, III, 234 p.
Lazarovici 2003 -Pâinea, grâul şi râşnitul sacru în neolitic, în acest volum.
Maxim 2000 - Z. Maxim, Neo-eneoliticul din Transilvania. Din Istoria Transilvaniei, II, Cluj-
Napoca, BMN, XIX, 1999.
Milojcic 1949 - VI. Milojcic, Chronologie der Jungeren Steinzeit Mittel- und Sudosteuropas,
Berlin.
Milojcic 1951 - Die Siedlungsgrenzen und Zeitstellung der Bandkeramik in Osten und
Sudosteneuropas, în BerRGK 33, 110-I24.
Monah - Băra - Monah 1987 - Felicia Monah, I. Băra, D. Monah, Observaţii asupra compoziţiei
depozitelor de cereale din aşezarea Precucuteni III de la Poduri - Dealul Grindaru, în Memoria
Antiquitatis, XV-XVII (1983-1985), p. 251-253.
Monah 1997 - Plastica antropomorfă a culturii Cucuteni - Tripolie, BMAntiquitatis, Piatra
Neamţ.
Petrescu S. 2000 - Un mormânt de inci11eraţie din epoca bronzului de la Balta Sărată,
comunicare la sesiunea In Memoriam.
Petrovszky - Gumă 1979 - M. Gumă, R. Petrovszky, Un nou grup cultural al epocii bronzului
î11 sud-vestul României - descoperirile de la Balta Sărată, în StComC, III, Istorie, 1979, 53-11 O.
Petrovszky 1975- R. Petrovszky, Contribuţii la repertoriul arheologic al localităţilorjudeţului
Caraş-Severin din paleolitic până în secolul al V-lea i.e.n. I, în Banatica, 2, 1973, p. 385-394.
Petrovszky 1975 - R. Petrovszky, Contribuţii la repertoriul arheologic al localităţilorjudeţului
Caraş-Severin din paleolitic până în secolul al V-lea î.e.n., li, în Banatica, 3, 1975, p. 365-378.
Rogozea 1987 - P. Rogozea, Câteva descoperiri hallstattiene recente din Banat, în Banatica,
IX, 1987, p. 347-362.
Rogozea 1992 - Grupul cultural Balta Sărată în contextul epocii bronzului din judeţul Caraş
Severin, în Sympozia Tracologica, 9, 1992, p. 23-25.
Sandars 1968/1985 - Prehistoric Art in Europe, Pinguin Book.
Schier 1995 - W. Schier 1995 Vi11ca Studien, Tradition und lnnovation im Spătneolithikum des
zentralen Balka11raumes am Beispiel der Gefiiskeramik aus Vinca - Belo Brdo, Milnchen 1995, 1.1; 1.2.
Ursulescu 2001-N. Ursulescu, Dovezi ale unei simbolistici a numerolor în cultura Precucuteni,
în Memoria Antiquitatis, XXII, 2001, 53-69.
NOTĂ
1 Studenţi de la Caransebeş: Negrei Dimitrie, Ioan Bumbu, absolvenţi 2002, Sorin Ion,
Boşcu Natalia, absolvenţi 2003; Univ. E. Murgu, anul I; Cluj: Alice Lazarovici (1999). Virag Cristian
(2001) absolvent, Zoltan Kadas (2000-2001), Paul Vrâncean (2000-2002, UBB), absolvent; Sole
Angeleski; Alba Iulia: Daniela Gurgu (2000), Silex Ionuţ Băltean (2001-2002). Claudia Bădescu (1999-
2002). absolvenţi; Timişoara: Octavian T, absolvent, Universitatea Banatul, statistică. Numărul lor e
mai mare dar i-am pomenit pe cei care au urmat cariera arheologică. Unii dintre ei sunt astăzi doctori sau
doctoranzi studiind, în continuare, epoca neolitică (cei subliniaţi) sau probleme interdisciplinare.
198 Tibiscum - XI
BALTA SĂRATĂ. THE ARCHAEOLOGICAL EXCAVATIONS

FROM 1999-2003
Summary
The Balta Sărată site is one of the most important for the knowledge of the
developped Neolithic evolution from the west part of Romania because of her etno-
cultural relations with Serbian Neolithic (Vinea culture ), Dudeşti - Vinca cultural
aspect in Oltenia, Dudeşti in the Wallachia Plain, the Vinea culture from Ardeal and
Banat cui ture, from the north part of this historical province.
For knowing better the Neolithic period, it was very important to extend the
research ofthe Vinea culture in Transylvania. In the same time this excavation brings
new data conceming the architecture's evolution (density and display ofthe houses,
kiln systems, hearths, the inner arrangement ofthe houses) as well as the dynamics of
the pottery and the occasion to make some databases.
The first living levei is related topit houses ofthe VincaA3 (the settlement bas
about 2 ha) and bas a continuously evolution until in the beginning of the Vinea B2
(now the site bas 3-4 ha) when a retardation process is starting.
The excavations bring new data regarding the Neolithic architecture: houses
with a suspended floor, fire installations, loom, rituals related with agricultural cults
used when the house was build or destroy. New technical data obtained during the
excavation, give us the opportunity to reconstruct the architecture of the level Vinea
Bl.
The new Bronze Age discoveries have bring interesting data related to the nature
and intensity of the living in this period as well as for the graves belonging to the Balta
Sărată cultural group.
During early Medieval Period, VIII-IX centuries, in this place was a village
extended over an area of 2 ha.
CRONOLOGIA UNUI COMPLEX VINCIAN DIN BANAT PE

BAZA EXTRAGERILOR DIN BAZELE DE DATE
Remus Sorin Ion
Obiectul studiului de faţă este analiza statistică a materialului arheologic vincian,

descoperit în staţiunea neolitică de la Caransebeş - Balta Sărată. În campania anului
1999, Gheorghe Lazarovici şi Sorin M. Petrescu deschid o primă secţiunc 1 în centml
aşezării neolitice. În anul 2000 cercetările au fost continuate pe o suprafaţă amplasată
la o distanţă mică faţă de săpătura anterioară.
Folosind baza de date a programului Zeus2 s-au prelucrat fragmentele ceramice,
ce au o pondere ridicată în comparaţie cu alte specii de artefacte (unelte, plastică etc).
Factornl numeric va avea un rol decisiv în încadrarea cronologică a staţiunii prin analize
statistice, în primul rând şi apoi încadrări tipologice şi comparative 3 .
Pentru a fi consecvent am păstrat în tabelele extrase unele date nesemnificative
din punct de vedere statistic (numerele mici 1-3), care pot fi greşeli ce apar în timpul
codificării materialului. Această situaţie apare uneori şi în cazul valorilor mari, dar nu
influenţează rezultatele finale.
1. Categoria şi factura ceramicii

În tabelul 6 am selectat din baza de date următoarele câmpuri: localitatea şi
adâncimea pe linii şi categoria pe coloane. Se poate observa preponderenţa ceramicii
semifine la toate nivelurile, dar şi o creştere a acesteia în raport cu adâncimea.
Straturile superioare (O, l O m - O, 15 m) conţin fragmente ceramice aparţinând
epocii bronzului. La 0,35 m -0,40 m apar aglomerări de ceramică4 semifină şi grosieră,
în special cu o factură uzuală (nisip cu bob mare, nisip, pietricele), fapt ce atestă
prezenţa unui strat de cultură vincian. Practica degresării cu nisip se cunoaşte de la
începutul fazei VineaA 15 şi se păstrează până la finele acestei civilizaţii 6 . De remarcat
este faptul că nisipul cu bob mare este folosit în cantităţi tot mai mari începând cu
adâncimea de 1,70 m (tabel 1). Această decădere calitativă a fost sesizată în uncie
staţiuni la nivel Vinea A3 7 • Ceramica lustruită, fină, se reduce, iar cea semifină şi
grosieră este în special netezită. Nisipul conferă o porozitate crescută ceramicii grosiere
în special, deci o cale spre o ardere bună oxidantă a cărei rezultat este ceramica cu
nuanţe cărămizii (tabel 3). Toate datele prelucrate statistic confirmă această situaţie la
200 Tibiscum-XI
adâncimile mari. Având în vedere materialul deosebit de bogat de la 0,80m(VincaB1/

B2 8 ), putem presupune că staţiunea de la Balta Sărată a cunoscut maximul evoluţiei în
această perioadă. Toate categoriile ceramice se remarcă atât cantitativ cât şi calitativ,
pc nivelul 0,80 m - 1,00 m. Ceramica semifină este cel mai bine reprezentată aici.
urmată de categoria grosieră şi fină.
2. Ardere, culoare exterioară

În tabelul 3 s-a extras localitatea şi adâncimea pe linie şi arderea pe coloane. Se
poate uşor observa din acest tabel, cum la adâncimea de 0,35 m - 0,40 m apare o
aglomerare de fragmente ceramice, unde se remarcă ceramica brună (H) şi cărămizie
(B), cu o ardere bună (tabel 5). Datele prezentate în tabel nu se schimbă la adâncimi
mai mari, ba chiar ceramica bine arsă şi bună reductantă, respectiv nuanţele închise
(brun, cărămiziu, negru, negru cenuşiu) se menţin la toate adâncimile, fapt consemnat
şi de literatura de specfalitate9 • Aceasta este o caracteristică a staţiunii de la Balta
Sărată faţă de alte staţiuni ca Zorlenţ şi Parţa 10 , unde predomină culorile deschise
(cenuşii). Tehnica arderii reductante, aplicată pe factura nisipoasă fină, dă un aspect
elegant ceramicii de la 0,80 m - 1,00 m, fără a egala însă fineţea şi calitatea ceramicii
negre din faza Vinca A 11 • Aceeaşi situaţie o avem şi în cazul ceramicii blacktopped 12 ,
care lipseşte la orizonturile vinciene târzii. Ceramica de culoare brună, roşie (vezi tabel
3, 1 m) şi gălbuie 13 , dar şi neagră, neagră cenuşie, apare în număr tot mai mare în
raport cu adâncimea.
3. Netezire şi tehnică de ornamentare

În tabelul 4 se poate observa preponderenţa ceramicii netezite (o ceramică de
calitate medie) la toate adâncimile. De asemenea se poate vedea că la adâncimea de
0,80 m apar cele mai multe fragmente de cioburi netezite, care scad cantitativ în straturile
superioare ale sitului cercetat, dar păstrează raportul numeric în adâncime. Acesta este
un alt indiciu ce atestă evoluţia comunităţilor neolitice (VineaA3 - B l 14 ). O altă trăsătură
determinantă pentru adâncimile mari (0,80 m-1,15 m- 1,30 m-1,70 m) ar fi ceramica
ornamentată cu barbotină (pl. 115), care păstrează tradiţia fazelor precedente 1:; (vezi
tabelul 2). În faza BI această tehnică dispare sau se transformă în netezire 16 • Această
teorie este valabilă şi în cazul nostru (vezi tabelul 4, BS, 0,35 m - 0,40 m).
Ornamentele incizate 17 (D) (pl. 1//,3; 11/1,2,3,4,5,6) au un rol important în
motivistica vinciană, deoarece ele reprezintă momentul de interferenţă a două culturi,
respectiv ceramica liniară 18 (Liniarbankeramic) şi cultura Vinca. Ele sunt puţine la
număr în faza A3 19 , dar se înmulţesc la orizont Vinca Bl 20 , situaţie întâlnită şi în
staţiunea de la Balta Sărată (tabel 2). Meandrele din benzi incizate dispuse paralel şi
împunsăturile 21 succesive (pi. 11112,3,4) apar pe suprafaţa exterioară a vaselor fine şi
semifine. Alveolele (pi. 112, 4) şi imprimările circulare cu trestia sau tub de os (pl. 115)
sunt aranjate în linie sub buza vaselor sau grupate în benzi pe burta vasului, iar canelurile22
şi pliseurile (pi. 116) se dezvoltă într-un stil original din etapele precedente.
Concluzii
Studiul de faţă certifică încadrarea cronologică 23 veche a sitului neolitic vincian

de la Balta Sărată. Analiza statistică a materialului ceramic a subliniat trăsăturile
caracteristice întâlnite aici. Arhaismul întâlnit la primul nivel, Vi nea A3, poate fi pus în
legătură cu fenomenele petrecute la orizonturile timpurii ale culturii 24 • Barbotina persistă,
dar se transformă în netezire în cursul etapei B 1. Ceramica lustruită se reduce, specia
blacktopped este înlocuită de pseudoblacktopped, la care contrastul dintre roşu şi negru
nu este la fel de accentuat. Formele bitronconice, cu buza scurtă, înlătură puţin din
monotonia liniilor drepte. Se constată apoi o serie de evoluţii generale pentru regiunea
Banatului şi individuale în cazul nostru. Nivelul BI, orizont cronologic B l/B2, este
determinant la Balta Sărată. Ceramica este bine arsă, având în compoziţie nisip şi
pietricele. Spectrul cromatic păstrează aici nuanţele închise (brun, negru, negru-cenuşiu,
cărămiziu). Picioarele de cupă au un aspect elegant fiind pictate cu roşu. Tehnica de
ornamentare foloseşte benzile incizate, punctate, canelurile şi pliseurile. Alveolele dispuse
sub buză se menţin, dar nu se întâlnesc pe partea exterioară a buzei, ca în etapele A2-
A3. Ornamentele în relief sunt simple sub forma unor proeminenţe conice 25 de diferite
dimensiuni. Foarte frecvente la orizontul cronologic B l/B2 sunt urmele imprimate pe
fundul vaselor 26 , urme de rogojini.
NOTE
1
Lazarovici, Petrescu, 2000, (sub tipar);
2 Tarcea, colab., 1996, p. 683; Lazarovici, 1998, p. 1-198; Maxim. 1999, p. 3-300; Lazarovici,
Miele, 200 I, p. 3-227; (lucrări de specialitate cc tratează arheologia infonnatizată);
' Lazarovici, 1998, p. 8-9:
' Lazarovici, Petrescu, 2000, (sub tipar);
5
Lazarovici, 1977, p.55;
6
Draşovean, 1996, p.46, 59; Luca, 1998, p.46;
7
Lazarovici. Draşovean, 1991, p.27; Lazarovici, I 975b, p. 14;
8 Lazarovici, 1979. p. 106; Lazarovici, 1973, 39;
9
Lazarovici, 1979, p. 115;
10
German, Resch, 1981, p. 29; Lazarovici, Draşovean, Maxim, 2001, p.68-71;
11 Lazarovici, 1973, p.32; Idem, 1979, p. 115;
12
Lazarovici, 1977, p.60; Idem, 1979, p.ll3;
" Lazarovici, 1979, p. 113;
14
Lazarovici, 1974. p. 55;
202 Tibiscum - XI
"Lazarovici. 197 lb, p.34; Lazarovici, 1973, p. 38;

16
Lazarovici, 197 la, p.25;
17
Lazarovici, 1979, pi. XVII/O 25, 35, 36; pi. XVl/H 35;
" Vlassa, 1978, p.31-32;
19
Lazarovici, 1973, p.33;
20
Lazarovici. 1974, p. 55; Lazarovici, 1973, p. 39;
21
Lazarovici, 1979, pi. XVIl/D 26, 53;
12
Lazarovici, 1979, pi. XVI/A 50-51, C 35; Idem. 1991, p. 27;
23
Lazarovici, 1979. p. 113. 115. 117; Idem. I975b, p. 15; Idem, 1974, p. 55; Idem. I 975a. p. 18:
2' Lazarovici. 1979, p.115; Idem, 1991, p.28;
2 s Lazarovici. 1979, pi. XVl/G 2-3, 5-7, 12-13, 15, 22, 30, 44; H 13, 25. 27. 54;
26
Lazarovici, 1979, pl.XVIl/F 15.
Bibliografie
I. Draşovean 1996, FI., Cultura Vinta târzie (faza C) în Banat, Ed. Mirton, Timişoara, 1996;
2. German, Resch 1981, Carol, Eugen Fre<lerich. Depozitu/ ceramic de la Parţa, în Banatica,
6, (1981 ), p. 11-30;
3. Groza 1971, Liviu, Aşezarea neolitică de la Balta Sărată, în Banatica, I. (1971), p. 61-65;
4. Lazarovici 1971a, Gh., Unele probleme ale neoliticului în Banat, în Banatica, 1, ( 197 J). p.
17-31;
5. Lazarovici 1971b, Gh., Difuziunea unor civilizaţii neolitice în regiunea Dunării de Jos. în
Pomica, 4, (1971), p. 31-39;
6. Lazarovici 1973, Gh., Tipologia şi cronologia culturii Vinta în Banat, în Banatica, 2, (1973),
p. 25-54;
7. Lazarovici 1974, Gh., Cu privire la neoliticul din Banat, în 7ibisc11s, 3, (1974), p. 45-63;
8. Lazarovici 1975a, Gh., Tipologia şi cronologia materialului vinCian de la Ba/ta-Sărată,
Caransebeş (Campania din 1963), în ActaMN, 12. (1975), p. 13-26;
9. Lazarovici 1975b, Gh., Unele probleme ale ceramicii neoliticului din Banat, în Banatica, 3.
(1975), p. 7 - 24;
10. Lazarovici 1977, Gh., Cornea Preistorie, Reşiţa, 1977;
11. Lazarovici 1979, Gh., Neoliticul Banatului. Cluj-Napoca, 1979;
12. Lazarovici, Draşovean 1991, Gh., FI., Cultura Vinca în România, Timişoara, 1991;
13. Lazarovici, Petrescu 2000, Gh., S.P., Raport preliminar (Balta-Sărată 1999-2000), sub tipar;
14. Lazarovici, Miele 2001, Gh., D., Introducere în arheologia informatizată, Ed. Universităţii
de Vest Timişoara, 200 I;
15. Lazarovici, Draşovean, Maxim 2001, Gh., FI., Zoia, Parţa, Ed. Waldprcss, Timişoara, 200 I;
16. Luca 1998, A.S., Liubcova -Orniţa, monografie arheologică. Ed. Macarie, Târgovişte, 1998;
17. Tarcea, colab., 1996, L., Gh. Lazarovici, C. Sângerean, Zeus, sistem pentru gestiunea şi
prelucrarea datelor arheologice, în ActaMN, 31, I, 1996, p. 683-689;
18. Vlassa 1978, N., Consideraţii asupra neoliticului timpuriu din România, în Marisia, 8, ( 1978).
p. 25-34.
THE CHRONOLOGY OF ONE NEOLITHIC SITE IN BANAT

USING THE DATABASE
Summary
The present study certifies the late chronological framing of the vine ian Neolithic
site in Balta-Sărată (Caransebeş, jud. Caraş-Severin). The statistic analysis ofthe potte1y
material emphasized the typical features we met. The archaism met at the first levei,
Vinca A3, can be linked with the phenomenon met in the early horizons of thc Vinea
culture. The hand - marked pottery still exists, but it becomes smooth during the B 1
stage. The polished pottery reduces; the pseudoblacktopped in witch the black and red
contrast is not so increased replaces blacktopped specie. The straight lines monotony is
minimized due to the curved lined pots. Deals of general changes in Banat region and
individual changes in our case are noticed. Levei B 1, chronological horizon B l/B2 is
decisive to Balta Sărată. The good - bumed pottery contains sand and small stones.
The chromatic spectrum maintains here the dark nuances (brown, black, black - gray,
brick - colored. The cups feet are painted with an elegant red. The decorative technique
uses the straight cutter lines bands, pointed bands and folded bands. The finger - marks
placed under pots top remain but does not exist asin A2-A3 stages. The mat - marks on
the bottom of the pots are frequent in chronological horizon B l/B2.
204 Tibiscum- XI
\ \
\ I
4-.
_::._.,;.,.,-·,~-~;~.~~-,:·:~ 6.
~~ '. .~W:~·:·,,.._.:L~~-„,!';~~v •
.,~(;~~~:
PI. I. Fig. 1, 2, 3, 4, 5, 6 - ceramică neolitică vinciană
1.
.
..
.. J,,
.i.
' I
o. 4.
5~ •· . ·-. . ·.···:-- ··. • .. _:;.. :-·_···„' .„.: '.:: ···-,_ -
I I
PI. II. Fig. 1, 2, 3, 4, 5, 6 - ceramică neolitică vinciană
206 Ti biscum - XI
5.
PI. III. Fig. 1, 2, 3, 4, 5 - ceramică neolitică vinciană
Tabel 1. Factura ceramicii
Tabel 1. Nisip cu bob Nisip Nisip fin Pietricele Nisip si

mare cioburi
02S;Balta Sărată IO
O,S;Balta Sărată 9
030· Balta Sărată 46 6
060;Balta Sărată 125 25
OSO;Balta Sărată 171 31 4
04S;Balta Sărată 145 17 10
070;llalta Sărată 191 32 9
040;llalta Sărată 313 50 19
OlO;Balta Sărată 38 8 l
074;Halta Sărată 25 8 l
OSO;Halta Sărată 471 122 29 l 1
l 70;Balta Sărată 96 14 4 1
047;Balta Sărată 35 12 4
llS;Balta Sărată 192 81 2 l 1
065;Balta Sărată 167 65 15 2
OSS;Balta Sărată 151 34 21 1
035;Balta Sărată 256 60 3 4
1 IO;Balta Sărată 101 16 13 1 l
130;Balta Sărată 109 50 7 l
OIS;Balta Sărată 49 7 27
IOO;Balta Sărată 308 123 26 10
12S;Balta Sărată 37 31 11 1 22
208 Tibiscum-XI
Tabel 2. Tehnică de ornamentare

Tabel 2. 8 G .J Q D u T A K o F E w 1 c n I
OHl;llalta 2 I I 3
Sărată
030;Halta 4
Sărată
035;1lalta I 15 I I 5 4 2
Siiratii
01 S;Balta I I 4 I 3 I 2
Sărată
065;Balta I 2 14 3 I s 3
Sărată
060;Balta 10 I 6
Sărată
040;Balta I 23 I I 9 3 21 3 I 4
Sărată
045;Balta I 9 2 3 2 I
Sărată
125;8alta 2 4
Sărată
OSS;Balta 6 5 I 3 I 3
Sărată
047;Bnlta 2 3 2
Sărată
IOO;Balta 6 10 4 9 I 15 I 7 I 3
Sărată
OSO;Balta 10 10 13 I I 11 44 I 6 I 12 2
Sărată
070;Balta I 4 I I 10 I 7
Sărută
llO;Balla 2 I I I I I
Sărată
OSO;Ualta li I 7 I 4 8
Sărată
074;Balla 3
Sărată
US;Baltn 2 7 I 2 9 4 I 13
Sărată
130;Balta 2 2 I 6 2 I I 13
Sărată
170;Balta I 4 I 3 I I 28 I
Sărată
140;B111ta I
Sărată
Tabel 3. Culoare exterioară

Tabel 3. I N D p u H Q o B A F E G I c z
075;Balta I I I
Sărată
045;Balta 20 66 46 li 14 13 6
Sărată
025;Balta 1 2 5 1 I
Sărată
030;Balta 2 3 20 3 8 3 1 8 5
Sărată
047;Balta 2 li li 7 6 9 5
Sărată
065;Balia 14 2 1 36 63 3 32 26 5 35 32 2
Sărată
040;Balta 5 3 9 44 101 2 74 43 li 45 52
Sărată
OSO;Balta I 4 19 63 43 24 li 16 26 2
Sărată
130;Balta 2 1 33 41 3 16 21 18 19 18 I
Sărată
074;Balta 3 12 6 4 3 3 4
Sărată
070;Balta 3 2 22 71 2 3 44 19 8 37 25 1
Sărată
170;Balta I 30 19 2 16 16 I 21 15
Sărată
OSS;Balta 2 18 50 59 28 JO 18 32 I
Sărată
060;Balta 4 53 I 30 19 23 21
Sărată
085;Balta I 1
Sărată
OlS;llalta 14 22 2 14 4 6 8 13 I
Sărată
llS;Balta I 27 70 1 81 45 17 24 24 2 3
Sărată
035;Balta 1 1 4 34 114 I 60 31 JO 41 32 2 8
Sărată
OJO;Balta 2 15 7 li 1 6 7 1
Sărată
080;Halta 7 I 60 149 3 5 92 96 30 111 93 I I 2
Sărată
llO;llalta 16 40 31 17 26 30 1
Sărată
JOO;Balta 2 53 137 9 53 89 8 104 87 14 2 I
Sărată
090;Balta 2 8 li 4 5 6 1 li 7 3 1
Sărată
O,S;Balta 9
Sărată
125;Balta 5 24 10 8 24 30 1 2 12
Sărată
210 Tibiscum-XI
Tabel 4. Tehnica de netezire

Tabcl4. Anctezit Aspra Barbotina L!Nruit Poros Netezit Bine netezit Angoba
aplicata roşie
125;Balta 58 5 3 li 40
Săratii
llO;Balta 36 3 13 108 I
Sărată
090;Balla 7 5 I 35 5
Sărata
lOO;Balta 41 I 28 33 413 24 I
Sărată
llS;Balta 13 12 27 233 10
Siirata
070;Balta 8 I 16 12 188 4 5
Sărată
OIO; Balta I 14 34 I
Săratii
OSS;Balla I I
Sărată
OSO;Balta 14 30 46 522 20 17
Sărata
130;Balta 2 18 25 121 3 4
Sărată
03S;Balta 7 I 5 16 305 3
Sărată
170;Balta 33 8 75 3 I
Sărată
OSO;Balta 2 7 16 181 2
Sărată
04S;Balta 2 2 9 160 I
Sărată
040;Balta 4 4 5 13 351 9 2
Sărată
060;Balta I 14 130 6
Sărată
065;Balta I 8 16 198 23 5
Sărată
Tabel 5. Tehnica de ardere
Tabel 5. Slight Slight Slight Good Blacktop Good Good

reducting burning oxidant burning ped reducting oxidant
O,S:Balta 9
Sărată
lOO;Balla 81 77 83 68 171 75
Sărată
090;Balta 6 8 8 5 16 16
Sărată
035;Halta 29 38 39 58 112 62
Sărata
llO;Balta 19 13 12 29 62 26
Sărată
125;Halta 9 13 2 39 43 li
Sărată
080;Balta 20 24 50 130 2 275 145
Sărată
130;Balta 19 2 2 31 2 60 57
Sărata
140;Balta 1
Sărată
065;Balta 5 1 26 44 2 99 74
Sărată
070;Balta 9 7 12 42 81 76
Sărată
20;010;Balta 2 10 34 4
Sărată
20;050;Balt:i 3
Sărată
060;Balta 2 5 li 85 48
Sărată
047;Balta 2 14 17 18
Sărată
OSO;Balta 2 2 2 40 1 84 75
Sărată
170;Balta I 1 27 51 41
Sărată
074;Balta l 8 li 15
Sărată
212 Tibiscum-XI
Tabel 6. Categoria ceramicii
Tabel 6. ....::s
CI;
~
~
„
C".:
o
3 t:i Cil
5 „;:;·
::s
i:.; t:i
O,S;Balta Sărată 9
075;Balta Sărată 3
1,2;Balta Sărată 1
140;Balta Sărată 1
OlO;Balta Sărată 48 l 1
OlS;Balta Sărată 79 5
OSS;Balta Sărată 182 8 29
llS;Balta Sărată 211 11 72
l lO;Balta Sărată 89 5 67
lOO;Balta Sărată 303 26 231
Tabel 7. Cataloage pentru teh11ica de omame11tare şi tipuri defonne
1. Tehnica de ornamentare 2. Tipuri de forme

* aplicare.imprimare, ciupituri O nedeterminabil
+ canelare şi incizare, imprimare I podoabe
l incizare şi încrustare 2 plastică mică
2 împunsături şi încrustare 3 lustruitor
3 excizare şi încrustare 4 elemente de cult
4 incizare şi aplicare 5 opaiţ I
5 ciupituri şi incizare 6 puşculiţă
6 incizare şi piclare 7 elemente funerare

7 incizare şi imprimare 8 altar
8 imprimare şi încrustare 9 frg. Vatră
9 imprimare şi aplicare A vas cilindric

A aplicare B cupă cu picior
B barbotinizare C Vas cu profil "S"
C excizare D strachină
D incizare E vas patrulater
E încrustare F vas
F imprimare G chirpici (element de construqic)
G împunsături Hoală
H ciupituri I capac
I tăieturi J lingură
J caneluri K amforă
K pliseuri L vas cu ţeavă de scurgere
L lustruire M vas cu perforatie
M incizie lustruită N ceaşcă
N suprafata lustruită O farfurie
P pictare P fructieră
Q angobare Q pahar
R glazurare R strecurătoare
S striere S suport de vas
T perforare T tigaie
U tipărire U jucării
V carenare V jeton
X incizare şi canelare W amuletă
Z smăl\uire X fusiolă
W alveolare Y greutăti (năvod, război) I
Y măturice Z bile praştie
VI disc
OS oase
214 Tibiscum-XI
Tabel 8. Dicţionare pentru categorie, culoare, amestec, netezire şi ardere

I
I 3. Categorie 4. Amestec 5. Netezire
! I grosieră O mâl şi cioburi O slip alb
I 2 semifină 1 nisip 1 lustruit
i 3 fină 2 nisip fin 2 poleit
4 grosieră la roată 3 nisip cu bob mare 3 netezit
5 semifină la roată 4 pietricele 4 anetezit
6 fină la roată 5 cioburi pisate 5 scoarţă de copac
6 nisip cu cioburi 6 aspră
7 cioburi şi nisip 7 slip
6. Culoare 8 mâl 8 poros
A negru 9 mâl şi nisip 9 săpunos
B cărămiziu A nisip şi mâl A barbotină aplicată

C gălbui B cioburi şi mâl B slip listruit
D portocaliu C pleavă C slip netezit
E brun închis D pleavă şi nisip D slip căzut
F cenuşiu E nisip şi pleavă E făinos

G negru cenuşiu F pleavă şi cioburi F angobă brună
H brun deschis bej G cioburi şi pleavă I bine netezit

I roşcat H pleavă şi mâl J s lip anetezit
J vişiniu I mâl şi pleavă Z smălţuit
K roşu J pietricele şi mâl G angobă roşie
L negru cenuşiu cu K nisip şi mică

flecuri gălbui L mâl şi pietricele 7. Ardere
M negru cu flecuri gălb. M nisip cioburi şi 1. bună
N cenuşiu albicios Pleavă 2 slabă
O cafeniu albicios N scoici pisate 3 bună oxidantă-

P cafeniu cu flecuri O nisip şi grafit portocalie - roşie
gălbui -roşcate P mâl pleavă şi cioburi 4 slabă oxidantă - roşu
Q brun cu flecuri Q pietricele şi cioburi galben

R cărămiziu cu flecuri R nisip cioburi şi mâl 5 bună reductantă -
S roşu sângeriu S rocă pisată negru-cenuşiu
W cărămiziu negru T pleavă nisip, pietriş 6 slabă reductantă
U brun U nisip şi pietricele 7 Blacktopped - roşu

V brun roşcat V nisip fin, mică negru
X cărămiziu gălbui X nisip, mică, cioburi 8 secundară- ars de
două ori
DATE NOI CU PRIVIRE LA CRONOLOGIA ABSOLUTĂ

A ENEOLITICULUI TIMPURIU DIN TRANSILVANIA.
REZULTATELE PRELUCRĂRII PROBELOR RADIOCARBON
DE LA ORĂşTIE - DEALUL PEMILOR, PUNCT X 2 ,
JUD. HUNEDOARA
Sabin Adrian Luca
Până nu de mult, datele de cronologie absolută obţinute pe baza studierii probelor

radiocarbon (C 14 ) erau extrem de puţin uzitate în istoriografia eneoliticului transilvănean
datorită lipsei prelevării şi prelucrării acestora. În anul 1968, de exemplu, nu exista
nici o astfel de dată pentru zona intracarpatică a României (DUMITRESCU 1968, 26),
datele absolute, în ani convenţionali, fiind obţinute prin compararea stratigrafiei şi
datelor C 14 caracteristice zonelor înconjurătoare şi - mai apoi - prin apropieri formale
cu Transilvania. Astfel că Vl. Dumitrescu caută să interpreteze relaţiile de cronologie
relativă din Transilvania, îmbinând aceste date cu probele Cl 4 colectate pentru culturile
din jurul arcului carpatic. Despre cultura Turdaş acesta nu se pronunţă (DUMITRESCU
1968, 34). Regretatul cercetător avansează doar pentru cultura Petreşti date cronologice
absolute prezumtive, cu privire la geneza culturii (DUMITRESCU 1968, 34) sau despre
finalul acesteia (3700-3400 a.Chr.: DUMITRESCU 1968, 35). Modul de gândire şi
interpretare a datelor C 14 ce pot avea legătură şi cu regiunea intracarpatică a României
ne sunt expuse în aceeaşi lucrare (DUMITRESCU 1968, 37-39). La vremea sa, dar şi
astăzi, această abordare s-a dovedit a fi una echilibrată, pertinentă şi neapărat necesară
unui cercetător al eneoliticului.
În consecinţă, am încercat să obţin nişte date C 14, măcar pentru unul dintre siturile
turdăşene pe care le studiez. Şansa a făcut ca aceste date să fie obţinute pentru nivelul
vechi de la Orăştie-Dealul Pemilor, punct X 2 (Fig. 1-4). Acestea au fost prelucrate în
laboratoarele din Debrecen (Ungaria). Mulţumesc, în consecinţă, domnului F. Horvăth
de la Muzeul din Szeged care ne-a mijlocit relaţia de lucru. Tabelele sintetice de analizare
a datelor C 14 le datorăm colegului Fl. Gogâltan (Institutul de arheologie şi istoria artei
din Cluj-Napoca), căruia îi mulţumim încă o dată.
Nivelurile din această aşezare par să fie contemporane (Orăştie), în mare, cu
nivelul II (intermediar) de la Turdaş-Luncă, cu excepţia după care nivelul nou de la
216 Tibiscum-XI
Orăştie poate să fie parţial mai târziu decât nivelul II - superior de la Turdaş.
Prelevarea unor materiale arheologice de origine osoasă din complexe adâncite
de la Orăştie-Dea/11/ Pemilor. punct X 2 şi datarea CJ 4 a acestora ne permite să fixăm
cronologic, în termeni absoluţi, şi o parte, măcar, din stratigrafia de la Turdaş-l11ncâ.
Eşantioanele au fost prelevate din complexe de locuire adâncite, închise, din situl
arheologic de lângă oraşul Orăştie: bordeiul B/1992-1993 şi cel numit B/ 1994. Aceste
complexe fac parte din nivelul vechi al sitului turdăşean de aici.
Pentru cercetarea integrală a unui profil stratigrafic integral al staţiunii a fost
trasată şi cercetată magistrala I, pe direcţia aproximativă nord-sud. Chiar dacă această
secţiune a ajuns la aproximativ 300 m lungime, nu am reuşit să secţionăm întregul sit
arheologic turdăşan.
Câteva date stratigrafice nu cred că ar prisosi. Bordeiul B/1992-1993 a fost
descoperit cu prilejul cercetării secţiunii S/1992 şi a casetei C/1993. Secţiunea S/
1992 a avut dimensiunile de 20 I I ,5 m şi a fost trasată pe axul magistralei stratigrafice
I la 20 m sud-est de secţiunea S/1992. În anul 1993 legătura dintre cele două secţiuni
s-a făcut prin trasarea şi cercetarea secţiunii S/1993. Stratul de cultură apartinfmd
culturii Turdaş are până la 0,45 m. Principalele complexe surprinse în secţiune sunt
locuinţa adâncită B/1992-1993, locuinţa de suprafaţă L/1992-1993 şi şanţul 1 (LUCA
J997b, 23). În locuinţa L/1992-1993 s-a descoperit un complex de cult important
pentru înţelegerea relaţiei om-divinitate în eneolitic (LUCA 1994, 363-367; 1997b, 65-
67).
Caseta C/1993 a fost trasată şi cercetată pentru dezvelirea integrală a bordeiului
B/1993. Ea a avut dimensiunile de 6 I 4 m (LUCA 1997b, 26).
Locuinţa adâncită are, pe nivelul antic de călcare, un pat de pietre şi este săpată
la o adâncime maximă de 2,40 m. Forma sa este rotundă. Groapa bordeiului a fost
săpată în mai multe trepte, neregulate, având adâncimile de 1,15; 1,55; 1,75; 2,10 şi
2,40 m. Locuinţa L/1992-1993 a modificat stratigrafia firească şi a perturbat modul
de umplere a complexului adâncit, prin gropile şi şanţurile de fundare care-i aparţin şi
care sunt săpate, parţial, în interiorul locuinţei nivelului vechi. Bordeiul B / 1992-1993
are mai multe niveluri de umplere. În acest complex s-au descoperit şi bucăţi masive de
chirpici care arată că pereţii bordeiului erau lipiţi cu lut gros, mai ales la îngemănările
dintre bârne (LUCA 1997b, 30, Plan 2 a-b, 3 a-b ).
Proba de os pentru datarea radiocarbon (Fig. 2) a fost prelevată de pe podina
primului nivel de călcare I construcţie al bordeiului şi a constat dintr-un femur masiv de
Bos. Data obţinută poartă sigla Deb. 5762 şi este de 5825 ± 60 BP. Data calibrată a
probei este de 4768-4582 CalBC.
Alte două probe au fost prelevate dintr-o locuinţă-bordei asemănătoare ca şi mod
de construcţie şi aparţinând aceluiaşi nivel stratigrafic. Bordeiul B/1994 a fost descoperit
în secţiunea SJl 994. Aceasta avea dimensiunile de 20 I 1,5 m şi a fost trasată în

continuarea secţiunii S/1992, ca parte integrantă a magistralei I. Stratul de cultură are
aproximativ 0,40 m grosime în secţiunea S/1994, îngroşându-se în zona complexelor
majore. În plan orizontal au mai fost surprinse, în afara bordeiului B/1994. alte trei
gropi (LUCA !997b, 24, Plan 4 a-c).
Pentru cercetarea integrală a bordeiului B/1994 s-a practicat caseta C/1994
având următoarele dimensiuni: latura de est 5,56 m, latura de sud 5 m, latura de vest
3,75 m şi latura de nord 5 m (LUCA !997b, 26. Plan 4 şi Plan 1). Practicarea acestei
casete a făcut posibilă cercetarea aproape integrală a complexul adâncit de locuire.
Bordeiul se prezintă ca o groapă rotundă având treptele de acces spre interior în
partea de sud-est (LUCA 1997b, Plan 4 b), o cuptorire în partea de nord şi o treaptă
cruţată în lutul galben de aproximativ 4 m 2 , descoperită la adâncimea de 1,73 m, care
poate reprezenta un „pat'', o „laviţă" pentru dormit. Adâncimea maximă a complexului
de locuit este de 2,15 m (LUCA !997b, Plan 4 c ). De acest complex se leagă - prin
nivelul de pornire al gropii săpate din vechime - o altă groapă, aflată în partea de vest
a casetei, săpată tot în trepte, până la adâncimea de 0,86 m. Spre nord s-a descoperit
încă o groapă, săpată până la 1,80 m adâncime şi, tot spre nord, se mai află o altă
groapă, săpată până la adâncimea de 1,83 m. Cele trei complexe pot face parte din
sistemul de fundare al bordeiului B/1994.
Locuinţa adâncită are două niveluri de refolosire I amenajare. Primul este
corespunzător celei mai vechi săpări a gropii, care a ajuns până la 2, 15 m. După
colmatarea primului bordei s-a practicat o amenajare la adâncimea de aproximativ
1,20 m, care reprezintă al doilea nivel de călcare din complex. După colmatarea celui
de al doilea nivel de amenajare groapa rămasă a fost folosită pentru depozitarea resturilor
menajere, în ea fiind depozitate materiale arheologice ale nivelului superior. Acum se
realizează o nivelare a vechii locuinţe de către locuitorii nivelului turdăşan mai nou din
acest sit (LUCA !997b, 31).
Din acest bordei s-au recoltat două probe pentru analiza radiocarbon de pc nivelul
de călcare al celui de al doilea bordei I amenajare de locuit, aflat la 1,20 m adâncime.
Aceste probe constau din două porţiuni de calotă craniană, tăiate (decupate) cu exactitate
pe deasupra arcadelor oculare şi folosite- după toate probabilităţile- drept recipiente
pentru consumul unor lichide, pentru libaţii sau - de ce nu? - ca unelte pentru săparea
unor gropi în pământ. Aceasta nu ar fi o situaţie deosebită, deoarece se cunoaşte că din
cranii umane s-au mai realizat astfel de recipiente. Inedită este însă situaţia în sine,
apariţia acestor două piese într-un complex închis al neoliticului românesc.
Sesizăm că tăierea cu precizie a calotelor craniene pe deasupra arcadelor oculare,
urmărind o linie imaginară către baza craniului, dovedeşte intenţia directă a omului
neoliticului pentru „fabricarea" celor două recipiente. Cauza realizării acestor două
218 Tibiscum - XI
recipiente este greu de explicat. Aceasta poate fi legată de comunicarea celor vii
cu morţii I strămoşii, dar gestul poate fi apropiat şi de un anumit tip de relaţie cu
o comunitate duşmană. Poate să fie, însă, şi un gest simplu, practic I uzual, cele
două calote putând fi cel mai la îndemână recipient, aşa că posibila semnificaţie
cultică este doar bănuită, cel mai la îndemână rămânând doar explicaţia practică
după care cu ajutorul aceste cauce se consumau lichide sau se liba, libaţia fiind -
oricum - un gest situat între sacru şi profan.
Proba numărul 1 (Fig. 1) din B./1994 poartă sigla Dcb. 5775 şi are valoarea de
5790 ± 55 BP. Data C 14 calibrată a calotei umane decupate este de 4734-4549 CaIBC.
Proba numărul 2 (Fig. 3) din B.j 1994 poartă sigla Deb. 5765 şi are valoarea de
6070 ± 70 BP. Data C 14 calibrată a calotei umane decupate este de 5044-4895 CaIBC.
Primul lucru care frapează la aceste date este cel după care proba numărul 2 este
mai veche cu aproape 300 de ani decât proba numărul 1, chiar dacă au fost prelevate de
pe acelaşi nivel de călcare şi se aflau una lângă cealaltă. Această realitate ne obligă la
meditaţie. Diferenţa de timp atât de mare se poate datora, în primul rând, unei erori de
prelevare I manipulare legate de factorul uman contemporan. Dar eroarea poate să se
datoreze şi omului preistoric care a putut să folosească un timp mai îndelungat una
dintre cele două calote. Craniul probei 2 poate reprezenta un strămoş mai vechi decât
craniul probei 1, calota sa fiind folosită un timp mai îndelungat pentru libaţie sau băut.
Craniul probei 2 poate să fi fost păstrat, din motive necunoscute nouă, vreme mult mai
îndelungată de către locuitorii turdăşeni sau se poate ca unul dintre cranii să fi fost
transportat din altă aşezare sau necropolă mai veche, deoarece reprezenta strămoşul
comun şi cunoscut al familiei. Oricum, diferenţa de 300 de ani dintre cele două cranii
rămâne un semn de întrebare, mai ales pentru faptul că proba 2 este mult mai veche -
cu peste 200 de ani - şi decât proba cea mai veche din punct de vedere stratigrafic de la
Orăştie-Dealul Pemilor, punct X 2, şi anume cca prelevată din bordeiul B / 1992-1993
=
(Fig. 2: Deb. 5762 5825 ± 60 BP; 4768-4582 CalBC).
Comparând această ultimă probă (Fig. 2: Deb. 5762 = 5825 ± 60 BP; 4768-
4582 CalBC) cu proba numărul 1 din B.jl 994 (Fig. 1: Deb. 5775 = 5790 ± 55 BP;
4734-4549 CalBC) observăm o diferenţă de aproximativ 30-35 de ani BP sau 50-55
de ani CaIBC, ceea ce s-ar potrivi cu observaţia stratigrafică după care proba recoltată
de pe fundul bordeiului B/1992-1993 este mai veche decât proba recoltată din al
doilea nivel de refacere al bordeiului B/1994. Oricum nivelul vechi I inferior de la
Orăştie s-ar data, cu largheţea de rigoare, în jurul a 5800 BP sau 4700-4660 CalBC
(Fig. 4), adică la un orizont cronologic Vinca C (HORVÂTH 1991, 259-273, Fig. 4-5;
HERTELENDl-HORVÂTH 1992, 3, Fig. 4; PAPATHANASSOPOULOS şi colab. 1996.
28-29, Fig. 3) şi sfărşitul culturii Tisa I (HORVÂTH 1991, 270; HERTELENDl-
HORVÂTH 1992, 865).
Putem compara aceste date cu altele provenind din aşezarea de la Foeni Uud.
Timiş) obţinute în acelaşi laborator, puse la dispoziţie prin bunăvoinţa colegului Fl.
Draşovean. Acestea arată că există o contemporaneitate relativă între nivelul vechi de
la Orăştie, aşezarea de la Foeni (faza timpurie sau clasică?) şi nivelul II (intermediar)
al aşezării de la Turdaş (în compoziţia căruia intră şi materiale arheologice nepictate de
tip Foeni şi care este contemporan - după toate aparenţele -, cu nivelul vechi de la
Orăştie). Şi de această dată datele sunt contemporane cu cultura Vinca, faza C.
Pentru confirmarea celor trei date C 14 de la Orăştie -Dealul Pemilor, punct X 2
am mai prelevat şi expediat o probă laboratorului Deutsches Archiiologisches Institut,
Arbeitsbereich Ur- und Friihgeschichte NC-Labor din Berlin. Din păcate, acesta a
fost desfiinţat şi proba nu a putut fi valorificată ştiinţific.
a
La aproape 1O ani de la apariţia sintezei citate la începutul articolului cu
privire la datarea absolută a culturilor neolitice şi eneolitice (DUWTRESCU 1968)
au venit şi primele date C 14 pentru cultura Petreşti, datorate cercetării sitului
arheologic de la Daia Română-Părăuţ (3950-3760 î.e.n.: PAUL 1977, 15-26,
24; 1981, 231; 1992, 131). Transformate în ani BP, aceste date sunt 5900-5710 BP.
Săpăturile arheologice pentru cercetarea sistematică a acestui sit s-au efectuat
între anii 1967-1968 şi 1971 (PAUL 1981, 202; 1992, 139-140; 1995, 106),
planul publicat arătând că s-au practicat un număr de 7 secţiuni şi 4 casete (PA UL
1981, 199, Abb. 2; 1995, 143), fără a se publica prea multe lucruri despre
complexele închise descoperite cu acest prilej.
Datele C 14 obţinute cu acest prilej sunt caracteristice pentru faza A din cultura
Petreşti, contemporană - în opinia autorului - cu fazele II (parţial) şi III a culturii
Precucuteni (PAUL 1977, 24). Autorul citat foloseşte în continuare şi, în mai multe
rânduri, aceleaşi date pentru a arăta locul fazei timpurii a culturii Petreşti în contextul
eneoliticului românesc (PAUL 1992, 131).
Avem mai multe observaţii de tăcut asupra acestor date şi a semnificaţiei lor
cronologice şi culturale.
Stratigrafia sitului arheologic de la Daia Română-Părăuţ este extrem de complexă,
aici existând nu mai puţin de 4 niveluri şi 7 subniveluri (/= Turdaş; II= Vinca B 2; / /1-
11-1 = PetreştiA; //11-1112 = PetreştiA-B: PAUL 1981, 202-203; 1992, 139-140; 1995,
106). Nu insistăm în acest articol asupra faptului că am arătat de atâtea ori că cultura
Turdaş nu începe mai devreme de sfârşitul fazei B 2 a culturii Vinca, deci trebuie revizuită
cronologia relativă a sitului şi culturii în discuţie, ci insist, mai ales, asupra
caracteristicilor stratigrafiei de la Daia Română-Părăuţ care este - fără îndoială -
extrem de dinamică. Ne este greu să credem că nivelul din care s-au recoltat probele,
220 Tibiscum-XI
gros de aproximativ 20 cm, are 200 de ani. Această observaţie este valabilă doar
dacă probele C 14 provin din amestecuri de strat. Acest lucru este posibil deoarece
- după câte se poate constata studiind profilurile - probele nu au fost recoltate
decât parţial din complexe închise (PAUL 1981, Abb. 5).
Toate probele au fost recoltate din s. V/1971 (PAUL 1981, Abb. 4-5; 1992,
Fig. 8-9). Această secţiune s-a trasat către mijlocul aşezării (PAUL 1981, Abb. 2;
1992. pl. lla; 1995, 143, Taf 11). Greu de înţeles este faptul că orientarea secţiunii
este perfect nord-sud în două dintre publicaţiile citate (PAUL 1981, Abb.2; 1992,
Pl. lla) şi nord-vest-sud-est în altă publicaţie a aceluiaşi autor (PAUL 1995. 143,
Taf li). Ba chiar nordul şi sudul nu sunt orientate în aceeaşi direcţie ! Mă întreb
care dintre planurile sitului arheologic de la Daia Română-Părăuţ este cel real şi
corespondent situaţiei din teren ?
Nicăieri în textele semnate de autorul menţionat nu există referiri exacte la datele
C 14 de la Daia Română-Părăuţ. În nici un loc nu ni se spune care sunt caracteristicile
stratigrafice (adâncime, complexe, secţiune, carou, strat etc.) şi cele tehnice (vechimea
fiecărei date cu±, care este compoziţia materialului organic prelevat şi care sunt datele
în sine). În trecere fie spus, într-unul dintre articolele pc care le-am citat. aflăm că
probele ar fi fost prelucrate la Berlin (PAUL 1981, 231). Nu ştim însă câte probe au
fost prelevate şi care sunt datele tehnice ale acestora. Unnărind ilustraţia anexată acestui
articol constatăm că s-ar putea să fi fost vorba despre 5 probe C 14 (PAUL 1981, Abb.
5), lucru contrazis în alt text al aceluiaşi autor unde aflăm, tot din ilustraţie, că ar fi
vorba despre 6 probe (PAUL 1992, Fig. 8-9). Fie 5 sau 6 probe, nu avem nici un alt fel
de date sau interpretări de date, decât anii stabiliţi de autor pentru începutul Petrcştiului,
3950-3760 î.e.n. Nu ştiu cum s-a ajuns la aceşti ani, dar 200 de ani pentru o depunere
de strat de 20 de cm după cum rezultă din studiul profilelor publicate de I. Paul, ni se
par prea mulţi. Comparativ, cei 2 m de stratigrafie de aici ar trebui să aibă 2000 de ani!
În sfârşit, ca să terminăm cu aceste observaţii, în articolul publicat în Germania
(PAUL 1981, 233) se spune că dacă suntem de acord cu faptul că etapa Vinca-Turdaş
de la Tărtăria se datează 3000 I 2900-2700 a.Chr. (raportându-ne la cronologia orientală
folosită în acel moment), atunci începutul fazei Pctreşti A de la Daia Română s-ar afla
în jurul anului 2700 a.Chr. (4650 BP n. n). Toate aceste observaţii, ca şi altele personale,
ar arăta - după acelaşi autor - că Pctreştiul ar dura 500-600 de ani, adică aproximativ
între anii 2700 (2600) şi 2100 (2000) a.Chr. Aceasta, împreună cu paralelizarea parţială
a culturii Petreşti cu faza a II-a de la Troia (2400-2100 a.Chr.: PAUL 1981, 233-234)
ne crează o imagine plastică despre modul de gândire al autorului, deoarece încă de
atunci se bănuia că Troia II este mult mai târzie.
Recent au fost publicate şi o parte din datele după care I. Paul s-a inspirat când
a făcut afirmaţiile citate în rândurile anterioare. Acestea au văzut lumina tiparului
datorită doamnei Z. Kalmar (KALMAR-MAXIM 1999, 133) şi sunt următoarele:

5900 ± 100 BP (Bln. 1197); 5835 ± 100 BP (Bln. 1199) şi 571 O ± l 00 BP (Bln.
1201). Comparându-le am ajunge la datele limită pentru stratul Petreşti A de la
Daia Română propuse de profesorul Paul (3950-3760 a.Chr.), 5900-5710 BP.
O încurcătură cronologică şi - poate că - metodologică apare atunci când
comparăm aceste date (5900 ± l 00 BP - Bln. 1197; 5835 ± 100 BP - Bln. 1199 şi
571 O ± 100 BP - Bln. 1201 - valabile pentru cultura Petrcşti faza A, după opinia lui
Paul) cu cele de la Orăştie (5790 ± 55 BP - Deb. 5775; 6070 ± 70 BP - Deb. 5765 şi
5825 ± 60 BP - Deb. 5762) valabile pentru sfărşitul culturii Turdaş.
Se poate constata că una dintre fazele târzii ale culturii Turdaş - dar nu cea mai
târzie, deoarece la Orăştie complexele de locuire adâncite sunt acoperite, uneori, cu
locuinţe de suprafaţă încadrabile tot culturii Turdaş! - este contemporană cu faza A din
cultura Petreşti, acesta fiind un argument pentru venirea celor mai timpurii clemente
tehnologice petreştene gata formate, din alt areal geografic - Banatul. Într-o primă
fază, acestea se dispun punctiform în arealul de extensiune al culturii Turdaş. Mai
apoi, elementele timpurii petreştene transformă în mod decisiv spre noua cultură
comunităţile turdăşene. Acest scenariu ar da dreptate autorilor teoriei neautohtoniste în
ceea ce priveşte geneza culturii Petreşti, şi anume colegului FI. Draşovean, acesta căutând
geneza culturii transilvănene în grupul Foeni din Banat (DRAşO VEAN 1991, 209-212;
1994a, 139-170; 1994b, 1-45; 1994c, 409-425; 1995, 53-137; 1996). Elementele Foeni
din Transilvania sunt cel mai bine evidenţiate la Mintia-Gerhat (DRAşO VEA N-L UCA
1990, 7-18), dar şi în săpăturile noi de la Turdaş-Luncă (săpături în curs de publicare
LUCA 2001: nivelul li - intermediar).
Dimpotrivă, dintr-un un alt punct de vedere, s-ar putea crede că datele C 14 de la
Daia Română sunt contemporane cu cele de la Orăştie, şi aceasta datorită unei posibile
erori de interpretare a straturilor de provenienţă a probelor din situl arheologic cercetat
de profesorul Paul. Profilurile s. V/1971 (?)(am pus semnul întrebârii deoarece În/r-
o publicaţie - PAUL 1981, Abb. 5, apare sigla S V/1961, iar într-alta - PAUL 1992,
Pl. IVb, Fig. 8-9, apare sigla S V/1971) arată că datele au fost prelevate din cel mai
vechi strat şi de pe fi111dul 11nor complexe ale stratului imediat superior. Din moment
ce măcar primul nivel de la Daia Română este turdăşan - după cum afirmă Paul-, ne
întrebăm dacă probele nu sunt cumva, în totalitate, turdăşene, aşa cum ne-o arată şi
compararea acestora cu datele C 14 de la Orăştie, materialele arheologice aşa-zis petreştene
timpurii fiind extrem de asemănătoare cu cele ale grupei Foeni-Mintia.
Oricum, problema rămâne deschisă şi nu este una dintre cele mai simplu de
rezolvat.
ll
În continuare vom încerca să definim intervalul absolut de timp necesar dezvoltării
culturii Turdaş.
222 Tibiscum- XI
Dacă pentru sfârşitul culturii avem datele de la Orăştie care se află în jurul
anului 5800 BP şi care nu pot să se prelungească prea mult momentul final al
acesteia (poate 50 de ani), când ne gândim că există şi niveluri turdăşene mai
noi. Pentru începutul culturii situaţia este mai complicată.
Singurele date C 14 care ar putea fi folosite pentru a exemplifica începutul culturii
Turdaş sunt cele de la Zau de Câmpie. Acestea sunt publicate de Z. Kalmar (KALMAR-
MAXIM 1999., 133). Rememorăm datele: 6230 ± 55 BP (Ly. 8934), 6185 ± 55 BP (Ly.
8932), 6104 ± 55 BP (Ly. 8933) şi 6050 ± 55 BP (Ly. 8931). Aşezarea de la Zau de
Câmpie se înscrie conform acestor date între anii 6230-6050 BP. O medic a acestor
date ar fi 6142 BP. Am făcut această medie pentru că aici primul nivel (sau primele
niveluri) aparţin culturii Lumea Nouă, iar următorul (sau unnătoarele) culturii Turdaş.
Neavând altă posibilitate de judecată - şi aceasta pentru că nu s-au publicat integral şi
sistematic rezultatele noilor cercetări de aici - credem că cea mai probabilă dată pentru
începutul culturii Turdaş de aici este 6100 BP, mai ales că Z. Kalmar propune ca dată
prezumtivă pentru sîarşitul culturii Lumea Nouă cea de 6100 ± 80 BP provenind de la
Parţa (KALMAR-MAXIM 1999., 133), socotind că cultura Banatului ar fi în parte
contemporană cu cea transilvăneană.
În consecinţă folosim, până la apariţia unor noi argumente, data de 6100 BP
pentru începutul culturii Turdaş în Transilvania ni se pare cea mai potrivită.
J:l
Într-o lucrare recentă (MANTU 1998) autoarea ieşeancă M. Mantu reiterează
date care s-ar înscrie atât în cronologia relativă, cât şi în cea absolută a culturii Turdaş.
Se cunoaşte faptul că aceasta este parţial contemporană cu cultura Precucuteni. Aflăm
în lucrarea amintită că pentru faza Precucuteni II există o dată C 14 la Poduri-Dealul
Ghindaru (MANTU 1998, 112- 3870 ± 50 b.c., adică 5820 BP). Această dată, alături
de cele obţinute pentru Gumelniţa A 1 (DUMITRESCU 1972, 25-44; 1974, 23-39 -
3800-3700 a. Chr., adică 5750-5650 BP), arată posibilul moment final al culturii Turdaş.
Aici trebuie să ţinem seama şi de data cadru de la Orăştie (5800 BP), ca un moment în
care comunităţile petreştene timpurii convieţuiesc(?) pentru un timp cu cele turdăşcne.
J:l
Cumulând toate datele de până acum, credem că momentul cronologic absolut
cel mai veridic pentru evoluţia culturii Turdaş în acest stadiu bibliografic şi de cunoaştere
a datelor C 14 este 6100-5800 BP, aproape identic cu cel obţinut pentru cultura
Precucuteni - de exemplu - 4250-3900 b.c. (MANTU 1998, Fig. 29), adică 6200-
5850 BP. Ţinând cont că trebuie să mai adăugăm măcar 50, dacă nu 100 de ani, la
limitele termenului superior şi inferior absolut al culturii Turdaş (Petreşti A fiind
contemporan (?), după datele C 14 , cu Turdaşul târziu), putem să afirmăm că datele
absolute pentru momentul „curat" turdăşan din Transilvania sunt 6100-5900 BP,
pentru acest din urmă an mai sigur 5800 BP sau - mai posibil - 5850 BP, el fiind
şi cel al apariţiei elementelor Foeni-Mintia în Transilvania.
a
În final, trebuie să constatăm că aceşti ani C 14 (6150) 6100-5900 (5800)
BP se înscriu între datele generale la care se arondează faza C a culturii Vinea
(PAPATHANASSOPOULOS şi colab. 1996, 28-29, Fig. 3; HORVÂTH 1991, Fig. 4-
5; HERTELENDl-HORVÂTH 1992, Fig. 4). Acestea indică un moment evoluat al
fazei C, după Vinca C 1 sau, în cel mai bun caz, o dată cu slarşitul acestei faze, lucru
care este confinnat doar în parte de rezultatele cronologiei relative (LAZAROVICI 1981,
169-196; 1987, 33-55; 1994, 62-100; DRAşOVEAN 1991, 209-212; 1994c, 409-425;
1995, 53-137; 1996; LUCA 1988-1991, 1-14; 1991, 141-156; 1996, 21-28; 1997a,
252-262; 1997b).
De altfel, această încadrare cronologică absolută este confirmată - ca şi încadrare
cronologică relativă- şi de studii publicate mai de mult (BREUNING 198 7, 120, Abb.
25 -până în jurul anului 4000 b.c. s-ar dezvolta şi cultura Turdaş = sfârşitul Vinca
C) sau foarte de curând (SCHIER 2000, 193-195, Fig. 6-7 - 4800 BC este anul
generic pentru sfârşitu/fazei ce se dezvoltă la Vinca care se află la adâncimea de 6,4
m, deci în plină fază C). Aceste ultime constatări întăresc încă o dată convingerea
noastră că sfârşitul fenomenului turdăşan este contemporan, în mare, cu sfârşitul fazei
C2 a culturii Vinca.
ABREVIERI BIBLIOGRAFICE
Periodice
AB(SN) - Analele Banatului (serie nouă), Timişoara.

ActaMP - Acta Musei Porolissensis, Zalău.
Apulum -Acta Musei Apulensis, Alba Iulia.
Banatica - Banatica, Reşita.
BHAB - Bibliotheca Historica el Archaeo/ogica Banatica, Timişoara.
BMA - Bibliotheca Musei Apulensis, Alba Iulia.
BMN - Bibliotheca Musei Napocensis, Cluj-Napoca.
CA - Comori arheologice, Bucureşti.
CB - Caiete Banatica, seria arheologie, Reşiţa.
CCA - Cronica Cercetărilor Arheologice, Bucureşti.
CCDJ - Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos, Călăraşi.
Corviniana - Corviniana. Acta Musei Corvinensis, Hunedoara.
DaciaNS - Dacia. Revue d'archCologie et d'histoire ancienne, Nouvelle Serie, Bucureşti.
DP - Documenta Prahistorica, Ljubljana.
FMU - Fundamenta. Monographien zur Urgeschichte, Kllln.
224 Tibiscum-XI
ForVL- Forscl11111ge11 zur Vo/ks- 1111d La11desku11de, Sibiu.

Germania - Germania. A11zeige11 der Ră111isch-Germa11ischen Ko111111isio11 des Deutsche11
Archăologische11 /11sti1111s. Frankfurt am Main.
PZ - Prăhistorische 'Z.eitschrift, Berlin.
Radiocarbon -Radiocarbon. An /11tematio11al Journal of Cosmo genic lsotope Researsch. Tucson.
Arizona.
RTIH - Rel/ation Thraco-lllyro-Hel/e11iq11es, Bucureşti. 1994.
SCIV(A) - Studii şi comunicări de istorie veche (şi arheologie), Bucureşti.
SIBan - S111dii de istorie a Ba11a111/11i. Timişoara.
StComB - St11dii şi Comunicări Bruke11thal, Sibiu.
StUnivBB - Studia Universitatis Babeş-Bo/yai. seria Historirn, Cluj.
Literatură
GREUNING 1987 - Bre1111i11g P., 1'C - Chronologic des Vorderasiatischcn, SUdost- und
Miucleuropăischen Ncolithikums. FMU A (1987, 13).
DRAŞOVEAN 1991 - Draşovean FI., Connections bctween Vin ca C and Tisa, Herpaly, Petreşti
and Bucovăţ culturcs in northern Banat. Banatica 11(1991)209-212.
1994a -The Petreşti Culture in Banat. AB(SN) 3 (1993) 139-170.
I 994b - Cultura Petreşti în Banat. S !Ban 16 ( 1994) 1-45.
1994c - Die Stufc Vinca C im Banat. Germania 72 (1994, 2) 409-425.
1995 - Locuirile neolitice de la Hodoni. Banatica 13 (1995, I) 53-137.
1996 - Cultura Vinca târzie (faza C) în Banat. BHAB I (1996).
DRAŞOVEAN-LUCA 1990 - Draşovean FI., Luca S. A., Consideraţii preliminare asupra
materialelor neo--eneolitice din aşezarea de la Mintia (corn. Veţel, jud. Hunedoara). SCIVA 41 ( 1990,
I) 7-18.
DUMITRESCU 1968 - Dumitresc11 VI., Cronologia absolută a eneoliticului românesc în lumina
datelor C 14. Apulum 12 (1968) 23-39.
1972 - Quelques aspects des synchronismes enlre Ies cultures neo-enelilhiquc et de la periode
de Lransition vers l'âge du bronze de !'Europe sud-orientale, d'une part et le monde cgeo-analoliene
d'autre part. Aclcs du 11-cme Congres International des Etudes du Sud-Est Europccn, Atena ( 1972. 11)
25-51.
1974 - Cronologia absolută a eneoliticului în lumina datelor C 14 . Apulum 12 (1974) 23-40.
HERTELENDI-HORV ĂTH 1992 - Hertele11di E., Horvath F., Radiocarbon Chronology or Late
Neolithic seltlements in the Tisza-Maros Region. Hungary. Radiocarbon 34 ( 1992. 3) 859-866.
HORVĂTH 1991 -Horvath r:, Vinca Cui ture and ist Connections with the South-East Hungarian
Neolithic: a Comparison of Traditional and 1•c Chronology. Banatica 11 ( 1991) 259-273.
KALMAR-MAXIM 1999 - Kalmar-Maxim Z., Neo-Eneoliticul din Transilvania. Date
arheologice şi matematico-statistice. Cluj-Napoca ( 1999).
LAZAROVICI 1981 - Lazarovici Gh., Die Periodisierung der Vinca-Kultur in Rumănien. PZ
56 (1981, 2) 169-196.
1987 - Şocul Vinca C în Transilvania. Contribuţii la geneza eneoliticului timpuriu. ActaMP 11
(1987) 33-55.
1994- Dcr Vinca C Schock im Banat. RTIH (1994) 62-100.
LUCA 1988-1991 - Luca S. A., Stratigrafic şi cronologic. Cel mai timpuriu rapo1t stratigrafic
dintre culturile Starcevo-Criş şi Vinca. Corelaţia dintre nivelurile V şi IV de la Liubeova-Omi/a. Sargctia

21-24 (1988-1991) 1-14.
1991 - Stratigraphie et chronologie„. Banalica 11 (1991) 141-156.
1996 - Încadrarea cronologică şi culturală a aşezării neolitice de la Orăştie-Dealul Pemilor,
punct X 2• Corviniana 2 (1996) 21-28.
l 997a - Relaţiile culturale de la sfărşitul neoliticului dezvoltat dintre Transilvania şi ţinuturile
înconjurătoare. CCDJ 2 ( 1997) 252-262.
1997b - Aşezări neolitice pe valea Mureşului (I). Habitatul turdăşean de la Orăştie-Dealu/
Pemilor (punct X,). Alba Iulia, BMA 4 (1997).
2001 -Aşezări neolitice pe valea Mureşului (li). Noi cercetări arheologice la Turdaş-Luncâ. I.
Săpăturile anilor 1992-1995. BMA 17 (2001).
MANTU 1998- Mantu M„ Cultura Cucuteni. Evoluţie, cronologie, legături. Piatra-Neamţ ( 1998).
PAPATHANASSOPOULOS şi colab. I 996-Papatha11assopo11los G. (coord.). Neolithic eul ture
in Greece. Atena ( 1996).
PAUL 1977 - Paul I„ Periodizarea internă a culturii Petreşti în lumina evoluţiei ceramicii
pictate. StComB 20 ( 1977) 15-26.
1981 - Der gegenwărtige Forschungsstand zur Petreşti- Kultur. PZ 56 (1981, 2) 197-234.
1992 - Cultura Petreşti. Bucureşti ( 1992).
1995 - Vorgeschichtlische Untersuchungen in Siebenbi.irgen. Alba Iulia (1995).
SCHIER 2000 - Schier W, Measuring Change: thc Neolithic Pottery Scquence of Vinea-llelo
Brdo. DO 27 (2000) 187-197.
NEW DATA CONCERNING THE ABSOLUTE CHRONOLOGY OF THE

EARLY ENEOLITHIC IN TRANSYLVANIA. THE RESULTS OF THE
PROCESSED RADIOCARBON SAMPLES FOUND AT ORĂŞTIE-DEALUL
PEMILOR, POINT X 2, HUNEDOARA COUNTHY
Summary
The author intends to create for the first time a global image of thc absolute
chronology of the Turdaş culture by making use of the first radiocarbon (C 14) data
found at the Turdaş site from Orăştie-Dealul Pemilor, point X2• These data are 6070 ±
70 BP - Deb. 5765, 5825 ± 60 BP - Deb. 5762 and 5790 ± 55 BP - Deb. 5775. The
dated materials have been proceeded from the mudhusts of the inferior levei of this
archaeological site which also contai ns a recent levei with surface dwellings.
From the point ofview ofthe relative chronology this archaeological site belongs
to the later phase of the Turdaş eul ture.
According to all the absolute chronological data, the later phase of the Turdaş
culture may be contemporany with the A phase ofthe Petreşti culturc.
At the end, the author suggest an absolute dating ofthe Turdaş culture ((6150)
6100-5900 (5800) BP), as a support for his work till some C 14 data, for each of this
culture's phases appear.
226 Tibiscum-XI
Drawing list
Fig. l. C 14 data from Orăştie - Dealul Pemilor, point Xr B/1994.

Fig. 2. C 14 data from Orăştie - Dealul Pemilor, point Xr B / 1994.
Fig. 3. C 14 data from Orăştie - Dealul Pemilor, point X2• B/1994.
Fig. 4. Comparative chart of the C 14 data from
Orăştie - Dealul Pemilor, point X 2•
:1
~
S SSOOBP
I
~ 5600BP
S400BP t~
LJ L.,.JL.J
L. ~"'__s
5000CalBC 4500CalBC
Calibrato:l date
Fig. I. Dată C 14 de la Orăştie-Dealul Pemilor, punct X 2 • B/1994.
228 Tibiscwn - XI
§ ··-.„~:./.:~~..:..Qa,
\/
te Orastie Deb-5765 : 6070:t70BP
.:„ .__ \ ... ; "'
·~
l'<I 6100BP „ „, . ._ · .1 , \ /\ 68.2% confidence
.s ) „ j \>"~ _;\
e
u 6000BP „.,.,..~ V,:1~ ,.„
5200BC ( 6. '1°/o) 5170BC
5140BC ( 5.8%) 51 JOBC
u
-o / ... I \J,,\ ..5080BC (55.7%) 4900BC
i:: /
1/ -~~,~.4% confidence
~ 5900BP ., \\. (Ş9.8%) 4895BC
8 4~~ ( 5.6%) 4846BC
~ 5800BP \~-~'·.·\ ( ',_
~ \\J/\.·\
5700BP \.j \ \ ·' "' "
~
,; "', \
'-"\
ţ ''\
- - -„„„ „- .„ ..~JLJ
_.J__ _ _,___..___--'----'---L-........1....-.1--_J
5200CalBC SOOOCalBC 4800CalBC 4600CalBC 4400CalBC
Calibrated dote
Fig. 2. Dată C 14 de la Orăştie-Dealul Pemilor; punct X 2• B/1992-1993.
§
·.:::: II' ~j,~::._:p~t,e
.
Orastie Deb-5762 : 5825±60BP
·~
'· / \;>:~
/ \ \ /''·
~ i f\ 68.2% confidcncc
6000HP WV ; \ 4790BC (58.8%) 46608C
J '.}\\ · -_ 4640BC ( 9.4%) 4610BC

\/·\~\ ,.. 95.4% confidence
\~,„~.49008C ( 1.6%) 48808C
~ ;!IOOHP -
\4~($.G,_ (93.8%) 4530BC
~ \:-; "",~,".-._,
·~ ,·· \
Qi:;
560UBP , .. \ /'. .
\,/\~-,._;\
\~'
I
r t\
5400BP l '\:
i_ _ ____J L.J
LJ ___ _J
5200Ca!BC 5000CwBC 4800CalBC 4600CalBC 4400CalBC

Calibratcd date
Fig. 3. Dată C 14 de la Orăştie-Dealul Pemilor, punct X2• B/1994.
N
w
o
Fig. 4. Tabel comparativ cu datele C 14 de la Orăştie-Dealu/ Pemilor. punct Xr
H. Stuiv..r am! 11.s. Kra ed:>. 1986 lladicarbon 28(211)• 805-1030: O.Cal v3.0d cub r:4 :>d:l2 prab[c:hron]
Turdas
Orastie Jeb-5~75 b790~55BP I

! I -
······-----~·-··· .. ---+········---··•---········ ----·····---< ···--------1----·····-····•-······· ·····[·······-···
I ;
·----···---+----·--- -···T·-· ··-·· ···-+······· . ' . . , .. ... ·,.

Orastie ~eb-5762 ~825±60BP: _ _ _ _ I
----·-------T·------------Je;·;·;·;-·5·111r;;;.. . · -------:---.-------·- ----··-------------~---·--------,------- ----j------------·--------- ---1--- ------
I i ,
orastie eb- 5765 ...... +- - l I I

I
5400CalBC 5200CalBC 5000CalBC 4800CalBC 4600CalBC 4400CalBC 4200CalBC
Calibrated date
::i
O"
~-
I
~
UN ASPECT INEDIT AL SITULUI DE LA AMPOITA

,
(JUD.ALBA)
Daniela Gurgu,
Dan Anghel
Drumul cel mai scurt pentru a pătrunde în inima munţilor Apuseni urmăreşte
traseul Ampoiului, de la vărsarea în râul Mureş, până la izvor, străbătând zona numită
de localnici „Mocănimea Ampoiului''. Relieful variat prezintă dealuri împădurite şi o
luncă cu peisaj divers în care alternează zone înguste, cu porţiuni largi propit.:c
agriculturii. Din loc în loc, dealurile sunt punctate de ţancuri calcaroase, mărturie a
unor perioade agitate ale scoarţei pămîntului 1•
Aceste clipe reprezintă blocuri desprinse dintr-o faleză calcaroasă şi alunecate
pe talazul continental, apoi prinse în sedimentarea flişului cretacic în zona maritimă
litorală. Nu sunt calcare omogene, ci brecii cu elemente calcaroase cc înglobează
orbitoline 2 • Înălţimea lor variază de la mici blocuri de 3-4 metri, până la pereţii de 60
metri.
Cele mai importante dintre aceste stânci sunt „Calcarele" de la Ampoiţa, nuntite
de localnici „Stogurile Popii", „Pietrele Gomuşei" sau „Pietrele lui Bacioacă". Aflate
pc teritoriul satului cu acelaşi nume, la l O kilometri distanţă de Alba Iulia, cele trei
stânci, declarate rezervaţie naturală, prezintă variate forme de eroziune, abriuri, lapiezuri
verticale, alveole, hornuri create de-a lungul timpului de mişcările tcdonicc şi acţiunea
agenţilor atmosfcrici3 (fig. l).
Toţi aceşti factori au transformat blocurile calcaroase în adevărate turnuri, accesul
pc vârful lor fiind îngreunat de pereti verticali care Ic înconjoară din toate părţile.
Rarele poriiuni care permit urcarea sunt şi ele barate de trepte verticale sau treceri
înguste printre pereţi. În jurul stâncilor se află o staţiune arheologică intens locuită pc
parcursul mai multor epoci.
Perieghezelc şi sondajele efectuate de I. Berciu şi R. Vulpe în 1944 sau de
I-I.Ciugudeanu între 1978 şi 1992 au identificat urme aparţinând culturii Coţof<.:ni,
bronzului timpuriu, culturii Wictemberg, epocii Latene şi evului mediu timpuriu 4 • În
apropiere sunt semnalate urmele unei „vilae rusticae" şi au fost identificate resturi ale
drumului roman care leagă oraşul Apulum de centrul ntinier de la Ampelum (Zlatna).
La circa 2 kilometri spre nord, în punctul nuntit Pevct, se află o necropolă tumulară
aparţinând bronzului timpuriu cuprinzând 8 tumuli şi săpată integral de H. Ciugudean
232 Tibiscwn- XI
între anii 1979-1985 5 •

Locuirea intensă a acestei zone a favorizat, pe lângă avantajele oferite de valea
largă a Ampoiţei, de dealurile din jur şi de existenţa celor trei stânci. Ele puteau fi
folosite ca adevărate fortificaţii naturale, uşor de apărat, surplombele şi abriurile de la
bază creând adăposturi naturale.
Două dintre stânci prezintă în partea superioară platou sau terase relativ orizontale,
cea de-a treia un vârf ascuţit despicat în două de o dicloză cu o lăţime care variază între
1 şi 3 metri.
Informaţiile despre această zonă nu precizează dacă au fost descoperite urme de
locuire pe platourile stâncilor6. Perieghezele sau sondajele au fost îngreunate atât de
accesul dificil, cât şi de faptul că stratul de vegetaţie de sus este subţire, majoritatea
materialelor existente fiind, probabil spălate de apă şi scurse la baza pereţilor.
Periegheza noastră din primăvara anului 1998 a avut ca scop identificarea unor
eventuale urme de locuire păstrate pe stânci.
Prima piatră (numărătoarea începând dinspre drumul de acces din sat) nu prezintă
pe vârf, la suprafaţă nici un fel de material care să ateste locuirea ei în vechime, deşi
există câteva terase largi uşor de amenajat.
Cea de-a treia stâncă, după cum am menţionat anterior, prezintă doar un spaţiu
restrâns pe vârf, inadecvat pentru locuire sau refugiu.
Dacă pe aceste două stânci accesul se poate face relativ uşor, cu piciorul, la cea
de-a doua, pereţii verticali cu înălţimi variind între 20 şi 50 metri împiedică astăzi
accesul fără un echipament adecvat. Utilizând, însă un echipament special pentru
alpinism ne-a fost posibil accesul şi pe această stâncă.
Urcarea s-a realizat prin zona cea mai înaltă a pereţilor deoarece prin acest loc
este mai uşor, peretele având o înclinaţie sub 90°, în rest feţele verticale sau uşor
surplombate.
Platoul superior este cel mai larg fiind propice pentru locuire. Dimensiunile
acestuia variază datorită formei ovale a stâncii, lungimea maximă fiind de 60 metri iar
lăţimea de 50 metri. Este uşor înclinat spre sud-est, singura parte orizontală fiind o
muchie îngustă de 24 metri în zona cea mai înaltă.
Aici au fost găsite la suprafaţă fragmente ceramice aparţinând fazei a II-a mergând
chiar până în faza a III-a culturi Wietemberg, fragmente de chirpici (PI. II, 9) cu urme
de nuia, oase calcinate, aşchii de cuarţit şi gresie cuarţitică.
Prezenţa chirpiciului dovedeşte existenţa unor amenajări ridicate pe vârf, direct
peste stratul superficial de sol care acoperă stânca.
Atât lutul cât şi lemnul necesar pentru construcţia adăposturilor au trebuit să fie
transportate de jos, aceasta necesitând o cale de acces uşor de folosit.
Între formele ceramice se evidenţiază fragmente de strachină7 cu buza evazată,
umăr uşor pronunţat, decorate cu incizii şi caneluri (PI. I , 2, 3). Decorul incizat se
caracterizează prin linii orizontale care delimitează benzi ornamentale umplute cu linii
paralele, oblice sau motive în formă de „X" (PI. I, 3, 4, 5, PI. II, 2). Se evidenţiază
decoruri executate prin impresiuni cu linii oblice paralele realizate pe exteriorul
fragmentelor în zona buzei (PI. I, l, PI. II, 3). Sunt prezentate fragmente din vase sac de
mari dimensiuni neornamentate (PI. I, 6) sau decorate cu brâu aplicat în relief, alveolate
prin impresiuni cu unghia (Pl. II, I, 3, 5). Ca şi metodă de modelare a vaselor se poate
observa pe interiorul fragmentului de vas de tip sac, contururile puţin finisate rezultate
în urma ridicării vasului prin tehnica colacilor suprapuşi.
Ceramica este de culoare brună, galben-brun sau neagră , indicând o ardere în
atmosferă reducătoare.
Ca degresant s-au utilizat nisip fin pentru ceramică fină, lustruită şi decorată cu
caneluri şi nisip cu bobul mare pentru vasele de mari dimensiuni.
Atât prepararea lutului, cât şi arderea lui, au dus la producerea unei ceramici de
calitate, ea fiind bine conservată, deşi a fost expusă direct intemperiilor la suprafaţa
solului.
Materialul litic constă din trei aşchii, două din gresie cua11itică, iar unul din
cuarţit, rezultat în urma prelucrării unor unelte (PI. II, 6-8).
Piesele osteologice constau dintr-o vertebră calcinată şi din două fragmente de
coastă, probabil de ovicaprine.
Trebuie remarcat faptul că materialul descoperit aparţine culturii Wietenberg,
deşi la baza stâncilor sunt semnalate şi materiale caracteristice pentru alte perioade
(cultura Coţofcni, epoca Latene, prefeudal).
Unele aşezări caracteristice acestei culturi sunt plasate pe fonne de relief dominante
(Ardeu, Cetea, Deva), toate acestea având scop defensiv 8 •
Întrebarea care se ridică în legătură cu această aşezare se referă la modalităţile
prin care se putea face în vechime accesul pe această stâncă.
Cu siguranţă, populaţiile care trăiau în strânsă legătură cu natura aveau o
dexteritate deosebită în deplasarea pe teren dificil, dar este puţin probabil să fi putut
escalada pereţii verticali şi mai mult decât atât, să transporte în vârf vasele ceramice,
alimente, apă, materiale pentru amenajat adăposturi necesare locuirii, chiar dacă ea a
avut caracterul unui loc de refugiu pentru o perioadă scurtă.
Materialele descoperite, în special fragmentele de chirpici şi oasele calcinate,
dovedesc că vârful stâncii a fost folosit, aici având loc activităţi specifice unei locuiri.
O ipoteză constantă din faptul că de-a lungul timpului, sub acţiunea agenţilor
atmosferici (ploaia, vântul, îngheţ) sau a mişcărilor tectonice, stânca să-şi fi modificat
forma, încât eventualele căi de acces uşoare să fi dispărut.
Perioada de timp scurt, în termeni geologici, faptul că agenţii erozivi acţionează
234 Tibiscum - XI
doar în sensul aplatizării formelor de relief şi lipsa unor prăbuşiri la baza pereţi lor ne
îndeamnă să presupunem că în perioada de timp scurtă (1600-1300 a.Chr.) aspectul
actual al stâncii a fost doar foarte puţin modificat.
Propunerea noastră pentru modul în care s-a făcut accesul se referă la utilizarea
unuia sau a mai multor trunchiuri de brad (existenţi în zonă şi acum) sprijiniţi de perete
în locul unde acesta este cel mai puţin înalt, de doar 20 metri.
Având în vedere că înălţimea trunchiului unui brad poate ajunge la maturitate la
cca. 40 metri, iar la începutul erei creştine existau din abundenţă brazi columnari care
atingeau 60-70 metri, putem considera aceasta o metodă de urcare9 •
Cioturile crengilor puteau fi folosite ca trepte sau acestea puteau fi săpate direct
în trunchi, tehnica fiind utilizată şi acum în arhitectura tradiţională şi până nu de mult
în activităţile miniere. Un astfel de acces este uşor de folosit, prin intermediul lui putând
fi urcate diferite materiale, fiind totodată şi uşor de apărat.
Natura locuirii pe această stâncă este cu siguranţă doar una de refugiu, vieţuirea
îndelungată sus fiind expusă intemperiilor.
Situaţii similare de locuire pe platourile unei stânci se întâlnesc şi la alte situri de
pe valea Ampoiului 10, aproape în toate vârfurile stâncoase fiind atestate uime de locuire,
dar „Calcarele" de la Ampoiţa se diferenţiază de restul punctelor prin faptul că aici
accesul este extrem de dificil.
Comunicare preze11tată la Cara11sebeş î11 cadrul Simpozio11ului „111 Memoriam C-ti11. şi Hadria11
Daicoviciu·· din a11ul I 998.
NOTE
I. Oh. Anghel, Oh. Năbaca, Emilia Anghel, Ghid Turistic al Judeţului Alba, Editura Sport
Turism, Bucureşti, 19R2, p. 137.
2. idem, p. 138.
3. idem, p. 139.
4. Repertoriu Arheologic al Judeţului Alba, în Bibliotheca Musei Apule11sis, Alba Iulia, 1995,
p. 4R.
5. H. Ciugudeanu, Grupul Ttmmlar Baden şi Câteva co11sideraţii privind epoca timpurie a
bro11zu/11i Îll vestul Transilva11iei, Apulum, nr. 23/1984, p.68-76.
6.1. Andriţoiu, Civilizaţia tracilor î11 sud-l'estul Tra11silva11iei î11 Epoca Bro11zului, în Bibliotheca
Thracologică li, Bucureşti, 1992, p. 119.
7. idem 4, p. 48.
R. idem 6, p. 56, D. Berciu, I. Bcrciu, Cercetări şi săpături arheologice Îlljudeţul Ttirda şi Alba,
Apulum, li, 1943-1945, p. 24.
9. Cristian D. Stoiculescu, Regresul pcidurii înseam11ă declinul biodiversităţii, în Revista Pădurea
Noastră, Bucureşti, iulie, 1998, nr. 374, p. 7.
10. I.T. Lupşoran, Aşezările purtători/or culturii Coţofe11i din bazinul Ampoiului JJJ, în Apulum
XXVII-XXX, p. 105.
AN INEDIT SIGHT OF AMPOITA SIT

Summary
The shortest way to come to thecenterofthe Apuseni Montains follow the Ampoi
roud, from the flow into the Mures river, untile the spring, traversing the area named by
the locals "Mocanimea Ampoiului".
From place to place, the hill are dotted by linstone crags, testimony of an agitate
ages of the terrestial crust.
The most significant between these rock are „Calcarele „from Ampoita named
by locals "Stogurile Popii", "Piertele Gomusei", "Pietrele lui Bocioaca".
The researches effected by I. Berciu and R.Vulpe in 1944 or by H. Ciugudeanu
between 1978 and 1992 have identified vestiges belongs to Cotofeni culture, early
bronye, Wiettenberg culture, Latene epoch and middle eve.
The intensety living of this area has been encouraging by the hills from all around
and existence of the three stones, and nat in the end by the advantages offered by the
valley of Ampoita.
Two of the stones present in the suprior part, a stage or horizontally relative
terraces, the third of them a sharp peak splinted in two, from one to three meteres
between the partes in some places.
Our purpose was the identification of living vestiges keeping on the stones.
We had pay attention to the second stane, here beging a hardly access then on the
other stones, the vertically walls with various heights between twenty and fifty meter
making it difficult to access.
The upper stage is favourable for living. Here have found on the surface pottery
fragmentsbelong to second phase, even till the third phase of the Wietemberg cui ture,
adobe fragments (PI. IV, 4) with rod vestiges, calcined bones, splienters of qua1tz and
quarzal gridtone.
The adobe proves the existence of the arrangrs, both the clay and the wood tao,
necessary to build must have been transported from the bottom, requiring an easy road
to use.
The pottery (PI.I, 2-5, PI.III, 1-3,5) has a brown, yellow-brown or black color,
indicating a reducing atmosphere burring. The osteologic consist of calcinated vertebra
and two rib fragments from sheep-nanygoat, probably. The litic material is campase by
three splinters (PI. IV, 1-3), two of them from quartzal gristone and the third from
quartz. The discovered material belongs to.
Our proposal for the stane accesses is reporting to use one or severa I pine trunks,
propping up in the wall, in the shortest place (twenty meters). Wietemberg culture.
236 Tibiscwn -XI
Our question is referring to the modalities of the stane accesses.

The stump branches could be used as treads, the treads could be digging up in
trunk, tao, the tehnique being use in aur days in traditional arhitecture.
On this access way they could cimb up different materials, beging easily to defend.
In conclusion, the settlement on this stane was only for refuge. Similar situations
we meet to the other sits on the Ampoiţa Valley, tao, „Calcarele" from the Ampoiţa are
characterized by difficulty access.
Fig. 1.
Caransebeş - 2003 23 7
„
' $ 4
ffi\
w
238 Tibiscum-XI
„) 1 i ·· „._
/ ____ ,.- 1'
/. •:.
./ ~·--·\ I
l ţ·I
- .' ~
(;- \j
\ ·,,- . II
-~~-{
...c::
u
I
I
...... I
-
-. Î
f
-~-
' /
·,: /
t ·< I
'"' (
\\_/ \
DESPRE UN POSIBIL RITUAL DE ÎNMORMÂNTARE

ÎN TUMULI CU MANTA DE PIATRĂ,
LA ÎNCEPUTUL EPOCII BRONZULUI
Mihai Meşter
Cercetarea tumulilor a reprezentat şi reprezintă încă, una din preocupările majore

ale arheologilor, fiecare nouă cercetare aducând noi şi importante rezultate şi cu toate
acestea, după fiecare raport de săpătură, interesul de a descifra şi mai mult din tainele
acestui interesant domeniu, devine mai mare. Aşa se explică organizarea unor cercetări
sistematice interprinse de o echipă de la Cluj, formată din Gh. Lazarovici, Maxim-
Kalmar Zoia, V. V. Moraru, M. Meşter, D. Ursuţ şi alţii, care continuă în fapt, cercetările
în acest domeniu ale altor arheologi, K. Herepei, S. Fenichel, H. Schroller, M. Roşka,
N. Vlassa, H. Ciugudeanu şi mulţi alţii. În cadrul unor proiecte de îmbunătăţiri funciare,
au fost marcaţi, prospectat (Morariu-Jalobeanu,1985/1986) şi cartografiat numeroşi
tumuli din judeţul Cluj
(Lazarovici - Maxim, 1994),
săpături efectuându-se în
zona M-ţilor Petrindului
(Fig. J) unde sunt două unităţi
arheologice cunoscute: Cheile
Turzii şi Cheile Turenilor.
Tumulii din această arie se
află pe crestele mai înalte ale
şeilor muntoase ce pleacă de
la Tureni spre Cheile Turzii
şi apoi spre Cheile Aiudului,
majoritatea fiind cu manta de
piatră.
În cele ce urmează ne
propunem să facem o scurtă
analiză a fenomenului
înmormântării în tumulii Fig 1. Răspândirea tumu/i/or în Banat şi Transilvania
preistorici cu manta de piatră
240 Tibisctun - XI
din zona intracarpatică, încercând să răspundem unor întrebări fireşti privind ritul şi
ritualul funerar practicat de comunităţile din perioada eneolitică şi de tranziţie spre
epoca bronzului din această zonă. Vom analiza această problemă şi vom încerca să
răspundem întrebărilor care se ridică bazându-ne pe propriilor săpături şi descoperiri,
precum şi pe alte informaţii de care dispunem la data scrierii acestui articol.
Necropolele tumulare şi tumulii izolaţi de care ne-am ocupat au câteva
caracteristici comune: sunt aşezaţi pe creste în locurile cele mai vizibile; la încrucişarea
unor creste mai lungi (ex. Necropola de la Ghighence - 8 tumuli), sau la cumpăna
apelor (ex. Pă Grădini - 3 tumuli), precum şi în zone în care predomină calcarul. Toţi
aceşti tumuli au mantaua de piatră şi sunt fie izolaţi, fie grupaţi, în acest caz constituind
necropole tumulare. Ei au fost ridicaţi din bolovani de piatră (uneori foarte mari) ce au
fost apoi aşezaţi direct pe mormintele de înhumaţie. Defuncţii (sau ceea ce a mai rămas
din aceştia), erau depuşi pe solul antic, folosindu-se uneori micile denivelări ale terenului
- alveole (Ciugudean, 1977), iar apoi erau acoperiţi aşa cum s-a arătat mai sus, cu
pietre de diferite dimensiuni care cu trecerea anilor şi prin depuneri naturale, au crea
acele "gâlme" observabile de la mare distanţă. Interesantă este şi teoria Dr. Gh.
Lazarovici, care susţine că defuncţii au fost aşezaţi pe stânca acoperită uneori cu un
strat subţire de sol de câţiva centimetri sau între crăpături de stâncă; alteori scheletele
au fost aşezate pe stânci, peste care s-au depus bolovani de regulă de dimensiuni mari.
Corectă pare a fi denumirea dată acestui tip de înmormântări, anume aceea de "grupă
de morminte în cutii de piatră", pe care însă nu trebuie să le identificăm cu cele din
Schnekenberg B (Lazarovici - Maxim, 1994 a).
Săpăturile arheologice efectuate în ultimii 1O ani în tumulii cu manta de piatră
din zona Tureni-Cheile-Turzii-Petreştii de Sus, au adus într-o anumită măsură lămuriri
privind problema pusă în discuţie. Au fost săpaţi 12 tumuli (izolaţi şi necopole) de
diferite mărimi, în punctele: Căcădări, Ghighence, La Furci, Ţigla, La Alace. În general
însă, majoritatea arheologilor s-au limitat să prezinte doar rapoarte privind tehnica de
săpare, să analizeze materialele descoperite şi să facă referiri la perioada istorică în
care s-ar încadra tumulii respectivi, evitând interpretări privind ritualul funerar.
Profesorul Dr. Gheorghe Lazarovici face primul pas în această direcţie, lansând ipoteze
(în mare parte argumentate), privind posibila practică funerară folosită în astfel de
situaţii (Lazarovici-Kalmar, 1987/1988). În majoritatea tumulilor amintiţi s-au descoperit
morminte (sau casete), în care se aflau fragmente de oase umane destul de fragmentate,
uneori greu de determinat osteologic (mici bucăţi de mandibulă, falange, fragmente din
cutia craniană, dinţi, măsele, aşchii de tibie etc), iar uneori oase de animale; majoritatea
sunt în poziţie neanatomică.
Tumulii care s-au săpat în perioada amintită şi asupra cărora s-a insistat în
analiza efectuată de către noi, au fost:
1. Tumulul Mare de pe dealul "La Furci", din zona Sănduleşti-Turda, de dimensini

mari (40 x 4 m), care au dus la descoperirea unor pseudoconstrucţii din zid sec, ori a
unor amenajări sumare sub formă de cistă, acoperite cu lespezi uniforme de mari
dimensiuni dispuse orizontal ce formează o platformă-targă supraînălţată de formă
ovală (Lazarovici - Maxim 1994 b). Partea superioară era acoperită pe jumătate cu
două trei rânduri de piatră. De la bază porneau spre vârf trepte de acces. Săpăturile din
anii următori, nu au dus la descoperirea unor oase umane, ci doar a unei casete de
piatră (-0. 70m), ce se compunea din pietre de calcar plate de mari dimensiuni, având un
capac tot din piatră plată. Aflată în unghiul de intersecţie al cadranului IV cu celelalte
cadrane, aceasta a fost pregătită probabil aprioric, depunerii rituale. Analogii de acest
fel sunt în Clisura Dunării la Ieşelniţa, unde a fost cercetat un turnul prin diferite metode
(secţiune, caroiaj, suprafeţe - informaţii Gh. Lazarovici).
2. Necropola de pe dealul Ghicenghe, este formată din 8 tumuli, ce au fost ridicaţi
pe şeaua dealului Ghicenghe, între pârâul Ghicenghe şi drumul Turda-Petreşti. Doi
dintre aceştia (numiţi de către localnici "Dealul Căcădări" şi "Suliheghi", au fost săpaţi
între 1994 şi 1995 de către un
colectiv de cercetare condus
-------------------„
de Gh. Lazarovici. Chiar dacă
rapoartele de săpătură nu au
fost încă publicate, amintim
aici pe scurt câteva observaţii
care vin în completare
articolului nostru. În cei doi
tumuli au fost descoperite
două casete de piatră în care \I
s-au găsit fragmente de oase .o.
umane (bucăţi din cutia
craniană, fragmente de
T1
mandibulă, dinţi, resturi de
falange).
3.Necopola tumulară
de la Petreştii de Sus, d i n - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - '
M-ţii Petrindului, este Fig.2 Necropola turnu/ară din M-ţii Petrindului
formată din trei tumuli de
dimensiuni reduse (Fig. 2), aflaţi pe un platou înalt ce domină împrejurimile, în punctul
numit de localnici "La Alace".
a. Turnulul 2, săpat între 1987I1988 de către Gh. Lazarovici, a dus la descoperirea
a şapte schelete aflate în poziţie chircită, destul de bine păstrate (Fig.3), depuse în
242 Tibiscwn - XI
casete de piatră, căptuşite

cu pietre de dimensiuni mai mici. Cele şapte schelete,
reprezintă mai multe perioade de înhumare, marcând o continuitate de folosire a
tumulului. Inventarul descoperit constă în ceramică cărămizie de factură Coţofeni IIIc,
fragmentele descoperite, apreciind că au fost sparte intenţionat.
Fig. 3. Tumulul 2. "La Alace"
b. Turnului 1 de dimensiuni mai reduse şi uşor aplatizat, a fost săpăt în vara

anului 1995, excavându-se simulatn cadranele I şi II, iar în partea a doua a campaniei,
carourile III şi IV. În cadranul IV, în zona centrală, la adâncimea de -0. 70m, într-o
albiere (Fig. 4), au fost descoperite fragmente de oase umane şi de animal (Meşter
1996) Nu s-a găsit nici un indiciu care să ateste faptul că oasele au fost incinerate.
Determinările osteologice indică faptul că oasele umane aflate în poziţie neanatomică,
aparţin unui individ având vârsta cuprinsă între 35-40 de ani, iar dintre oasele de animal,
cel puţin unul este a unui neam de cal mic, poate măgar. Alături de oase s-au mai
descoperit în "casetă", un mare număr de pietricele. Aceste piese litice au fost studiate
la nivel macroscopic şi au fost identificate ca minerale din grupa silicei - Si02, respectiv
calcedonii. Ele se caracterizează printr-o duritate mare 6,5-7 pe scara Mohs, spărtură
concoidală sau neregulată, luciu sticlos sau de ceară şi cu posibilitatea de a reţine
diverse impurităţi. Ceramică descoperită este fragmentată dar detenninabilă, ea
aparţinând Culturii Coţofeni IIIc; s-au mai descoperit şi două fragmente hallstatiene
(unul de culoare neagră şlefuit mecanic cu linii de cerc concentrice şi un fund de vas).
După această prezentare tehnică a

săpăturilor şi descoperirilor, vom încerca să
sugerăm o nouă ipoteză privind ritualul de
înmormântare, aspect despre care de altfel am
scris şi cu alte ocazii.
Prima problemă, ce se impune a fi
clarificată, este aceea privitoare la originea
mormintelor tumulare. Pentru perioada la care
facem referiri, în apusul Europei este sesizat
un fenomen de o amploare deosebită ce constă
în ridicare unor construcţii impunătoare legate
de riturile funerare şi de concepţiile religioase
derivate din cultul morţilor (Horedt, 1970).
Aceste construcţii megalitice constând din
Fig. 4 Turnului 1, Ml "La Alace"
blocuri de piatră de dimensiuni uriaşe se
găsesc în mii de exemplare, în genere întâlnind două forme: dolmen şi menhire. Întâlnim
de asemenea, acele morminte de tip Kurgan de sorginte răsăriteană, răspândite din
China centrală până la Dunăre şi Dobrogea. George Oprescu în Manualul de istoria
artei evului mediu, sugerează ideea originii mormintelor de tip kurgan încă din neolitic
(Oprescu, 1985). Chiar dacă uneori se încearcă unele legături între momlintele de tip
kurgan şi tumulii cu manta de piatră din zona de care ne ocupăm, credem că cei din
zona intracarpatică, sunt rezultatul unor practici funerare autohtone legate de cultul
morţilor.
Un al doilea aspect asupra căruia ne vom opri în cele ce urmează, este cel legat
de interpretarea rezultatelor descoperirilor noastre.
În majoritatea tumulilor amintiţi aşa cum am mai arătat, s-au găsit morminte în
care au fost descoperite fragmente de oase umane destul de greu de determinat osteologic
(mici bucăţi de mandibulă, falange, fragmente din cutia craniană, dinţi, măsele, aşchii
de tibie etc.), iar uneori oase de animale. Toate acestea sunt în poziţie neanatomică.
Excepţie ar face patru schelete din şapte de pe T2 din punctul La Alace (M-ţii
Petrindului), care cel puţin în baza raportului de săpătură sunt aproape întregi, iar
poziţia în casetă, este chircită. În ceea ce priveşte ceramica descoperită în tumuli şi în
morminte, aceasta este fragmentată şi aparţine culturii Coţofeni (excepţie fac cele două
fragmente hallstatiene din mormântul de pe T 1 din punctul "La Alace"). Ne este greu
să emitem ipoteze dacă depunerile rituale, au constat în vase întregi sau în cioburi
provenind de la vase sparte intenţionat în contextul practicii funerare. Am opta totuşi
pentru a doua variantă deoarece fragmentele ceramice sunt extrem de fragmentate si
greu dacă nu chiar imposibil de restaurat.
244 Tibiscum - XI
Fig. 5. Reconstituirea unei platforme pentru depunerea defunctului.
Ultimul aspect asupra căruia dorim să ne oprim, este cel legat de ritul şi ritualul
funerar posibil să fi fost practicat în mormintele tumulare cu mantaua de piatră.
Din dicţionarul de specialitate prin rit funerar, se înţelege modul de tratare al
defunctului şi anume; incinerarea, înhumarea, părăsirea/aruncarea, expunerea/
descompunerea. Pentru situaţiile aflate în discuţie este exclusă incinerarea, deoarece
nu s-a găsit nici un fragment de os uman ce ar păstra urme de ardere. Rămâne în acest
caz înmormântarea (înhumarea) care însă, în nici un caz nu a avut loc la o perioadă
scurtă de la deces. În această situaţie avem de-a face cu o dublă înmormântare: una
aeriană, pe o platformă (Fig. 5), sau în copac, iar după o perioadă înmormântarea a
ceea ce a mai rămas din defunct ( după descamare ), în mantaua tumulului. Acest mod
de înmormântare aeriană, presupune fie expunerea întregului cadavru, fie numai a oaselor
- în acest caz având de-a face probabil cu canibalismul. După o perioadă de timp, ceea
ce a mai rămas din cadavru (fragmente din schelet), sunt adunate şi depuse într-o
albiere, peste care se aşează pietre mari dând naştere mormântului tumular. Dacă acest
ritual funerar a fost practicat sau nu, dacă ipotezele de mai sus vor fi sau nu confirmate,
numai cercetările ulterioare intense vor putea decide. în sprijinul celor arătate mai sus,
venim cu câteva argumente - considerăm nu lipsite de importanţă-, privind un posibil
ritual de înmormântare în mormintele tumulare cu mantaua de piatră, aflate în zona de
care ne-am ocupat.
1. Purtătorii culturii Coţofeni, cărora le atribuim majoritatea acestor morminte,
sunt comunităţi de o mare mobilitate, majoritatea aşezărilor având un caracter sezonier.
Este vorba de triburi seminomade care migrează într-un spaţiu relativ redus, periodic
refăcând un anumit traseu. Acest raţionament poate fi confirmat de faptul că nu există

nici un indiciu care să ateste vreo locuire de durată în zonele amintite.
2. Pe creasta Tureni - Cheile Turzii - M-ţii Petrindului - Cheile Aiudului, se
află tumuli izolaţi şi necropole tumulare, posibil rezultat al pendulării triburilor amintite,
în acest spaţiu.
3. În toţi aceşti tumuli cu manta din piatră din această zonă care au fost săpaţi,
fragmentele de oase şi scheletele umane sunt înmormântate după acelaşi ritual.
4. Asemănări cu ritul şi ritualul funerar prezentat, întâlnim şi astăzi la unele
triburi izolate din Australia (Iaru 1967), care din punct de vedere al dezvoltării
economico-sociale, se poate afirma ca fiind în acelaşi stadiu cu cele la care am făcut
noi referiri.
Din punct de vedere al orizontului cronologic, negăsindu-se oase cu urme de
ardere, datăm aceste descoperiri cel mai devreme în final de Coţofeni Ilic, până în
Wietenberg II (până la această datare fiind cunoscută incineraţia în mediul Coţofeni
Vucedol). După Coţofeni Ilic, sunt cunoscute morminte de înhumaţie la Cheile Aiudului,
iar ceramica pentru această perioadă este de tipul culturii amintite, dar apar şi forme de
bronz timpuriu (Roman, 1976). Nu ştim dacă ritul incinerării prezent în Vucedol se
schimbă în restul ţării, dar este sigur că la Cristuru Sârbesc în Banatul iugoslav, sunt
morminte de incineraţie, care se apropie ca rit de cele din Coţofeni, existând acolo
ceramică şnurată care se ştie ca apare în Coţofeni Ilic şi post, precum şi în Jigodin şi
Sneckenberg B.
Bibliografie
Ciugudean, 1977 - Horea Ciugudean, Noi contribuţii la cunoaşterea necropoleleor turnu/are

di11 M-ţii Trascăului şi
Bedeleului, ActaMN, XIV, 1977, p. 54.
Horedt, 1970 - Kurt Horedt, Istoria comunei primitive, Ed. Didactică şi pedegogică, Bucureşti
1970, p. I08-11 O.
Iaru 1967 - G. Iaru, Băştinaşii Australiei, Bucureşti, 1967, p. 130-136
Laz.arovici - Maxim, 1994 - Gh. Lazarovici - Zoia Maxim, Despre necropolele turnu/are din
Transilvania şi Banat, ActaMN 31, p. 11-12.
Lazarovici - Maxim, 1994 a. - Gh. Lazarovici - Zoia Maxim, Despre necropolele turnu/are din
Transilvania şi Banat, ActaMN 31, p. 16.
Lazarovici - Maxim, 1994 b. - Despre necropolele turnu/are din Transilvania şi Banat, ActaMN
31, p.17.
Lazarovici - Kalmar 1987/1988- Gh. Lazarovici -Zoia Kalmar, Săpături arheologice de salvare
şi cercetări etnoarheologice în M-ţii Petrindului în anul 1986, ActaMN, XXIV-XXV, 1987/1988, p.
955-957.
Meşter, 1996 - Mihai Meşter, Săpături arheologice În M-ţii Petrindului, ActaMN, 31, 1996, p.
354.
246 Tibiscwn-XI
Morariu - Jalobeanu, 1985/1986- Vasile V. Morariu - Mihai Jalobeanu, Prospectarea magnetică

a tumu/ilor, ActaMN, XXII-XXIII, 1985/1986, p.431-434.
Oprescu, 1985 - George Oprescu, Manual de istorie a artei evului mediu, Ed. Meridiane,
Bucureşti, 1985, p. 56-57.
Roman, 1976 - Petre Roman, Cultura Coţofeni, Bucureşti, 1976, p. 15.
ON A POSSIBLE FUNERAL RITE IN THE STONE-COVERED TUMULI

BY THE BEGINNING OF THE BRONZE AGE
Summary
The tumular necropolises and the isolated tumuli we are having in mind are
located on some more visible tops, at some ridges crossings as the 8 tumuli inside the
necropolis called Ghighence; or the 3 tumuli at Pă Grădini, as well as in some lime-
stone areas. Ali of them are stone-covered, even if isolated or grouped together as a
tumular necropolis. There were found graves inside almost all the tumuli with human
bones hard tobe osteologically identified, or animal bones descovered alsa there. Mast
of them were found in an unanatomic position excepting the faur skeletons from the
seven ones inside T2 at La Alace, which were in a cowered position. The ceramics
from those tu muli and graves belong to Coţofeni cultu re, excepting the two hallstattian
fragments from Tl at La Alace. There were no cremated bones, so that we may date
those discoveries earlier by the end of the Illc Coţofeni culture to Wietenberg II (as
the buming was known for Coţofeni-Vucedol till that time). After Coţofeni Illc there
are known some inhuming graves at Cheile Aiudului, and the ceramics of that age
belong to the mentioned above culture, but there are alsa some frames belonging to the
early Bronze Age (Roman, 1976).
We do nat speak about the other parts of the country, but certainly there are
burying graves at Cristuru Sârbesc (the Serbian Banat), closed to those ones from
Coţofeni culture, with laced ceramics dated in Coţofeni Illc, and alsa in Jagodin and
Sneckenberg B.
CERCETĂRILE DE SALVARE DE LA BISTREŢ,

WDETUL
, MEHEDINTI
,
Gabriel Crăciunescu
În anii 1984 şi 1985, în localitatea Bistreţ, corn. Devesel,jud. Mehedinţi au fost

efectuate cercetări arheologice de salvare ca urmare a deranjării sitului de unele lucrări
agricole.
Staţiunea arheologică se află situată în estul localităţii, în punctul „La punţi", pe
marginea pârâului lui Mutu, un mic afluent al râului Blahniţa. În prima campanie, din
anul 1984, ne-am îndreptat atenţia asupra unei zone ceva mai ridicate situată la circa
50 m de pârâu. Cele patru secţiuni şi o casetă (Pl. I) au relevat o locuire romană care
începea la o adâncime de 0,25-0,30 m şi cobora, în general, până la 0,50 m. Sub
această adâncime începea un nivel destul de subţire care aparţinea culturii Gârla Mare
care şi el suprapunea urme slabe ale unei locuiri Verbicioara timpurie.
Din cultura Verbicioara am găsit un material ceramic grosier, lucrat din pastă
care conţinea nisip cu bobul mare şi cioburi pisate. Reprezentativ pentru această categorie
ceramică este gâtul unui vas de mari dimensiuni care are sub buză un brâu alveolat şi
pe care se află patru apucători în formă de şa (Pl. III/ 1). Ceramica de mai bună calitate
este lucrată dintr-o pastă care conţine mai mult nisip şi este decorată cu grupe de câte
patru incizii verticale care pornesc de sub brâul crestat (Pl. III/2), sau cu benzi de câte
şase incizii verticale (Pl. III/3 ).
Nivelul Gârla Mare este marcat prin mai multe fragmente ceramice decorate în
stilul specific (Pl. IV/2,3,5), precum şi un fragment din partea superioară a unei statuete
antropomorfe feminine (Pl. IV/4). Există şi o ceramică fragmentară nedecorată, dar în
cantitate mai mică decât cea decorată.
În nivelul roman au fost descoperite resturile a două locuinţe. Prima era clar
conturată de bârne carbonizate pe toate cele patru laturi (Pl. II). În interiorul său se afla
mult material ceramic şi o monedă, producţie a atelierului din Viminacium' emisă pe la
jumătatea sec. III d. Chr. În colţul de sud-est al locuinţei am găsit o groapă cu cenuşă,
situată în apropierea unei vetre. Cea de-a doua locuinţă a fost descoperită doar parţial.
O latură a acesteia era marcată de un aliniament de pietre, iar în apropierea unei vetre
se găsea o bucată de tub din plumb 2 al cărui capăt era fixat cu martor (Pl. IV/l), ce
avea în componenţa sa cărămidă pisată care îi dădea culoarea roşie. Din fier au fost
găsite mai multe cuie, o lamă de cuţit şi o mistrie 3 •
248 Tibiscum - XI
Ţigla şi olanele erau serios fărâmiţate pe când cărămida se păstra în bucăţi

destul de mari. Pe nici un material din această categorie nu s-au găsit ştampile
sau mărci ale celui care le-a produs. Doar pe două fragmente de cărămidă se află
linii paralele incizate care se întretaie în unghiuri drepte şi ascuţite (Pl. IV/8,9).
Tuburi de canalizare din plumb au fost găsite în oraşul şi castrul Drobeta cât şi
în aşezarea rurală de la Izimşa (STÎNGĂ 1998, 113).
Ceramica din cele două locuinţe a fost găsită în stare fragmentară. Cu toate
aceste putem semnala mai multe forme ceramice.
Căniţele sunt cele mai numeroase. Unele sunt lucrate din pastă fină de culoare
roşu cărămiziu, cu exteriorul acoperit de un slip roşu închis şi având una sau două torţi
(PI. V /1,2). Altele sunt lucrate din argilă albă şi aveau corpul decorat cu coaste (Pl. VI
3). Castroanele ne sunt cunoscute după mai multe fragmente păstrate, având buza
răsfrântă brusc în exterior iar corpul relativ mic (PI. V/9,10). Sunt lucrate îngrijit din
pastă fină de culoare roşie sau cenuşie. Străchinile au buza dreaptă iar pereţii sunt
arcuiţi (Pl. V/11,12). Interiorul şi exteriorul lor este acoperit cu un slip roşu. Vasele de
mari dimensiuni şi amforele sunt sugerate de numeroase fragmente ceramice şi de torţi
(PI. Vl/1-7). Deşi de dimensiuni mici, capacele se păstrează tot fragmentar (PI. V/4-6),
la fel ca şi ulcioarele (PI. V17 ,8). În toată săpătura nu a apărut decât un singur fragment
de mortaria (Pl. Vl/9) dar am găsit trei fragmente de terra sigillata4: două sunt imitaţii
locale (PI. Vl/11,12) iar unul face parte dintr-un vas de import care a fost lucrat într-un
atelier din Galia Centrală (PI. Vl/10; 11116). Din sticlă am găsit o mărgea de culoare
albastră cu dimensiunile de 1,6 x 1, 1 cm (PI. Vl/8).
Străchinile de tipul celor prezentate de noi reprezintă forme obişnuite în Oltenia.
Ele sunt semnalate la Drobeta, Orlea şi Romula (POPILIAN 1976, 122) şi datează din
a doua jumătate a sec II d.Chr.
Castroane cu buza răsfrântă la exterior se găsesc pe un spaţiu mare şi se datează
în intervalul cuprins între a doua jumătate a sec. II şi prima jumătate a sec. III (POPILIAN
1976, 121). Ele apar mai târziu şi în castrul de la Hinova (DAVIDESCU 1980).
Căniţe cu o toartă, lucrate din pastă fină şi roşie întâlnim la Romula şi Sucidava
(POPILIAN 1976, 106) şi se datează în prima jumătate a sec. III d. Chr. Căniţele de
culoare albă se întâlnesc în a doua jumătate a sec II d. Chr (POPILIAN 1976, 107).
Materiale terra sigillata asemănătoare cu fragmentul prezentat de noi se întâlnesc la
Buridava-Stolniceni (POPILIAN 1973) şi Acidava (POPILIAN, CIUCĂ 1986, Fig. 2/
20). Aceste fragmente fac parte din vase care au fost produse de atelierul din Lezoux şi
datează din a treia perioadă de activitate a acestuia, situat între anii 140-195 d. Chr.
Având în vedere faptul că singura monedă găsită datează de pe la jumătatea sec.
III d. Chr„ iar vasele terra sigillata puteau fi folosite o perioadă îndelungată de timp,
considerăm că locuirea romană de la Bistreţ poate fi datată în a doua jumătate a sec. II
şi începutul sec. III d. Chr.
Tuburi de canalizare din plumb au fost găsite în oraşul şi castrul Drobeta

cât şi în aşezarea rurală de la Izimşa (STÎNGĂ 1998, 113).
BIBLIOGRAFIE
BĂRCĂCILĂ 1924 Al Bărcăcilă, Antiquites pre-et protohistoriques des environs de Turnu

Severin, în Dacia, I, 1924, p. 280-296.
CRĂCIUNESCU 1996 G. Crăciunescu, Cultura verbicioara IÎljudeţul Mehedinţi, în Drobeta,
VII, 1996, p. 35-48.
DAVIDESCU 1982 M. Davidescu, Drobeta în secolele II-VII, Scrisul Românesc, Craiova,
1980.
NICA 1987 M. Nica, Locuinţe de tip Gârla Mare şi hallstattian descoperite în aşezarea
de la Ghidici Oud. Dolj). în Thraco-Dacica; 1-2, 1987, p. 16-38.
POPILIAN 1973 Gh. Popilian, La ceramique sigillee d'importation en O/tenie, în Dacia
N.S., XVII, 1973, p. 179-216, PI. IIl/15.
POPILIAN 1976 Gh. Popilian, Ceramica romană din Oltenia, Scrisul Românesc, Craiova,
1976.
POPILIAN 1986 Gh. Popilian, I. Ciucă, La ceramique sigillee d'importation
-CIUCĂ d'Acidava, în Dacia N.S., XXX, 1-2, 1986, p. 167-172, p. 170 şi fig. 2/20.
TOROPU 1976 O. Toropu, Romanitatea târzie şi străromâni în Dacia traiana sud-
carpatică, Scrisul Românesc, Craiova, 1976 p. 184-185 şi PI. 8/1-5, 10-
11; 9/1-6.
TUDOR 1978 D. Tudor, Oltenia romană, ed. a IV-a, Bucureşti, 1978.
STÎNGĂ 1998 I. Stîngă, Viaţa economică la Drobeta în secolele li-VI p. Ch., Bucureşti
1998.
NOTE
1
Monedă determinată de dr. Ion Stîngă.
2 Mai multe piese au fost cedate spre folosire d-lui I.Stîngă în lucrarea de doctorat. Aceste piese
apar în I. Stîngă, Viaţa economică la Drobeta în secolul li-VI p. Ch, Bucureşti, 1998, p. 113.
3
I. Stîngă, op. cit„ p. 99.
4
Ibidem, Pl.XXXIIl/117 (în mod greşit sunt considerate de la Gârla Mare).
250 Tibiscwn - XI
PRELIMINARY ARCHAEOLOG RESEARCHES

AT BISTREŢ (MEHEDINŢI COUNTY)
Summary
The preliminary saving digging at Bistreţ, La punte (Devesel, county of Mehedinţi)

revealed a Roman habitation consisting in the vestiges of two dwellings. The l •1 one
was clearly formed from burnt beams along the four sides. These were many ceramics
pieces inside and also a coin belonging to the workshop ofViminacium, by the end of
the 3rd c. A. D. In the south-eastern corner, near by a fireplace, a hole with cindres
was discovered too. The second dwelling has been partly studied. One of its side is
delimited by an alignament made from stones, and near by the fireplace a piece of a
lead tube with the end fastened in mortar was also found out. Many iron nails, a knife
and a trowel were also discovered. The Roman habitation may be dated in the second
part ofthe 2"d c. and the beginning ofthe 3rd c. A. D. Under the Roman levei situated
between 0.25 - 0.30 m and 0.50 m, there is also a thin levei belonging to Gârla Mare
culture, and that one itself covered some loose vestiges of a habitation belonging to
early Verbicioara culture.
DRAWINGS
I. The general layout of the archaeologic digging at Bistreţ, La punte, 1984

II. The Roman dwelling with burnt beams
III. 1-3. Ceramics belonging to Verbicioara culture; 4-5. terra sigilata ceramics
IV. I. The lead tube; 7. Nails; 8-9. Roman bricks; 2-5. Ceramics belongingto
Gârla Mare and Verbicioara cultures
V. 1-12. Roman ceramics: fragment of an ear of a vessel (I); fragments of
cups and pots (2-4); fragments of lids (5-6); fragments of pitchers (7-8);
fragments of bowls (9-12)
VI. fragments and ear (l-3); blue bead made from glassy paste (8); mortaria
(9); terra sigilata ( l 0-12)
„,„
't
<O
1!~
.... '
o~
~ r
·cc
..... =
~0~0
'JJ'
252 Tibiscum - XI
"<
I/)
::I
z
i
CD
Ul
!(
N
z
!a
LU Cl
-~
u aJ
~
..... ::I
u
,~ ~
VI z
11.J
<.D ~ '<
ct:
11.J
z~
11.J
uJ lf
<.!J
~
~ ~t~
-1 I I
I
'
@ li [3(ill]
......
......
I
I
r-- --
I
I •
--------
I
1._
Caransebeş -2003 253
2.
Pl. III
254 Tibiscum - XI
-
>
j\
256 Tibiscwn-XI
....
>
CIL III 1596

- O PROPUNERE DE RESTITUIRE
Radu Ardevan
Piesa la care ne referim acum este o inscripţie romană din piatră, ce a fost
semnalată şi copiată de J. Mezerzius la începutul secolului XVI. Pe atunci, ea se afla în
conacul C. Giulai (Gyulay ?) din Ţara Haţegului 1 • Inscripţia a mai fost văzută de A.
Verantius la 1553, care a recitit textul. Ulterior ea a dispărut2.
Culegerile modeme de inscripţii (J. Seivert, apoi M. Ackner şi Fr. Muller) au
preluat lectura lui Mezerzius şi nu au putut stabili provenienţa monumentului. Th.
Mommsen a inclus-o ca atare în CIL III, la nr. 1596, considerând-o printre piesele
Daciae incertae. El a încercat ameliorarea lecturii unor rânduri, izbutind să înţeleagă
mare parte din acestea, dar cu unele lacune şi neclarităţi3. Tot aşa a fost preluat textul
şi în recentul coprus al inscripţiilor Daciei romane 4 •
Credem că, pe baza versiunii oferite de CIL şi IDR, se poate încerca o lectură
mai bună şi o restituire mai completă a textului. Avem ca puncte de sprijin cunoştinţele
mult îmbogăţite despre inscripţiile Daciei romane şi numeroasele analogii ce se pot afla
printre acestea. În plus, avem în vedere şi posibilele deteriorări mecanice ale literelor,
ceea ce poate vicia lectura (din păcate, nu există încă studii paleografice asupra
inscripţiilor lapidare din Dacia romană5 ).
Prima observaţie este că, aşa cum am văzut, momentul pare să fi fost semnalat
într-o reşedinţă nobiliară din zona Haţegului sau nu prea departe de Deva6 • Cum această
zonă a aparţinut în Antichitate coloniei Ulpia Traiana Sannizegetuza, iar monumentele
epigrafice descoperite pe acest areal reflectă mai ales realităţi ulpiene ori provin chiar
din acest oraş 7, este foarte probabil ca şi inscripţia discutată acum să fi fost adusă chiar
de la Sannizegetusa.
Concentrându-ne atenţia asupra textului, aşa cum apare el în CIL, observăm că
el se dispune pe 14 rânduri, de lungime inegală. Iată această versiune:
258 Tibiscum - XI
I O M
V • VL • COR PRO
SALVTE • SVA • ET • SV
ORVM • IVL • AR • DE
5 CORATVS DEC
COL • AEQ • FLA • IVL
AEDIL • ET • M • AVR • FILI
ORVM . s . DE • COL
AQ • QVAES
10 V s L M
PERPETVO ET .
CORIOLANO
cos VIII IDVS
IVNIAS
Există unele rânduri care nu pun probleme de lectură. De exemplu, ultimele

cinci pot fi citite fără nici o greutate. Ele ne dau o idee despre lăţimea maximă a câmpului
inscripţiei; dar trebuie să nu uităm că literele din diferite rânduri pot avea dimensiuni
diferite. De asemenea, punctele între litere pot să fie existat realmente, dar pot fi luate
drept aşa ceva şi simple deteriorări ale pietrei.
În r. 1 formula I O M este clară şi nu stârneşte nici un fel de dubii. La începutul
r. 2, Th. Mommsen propune restituirea [F]ul[gu]r(atori). Dacă epitetul este perfect
verosimil pentru Iupiter, credem că spaţierea literelor ar putea fi diferită. F iniţial putea
să fi fost deja dispărut pe vremea lui Mezerzius, iar basta verticală a unui R deteriorat
putea trece drept un L. Tot aşa, numai o deteriorare gravă a pietrei putea face ca
resturile unui T să fie luate drept C. Dar propunerea noastră se încadrează bine într-un
rând cu 15 semne grafice, aşa cum par să fi fost şi r. 3, a cărui lectură este sigură. Deci
propunem înregistrarea [F]V[LG]VR [A]TOR[I].
În continuare, lectura este iarăşi sigură: PRO I SALVTE SVA ET SV I ORVM.
Darîn r. 4 întâmpinăm un nou impediment. Mommsen propunea a se citi M A[u]r(elius)
Decoratus. Este posibilitatea cea mai verosimilă, pe care o acceptăm şi noi. Observăm
că un M deteriorat putea fi luat drept IVL, iar AR ar putea ascunde o ligatură AVR.
Tot aşa, grupul IVL de la stărşitul r. 6 ar putea fi de fapt un M, ceea ce schimbă lectura
şi dă sens afirmaţiei din r. 5-7: dec(urio) I col(oniae) Aeq(uum) jlam(en) I aed(ilis).
Conjuncţia ET din r. 7 introduce încă un personaj, tot un aristocrat municipal şi
tot un Marcus Aurelius. Problematică rămâne citirea cognomenului, evident corupt.
Credem că, în r. 8, formula din faţa noţiunii de decurio coloniae trebuie să ascundă
terminaţia unui cognomen la nominativ. Cum literele copiate au fost ... FILI/ORVM •
S ... , ne întrebăm care anume puteau să fi fost deteriorate şi ilizibile. FILI de la sf'arşitul
r. 7 ar putea fi de fapt - credem noi - PH ILI (cu primele două litere deteriorate, ori
într-o ligatură P + H). Iar în r. 8, primele două litere (OR) ar putea ascunde semnele PP
degradate. În această variantă, este normal a restitui lectura [P]H_ILI/P P VS, cu
observaţia că rămâne greu de clarificat prezenţa unui Mîntre V şi S la începutul r. 8.
Un semn introdus din greşeală de copist nu e o imposibilitate, dar preferăm să nu luăm
în calcul asemenea ipoteze hazardate. Mai degrabă trebuie să revenim la text, unde
explicaţia ar putea fi - iarăşi - existenţa unor litere stricate de vreme. Restituirea
[P]HILI/PPI[A]NVS (eventual, cu N,V şi S de la sfârşit într-o ligatură) pare cea mai
acceptabilă.
În continuare, DE • COL I AQ • QVAES trebuie citite, evident de[c(urio)]
col(oniae) A[e]q(ui) quaes(tor). Eventual puteau urma şi alte câteva litere, căci
rândul pare prea scurt (o indicaţie gen aed(ilis) sau pont(ifex), sau poate pur şi simplu
quaes[toric(ius)} ?).
Cât despre numele la ablativ Coriolano din r. 13, Verantius l-a citit Corneliano 8 ,
mult mai verosimil; un consul pe nume L. Mummius Felix Comelianus a funcţionat
într-adevăr alături de colegul său L. Marius Perpetuus, în anul 237 p. Chr. 9
Prin urmare, credem că se poate oferi o restituire ameliorată, care ţine seama
atât de observaţiile pertinente ale lui Th. Mornmsen, cât şi de logica internă a textului şi
de particularităţile grafice ale unor posibile litere avariate. Lectura noastră este
următoarea:
l(ovi) O(ptimo) M(aximo)

[F]upg]ur(a]torfi) pro
salute sua et su-
orum M(arcus) A[u]r(elius) De-
5 coratus dec(urio)
col(oniae) Aeq(uQ flam(en)
aedil(is) et M(arcus) Aur(elius) [P]hi/i-
ppi[a]nus de[c(urio)J col(oniae)
A[e]q(ui) quaes(tor) [. „ ?„.]
1O v(otum) s(olverunt) l(ibentes) m(erito)
Perpetuo et
Comeliano
co(n)s(ulibus) (an~ diem) (octavam) idus
lunias.
260 Tibiscum - XI
Observăm că versiunea noastră presupune rânduri cu un număr aproximativ

egal de litere. Pentru cazurile unde apar discrepanţe mai mari, pot fi avute în vedere
ligaturile (notate de transcriptori), ori faptul că unele litere ocupă loc mai puţin. De
exemplu, r. 3 are cu certitudine 16 unităţi spaţiale - litere şi spaţii între cuvinte; dar r.
4 comportă doar 13, iar r. 5 - 11 şi r. 6 - 12, în timp ce r.1 Oare doar 8. Însă lucrurile se
pot explica. În r. 3 apar litere care ocupă puţin spaţiu (L şi T) şi mai există numeroase
ligaturi (A+L, V+T, E+T), aşa că numărul de spaţii necesare se reduce la 13. În r. 5,
este suficient să ne gândim că literele A, O şi E reclamă mai mult loc şi pot fi scrise mai
late, fără ligaturi, pentru ca balanţa să se echilibreze; la fel stau lucrurile şi cu r. 6
(unde apare ligatura A+ E), iar r. 1O- care conţine formula dedicatorie - putea să fi fost
scris mai spaţiat. Aşa că lectura noastră este posibilă şi chiar foarte probabilă.
În traducere, textul arată astfel:
„Lui Iupiter Fulgerătorul cel preabun şi preamare, pentru salvarea (sănătatea)
sa şi alor săi, M. Aurelius Decoratus, decurion al coloniei Aequum, flamen, edil, şi
M.Aurelius Pilippianus, decurion al coloniei Aequum, quaestor, (.. ? .. ), au împlinit
legământul cu plăcere celui care a meritat, consuli fiind Perpetuus şi Cornelianus (=237
p.Chr.), la 25 mai".
Prin urmare, este vorba de o inscripţie votivă, un altar dedicat în vremea lui
Maximius Thrax zeului roman, suprem, în ipostaza sa de Fulgurator. Ambii dedicanţi
sunt cetăţeni de vază, aristocraţi care au deţinut magistraturi, ai unui oraş din afara
Daciei, anume Colonia Claudia Aequum din Dalmaţia. Evident, ei nu rezidau la Ulpia
Traina Sarmizegetusa, ci trebuie să se fi aflat acolo doar temporar, probabil pentru
afaceri personale 10 • Ne putem gândi la o eventuală implicare a lor în exploatările de aur
din Munţii Apuseni, domeniu în care dalmatinii aveau o veche tradiţie şi care este în
funcţiune şi în secolul III 11 - dar ne lipseşte orice dovadă directă. Cei doi puteau să fi
fost rude, însă lucrul nu e sigur: textul nu oferă nici o indicaţie, iar numele Aurelius este
mult prea comun în lumea romană pentru a dovedi vreo relaţie de familie între ei.
Puteau să fie doar parteneri de afaceri. În orice caz, condiţia lor socială într-un oraş
important, de veche tradiţie romană, precum şi data la care apar în Dacia ne fac să
credem că nu poate fi vorba de nişte noi cetăţeni, primiţi în corpul civic abia prin
edictul lui Caracalla. Trebuie să fie vorba de urmaşii unor MarciiAurelii de prin secolul
II, dacă nu chiar şi mai vechi.
Inscripţia discutată acum a stârnit neîncredere, datorită textului defectuos transmis
de copiştii ei moderni şi nesiguranţei asupra provenienţei monumentului 12 • Revizuită
acum, ea poate fi privită ca un izvor suplimentar pentru înţelegerea contractelor externe
ale elitelor sociale din Sarmizegetusa şi a relaţiilor ample ale Daciei romane cu lumea
dalmatină.
NOTE
1 În IDR III/2, 249 (p.219) inscripţia este plasată la conacul „G. Ciulai" (ceea ce în ungureşte ar
da forma Csulay). Dar o asemenea reşedinţă nobilă nu este cunoscută. Textul lui Th. Mommsen din CIL
III 1596 notează însă in domo Gregarii Giulay Mez. Or, o familie nobiliară Gyulai a existat într-adevăr în
Ţara Haţegului, şi reprezentanţi ai ei s-au remarcat chiar prin colectarea de antichităţi.
2
Vezi IDR III/2, 249 (cu bibliografia mai veche).
3 Lectura arată astfel: 1.0.M. Uful[gu]r(atori) ___ M. A[u]r(elius) Decoratus,dec(urio) col(oniae)
Aeq(ui) jla[m(en)] aedil(is), et M. Aur. (sequitur cognomen corruptum) de[c(urio)] col(oniae) A[e]q(ui)
quaest(or) v.s.l.m.
4
IDR III/2,249, fără vreo traducere.
'Cum există pentru Moesia Superior cartea lui P. Petrovic, Paleografzja rimskih nadpisa u
Gornoj Meziji, Beograd, 1975.
6
Deşi o parte din vechea literatură considera inscrip\ia - fără argumente valabile - ca provenind
din apropierea Clujului (M. Ackner, Fr. Muller, Die romischen Jnschriften in Dacien, Wien, 1865, p.
152, nr. 725), nu am luat în considerare eventualitatea ca datele copiştilor să se refere la reşedinţa
familiei nobiliare de lângă Vad (la Coplean, j. Cluj); nu se cunosc antichităţi de acolo, iar familia şi
conacul ci nu existau încă la data când scriau Mezerzius şi Verantius. De altfel, ambii s-au ocupat cu
precădere de monumentele romane din Transilvania centrală şi sud-vest.
7
R. Ardevan, Viaţa municipală în Dacia romană, Timişoara, 1998, p. 74-80.
8 M. Ackner, Fr. Muller, loc. cit.; IDR IIl/2, p. 220.
9
U. Schilinger-Hăfele, Consules. Augusli. Caesares. Datierung von rămischen 111schrifte11 und
Miinzen, Stuttgart, 1986, p. I OI. Este soluţia acceptată şi în IDR IIl/2, 249.
10
R. Ardevan, op. cit., p. 313-314.
11
V. Wollmann, Mineritul metalifer, extragerea sării şi carierele de piatră în Dacia romană,
Cluj-Napoca, 1996, p. 48-52, 165-189.
12
Ignorată de noi înşine în cercetarea asupra vieţii municipale daco-romane (R. Ardevan, loc.
cit.).
CIL III 1596 - UN ESSAI DE RESTITUTION

Resume
On reprend la lecture de l'inscription CIL III 1596 (= IDR IIl/2, 249), piece
maintenant disparue. II est tres prohab le qu 'elle provienne de Ul pia Trai ana
Sarmizegetusa meme. Jusqu'â present, sa restitution restait incomplete et deficitaire.
En discutant la piece, ii faut envisager des possibles cassures et deteriorations
de la pierre, de sorte que la lecture peur etre modifee, en concordance avec la logique
des faits et Ies connaissances sur le institutions et Ies moeurs des Romains.
L'auteur propose une restituiton du texte, ainsi qu'une traduction en roumain.
Le texte revise semble s'accorde parfaitement aves Ies donnees des trans-
cripteurs modemes, ainsi qu'avec Ies possibilites de restitution II s'agit d'une inscrip-
262 Tibiscum - XI
tion votive de 237 ap. J.-C., erigee pour Iupiter Optirnus Maxirnus Fulgurator par deux
aristocrats de la colonie d 'Aequurn (Dalrnatie ), qui visitaient la Dacie atitre prive. Les
Dalmatins ont joue un role important dans Ies exploitations rninieres de Dacie, et Ies
relations de la province avec la Dalrnatie sont confirrnees encore une fois.
BRONZURI FIGURATE ÎN DACIA ROMANĂ:

REPERE CRONOLOGICE
Constantin Pop
Întru-un recent Corpus 1 privind bronzurile figurate din Dacia romană, am cercetat
un număr de 999 de piese ale genului 2 • Dar din acest total general al monumentelor,
analiza cronologică s-a oprit doar asupra a 835 de exemplare 3 • Motivat obiectiv, nu
am luat în consideraţie 142 de obiecte, constituite din 87 de bucăţi ale căror date
tehnice provin - din păcate, cu toate străduinţele mele de investigare-, din informaţii
total neverificabile, apoi, 30 de piese considerate Dubitanda4 şi 25 de bronzuri, plasate
în categoriaAddenda5 (piese pierdute în decursul timpului, care nu au putut fi cercetate,
ele fiind amintite doar în literatura veche de specialitate6), alături de alte 22 de copii
medievale ori moderne7 , ce reproduc, mai mult sau mai puţin fidel, figuraţii inspirate
din arta antică clasică.
Reperele cronologice ale celor 835 de piese originale analizate, au fost circumscrise
-atât cât a fost posibil-unor datări fie amănunţite, precise (începutul, mijlocul, sfărşitul
unor secole, fie mai largi (un veac luat global, de pildă, secolul I a.Ch„ secolul II p.Chr.
ş.a.) sau pe o perioadă mai îndelungată de timp (veacurile I-II, II-III, III-IV etc.).
Datarea pieselor s-a făcut în funcţie de contextul arheologic în care ele au fost
depistate, iar în cazul exemplelor provenite din descoperiri întâmplătoare, a celor cu
puncte incerte şi achiziţionate de la colecţionarii particulari, încadrarea cronologică s-
a bazat pe aceea a analogiilor mai mult sau mai puţin apropiate, a originilor şi a circulaţiei
tipurilor respective într-un areal dat şi cu o continuitate determinată.
De asemenea mai trebuie să amintim faptul că au fost repertoriate (începând de
la o anumită dată şi, anume, prima jumătate a secolului II a.Chr.) şi bronzurile provenite
din importurile romane în cetăţile dacice înainte de cucerire, ele reprezentând - aşa
cum este normal-, produse toreutice ale diferitelor oficine artizanale ale genului din
numeroase regiuni ale Imperiului.
Tabloul reperelor cronologice se prezintă astfel:
1) Prima jumătate a secolului II-mijlocul secolului I a.Chr. - I exemplu;
2) Secolul I a.Chr. - 4 piese;
3) Secolul I a.Chr. - prima jumătate a veacului Ip. Chr. - 3 bucăţi;
4) Secolul I a.Chr. - mijlocul veacului Ip. Chr. - 3 obiecte;
5) Secolul I a.Chr. - veacul I p. Chr. - 20 de piese;
264 Tibiscum - XI
6) A doua jumătate a secolului I a.Chr. - începutul veacului I p.Chr. -1 exemplu;

7) Sfârşitul secolului I a.Chr. - începutul veacului Ip. Chr. -1 piesă;
8) Începutul secolului I- mijlocul veacului II-1 bucată;
9) Prima jumătate a secolului I p.Chr. - 1 exemplu;
I O) Secolul I p. Chr. - 8 bucăţi;
l l) Secolul I - începutul veacului II -1 piesă;
12) Secolele I-II - 4 obiecte;
13) A doua jumătate a secolului I p. Chr. - 2 piese.
14) A doua jumătate a secolului I - începutul veacului II - 1 exemplar;
15) Sîarşitul secolului I - începutul celui următor - 8 bucăţi;
16) Sîarşitul secolului I - prima jumătate a veacului II - 1 piesă;
17) Sfârşitul secolului I - veacul II - 2 exemplare;
18) Începutul secolului II p. Chr. - 12 piese;
19) Începutul secolului II - secolul III - I bucată;
20) Epoca hadrianică - 1 obiect;
21) Prima jumătatea a secolului II p.Chr. - 9 piese;
22) Secolul II p. Chr. -141 de monumente;
23) Secolul II-III- 484 de piese;
24) Mijlocul secolului II p. Chr. (epoca antoniniană)-29 de bucăţi;
25) Mijlocul veacului II - începutul celui următor - I obiect;
26) După mijlocul secolului II - jumătatea veacului III - 2 piese;
27) A doua jumătate a secolului II p. Chr. - 15 obiecte;
28) A doua jumătate a veacului II - începutul celui următor - I bucată;
29) A doua jumătate a secolului II - prima jumătate a veacului III - I piesă;
30) A doua jumătate a secolului II - mijlocul celui următor - I bucată;
31) A doua jumătate a veacului II - a doua jumătatea a secolului III - 3 piese;
32) Sfârşitul secolului II p.Ch. - 3 exemplare;
33) Sfârşitul secolului II - începutul celui următor -19 monumente;
34) Sîarşitul veacului II - prima jumătate a secolului III -1 bucată;
35) Sfârşitul secolului II - mijlocul secolului III - 4 obiecte;
36) Sfârşitul veacului II - veacul III - I exemplar;
37) Începutul secolului III p.Chr. - 4 obiecte;
38) Prima jumătate a secolului III p. Ch. - 8 piese;
39) Secolul III p. Ch. - 27 de monumente;
40) Mijlocul veacului III p.Chr. - 2 bucăţi;
41) A doua jumătate a secolului III p. Chr. - 1 exemplar;
42) Încadrări cronologice mai târzii (secolul III-IV, eventual, după retragerea
aureliană) - 2 piese.
Din prezentarea de faţă, se poate constata că cele mai numeroase bronzuri

figurate au fost circumscrise unei datări largi (secolele II-III, un număr de 484 de
obiecte, reprezentând un procentaj de 57,96%, deci, mai mult de jumătate din cele
835 de piese analizate) - această stare de fapt fiind tributară, desigur, începutului de
drum al cercetării reprezentărilor iconografice, din bronz, în istoriografia română -,
urmate de cele datate în veacul II p.Chr. (141 de exemplare, procent 16,88%), apoi,
de monumentele aparţinând secolului III p.Chr. (27 de piese, procentaj 3,23%), de
cele din secolul I a.Chr. ( 4 bucăţi, procentaj 0,47%) şi, în sîarşit, de obiectele care se
pretează la o eventuală datare mai târzie (2 monumente, procent 0,23%). Celelalte
piese (un număr de 177, cu procentajul de 21,19%) - fapt dătător de speranţă-, au
beneficiat de o încadrare cronologică mai strânsă (debuturi, jumătăţi, încheieri de secole
ş.a.). Se remarcă, în acest sens, mijlocul veacului II p.Chr., cu 29 de monumente,
procentaj 16,38%, din cele 177 de exemplare amintite mai sus.
Ca o concluzie generală, se impune constatarea că în intervalul îndelungat de
timp, începând din prima jumătate a secolului II a.Chr. (deci, înainte de cucerirea romană
a Daciei) şi până în epoca postaureliană, piesele din bronz, provenite din provincia
noastră traiană desf'aşoară un evantai larg de încadrări cronologice, normal, majoritatea
fiind circumscrise veacurilor II-III, deci, tocmai răstimpul administraţiei Romei pe
aceste meleaguri nord-danubiene.
NOTE
1. C. Pop, Bronzurifigurare în Dacia romană, teză de doctorat, ms., Universitatea

„Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca. 1998.
2. Cercetarea pieselor se opreşte la anul 1998.
3. C. Pop, op. cit., 182-193.
4. Idem, op. cit., 236-246 şi Catalog, 434-438.
5. Idem, op. cit., Catalog, 431-433.
6. J.F. Neigebaur, Aus der Uberreste des klassischen Althertums, mit besonderer
Ruckicht auf Suebenburgen, Kronstadt (Braşov), 1851.
7. C. Pop, op. cit., 247-258 şi Catalog, 439-442. Apoi, numeroase replici
medievale şi modeme după antice în alte muzee ale ţării (Muzeul naţional de Istorie a
Transilvanei, Cluj-Napoca, Complexul Muzeal Brukenthal- Secţia de istorie ş.a.).
266 Tibiscum - XI
BRONZES FIGURES EN DACIA ROMAINE:

REPERES CHRONOLOGIQUES
Resume
Le Corpus de bronzes figures decouverts en Dacia romaine (l'auteur C. Pop), se

veut etre une premiere epreuve monographique, monographie d'autant plus necessaire
qu un tel ouvrage manque de natre litterataure de specialite.
C'est analyse un nombre de 835 pieces originales. Le plus nombreux bronzes
figures ont ete dates entre Ies limites plus large (Ies siecles II-III•me.4s4 objets), suivis
de ceux de rr•m• siecle ap. J.-C. (141 exemplaires). Un nombre de 177pieces ont beneficie
d'une encad.ration chronologique plus restreinte (commencement, milieu et fin des siecles ).
142 exemplaires n'on pasete dates.
, SPIRITUALĂ ÎN MEDIUL RURAL

VIATA
DIN DACIA SUPERIOARĂ
(II)
Constantin Pop
Pentru început, găsesc necesar spre a reaminti ideile principale ale conţinutului
primei părţi a lucrării. Mi-am propus să investighez aspectele importante privitoare la
viaţa spirituală ce a pulsat în regiunile rurale ale unei părţi administrative din provincia
noastră traiană, cunoscută, îndeobşte, sub denumirea de Dacia Superior.
În cercetarea efectuată, s-au luat în considerare rezultatele săpăturilor arheologice
şi ale descoperirilor fortuite, provenite din 185 de localităţi actuale, situate în amintitul
teritoriu, între care 23 de villae rustice şi două mari centre de prelucrare a ceramicii,
apoi, 8 prezumtive lăcaşe de cult, mărturiile epigrafice (3 nume de lapicizi, un oculist şi
unul, designând un proprietar de atelier ceramic, inscripţii funerare - iniţial 59 de
piese, votive - 135 de exemplare) şi cele sculpturale (iniţial, 127 de monumente de
piatră, 47 reprezentări în metra!, iniţial 37 de teracote şi una din os), încercările de
scriere pe diverse obiecte (28 de exemplificări), precum şi ustensile de scris (17 styli).
Toate aceste vestigii arheologice pot fi urmărite, în continuare, în repertoriul
anexat prezentei lucrări (cu specificaţia că investigaţia se opreşte la anul 1994). Desigur,
cercetările de specialitate, ulterioare datei amintite, vor îmbogăţi considerabil numărul
acestor monumente.
Cele relatate, mi-am permis să concluzionez că penetrantul proces de romanizare
al provinciei se reflectă, deopotrivă, şi în mediul rural al Daciei Superioare, viaţa
spirituală intensă, care a pulsat aici, fiind asemănătoare, din multe puncte de vedere, cu
cea a centrelor urbane romane, dezvăluind nebănuite valenţe pozitive.
I. Villae rusticae (cercetate)

Aiton Uud. Cluj); Aiud (Alba); Apahida (Cluj) - punctele „Tarcea Mică" şi
„Fillleres"; Apoldu de Sus (Sibiu); Apoldu de Jos (Sibiu); Caransebeş ,,Măhală";
Chinteni (Cluj) - „Tulgheş"; Cicău (Alba) - „Sălişte"; Ciumăfaia (Cluj); Dalboşeţ
(Caraş-Severin)- „Dragomireana"; Deva (Hunedoara); Dezmir (Cluj)- „Sub colină";
Gornea (Caraş-Sevein)- „Căuniţa de Jos"; Hobiţa (Hunedoara)- „Grădişte"; Jucu de
Sus (Cluj); Mănerău (Hunedoara); Miercurea Sibiului (Sibiu); Răhău (Alba); Sânicoară
(Cluj); Sânmăria Orlea (Hunedoara).
268 Tibiscum - XI
II. Centre de olărie

Crtisteşti (aparţine de municipiul Târgu-Mureş); Micăsasa Uud. Sibiu).
III. Lăcaşe de cult

Căşeiu 1 Uud. Cluj)- sanctuar Nemesis; Decea Mureşului (Alba) - mithraeum;
Grădiştea de Munte (Hunedoara)-punctul „Sub Cununi" - sanctuar comemorativ(?);
Inlăceni (Harghita)- sanctuar Diana; Războieni (Alba)- „Cetate" - sanctuar Apollo;
Şard (Alba)- sanctuar Sol Invictus (mithraneum ?); valea Sângiorgiului (Hunedoara)
- centru de cult (divinitate necunoscută).
IV. Nume de lapicizi

Călan Uud. Hunedoara)-Diogenes; Cristeşti (Tg. Mureş) Hermeros; localitate
neindentificată (probabil, din împrejurimile Călanului)- zona cariere de piatră-Titus
Iulius.
V. Proprietar de atelier ceramic

Inlăceni Uud. Harghita) -Zoticus sigillarius.
VI. Signaculum oculariorum

Gârbou (Sălaj) - Publius Corcolonius.
(inscripţii din piatră)

VII. Funeraria
Abrud Uud. Alba) - a. Marcus Aurelius Antoninus; b. Cassia Peregrina; c.
Domitia Ch/one; Agnita (Sibiu) - Licinia Aniata; Bologa (Cluj)-Aelius Tato; Brad-
Muncelu (Hunedoara) - punctul „La Petreneşti" - a. Aurelius Valerius; b. Marcus
Antonius; Brădeni (Sibiu) - Maida Epicadi; Bretea Română (Hunedoara) - Lucius
Dasumius Priscus; Bucerdea Vinoasă (Alba)-Titus Flavius Felicianus; Bucium (Alba)
-Py"a Trophima; Bucova (Caraş-Severin)-Bublius Pontianus cu Valeria Blandiana;
Căianu (Cluj)-Marcus Aurelius Vitalianus; Căşeiu (Cluj)- a. Iulius Crescens; Cincşor
(Braşov) - Carvilius Secundinus; Cioara (Alba) - Quiuntus Valerius Macrinus;
Crăciunelu de Sus (Alba)- Ulpius Sabinus; Cristeşti (Tg.Mureş)- a. Aurelius Super;
b. Marcus Fabius; Dalboşeţ (Caraş-Severin) -Aurelius Ballsenia; Daneş (Mureş) -
Aurelia Platina; Dârlos (Sibiu)-Suadulus Titurus; Deva (Hunedoara)- Marcus Ulpius
Iustinus; Foeni (Timiş) - Aurelius Faustus cu Septimia Marcia şi Iulius Martialis;
Gârbău (Cluj)- a. Aelia Maximinia cuAelius Proculus; b. Marcus Aurelius Dassimus;
Inlăceni (Harghita)- Ulpius Restitutus; Mehadia (Caraş-Severin)- a Decius Baebatius
Chrysantus; b. Lucius Pub/ius Basus; Miceşti (Alba) - Marcus Aurelius Chrestus;
Moldova Nouă (Caraş-Severin)- Flavia Ingenua; Papiu Ilarian (Mureş)-Aelius Dines;
Răhău (Alba)- a. Titus Flavius Rufinus; b. Iulia Maxima; Rareş (Harghita) -Aurelius
Severus; Războieni (Alba) - punctul „Cetate" -Aelius Sedatus; Romita (Sălaj) - a.
Caius Campanius Vitalis; b. Ulpia Amadus; Sărăţeni) Mureş) - Aelia lanuaria;
Sânicoară (Cluj)-lulius Arphocra; Sânicolaul Mare (Timiş)-Marcus Aurelius Timo;
Sânpaul (Harghita) - a. Marcus Aurelius; b. Justina Aurelia; Sebeş (Alba) - Iulius
Censorinus; Sibişeni (Alba)- Cassia Saturnina; Sighişoara) Mureş) punctul „Pârâul
Hotarului" - a. Dantica Cusiona (Cusioni ?); b. Candia Maximi; c. Sabina Dasmeni;
Slatina Timiş (Caraş-Severin) - Publius Aelius Ariorto; Strei-Săcel (Hunedoara) -
Caius Aurelius Dedalus cu Valeria Cara, Aurelia Tetula şi Aurelia Augusta; Suceagu
(Cluj) -Aurelius Mucapor (Eptator ?) cu Aurelius Gemellinus şi Aurelia Rescuturme
(?); Sutoru (Sălaj) - a. Aurelius Carinus; b. Aurelius Masinnus; c. Aelia Prisosta cu
Aurelia Bassina şi Aurelia Denzi; Şeica Mică (Sibiu) - Cotus Succesi cu Claudius
Elatinus; Şura Mică (Sibiu) - Iulia Magiona; Uroiu (Hunedoara) - Caius Romanius
Summus; Valea Sângeorgiului (Hunedoara)- Julius Maximus. Total 59 de piese. Pentru
a aduce, cât de cât, la zi acest tabel, am găsit de cuviinţă să înserez încă cinci epigrafe
sepulcrale 2 (scăpate la analiza iniţială), provenite din cele 185 de aşezări cercetate)
până în anul 1994). Ele sunt următoarele: Bradu-Muncelu (Hunedoara)-punctul „La
Petreneşti" - c. (numărătoarea pieselor, dacă sunt mai multe descoperite într-o localitate,
se face în continuarea celor prezentate în repertoriul de mai sus) - Dules maximi cu
Antonia (?) Nice; Caransebeş (Caraş-Severin) - farsa Tarsa (?); Căşeiu (Cluj) - b.
Blasa cu Aurelius Tsinta cu Aurelia Gemellina; Petreşti-Petrid (Alba) - Va/erius
Longinus, însumând un total general de 64 de piese (cu 80 de epitafe ).
De remarcat faptul că au fost repertoriate doar numele celor înmormântaţi în
localităţile respective, dedicanţii monumentelor funerare fiind omişi, deoarece ei puteau
vieţui şi în alte aşezări.
VIII. Funeraria (monumente sculpturale din piatră)

Abrud Uud. Alba)- a-c. stele cu personaje; Aiud (Alba)- a. postament cu Lupa
Capitolina şi lei; b. stelă familială cu personaje; c. coronament cu medalion şi lei;
Apoldu de Sus (Sibiu) - a-b. medalioane lucrate aparte, cu personaje; Avrig (Sibiu)
stelă tip edicula cu personaje; Benic (Alba)- leu apotropaic; Caransebeş (Caraş-Severin)
-stelă cu personaje; Căşeiu (Cluj)-stelă cu banchet funebru (piesă înscrisă la inscripţii
funerare, a se vedea Iulius Crescens, nu va fi, deci, numărată pentru a nu se dubla,
situaţie asemănătoare şi în cazul altor monumente, care nu se cer a fi exemplificate);
Cârjiţi (Hunedoara)-postament cu lei; Cicău (Alba)-punctul „Sălişte" - leu apotropaic;
Cinciş (Hunedoara) - a. statuie feminină drapată; b. statuie masculină togată; Copşa
Mică (Sibiu) - medalion lucrat aparte cu personaje; Cristeşti (Tg.Mureş) - a. stelă cu
Lupa Capitolina; b. perete de edicula cu Heros, Lupa Capitolina (gemenii reprezentaţi
270 Tibiscum - XI
ca pui de lup), trei personaje şi genii; c-e. medalioane lucrate aparte, cu personaje; f.
stelă cu personaje şi genii(?); Dârlos (Sibiu) stelă cu personaje; Deva (Hunedoara)-
medalion lucrat aparte cu personaje; Doştat (Alba) a-b. statui funerare; Bretea (Cluj)-
apotropaic; Dumbrava (Cluj) - perete de ediculă, cu camilla; Gârbău (Cluj) - perete
de ediculă, cu Thanatos şi camilla; Ghirbom (Alba) - medalion lucrat aparte, cu
personaje; Mănăstireni (Cluj) a-b. lei apotropaici; Mesentea (Alba) - coronament tip
trunchi de piramidă arcuită, cu Eros (genius ?), camillus, camil/a, delfin şi frunze de
acant; Miercurea Sibiului (Sibiu) - a. stelă cu personaje; b. postament cu lei;
Moldoveneşti (Cluj) - a. stelă cu banchet funebru; Ocna Mureş (Alba) - stelă cu
personaje; Pătrângeni (Alba) - a. medalion lucrat aparte, cu personaje; b-c. pinia;
Petnic (Caraş-Severin)-postament cu lei şi Medusa; Petroşani (Hunedoara)-postament
cu lei şi Medusa; Războieni (Alba)- punctul „Cetate" - a. medalioane lucrate aparte,
cu personaje; b. stelă cu soldat; c-d. lei apotropaici; Rediu (Cluj)- perete de ediculă, cu
„coafeză"; Sănduleşti (Cluj) - leu apotropaic; Sâncâriu (Cluj) - stelă familială cu
personaje; Sânnicoară (Cluj) - coronament cu lei; Someşeni (Cluj) - leu apotropaic;
Suatu (Cluj) - a. coronament cu lei şi Medusa; b. perete de edicula, cu Heros şi doi
gladiatori; Sutaru (Sălaj)-perete de ediculă, cu Heros şi camilla; Şaula (Cluj) - stelă
cu banchet funebru; Şeica Mică (Sibiu)- perete de edicula, cu Heros, scenă de arat şi
banchet funerar; Şura Mică (Sibiu)-perete de edicula, cu Heros şi car cu două personaje;
Târnava (Sibiu)-medalion lucrat aparte, cu personaje; Tihău (Sălaj)- perete de edicula
cu camilla; Toldal (Mureş)- coronament cu lei; Vinţu de Jos (Alba)- coronament cu
Jupiter, Amman şi lei (după părerile unor cercetători, piesa poate proveni şi de la
Veţel). Total: 61 monumente.
În completarea tabloului de mai sus, prin adăugarea unor monumente sculpturale
funerare, iniţial omise, mai sunt de amintit la Cristeşti 3 (Tg. Mureş), următorii 5 pereţi
de edicula: g. călăreţ la vânătoare; h. călăreţ călcând în picioarele calului duşmanul
căzut, apoi, camilla; i. Heros şi camilla; j. camillus şi camilla; k. leu atacând un cal,
totalizând, astfel, un număr general de 66 de reprezentări.
În legătură cu plastica provincială, se cer a fi scoase în evidenţă trei monumente
funerare figurate, care prin iconografiile prezentate, constituie elemente surpriză în
arta Daciei traiane. Este vorba, în primul rând, de coronamentul sepulcral, descoperit
la Aiud 4 , ce asociază personaje într-un medalion lucrat aparte (freistehendes
Rundmedallion), plasat în partea superioară a piesei, cu doi lei apotropaici adosaţi, în
porţiunea inferioară. Acest monument funerar de la Aiud, alături de altul similar, provenit
de la Alba Iulia 5 (dar inferior din punct de vedere al măiestriei artistice), constituie
singurele exemplare ale genului, cunoscute în Dacia şi în întregul Imperiu roman spre
deosebire de tipurile din Noricum şi Pannonia - dacă se doresc mai apropiate - care
combină geniile funerare cu lei sepulcrali.
Urmează, apoi, peretele lateral de ediculă, găsit la Rediu 6

Uud. Cluj), ce înfăţişează
o tânără femeie şezând, iar în spatele ei se observă un alt personaj feminin, o „coafeză"
în picioare. Aceasta, cu mâna stângă, aranjează părul lung, despletit, al „clientei",
cealaltă mână o înmoaie într-o pomadă(?). Un pieptene, reprezentat pe fondul peretelui,
completează această „scenă de toaletă'', deocamdată, unică în arta clasică antică.
Amintita stelă (din repertoriu, rubrica nr. VI Funeraria - inscripţii), a veteranului
Julius Crescens, de la Căşeiu 7 Uud. Cluj), prezintă iconografia unui banchet funebru,
în care personajul masculin, întins pe o kline, poartă o îmbrăcăminte „miţoasă" piesă
vestimentară considerată ca aparţinând unui localnic.
IX. Monumente votive (inscripţii din piatră)

Abrud Uud. Alba) - Diana Sacra; Aiton (Cluj)-!. O.M; Aiud (Alba) -1. O.M;
Ampoiţa (Alba) - Diana.; Apahida (Cluj) - punctul „Tarcea Mică" - Dis Pater cu
Proserpina; Apoldu de Sus (Sibiu)-1.0.M; Apoldu de Jos (Sibiu)-1.0.M; Benic
(Alba)- a.1.0.M; b. Liber Pater; Berghin (Alba)-1.0.M, Narenos; Boian (Sibiu)-
Mithras; Bucerdea Vinoasă (Alba) - Silvanus Domesticus; Bucium (Alba) -1. O.M,
Cimistenus; Bucova (Caraş-Severin) - Liber Pater; Căianu (Cluj) - a. Aesculapius; b.
Diana Regina Sacra; c. Silvanus Sacrus; Călan (Hunedoara)- zona cariera de piatră
- Suleviae Montanae; Caransebeş - punctul „Măhală" - Apollo cu Diana; Căşeiu
(Cluj)- a-c. J. O.M, Dolichenus una denumită Dulcenus) d. Sol lnviczus; e-f. Nemesis;
Ceanu (Cluj) - Sol lnvictus Mithras; Cheia (Cluj) - I. O.M; Ciumăfaia (Cluj) - a.
lunona Regina; b. Minerva; c. Apollo; d. Mercurius; e. Silvanus; f. Dei, Deae cu
Fortuna Conservatrix; g. Hercules Magusanus; Crăciunel (Harghita)-!. O.M; Cricău
(Alba)- a-b. Diana; Cristeşti (Tg.Mureş) - a.Mars Augustus; b. Silvanis cu Silvanus
Campestrus; Cristur (Hunedoara)-Silvanus; Oaia Română-I. O.M; Decea Mureşului
- a-c. Mithras; Denta (Timiş) -1.0.M cu lunona Regina, Minerva, şi Terra Mater;
Deva (Hunedoara)- punctul „Bejan" - Silvanus cu Hercules; Dezmir (Cluj)- punctul
„Sub colină" -Silvanus Domesticus; Domneşti (Bistriţa-Năsăud)- a. I. O.M cu lunona
şi Minerva; b. -1.0.M cu Dulcenus (Dolichenus); Doştat (Alba) - a. lnvictus Deus
Sol; b. Obile cu Hercules; Gârbău (Cluj) -1. O.M; Gârbova (Alba)-!. O.M; Grădiştea
de Munte (Hunedoara) - punctul „Sub Cununi" - a. Apollo Augustus; b. Victoria
Augusta; Hăţăgel (Hunedoara)- a-b. Fortuna (dintre care una Fortuna Praenestina);
Inlăceni (Harghita)- a-h. -1. O.M; i-k. -Diana; 1-m. - Liber Pater; n. -Mars; Măcicaşu
(Cluj) - Silvanus Silvester; Marga (Caraş-Severin) a. - I. O.M cu Terra Daciae şi
genius Populi Romani et commercii; b. Nemesis; Mera (Cluj) - a. Diana; b. Liber
Pater; Micăsasa (Sibiu)-Deus Saromandus; Miceşti (Alba) a-b. J. O.M; c. Hercules;
Moldovenieşti (Cluj) - Silvanus Domesticus; Ocna Mureş (Alba) - Diana cu Terra
Mater;Păuleni (Harghita) - Sol lnvictus; Peştişu Mare (Hunedoara) - J. O.M; Peştişu
272 Tibiscum - XI
Mic (Hunedoara)- a. I. O.M; b. Junona; c. Nemesis Augusta; Petreşti-Petrid (Alba) -

Nemesis(?); Rapoltu Mare (Hunedoara)-Si/vanus; Războieni (Alba)- punctul „Cetate"
-Apo/la; Reciu (Alba)-!. O.M; Săcădate (Sibiu) a. I. O.M, Dolichenus; b. Sol Jnvictus
Mithras; Sălaşu de Sus (Hunedoara) - Silvanus; Sărăţeni (Mureş) -Apo/la Sanctus;
Sîncrai (Harghita) - 1.0.M, Dolicenus (Dolichenus) Sânmiclăuş (Alba) - 1.0.M;
Sânpaul (Harghita) - a. -1.0.M cu Junona Regina; c. Sol Jnvictus; Sântămăria de
Piatră (Hunedoara) - Silvanus Domesticus; Sebeş (Alba) - Silvanus Domesticus;
Sibişeni (Alba)- a. Liber Pater cu Libera; b. Mithras; Sic (Cluj)-Silvanus; Sighişoara
(Mureş) - punctul ,,Podmoale" - a. I. O.M cu lunona Regina şi Minerva; b. Aeternus
Sacrus; Suceagu (Cluj)- a. Diana Vera et Bona; b. Liber Pater; c. Silvanus Domesticus;
d. Bonus Puer; Şard (Alba)- a-f. Sol Jnvictus Mithras (una în limba greco-latină); g.
I. O.M Conservator; h. Venus Victrix; Şoimuşu Mureşan (Harghita) - Sol Invictus;
Tibru (Alba) - a. 1.0.M; b. Diana; Tihău (Sălaj) - Silvanus Domesticus; Tuştea
(Hunedoara)-!. O.M cu Junona şi Minerva; Uroiu (Hunedoara)-a. J. O.M; b. Silvanus
Domesticus; c. Genius Loci; Valea Nandrului (Hunedoara) - Liber Pater; Valea
Sângeorgiului (Hunedoara)- a. 1.0.M Depulsor; b.1.0.M Apenninus; c. Mars; Vâlcele
(Cluj) - Nemesis) ipostaza „Dublă Nemese", limba greacă); Viişoara (Cluj) -1. O.M
Fulgurator; Vinţu de Jos (Alba)-Bonus Puer cu Apo/la Pythius. Total: 135 de inscripţii
votive.
X. Monumente votive (reprezentări sculpturale din piatră)

Aiton (jud. Cluj)- cap Jupiter(?); Aiud (Alba)- a. reliefDiana; b. reliefMithras;
c. relief Cavalerii danubieni; Almăju Mare (Alba) - a. statuetă Jupiter; b. statuetă
luna na(?); Baciu (Cluj) cap Hercules (?); Bolduţ (Cluj), - a. relief Cavalerul trac; b.
cap Mithras (sau dadofor); Căşeiu (Cluj) - statuie Pan; b. statuie Genius (preot ?);
Cincşor (Braşov) - a-e. reliefuri Muthras; Ciopeia (Hunedoara) - relief Hercules;
Cristeşti (Tg. Mureş) -a. cap Iunona; b. statuetă Liber Pater (Hercules Bibax ?);
Decea Mureşului (Alba) - a. statuie Ceres (?); Dostat (Alba) - relief Mithras; Dragu
(Cluj) - a. statuie Jupiter tronans; b. relief Mithras; c. relief Cavalerii danubieni;
Hăşdate (Cluj)- a. statuie Jupiter fulminans; Jucu de sus (Cluj) reliefDiana; Micăsasa
(Sibiu) - relief Pan; Moldoveneşti (Cluj) - a. bust Fortuna; b. relief Cybele; Ocna
Mureş (Alba)-statuie Hecate triformis; Ocna Sibiului (Sibiu)-cap Mithras; Războieni
(Alba)-punctul „Cetate" - a. reliefApollo; b. statuetă Apollo; c. grup stauar dionysiac;
d. statuetă Pan; e. relief Hercules; Romita (Sălaj) - relief Eros; Sălaşu de Sus
(Hunedoara)- a. reliefHercules; b. reliefCavalerul trac; Sântămăria Orlea (Hunedoara)
- a. relief Diana; Sântămăria de Piatră (Hunedoara) - a. cap Liber Pater; b. cap
Daphe; Streisângeogiu (Hunedoara) - relief Diana; Suceagu (Cluj) - relief Mithras;
Sutar (Sălaj) - relief Dea Syria (?); Sviniţa (Mehedinţi) - statuie Hercules; Tibru
(Alba) - relief Diana.

La numărul de 48 de monumente sculpturale votive din piatră, se adaugă, ulterior,
alte şase piese, descoperite la Cristeşti 8 (Târgu Mureş), grupate astfel: c. capul lui
Liber Pater (Apollo-Lybeios); d. statuia lui Jupiter tronans; e. imaginea zeiţeiAtargatis
(Dea Syria); statueta unui geniu al abundenţei; g. reprezentare cu Amor; h. relief cu
Cavalerul trac, deci, un total de 54 de piese figurate votive.
XI. Alte reprezentări sculpturale (piatră)

Baciu (Cluj) relief cu personaje; Bologa (Cluj) - a. relief cu un personaj; Cara
(Cluj) - statuie de acvilă; Dragu (Cluj) statuie de acvilă; Hăşdate (Cluj) - relief cu
taur; Jebucu (Sibiu) - relief cu personaje masculine; Lupenf"(Hunedoara) - mână cu
pistil; Mihăieşti (Cluj)- cap de personaj masculin cu coif; Olteni (Covasna)- cap de
berbec; Pata (Cluj)- reliefcu cavaler şi personaj pedestru; Peştişu Mare (Hunedoara)
- cap masculin; Petnic (Caraş-Severin) - relief cu un personaj; Sânnicoară (Cluj) -
saltatio cu cinci personaje femenine; Suceagu (Cluj) - relief cu cap feminin; Valea
Sângeorgiului (Hunedoara) - relief cu personaje; Văleni (Cluj) - relief cu două
personaje femenine; Văleni de Arieş (Cluj) - relief cu un cap antropomorf Total 18
reprezentări sculpturale antropomorfe (14 piese) şi zoomorfe (4 bucăţi).
XII. Piese figurate din metale

Arcalia Gud. Bistriţa-Năsăud) - a-b. centuri ecvestre cu scene de luptă (bronz
aurit); Berzovia (Caraş-Severin)- a. statuetă efeb (hermafrodit, bronz); b. acvilă (bronz,
dubitanda); Bologa (Cluj) - statuetă Apis (bronz); Brad (Hunedoara) - văscior cu
animale fantastice (bronz); Brădeni (Sibiu)-statuetă Lar (bronz); Bulci (Arad)-cap
statuie Minerva (bronz, dubitanda); Cinciş (Hunedoara)- inel cu intaglie Pan (aur);
Ciucsângiorgiu - statuetă Hercu/es de tip „etrusco-italic" (bronz, dubitanda); Deva
(Hunedoara) - stauetă Lar (bronz); Gomea (Caraş-Severin) - punctul „Zomoniţe" -
statuetă Amor (bronz roman descoperit într-un bordei din sec. VII-IX); Grădiştea de
Munte (Hunedoara)-punctul „Sub cununi" -statuetă Mercurius (bronz); Iuda (Bistriţa
Năsăud)-statuetă cu personaj masculin (bronz); Jena (Timiş)-mână sabazică (bronz);
Mănăreu (Hunedoara) - a-b. plăci ornamentale pentru casetă (bronz); Mărtiniş
(Harghita) - toartă cu cap de leu (bronz); Micăsasa (Sibiu) - a. statuetă de maimuţă
(bronz); b. aplică cu anima/fantastic (bronz); c. aplică cu delfin (bronz); d-e. inele cu
şarpe (unul de aur, celălalt de argint); Ocniţa (Bistriţa-Năsăud) statuetă cu războinic
(plumb, romană ?); Odorheiu! Săcuiesc (Harghita) - a-b. torţi de cană cu figuraţii
antropomorfe (bronz); Recaş (Timiş) - a. oglindă cu Victoria (bronz); b. statuetă
antropomorfa (bronz); Rimetea-Trascău (Alba)- gheară de pasăre răşchitoare (bronz);
Rupea (Braşova) - statuetă cu războinic (bronz, dubitanda); Saschiz (Mureş) - picior
274 Tibiscum - XI
de vas cu harpie (bronz); Sângeoriu Nou (Bistriţa Năsăud)- a-b- statuiete antropomorfe
(bronz); c. cap de taur cu vultur Între coarne (Jupiter Turmazgada ?, bronz); Sânmihaiu
de Câmpie (Bistriţa Năsăud) -stauetă de copil (bronz); Sânpetru de Câmpie (Mureş)
- statuetă efeb (bronz); Sântămărie Orlea (Hunedoara) - piesă ornamentală pentru
casetă (bonz); Simoneşti (Harghita) - sfeşnic cu labă umană (ex voto?, bronz); Stremţ
(Alba)-statuetă amor (bronz); Şura Mică (Sibiu)-picior de vas cu gheară de felină
(bronz); Tătârlaua (Alba) - statuetă Mercurius (bronz, dubitanda); Tărgu Mureş
(Mureş) - statuetă lupiter-Amon (bronz, dubitanda); Valea Lupului (Hunedoara) -
statuetă Amor (bronz); Vinerea (Alba) - placă ornamentală de umbo cu cap mithraic
şi leu (fragment de bronz); Vulcan (Hunedoara) - aplică de mobilier cu bustul lui
Mars (bronz aurit) Total general: 47 de figuraţii din metal.
XIII. Teracote figurate

Ai ton Uud. Cluj)-statuetă cu divinitate feminină(?); Cădaciu (Harghita) - cap
feminin dionysiac (Libera sau bacnată); Chinteni (Cluj) - punctul „Tulgheş" - a. cap
de statuetă „Genius cucullatus"; b. jucărie (rotiţă de car); c. ţiglă cu imagine de
gladiator; Cicău (Alba) - punctul „Sălişte" - statuetă de călăreţ; Ciumăfaia (Cluj) -
a. statuetă Venus; b. antefix cu personaj imberb; Corpadea (Cluj)- antefix cu personaj
dionysiac imberb; Cristeşti (Tg. Mureş)- a. cap Silenus; b.jucărie (cal pe patru roţi);
c. tipar pentru plachetă cu scenă dionysiacă; d. rhyton cu cap zoomorf; Micăsasa
(Sibiu) - a. tipar pentru medalion Isis; ă-â. tipare pentru medalioane Serapis; b. tipar
pentru medalion cu scenă de luptă între combatanţi; c. tipar pentru bust Isis; d. tipar
pentru mâner de patera cu berbec; e.fragment de tipar pentru platou cu masca comediei
şi tragediei; f. antefix cu bucraniu de bovideu; g. vas cu scene campestre dionysiace;
h-i. capete de statuete Venus; î. mască rituală; j-k. fragmente de vase cu măşti
antropomorfe; I.fragment de vas cu imaginea centauromachiei; m.fragment de vas
cu gladiator; n tipsie cu semnul paleocreştin al peştelui; c.fragment de tipar pentru
platou cu semnul paleocreştin al peştelui; p.fragment de farfurie cu semnul paleocreştin
al crucii în relief, q.fund de vas cu semnul paleocreştin al peştelui; Miercurea Sibiului
(Sibiu)-jucărie (cal pe patru roţi); Moldoveneşti (Cluj) statuetă Venus; Olteni (Covasna)
- statuetă de satir; Sighişoara (Mureş) - punctul „Podmoale" - figurină divinitate
feminină.
La totalul de 3 7 de teracote figurate se însumează încă 20 de exemplare, ulterior,
depistate, care globalizează un număr de 57 de piese ale genului. Ele provin din Cristeşti 9
(Tg. Mureş)- e. statuetă Junona; f.figurină Hygia; g. tipar pentru plachetă cu capul
lui Mercurius; tipar pentru medalion Serapis; i-m. fragmente de vase cu decor de
şerpi, în legătură cu mithraismul; Micăsasa 10 (Sibiu) - r. fragment de tipar pentru
tipsie cu masca comediei; s.fragment de vas cu figura lui Jupiter(?); ş.fragment de
vas cu şarpe, siluetă antropomorfa şi semirozete; t.fragment de vas cu cap de bovideu;

ţ. fragment de vas cu leu având prada între labele anterioare; u. fragment de vas cu
decor de sandale şi frunze; v. statuetă fragmentară cu imagine masculină; w. toartă
cu şarpe şi rozete pe corpul reptilei; x-y. ansă şi fragment de vas cu semnul crucii pe
capetele unor şerpi; z. rest de figurină (partea superioară) Venus cu semn cruciform
incizat.
În continuare, se cer a fi trecute în evidenţă şi alte mărturii referitoare la viaţa
spirituală ce a pulsat în mediul rural al Daciei Superioare.
XIV. Piese figurative din os

Timişoara Uud. Timiş) - mâner cu imaginea unui porumbel. Total: 1 exemplar.
XV. lnstrumentum
a. Încercări de scriere.
Abrud Uud. Alba) - medalion Sereapis cu inscripţie grecească incizată (lut);
Aiud (Alba)-fragment de vas cu litere incizate (lut); Bologa (Cluj)-ine/ cu inscripţia
incizată VTERE FELIX (bronz); Brateiu (Sibiu) - fragment de vas cu litere incizate
(lut); Bucium Alba)-fragment de vas cu litere incizate (lut); Călanu Mic (Hunedoara)
- cărămidă cu litere incizate; Cârjiţi (Hunedoara) - cărămidă cu litere incizate;
Ciumăfaia (Cluj) - cărămidă cu litere incizate; Comolău (Harghita) - a. cărămidă cu
litere incizate; b. fragment de vas cu litere incizate (lut); Cristeşti (Tg. Mureş) a.
urcior cu inscripţie incizată CRIISCIIENTIS (Crescentis, lut); b-d.fragmente de vas
cu litere incizate (lut); e. vas cu inscripţie grecească incizată (lut); Cuzdrioara (Cluj)
- pateră cu inscripţie circulară punctată MARTI CORNELIA LUCI FILIA OSSA
V(otum) S(olvit) (bronz); Feleacu (Cluj)- tăbliţă cu litere argintate incizate (bronz);
Gârbou (Sălaj) - signaculum oculariorum cu parafa incizată PVBLIUS
CORCOLONIVS (piatră, piesă amintită în rubrica VI); Hobiţa (Hunedoara)- punctul
„Grădişte" - cărămidă cu litere incizate; Inlăceni (Harghita) - cărămidă cu litere
incizate; Mănerău (Hunedoara)-cărămidă cu litere incizate; Micăsasa (Sibiu)- tipar
pentm medalion Serapis cu inscripţia dorsală incizată [ISUS MYRVONIMA] (LUT);
b-c.fragmente de vas cu litere incizate (lut); Sânicolau Mare (Timiş) - fragment de
vas cu litere incizate (lut); Sighişoara (Mureş) - punctul „Podmoale" - fragment de
vas cu inscripţia incizată ALAX[ANDER ?] ALAXA(n)DER [FECIT ?] (lut); Târgu
Secuiesc (Covasna) - a. vas cu inscripţia incizată TALIO FECJT (lut); b. amforă cu
litere vopsite (lut). Total: 28 de exemplare.
b.Styli
Ai ton Uud. Cluj)- 1 bucată; Apahida (Cluj)-punctul „Tarcea Mică" - 1; Apoldu
de Sus (Sibiu) - 1; Apoldu de Jos (Sibiu) - 1; Caransebeş (Caraş-Severin) - punctul
276 Tibiscum - XI
„Măhală" - l; Cinciş (Hunedoara) - l; Hărman (Braşov) - 3; Inlăceni (Harghita) - l;

Micăsasa (Sibiu) - 1; Miercurea Sibiului (Sibiu) - 1; Sebeş (Alba) - 1; Strei-Săcel
(Hunedoara) - 1; Suceagu (Cluj) - 2; Târgu Secuiesc (Covasna) - l. Total: 17 styli.
În concluzie, consider edificator faptul că pe lângă o serie de mărturii din diverse
domenii de activitate (villae rusticae cercetate, centre de olărie, lăcaşe de cult, numele
unor persoane implicate atât în sfera economică- lapicizi, proprietar de atelier ceramic
-, cât şi în cea medicală - oculist), cele 487 de monumente repertoriate (inscripţii
funerare pe piatră - 64, piese sculpturale sepulcrale din piatră- 66, epigrafe votive pe
piatră - 135, reprezentări votive figurate din piatră - 54, alte monumente sculpturale
din piatră- 18, piese figurate din metale-47, teracote figurate- 57, piese sculptate în
os - l, încercări de scriere - 28, şi styli - 17, reflectă, la rândul lor, documente istorice
importante referitoare la viaţa spirituală, de certă tentă latină, ce a pulsat în mediul
rural al Daciei Superioare, element hotărâtor în amplul proces de romanizare al provinciei
noastre traiane.
NOTE
1 Spre a nu se crea impresia de inconsecvenţă, atunci când prezentam lista localităţilor omise în
cercetarea efectuată (C. Pop, în Tibiscum, ), printre care găsindu-se şi cele din preajma castrelor, am
inclus în analiza de faţă, totuşi, Căşeiu. Săpăturile arheologice, de dată recentă, conduse de Dan Isac,
de la Facultatea de Istorie a Univ. „Babeş-Bolyai" din Cluj, în aşezarea vicinală fortificaţiei militare
din localitate, permit o oarecare imagine asupra anticei aşezări Samum, iar stela funerară a veteranului
Iulius Crescens, de provenienţă locală, oferă, în general, un bun exemplu de artă provincială şi, în
special, pentru Dacia romană.
2 Cf. I. Nemeti, S. Nemeti, Fu11eraria thracica, Napoca 1880 de ani de la i11ceputul vieţii
urbane, Cluj-Napoca, 1999, 182-184.

3
A. Husar, N. Man, The Roman Rural Settlement of Cristeşti, La politique edilitaire dans Ies
provinces de I Empire romai11 !leme - lveme siecles apres J. - C. Actes du llleeme Colloque Roumano-
Suisse) La vie rurale dans Ies provinces romaines: viei et villae) Tulcea, 8-15 octobre 1995, Tulcea,
1998, 66-67, pi. V/2-6.
4
D. Protase, Studii Clasice, III, 1961, 134-135, fig.2; Civilta romane in Romania, Roma, 1970,
248 G 104 , fig. de pe prima copertă exterioară.
s Idem, Apulum, IV. 1961, 138-141, fig. 7; Civilta romane in Romania, Roma, 1970, 248 G 10s,
pi.LX
6
I.Teglăs, Archaeologiai Ertesito, XXVI, 1906, 361-362; Civilta romane in Romania, Roma,
1970, 248 G93 ; N. Jude, C. Pop, Monumente sculpturale în Muzeul de Istorie Turda, Cluj, 1972, 13,
nr.16„ pi. X/I.
7
Em. Panaitescu, Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice. Secţia pentru Transilvania, II,
1929, 327-339, fig. 8; Civilta romane in Romania, Roma, 1970, 152, D66 , pi. XV.
8
Cf. A. Husar, N. Nan, op. cit„ , 64-65, 67-68, pi. VI/1-5.
9
Idem, op. cit., 65,68, pi. III/4, 6-7.
10
I. Mitrofan, C. Pop, catalogul expoziţiei „Marele centru ceramic roman de la Micăsasa -
fndeletniciri- artă - credinţe", Cluj-Napoca, 1996, 13, 19, 20, 22-23.
THE SPIRITUAL LIFE IN THE SUPERIOR DACIA

RURAL ENVIRONMENTS (II)
Summary
The research takes under consideration the archaeological diggings results and
other fortuitous discoveries proceeded from the 185 present day localities in that terri-
tory, with 23 villae rustice and 2 great pottery workshops, 8 presumptive places of
cult, the epigraphic testimonies (names of3 lapidi; an oculist's name, and other names
belonging to an owner of one ofthe pottery workshops), funeral inscriptions (59 pieces
initially and 135 votive ones), sculptural vestiges (127 stone-monuments initially, 47
representations made of metal, 37 of terra-cotta, and one made of bone), writing re-
mains on different objects (28 examples ), and writing tools ( 17 styli).
Ali those remains may be studied in the annexed repertory (till 1994, as the
investigation stopped then). Certainly the ulterior researches may increase the number
ofthe monuments.
The facts above allowed me to say that the penetrating process through which
that province became a "Romanized" one is also well retlected by the rural life, as the
intense spiritual life there was similar to that one in the urban Roman centres, with
large positive valences.
Caransebeş - 2003
279
TIPOLOGIA UNELTELOR ROMANE
Dacian Rancu
Romanii s-au considerat întotdeauna un popor de ţărani, deoarece principala

bogăţie a Italiei o constituia fertilitatea solului. Tradiţia istorică îl prezintă pe întemeietorul
Romei, legendarul Romulus, ca păstor de turme şi mânuitor al plugului. Aceeaşi tradiţie
istorică îi atribuie lui Romulus prima împărţire a pământului în loturi de câte două iugera,
adică aproximativ o jumătate de hectar fiecărui cap de familie. Întreaga istorie a Romei
în expansiune, de la Republică la Imperiu, a avut la bază viaţa rurală, cu toate aspectele
ei socio-economice. În vastul Imperiu Roman ce se întindea din pustiurile Arabiei la
Oceanul Atlantic, cuprinzând şi mare parte a Europei, pământul, cu formele şi tipurile
de proprietate agrară a constituit şi a rămas principala sursă a bogăţiei, a constituit şi a
asigurat unitatea economică, politică, socială şi culturală, chiar în condiţiile unui puternic
proces de dezvoltare culturală orientat spre urbanism.
Cu toate că celula de bază a societăţii sclavagiste romane a fost oraşul - urbs
-, statul roman a acordat o importanţă graduală, dar deosebită distribuirii suprafeţelor
agricole, organizării şi rentabilizării proprietăţii agrare 1•
Referindu-ne la condiţiile agro-tehnologiei antice, prin care definim totalitatea
metodelor de cultură, a inventarului a uneltelor agricole şi cu caracter meşteşugăresc,
specifice unei gospodării rurale, acestea au cunoscut schimbări considerabile în veacurile
ce s-au scurs de la primele mărturii scrise şi până la prăbuşirea Imperiului Roman.
Romanii clasificau uneltele, animalele de tracţiune şi oamenii ocupaţi în agricultură în
trei subdiviziuni: genus vocale= oamenii; genus semivocale= animalele; genus mutum
=uneltele.
În categoria genus mutum erau incluse totalitatea uneltelor ş a utilajelor folosite
în agricultură. În continuare vom încerca să prezentăm uneltele şi utilajele folosite în
agricultură, cu denumirea lor latină, pe categorii de utilizare, precum şi caracteristicile
lor.
Stadiul în care ajunsese dezvoltarea agriculturii în epoca romană este reflectat,
pe lângă varietatea suprafeţelor cultivate şi a plantelor cunoscute, de frecvenţa mai
mare sau mai redusă de descoperiri a diferitelor tipuri de unelte. Celelalte îndeletniciri,
cum ar fi creşterea vitelor, exploatarea pădurilor, a salinelor, a minelor în epoca romană
au rămas multă vreme ocupaţii complementare agriculturii, fără a reuşi să ajungă pe
prim plan, decât într-o epocă târzie e dezvoltării societăţii umane 2 •
280 Tibiscum- XI
După autorii latini 3 avem următoarele categorii şi tipuri de unelte agricole pentru
săpat pământul: pala, bipalium, vanga (= bipalium),jerrea pala, fossarium (ferrum),
scudicia (= fossarium)
Sapa - pala, apare şi în asociere cu bipalium. Dispunea ca şi cele din ziua de
azi, de o coadă din lemn ce se introducea în orificiul părţii active; corpul avea aspectul
unei lame de fier de formă triunghiulară, semirotundă sau dreptunghiulară.
Cazmaua - bipalium, de forma celor de astăzi, avea în cele mai dese cazuri
deasupra lamei active o bară transversală din fier, pentru apăsatul cu piciorul, inclusă în
tubul de înmănuşare, în care era introdusă coada din lemn. Se cunosc mai multe tipuri
de bipalium la care lama din fier este triunghiulară, dreptunghiulară cu vârf ascuţit,
dreptunghiulară cu vârfuşor lăţit, dispunând de una sau două bare transversale pentru
apăsatul piciorului. Vanga reprezintă acelaşi tip de cazma.
Ferrea sau palaferrea sunt cazmale specifice lucrărilor din plantaţiile de măslin
şi viţă de vie, făcând parte din inventarul agricol al acestor tipuri de culturi.
Fossarium; scudicia, este o cazma cu coada din lemn mai scurtă, cu partea
activă, dreptunghiulară cu vârful ascuţit, prevăzută cu un tub de înmănuşare nituit.
Rutrum; pala lignea; ventilabrum. Desemnează în terminologia latină un anumit
tip de cazma sau hârleţ, cu destinţii specifice unui anumit gen de cultură şi lucrări
agricole. Rutrum şi pala lignea sunt compuse din două elemente distincte: coada de
lemn introdusă în manşonul părţii active din fier în general de formă dreptunghiulară cu
tăişul rotund şi ascuţit.
Ventilabrum are aspect de cazma, lopată, dar şi de furcă, confecţionată din
lemn, sau cu cele două componente, coadă de lemn şi partea activă din fier. Aceasta
din urmă este dreptunghiulară, lată, uneori terminată cu dinţi sub aspect de furcă. Este
folosită îndeosebi la îndepărtarea prin vânturare a umidităţii seminţelor de cereale după
seceriş.
Sapa, târnăcopul, - ligo, marra, sarcu/um, bidens, capreolus, acea, sunt unelte
folosite de asemenea nu numai în lucrările agricole, la săpatul pământului dar şi în
activităţi de defrişare, în mine şi cariere, în construcţii etc.
Ligo - sapă sau un fel de târnăcop greu, a cărei parte activă din fier este
masivă, cu un corp dreptunghiular îngust şi uneori bifurcat la vârf. Servea la săpatul
terenurilor tari îndeosebi în zonele deluroase, la desţelenit şi la fărâmiţarea bulgărilor de
pământ dur, rezultaţi în urma aratului şi grăpatului.
Marra - tot un fel de sapă-tâmâcop, asemănător cu ligo, deosebindu-se de
acesta prin faptul că partea activă este mult mai îngustă şi mai lungă.
Sarculum, sarculus, aceast termen desemnează atât sapele de dimensiuni reduse,
cât şi celelalte, tot mai mici, dar cu forma specifică acestei unelte, folosite îndeosebi
pentru plivitul ierbi şi a buruienilor din culturile agricole şi mai ales în grădinărit. întâlnite
281
Caransebeş 2003
peste tot în lumea romană, deci şi în Dacia 4, pot fi cl~sifi~ate ~s~el: un ti~ ~1: partea
activă în formă de frunză cu lama îngustă spre partea mfenoara ş1 corpul laţ1t m zona
orificiului pentru coadă şi un alt tip cu lama îngustă şi dreptunghiulară.
Bidens, defineşte tipul de săpăligă cu doi dinţi, cu partea inferioară bifurcată,
dispusă sub orificiul de prindere a cozii.
În inventarul agricol roman la categoria săpăligi, apar tipuri cu destinaţie şi
funcţionalitate multiplă, folosite atât la săpatul terenurilor tari, precum şi în pomicultură,
viticultură, la defrişarea terenurilor înţelenite sau cu arboret. În această categorie a
săpăligilor sunt incluse următoarele tipuri: rastrum quadridens; capreolus; dolabra;
dolabella; ascia.
Rastrum quadridens - era o săpăligă masivă din fier cu patru dinţi, orificiul de
fixare al cozii de lemn dispus transversal pe mijlocul piesei între cei doi dinţi centrali.
Capreolus, ca aspect era asemănător cu bidens-ul bifurcat, cu deosebirea că
partea activă îngustă şi bifurcată este dispusă la un unghi de 30 de grade faţă de coada
de lemn.
Dolabra şi dolabella este o îmbinare dintre topor (securis) şi târnăcop, cu
tăişul drept şi ascuţit, din fier masiv şi orificiu de fixare a cozii, dispus central pe corpul
uneltei. Această unealtă romană, folosită frecvent în pomicultură, prelucrarea lemnului
şi cunoaşte mai multe variante.
Ascia, cu cele două variante cunoscute: ascia tastrum; ascia securis, era
folosită în agricultură, pomicultură, grădinărit, dar mai des în prelucrarea lemnului. Tipul
cel, mai des întâlnit este ascia tastrum, o îmbinare între săpăligă şi teslă, cu corpul
masiv de dimensiuni mijlocii şi mici în funcţie de destinaţia ocupaţională a celui care o
folosea. Partea activă a piesei, dispunea la un capăt de un tăiş semirotund sau
dreptunghiular îngust, celălalt capăt bifurcat.
O categorie distinctă în cadrul uneltelor agricole o alcătuiesc uneltele de tăiat.
Din această categorie face parte secera - flax cu mai multele ei variante de la secera
şi coasa folosită la secerişul culturilor păioase, până la cosorul pentru curăţatul, tăiatul
şi răritul pomilor fructiferi şi a viţei de vie.
Flax cu variantele sale, are în general o formă relativ simplă cu lama ascuţită,
îngustă sau mai lată, curbată, cu o deschidere a arcului mai mare sau mai mică, uneori
uşor rectilinie curbându-se spre vârf; se termină cu o tijă ascuţită spre vârf ce se
introducea în mânerul de lemn. Constituie unealta de bază în economia agrară, folosită
la recoltatul păioaselor, întreţinerea culturilor de pomi fructiferi şi a viţei de vie. In
inventarul agricol roman sunt menţionate numeroase tipuri de seceri în funcţie de
destinaţia lor: flax arborari, flax faenaria, flax lumaria, flax messoria, flax putatoria,
flax ruscaria, flax silvatica, flax sirpicula, flax stramentari, flax verculata rostrata,
flax verculata denticulata, fa/cula vincatica, falces a tergo acutae atque lunatae,
falcicu/a brevissima tribulata.
282 Tibiscum - XI
Flax messoria, flax vercu/ata rostrata, flax verculata denticulata, fa/cicu/a

brevissima tribu/ata, facastrum, sunt seceri de mână; flax faenaria, serru/a ferrea
pot fi clasate în categoria coaselor. Flax arbotaria, flax vinitoria, flax faenaria,
flax si/vatica, flax sirpicu/a, flax lumaria, flax ruscaria, fa/cula vincatica sunt de
fapt cosoare de diferite tipuri şi forme folosite în pomicultură şi viticultură.
Pentru strânsul paielor, a Îanului în viticultură şi policultură era folosită furca=
furca, furcii/a, furca ferrea, pastinum şi grebla = raster, pecten, hirpex.
Furca, furcilla, sunt confecţionate din lemn şi pot fi cu două coame sau trei;
mai simple în cazul când sunt folosite prin simplă prelucrare crengile de copac bifur-
cate sau trifurcate, cele confecţionate de meşterii tâmplari în atelier sunt desigur mai
elaborate şi mai tehnicizate
Furca ferrea, este furca a cărei parte activă era confecţionată din fier cu doi
sau trei dinţi şi tub de înmănuşare prevăzut cu orificii pentru fixarea în cuie a cozii de
lemn.
Marile proprietăţi din secolul I a.Chr. posedau un inventar agricol numeros şi
perfecţionat în care un loc aparte îl ocupau uneltele agricole (utilajele) complexe care
au contribuit în mod esenţial la dezvoltarea economiei agrare sub toate aspectele sale.
Un loc important în cadrul acestor categorii de unelte agricole îl ocupă plugul.
Plugul roman - aratrum - era un plug perfecţionat, performant un tip care a
dăinuit cu mici modificări până în epoca modernă. 5 Era compus din mai multe piese.
Mai întâi era lemnul curbat ce forma grindeiul-buris. De grindei- buris, era fixată o
cârmă- temo, lungă de aproximativ doi metri şi jumătate, lungime necesară pentru ca
vitele înjugate să nu se lovească la picioare de vârful ascuţit al brăzdarului. Cealaltă
extremitate a grindeiului, care era curbată, era fixată de talpa plugului - dentale, pe
care se aflau şi celelalte piese din fier. La capătul anterior al tălpii era brăzdarul -
vomer, care spinteca pământul. Brăzdarul putea fi din lemn ferecat cu cercuri sau cu
o placă de fier, care-l făcea mai rezistent şi-l fereau să se tocească prea repede. La
plugurile perfecţionate datate sec. I-IV p.Chr. vomer-ul era în întregime din fier. În
cazul tocirii brăzdarului acesta se ascuţea prin baterea marginii tăişului cu ciocanul.
După brăzdar se deschideau două urechi de lemn sau fier - aures, de o parte şi
de alta a tălpii plugului; rostul lor era de a arunca în lături pământul spintecat de brăzdar.
Comparându-le cu plugul de azi, cele două urechi reprezintă partea încovoiată a fierului
care aruncă pământul în lături.
Talpa plugului mai era legată de grindei printr-o proptea aflată în urma celor
două urechi; ea sprijinea grindeiul în regiunea curburii, care era partea cea mai slabă şi
care de obicei se rupea în timpul aratului unui pământ mai uscat sau când brăzdarul
dădea peste rădăcini mai mari sau bolovani.
Un mâner - stiva, situat la extremitatea tălpii, opusă brăzdarului, servea pentru
ţinerea plugului în pământ şi pentru întoarcerea lui la capătul brezdei şi corespundea cu
283
Caransebeş - 2003
coarnele plugului de astăzi.

O piesă importantă a plugului roman antic este cuţitul - culter, acesta fiind fixat
de grindei şi atârnând înaintea celor două urechi, pentru a despica pământul şi uşura
formarea brazdelor. La plugurile moderne el are aceeaşi denumire şi destinaţie de
cuţit.
Grapa - cratis, crates; irpex, hirpex. Dintre uneltele agricole care desăvârşeau
lucrările efectuate cu plugul, un loc principal îl ocupa grapa - cratis. Consta dintr-o
ramă masivă de lemn dreptunghiulară, prevăzută pe partea inferioară cu colţi dispuşi
liniar şi perpendicular formând o adevărată reţea, unealtă foarte asemănătoare cu cea
încă existentă şi în prezent, în gospodăriile ţăranilor din ţara noastră. Această unealtă
era trasă de vite peste arătură pentru a fărâmiţa gliile, a nivela solul şi pentru a scoate
la suprafaţă buruienile tăiate sau smulse cu plugul. O grapă simplă - viminea crates
sau arbutea crates, era confecţionată dintr-o simplă împletitură de nuiele.
Pentru aceeaşi operaţiune de grăpare a pământului proaspăt arat se mai folosea
un tip de greblă din fier de dimensiuni mai mari numită hirpex, trasă peste arătură de
un om sau un animal de tracţiune.
Pentru fărâmiţarea bulgărilor ce au rămas după grapă şi pentru îndesarea
pământului se folosea târnăcopul greu bidens sau ligo şi un fel de ciocan cu două
capete malleus.
NOTE
1
P. Grimai, Civilizaţia romană, Bucureşti, 1973, p. 36-87.
2
1. Glodariu, E. laroslavschi, Civilizaţia fierului la daci, Cluj, 1979, p. 128.
3
Palladios, Opus agriculturae (libros 1-Xlll); Plinius, Historia naturalis; Columella, De re rustica;
K.B. White, Agriculturar implemellts of the Roman World, Cambridge, 1967 (clarificarea şi descrierea
uneltelor romane s-a făcut după White).
4
Glodariu, I, Zrinyi, A„ Gyulai, P., 1970, Le depot d'outils romains de Mărculeni, în Dacia, N.S.
1970, p. 208, fig. 4/1 şi 21/3.
ROMISCHEN ACKERGERĂ TSCHAFTS TIPOLOGY

Zusammenfassung
Durch diese Vorstellung, auswertungs romischen namens, babe versucht eine

typologischen ausrichtung an romischen Ackergerătschafts in eine Kategories was
betrefft ihre auswertungs.
285
Caransebeş - 2003
TERMINOLOGIA ROMÂNEASCĂ DE ORIGINE LATINĂ A

UNELTELOR AGRICOLE DIN BANATUL ROMAN
Dacian Rancu
Valoarea investigaţiei ştiinţifice în ceea ce priveşte subiectul de faţă are un

caracter interdisciplinar, ea fiind reclamată de numeroase domenii ale vieţii economice
şi sociale cu care se mixează. Polivalenţa cercetării istorice în domeniul agrar impune
de la sine o cunoaştere a limbajului , cu definirea lingvistică, etimologică într-un teritoriu
cum este cel al României unde în cadrul provinciilor istorice sunt vehiculate noţiuni şi
termeni diferiţi în ceea ce priveşte atât inventarul agricol cât şi ce definesc caracterul
ocupaţional şi de proprietate asupra pământului.
Înainte de a ne ocupa de terminologia lingvistică a uneltelor agricole din lexicul
românesc, considerăm că este necesar să ne oprim asupra a trei noţiuni care stau la
baza cercetării istorice agrare. Aceste trei noţiuni de o mare frecvenţă în limbajul
curent sunt: agrar, agricol, rural.
Cuvântul agrar îşi are izvorul în latinescul agrarius, din familia lui ager- câmp.
Sensurile care se dau acestei noţiuni sunt diferite, admiţându-se că ea exprimă ceva
care are legătură cu pământul. Făcând parte din aceeaşi familie de cuvinte arul este o
unitate de măsură agrară, sau care priveşte proprietatea pământului, proprietatea
funciară sau probleme economice, juridice legate de această proprietate.
Uneori noţiunea agrar este echivalentă cu cea de rural aşa cum alteori se
stabileşte o legătură între agrar şi agricol.
Cuvântul agricol îşi are originea tot în limba latină: agricola care derivă din
asocierea lui ager - câmp cu co/ere - a cultiva, adjectiv ce face referire la ceva ce
ţine de agricultură sau este folosit în agricultură.
Şi cuvântul rural provine din latinul rus care înseamnă loc de arat, locuinţă la
ţară, ţară, ogor vezi: ,,paterna rura bobus exercit suis" - lucrează ogoarele părinteşti
cu boii săi, sau „ cum in sua rura venerunt" - când au venit la proprietăţile lor
de la ţară.
În domeniul inventarului agricol supravieţuirile geto-dacice se surprind în
agricultura românească. O mare parte din uneltele agricole sunt de origine dacă şi
romană, tipologia acestora fiind transmise prin această filieră până la început de secol
XX.
286 Tibiscum - XI
În provincia Dacia, romanii au continuat, extins şi perfecţionat, cu mijloace şi

unelte mai eficace întregul sistem agricol. Coloniştii romani au adus şi au difuzat un
inventar agricol de tip provincial roman, bogat şi variat accesibil celor mai diverse
medii ale populaţiei din Dacia.
Teritoriul la care ne vom referi, denumit Banatul roman, determinat istoric şi
geografic, este cel descris de marele învăţat B. P. Hasdeu, adică „teritoriul cuprins
între Murăş la nord, Dunăre la sud, Tisa la occident, iar la orient râul la Cerna şi o
ramură de Carpaţi întinsă în sus până la întâlnirea cu Murăşul. .. " 1• Aşadar, raportat la
actuala situaţie, provincia Banatului este cea care este alcătuită din judeţele Caraş
Severin şi Timiş, cărora le adăugăm o zonă limitrofă cu Ţara Haţegului, o alta spre
judeţul Mehedinţi şi o parte a Banatului Sârbesc (Provincia Voivodina). Acest spaţiu
geografic a fost intens romanizat.
Dezvoltarea sa ulterioară va conferi Banatului particularităţi istorice, etnografice
şi lingvistice, care vor atrage atenţia cercetătorilor prin două trăsături distincte sesizate
şi amplu analizate de B.P. Hasdeu: a) individualitatea dialectală; b.) individualitatea
teritorială2 •
Aceste două coordonate le vom avea în vedere în analiza terminologiei agricole
cu referire la uneltele agricole, înţelegând prin agricultură nu numai agricultura propriu-
zisă, ci şi grădinăritul, pomăritul, viticultura, ghidându-ne după cercetarea dialectală
întreprinsă de ALR S.N., vol. I.3
Agricultura constituie o ocupaţie de bază străveche a poporului român, preocupare
pe care au avut atât autohtonii, cât şi romanii cuceritori.
Datele istorice (arheologice), precum şi cele etnografice4, cărora li se adaugă
cercetările lingvistice 5, toate aduc mărturii că pe teritoriul Banatului agricultura a fost
practicată fără întreruperi, începând cu perioada preromană, apoi cu mici hiatusuri,
continuând în epocile următoare, până în zilele noastre.
Împreună cu păstoritul, agricultura a constituit condiţia vitală care a asigurat
permanenţa elementului uman pe aceste locuri.
Cât despre problemele de limbă, de spectrul vocabularului vorbit de locuitorii
Banatului, trebuie să remarcăm întâi faptul că, potrivit principiului „Worts und Sachsens"
(= „Cuvinte şi lucruri"), limba reflectă etapele vechi şi cele următoare în procesul
menţinerii unei agriculturi fără de care viaţa nu era posibilă.
Trebuie să mai remarcăm un aspect care a fost speculat de unii istorici străini
care considerau că după cucerirea Daciei, populaţiile de aici au practicat un păstorit de
tip nomad, ceea ce susţinea părerea eronată a unei locuiri nepermanente. În această
privinţă, adevărul este că s-a practicat un păstorit conjugat cu agricultura, iar păstoritul
s-a bazat pe mişcări pendulatorii de mică amploare 6 •
Cercetătorii, fie istorici, fie etnografi sau lingvişti au dovedit că terminologia
agricolă de bază a poporului român este latină. În această privinţă, Banatul conserva-
287
Caransebeş - 2003
tor prin excelenţă, aflându-se, conform principiului ariilor laterale, în poziţie marginală
faţă de dialectul dacoromân a conservat latinescul ager, agrum în cuvântul agru
„pământ cultivat; ogor, ţarină, menţionat de Anonimus Caransebiensis şi cuprins în
inventarul lexical al subdialectului bănăţean 7 •
Pe de altă parte, agricultura presupune dezvoltarea ei treptată, pe măsură ce
populaţia creştea, ceea ce nu era posibil decât prin defrişări continue pentru a reda
teritoriile ocupate de păduri păşunatului şi agriculturii. Lat. runcus s-a păstrat în termenul
românesc runc „loc într-o pădure unde copacii au fost tăiaţi", precum şi în verbul a
runcui „a defrişa" (DLR, s.v.). De altfel, latina avea cuvântul runco, cu două sensuri,
derivate dintr-o temă comună: 1. „a plivi" şi 2. „săpăligă de plivit" (DLtR, 1077).
Runcuitului i se adaugă termenii curătură, săcătură şi răzătură, toate trei de origine
latină, prezente, de asemenea, în toponimie, ca şi runc.
Toponimia, această „arhivă nescrisă" a istoriei, a păstrat termenul fixat în
toponimie, pe care îl găsim şi în Banat: Runcu (Glimboca, Ilova, Peştere, Turnu Ruieni),
Runcurelu (Glimboca), Runci (Moldova Nouă), Runcu Strâmbei (Glimboca) 8 • Ulte-
rior, o dată cu venirea slavilor, acestui termeni s-a adăugat cuvântul slav laz, care a
marcat şi el toponima, alături de runc.
Pe de altă parte, faptul că s-au păstrat denumiri latine ale unor cereale este, de
asemenea, grăitor: cf. grâu< lat. granum; orz< lat. hordeum, secară < lat. secate.
A ara este puternic reprezentat în latină prin aratio,-onis „arătură"; aratiuncula
„ogor mic", arator,-oris „cel care ară, ţăran, agricultor", aratro „a ara din nou",
aratrum,-i „plug", cuvânt care mai este folosit în prezent în Munţii Apuseni 9 • Lui a
ara i se adaugă alte cuvinte ca a cerne, a secera, furcă, sapă etc.
Ne vom opri numai asupra uneltelor agricole. În acest scop nu vom avea în
vedere doar unealta propriu-zisă, ci şi elementele ei componente, căci numai astfel
putem alcătui un spectru terminologic complet şi real.
Aratrul reprezintă forma cea mai veche a principalului instrument agricol
românesc folosit la prelucrarea pământului în vederea cultivării plantelor ceraliere. În
privinţa terminologiei plugului primitiv folosit pe teritoriul României, textele antice nu
menţionează numele acestui instrument agricol.
Lucrările privitoare la etimologia cuvintelor din vocabularul limbii române derivă
cuvintele „ aratru" şi „ arariţă "din latinescul ara, arare, ultimul căpătând pe parcursul
timpului un sufix slav (ne spune B.P. Hasdeu în a saEtimologicum Magnum Romaniae,
II, p. 1442, 1404, 1473). Referindu-se la aratru, P.Alexandrescu consemna „plugul pe
un picior sau fără role, numit şi plug simplu sau aratru, se compune mai din aceleaşi
părţi ca şi plugul ţării". Iar Al. Bocăneţu ţine să precizeze „doar aromânii mai păstrează
termenul de aratru"JO.
1. Plug este de origine slavă, dar slavii l-au împrumutat, la rândul lor de la
popoarele germanice. Coarnele plugului (sg. Cornul plugului), parte componentă
288 Tibisctun - XI
de bază, foloseşte un cuvânt de origine latină, polisemantic, cu o pletoră bogată de

sensuri; cf. cornu (DLtR). Fierul lung, (termen compus, în care amândouă cuvintele
sunt de origine latină, poartă şi alte denumiri, după cum se poate vedea din ALR S.N.
Voi. I, h. 19, de unde se desprinde că denumirea cvasigenerală este cea de fierul lung,
cu variantele fonetice hier, cer, ser); s-a mai răspuns şi cu termenul cuţit, dar majoritatea
localităţilor se află în estul României; în Banat, peste tot s-a înregistrat.fieru (al) lung.
Pentru piesa cunoscută îndeobşte sub denumirea de plaz „piesă de sprijin a
plugului cu brăzdar, aşezată în partea superioară a trupeţei şi care serveşte la stabilitatea
plugului în timpul aratului" (DLR, s.v.) poartă, ca şi plaz, denumiri slave (nadă, trupiţă„
saină„ variantă a lui sanie); doar în pct. 36 (Ghilad) s-a indicat, alături de nadă, şi
custură, cuvânt pe care unii lingvişti îl socotesc slav, dar Laurian şi Massimu, H. Tiktin,
precum şi Sextil Puşcariu consideră cuvântul ca derivat al lui cotitus,-um, care a dat în
româneşte cuţit (apud DA, s.v. custură); v. ALR S.N., h. 22.
Pentru piesa cu ajutorul căreia se ridică plazul, în Banat se foloseşte cuvântul
călcâi (călcân1 provenit din lat. calcaneum.
Puntea dintre coamele plugului (cf. ALR S.N., h. 23) este astfel numită în
Banat: cruciţă, diminutiv de la cruce (lat. crux,-icis), în pct. 53 (Pecica), fierul care
ţine coarnele (pct. 76 - Chizătău); legătură şi scânduriţă (pct. 36 - Ghilad), ambele
cuvinte de origine latină; mâna coarnelor (pct. 29 - Secăşeni), ambele cuvinte de
origine latină; chingă (pct. 2 - Pecinişca şi 836, peste munte, la Peştişani), cuvânt
provenit din lat. c/inga, rezultat prin metateză din ciung(u)la (DA, s.v. chingă).
Bârsă se numeşte „bucata de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul,
cormana şi plazul plugului" (v. ALR S.N., h 21) se numeşte în pct. 47 (Vălcani) şi 27
(Glimboca) bârţa plugului; e adevărat că etimologia acestui cuvânt nu se cunoaşte
sigur, dar e demn de menţionat existenţa lui în alb. Verz (cf. DEX).
Pentru otic „lopăţica cu care se curăţă de pământ brăzdarul plugului şi cormana
plugului" (DA) se spune în pct. 27 (Glimboca) răzuş, cuvânt derivat din vb. a rade (<
lat. radere).
Pentru inele (la cârceia de fier) ALR S.N. (h. 25) a înregistrat în pct. 36 (Ghilad)
cuvântul compus ochiul al mare, ai cărui membri sunt de origine latină.
Înainte de a continua analiza altor cuvinte din terminologia agricolă, se cuvine să
facem o precizare, redând părerea lingviştilor cu privire la terminologia slavă din acest
domeniu. ,.Dintre toate popoarele conlocuitoare - slavii au exercitat asupra noastră
cea mai masivă şi mai îndelungată influenţă. Vocabularul nostru e atât de împănat de
împrumuturi slave, încât din pricina lor, limba română se deosebeşte mult de celelalte
limbi neolatine"''. Dar acesta continuă arătând ce consecinţe a avut această influenţă:
,,nu înseamnă că românii au învăţat de la slavi să lucreze cu instrumentele denumite de
aceşti termeni, căci dacă strămoşii noştri ar fi încetat în vreo epocă să are, să cearnă
289
Caransebeş - 2003
etc., nu s-ar fi păstrat nici verbele respective" 12 • Tot astfel dacă alături de furca latină,
avem grebla slavă, desigur că nu de la slavi am învăţat să strângem fănul cu cele două
unelte străvechi făcute din lemn" 13 •
Am menţionat că acţiunea premergătoare cultivării propriu-zise a pământului,
defrişarea a ţinut un loc de seamă.
Cuvântul sapă este cuvânt latin ( cf. sappa). Este impresionant numărul de
derivaţi pe care limba română i-a creat din acest cuvânt străvechi moştenit din latină:
săpă/ie, săpăligă, săpălugă, săpelă, săpiţă, săpoaică, săpucă, săpu/iţă,
săpuşoară, săpuţă (cf. DLR, s.v. săpăligă). Sapa, ca unealtă agricolă, are diverse
întrebuinţări şi forme, precum şi destinaţii care a făcut ca unealta să se diversifice. De
atfel, această diversificare se observă şi în limba latină ...
Săpăliga este un derivat din sapă, cu suf. -igă şi are următoarele semnificaţii:
1. „Sapă mică; asemănătoare cu o sapă, cu lamă mai mică, oblongă, având adesea la
partea opusă lamei unul sau mai mulţi colţi, folosit în lucrări de grădinărie şi legumicultură"
(DLR, s.v. Termenul este evidenţiat deALR S.N. pe h. 28, care ne prezintă următoarea
situaţie în pct. 47 (Vălcani) - săpelică, săpeligi; în pct. 36 (Ghilad) s-a răspuns cu:
„săpe d-ale mici dă săpăm"; în 29 (Secăşeni) - „sapă de săpat la ceapă"; în pct.76
(Chizătău) - săpon, cu pi. săpoane, cu precizarea suplimentară: „de săpat la ceapă";
în pct. 27 (Glimboca) - săpelă, cu pi. săpele; iar în pct. 2 (Pecinişca) s-a folosit alt
derivat - săpuţă. La Câinie, lângă Reşiţa, în ancheta întreprinsă de Vasile C. Ioniţă
s-a înregistrat sapă, cu precizarea că sapăligă se spune la „aia mare de scoţi buciumi",
deci folosindu-se la defrişat. 14
Dacă pentru noţiunea de grapă şi boroană se folosesc în Banat ambii termeni,
nefăcându-se adesea distincţie între grapa modernă şi boroana (de mărăcini). De
exemplu, în pct. 27 (Glimboca) s-a precizat: „pentru a grăpa, legăm spini de boroană"
(cf. ALR S.N., h. 38); tot grapă de spini s-a spus şi în pct. 36 (Ghilad), astfel, unui
termen vechi slav (grapă) adăugându-se lat. spin (cf. spinus); la Chizătău s-a făcut
precizarea că există „grapă de lemn şi grapă de spini". Pentru „colţii (de boroană)" în
Banat, în afară de. colţi, termen de origine slavă, se folosesc termenii dinte şi cui
(cun), ambii de origine latină: cune, pi. (Pct. 2 - Pecinişca); dinţi de grapă (pct. 29 -
Secăşeni); cuie, dar şi în varianta arhaică cune, care păstrează mai bine etimonul latin
(cuneus), în pct. 27 - Glimboca; dinţi (în varianta ghinţi, în pct. 76 - Chizătău).
Coasă este un cuvânt de origine slavă (cf. kosa). Demn de reţinut că obiectul
asupra căruia se acţionează şi rezultatul obţinut sunt de origine latină: cf. iarbă (< lat.
herba), respectiv fân (< lat. fenum). În acelaşi timp, părţile componente prezintă
următoarea situaţie: gura coasei (ALR S.N., h. 49) e numită astfel la Secăşeni,
Pecinişca, Glimboca, deci cu termenul lat. gură (cf. gula); la Ghilad şi Chizătău se
foloseşte derivatul tăiş de la a tăia (cf. lat. ta/iare). Pentru măseaua coasei (ALR
290 Tibiscum - XI
S.N., h.50), la Vălcani: măsauă (cf. lat. maxi/la); la Ghilad: măsaua dă la coasă; şi
tot măsa, la Glimboca; la Chizătău; amnar (cf. lat. manualis). Pentru întrebarea pusă
de anchetatorii ALR S.N. (h. 52), cu privire la „cârlig (la coasă)'', la Pecinişca s-a
răspuns cu un termen scăluş, derivat din căluş, acesta având ca temă cuvântul cal.
Acesta este definit astfel: „Băţ ca o jumătate de arc, legat la capătul codorâştii la
coasă, când se coseşte cereale". În ancheta întreprinsă la Câinie-Reşiţa s-au înregistrat
termenii picioruş şi picioruşu al mic, ambii derivaţi pe terenul limbii române din picior,
cuvânt de origine latină (cf. petiolus).
Pentru „butucul nicovalei (de bătut coasa)'', la Secăşeni s-a înregistrat lemnul
lu coasă (cf. lemn, de origine latină - lignus); lemnul nicovelei - la Glimboca;
buciume, la Vălcani şi Chizătău (cf. lat. bucina).
Se ştie că furcă este un cuvânt de origine latină (cf. furca „furcă cu două
coame"; furcilla „furcă mică" (DLtR, 509). Cuvântul s-a păstrat, deci, întocmai în
limba română. Astfel se spune în tot Banatul. Din furcă s-a creat cu ajutorul suf. -an,
tot de origine latină; cf. -oneus, termenul furcon, folosit la Pecinişca, Secăşeni; la
Ghilad îi spune furcă cu două coarne cu dârjala (= coada) lungă; la Vălcani se
foloseşte termenul desufixat - furcă.
Maşinii făcute din scânduri, cu site şi aripi, care se învârte cu mâna ca să se
vânture grâul, i se spune cu un cuvânt românesc, derivat din a vântura, acesta, la
rândul său, un derivat al lui vânt, cuvânt latin (cf. ventus), respectiv vânturătoare
(ALR S.N., h. 82); vânturătoare se spune la Pecinişca, dar moară de vânturat, la
Secăşeni şi Glimboca (cf. moară - mola).
Plugul mic, cu cormane, întrebuinţat la prăşitul porumbului, se numeşte rariţă.
Această denumire, chiar dacă a fost influenţată de cuvântul rar (lat. rarus,-a-,-um)
este de origine bulgară (cf. DLR, s.v.); de altfel, nici nu se foloseşte în Banat (v. ALR
S.N., h. 99).
Alături de cuvintele a ara, a semăna, a se coace (despre cereale), toate de
origine latină, se găseşte şi a secera „a tăia grâul, orzul etc." provenit din lat. sicilare.
Seceratul se face cu secera, de asemenea, cuvânt latin (cf. sicilis). Din seceră şi a
secera s-au format derivaţii secerat, seceriş, seceraş sinonim cu secerător, secerişte
„mirişte", diminutivul seceruică (cf. DLR, s.v.).
Viticultura este o îndeletnicire veche a românilor, dovadă terminologia din domeniul
viticulturii. Cuvântul vie „plantaţie de viţă-de-vie" provine din lat. vinea, păstrat în
Banat în forma vine, mai aproape de etimon. Pentru ceea ce se numeşte cosor (de
tăiat via), în Banat se foloseşte cuvântul cuţit (de tăiat via). Numele recipientelor
pentru must şi vin sunt, în parte, de parte, de origine latină: vas, termen răspândit pe
întreg teritoriul Banatului ( cf. lat. vasum ), termen folosit pentru diferenţiere, în diverse
sintagme: vas d-al mare, vas d-al mic, vas dă răchie, vas pântru vin etc.
291
Caransebeş - 2003
Ca şi în alte domenii, se observă că în timp ce au pătruns termeni străini (de

regulă slavi) şi în cultivarea cânepei, se foloseşte peste tot termenul de origine slavă
meliţă, dar se spune principalului obiect, cel care grupează în jurul său pe ceilal~,
cânepă cf. lat. canapa, variantă a lui cannabis (DA).
NOTE
1 Etymologicum Magnum Roma11iae. Dicţionarul limbii istorice şi popora11e a românilor. Bucureşti,
voi. III, p. 515 ş.u.
2
Ibidem.
3 Atlasul lingvistic român, voi. I, 1956.
4
R. Vuia, Studii de etnografie şi folclor, I, Bucureşti, 1975, p. 76 ş.u.; I. Vlăduţiu, Etnografia
românească, Bucureşti, 1973, p. 193-249; V. Sutură, Străvechi mărturii de civilizaţie românească,
Bucureşti, 1978, p. 130-185; S. Mehedinţi, Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi
uneltele sale, Bucureşti, 1920, p. 43 şi Coordonate etnografice. Civilizaţia şi cultura, Bucureşti, 1930, p.
21.
5
Al. Rosetti, Istoria limbii române de la origini până în secolul al XVII-iea, Bucureşti, 1968, p.
528 ş.u.; G. lvănescu, Istoria limbii române.Iaşi, 1980, passim; Istoria limbii române, voi. I, Bucureşti
1965; voi. II, I 969, lexicul; S. Puşcariu, Limba română I. Privire generală, Bucureşti, 1976, capitolele
Pământul şi Vecinii.
6
N. Stoicescu, Continuitatea românilor, Bucureşti, 1980, p. 206.
7
V. Ioniţă, Dicţionarul subdialectului bănăţean, voi. I, Timişoara, 1985, p. 140.
8
V. Ioniţă, Nume de locuri în Banat, Timişoara, 1982, passim.
9
I. Vlăduţiu, op. cit„ p. 156.
1
°C. Tătulea, Contribuţii la cunoaşterea tipologiei, evoluţiei şi răspândirii brăzdarelor romane în
Dacia, în Oltenia, 4, I 982, p. 47 ş.u., cu bibliografia de referinţă.
11 S. Puşcariu, op. cit., p. 273.
12
Ibidem.
13
Ibidem.
14
V. Ioniţă, Monografia localităţii Câinie, Reşiţa, 1997, Glosar.
Sigle:
ALR S.N. - Atlasul lingvistic român.
DA- Dicţionarul limbii române, tomul I-II, 1913, 1948.
DLR - Dicţionarul limbii române, Seria nouă, 1965.
DLtR - Dicţionar latin-român, Bucureşti, 1983.
DEX - Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, 1975.
292 Tibiscwn -XI
LA TERMINOLOGIE ROUMAINE D'ORIGINE LATINE DES OUTILLES

AGRICOLES DU BANAT ROMAN
Le Banat, espace geografique intense romanise, dans son developpement ulte-

rieur, a connu des particularitees historiques, etnografiques et lingvistiques qui attire-
rons l'attention des chercheurs par deux traces distinctes: l'individualite dialectale et
l'individualite territoriale, sessise et analyse par B.P. Hasdeu.
Ces deux coordonnees, nous Ies aurons vues dans l'analyse de la terminologie
agricole avec des references autour des outilles agricoles, comprennent par agricul-
ture aussi le jardinage, la cultivation des arbres fruitiers, la viniculture, poursuivant la
recherche dialectale entreprise par ALR S.N„ voi. I.
CARTOGRAFIA MODERNĂ ŞI
TIBISCUM-UL ANTIC
Adrian Ardeţ
Izvoarele istorice care au ajuns până în zilele noastre sunt destul de sărace în ce
priveşte menţionarea numelui antic de Tibiscum, chiar dacă din punct de vedere geografic
şi economic de-a lungul timpului această aşezare s-a dovedit a fi deosebit de importantă,
fiind cunoscută geografilor, itinerariilor şi istoricilor antichităţii.
În ordinea lor aceste documente pornesc cu scrierile lui Ptolemeu „Introducerea
în geografie" (III, 8, 4) care îl numeşte âne6eiy şi se află amplasat pe râul Ceâe6eio,
râu de graniţă al Daciei 1 •
Cel de-al doilea document de-o importanţă covârşitoare atât pentru noi cât şi
pentru cunoaşterea întregului Imperiu Roman în secolul al Iii-lea, îl reprezintă Tabula
Peutingeriana, o copie din secolele XI-XII a unei hărţi a drumurilor romane. Numele
derivă de la posesorul documentului de la începutul secolului al XVI-lea şi anume
Conrad Peutinger din Augsburg. Harta este desenată pe un sul din pergament cu lăţimea
de 0,34 m şi lungimea de 6,80 m, compus din 12 segmente, lipsind însă acela iniţial cu
numele autorului (fig. 1). În cadrul segmentului VII care prezintă drumurile romane
din Dacia apare denumirea de Tivisco (pe hartă este schiţată şi o clădire) la capătul
drumului ce pornea de la Apus jl(umen) şi urma traseul Arcidava -Centum Purei -
Berzobis -Aizis- Capul Bubali, drum cunoscut şi din lucrarea gramaticului Priscianus
(Gramatici latini, VI, 13), care la rândul său o copiase din istoria războaielor cu dacii,
scrisă de Traian. Se spune că în primul război cu Decebal, împăratul a trecut prin
Berzobis, apoi a plecat spre Aizis „ .. .inde Berzobim, de inde Aizi processimus " 2 •
Al doilea drum roman porneşte de la Diema urmând traseul Ad Mediam -
Praetorium -Ad Pannonios - Gaganae - Masclianae şi ajunge la Tivisco, urmând în
continuare ruta Agnaviae -Pons Augusti şi Sarmizegetusa.
Aşa cum putem constata, aşezarea romană de la Tibiscum apare pe Tabula
Peutingeriană de două ori menţionată fiind singurul caz de acest fel din Dacia, fapt ce
a constituit subiecte de polemică ce nu au avut nimic comun cu cercetarea arheologică.
Astăzi, datorită cercetărilor arheologice sistematice efectuate de-o parte şi de alta a
râului Timiş controversele nu-şi mai au locul.
Un ultim izvor literar antic îl constituie Geograful din Ravenna , autor creştin
necunoscut care a trăit la Ravenna în secolul al VII-iea d.Chr. A redactat „Descrierea
294 Tibiscum - XI
lumii" (e"i6ii'iifiaoeâ) în cinci cărţi. Izvorul principal al lucrării pare să fi fost originalul
hărţii Tabula Peutingeriana. Elementele vechi din lucrare derivă dintr-un prototip
geografic care a stat la baza lucrării „ltinerarium Antonini". Cert este faptul că acest
autor menţionează aşezarea antică sub denumirea de Tibis, Tiviscum (Geograful din
Ravenna, IV, 14).
Inscripţiile descoperite redau forma probabil corectă a rostirii de Tibiscum, aşa
cum o întâlnim sub forma prescurtărilor TIB 3 , TI ... 4 , T. 5 •
Topografia este o ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor unei
porţiuni a scoarţei pământului, cu determinarea poziţiei elementelor scoarţei terestre pe
suprafeţe mici (considerate plane), precum şi cu tehnica reprezentării grafice sau
numerice a suprafeţelor măsurate în scopul întocmirii de hărţi şi planuri.
Pe cea mai veche hartă cunoscută nouă, Tabula Peutingeriana, Tibiscumul apare
menţionat pe segmentul VII, pe ruta Apus Flumen - Tibiscum la X mile de Caput
Bubali, iar pe cea de-a doua rută Dierna - Sarmizegetusa, la XIV mile nord de
Masclianae şi XIV mile sud de Agnaviae. Luând în considerare faptul că în epoca
romană clasică, un picior (pas) este egal cu 0,2957 miar un pas dublu (passus) are
1,479 m, o mie de paşi (o milă) este egală cu 1478,50 m, atunci aşezările romane de la
Tibiscum se află astăzi la cca. 15 Km est de Caput Bubali (aşezare care nu a fost încă
descoperită), probabil între comunele Delineşti şi Valeadeni 6 sau Brebu 7 , la 20 km
nord de Masclianae, aşezare care nu a fost descoperită, dar cu mare probabilitate
cercetările arheologice efectuate în apropierea comunei Bucoşniţa 8 indică existenţa
unei aşezări romane şi 20 km vest de Agnaviae, probabil comuna Zăvoi 9 •
Datorită inexistenţei în evul mediu a unor ridicări topografice exacte nu ne-am
raportat la acestea, cu excepţia celei existente în Biblioteca Universităţii din Bologna şi
datată la 28 octombrie 1700. Această hartă a fost folosită de către Marsigli în timpul
campaniilor militare din Banat (fig. 2). Este o hartă militară şi nu sunt localizate decât
aşezările modeme şi mişcarea trupelor cu locul lor de campare. Se poate observa totuşi
drumul trupelor care în mare măsură respectă drumul antic şi locul de vărsare al râului
Bistra în Timiş unde este semnalată descoperirea primei inscripţii cunoscute de la
Tibiscum.
Pentru a avea o imagine cât mai completă asupra evoluţiei râului Timiş şi Bistra
în dreptul aşezărilor romane de la Tibiscum am recurs la studiul cartografic bazat pe
hărţile existente pentru consultare din ţară şi străinătate.
Am recurs la acest mijloc datorită informaţiilor controversate strecurate în
rândurile numeroaselor articole despre Tibiscum scrise de-a lungul timpului care
consemnează posibile mişcări ale acestor râuri, însă rară nici o documentaţie. Ba mai
mult vestigiile arheologice descoperite la Jupa sau Iaz sunt localizate în puncte care nu
figurează pe nici o hartă. Aşa s-a întâmplat la Jupa unde ruinele castrului militar sunt
menţionate în punctul: „Peste ziduri" sau „Cetate", termeni preluaţi cu siguranţă de la

localnici.
O situaţie similară este întâlnită şi la Iaz, unde vestigiile antice sunt plasate în
puncte ca: „balastieră", „dâmb", termeni preluaţi din folclorul popular contemporan.
În primul rând vom menţiona harta existentă la Arhivele de Război din Viena 10 ,
o fotocopie ne-a fost pusă la dispoziţie de colegul Octavian Popescu (fig. 3).
În secţiunea prezentată de noi este surprins perimetrul comunelor Iaz şi Ciuta ce
au făcut parte din teritoriul Regimentului de Graniţă Nr. 13 ce şi-a avut sediul la
Caransebeş. Harta este datată în anul 1784 şi realizată la scara 1:28800. Pentru a o
face compatibilă cu măsurătorile de astăzi am redus harta la 1:2880 (pl. I), scară folosită
frecvent la Cartea Funciară din Caransebeş şi am marcat locul unde s-au făcu descoperiri
arheologice recente. Dintr-o primă privire a acestei hărţi constatăm faptul că râul Timiş,
la anul 1784, curgea peste colţul de sud-est al castrului militar. Astăzi acest colţ nu mai
există fiind „măturat" de apele râului. La nord râul Timiş curge cu aproximaţie ca şi
astăzi, lovind din stânga aşezarea civilă.
Pe harta aceasta mai sunt reprezentate şi cursurile mai vechi ale Timişului prin
existenţa unor meandre schiţate de noi prin puncte. Această albie a fost descoperită în
anul 1990 11 când a fost trasată secţiunea Sl/1990 cu o lungime de 24 x 1,5 m situată la
aproximativ 100 m nord de Clădirea III - Tibiscurn - laz (fig. 4 ).
A fost surprinsă albia râului Timiş materializată printr-un strat compact de
bolovani de râu care în secţiunea noastră coboară până la adâncimea de 1,40 m. Am
considerat că extinderea acestei secţiuni nu este oportună datorită efectuării acestei
săpături în albia râului Timiş. Întreaga suprafaţă a secţiunii este acoperită cu un strat
compact de 25-75 cm de nisip aluvionar. La marginea secţiunii (caroul 1) de unde
începe panta ce coboară spre mijlocul albiei am descoperit la 0,25 cm adâncime, pe
patul de bolovani şi pietriş, prezenţa unor lespezi de calcar peste care a fost prins cu
mortar un bolovan fasonat.
Cu siguranţă că suntem în faţa unei amenajări din timpul romanilor, piesele
ceramice şi cărămizile descoperite confirmând ipotezele noastre.
Luând în calcul faptul că pe harta din anul 1784 sunt menţionate albiile mai
vechi ale râului Timiş şi făcând o comparaţie cu descoperirile arheologice recente,
credem că autorii din anul 1784 au schiţat corect albiile mai vechi.
A doua hartă pe care o folosim în documentaţia noastră provine de la Cartea
Funciară din Caransebeş şi este o hartă uzuală astăzi, cu toate că datează din anul
1858. Sistemul de măsurare al acesteia este diferit de cel folosit la Iaz, satul Jupa nu
făcea parte din Regimentul de Graniţă Nr. 13 şi deci prin urmare schiţa este diferită. Şi
în acest caz am recurs la ajutorul unui inginer topograf care a adus originalul la scara
de 1:2880 (pl. II), marcând obiectivele arheologice importante de pe ambele maluri ale
296 Tibiscum -XI
râului Timiş.
Pe această hartă apar şi toponimele ce sunt scrise aşa că, atât castrul militar cât
şi aşezarea romană de la nordul acesteia sunt amplasate în punctul „La drum".
Observaţiile noastre s-au îndreptat în primul rând asupra cursului râului Timiş care pe
latura de sud a castrului curge probabil între 1784 şi 1858 şi distruge toată latura de
sud a castrului.
Deosebit de interesantă este evoluţia râului în dreptul aşezării civile, acesta
deplasându-se foarte mult spre stânga aproape peste albia schiţată pe harta de la 1784
prin puncte şi considerată o albie mult mai veche. În dreptul aşezării civile râul se
retrage puţin spre stânga datorită lucrărilor de canalizare efectuate la Moara satului
Jupa, lucrări care şi astăzi pot fi văzute pe teren.
Foarte asemănătoare cu această hartă este şi cea publicată de Ortvay Tivadar în
anul 1876 (fig. 5) în care nu sunt diferenţe de curs ale râului Timiş 12 , acesta localizând
numai vestigiile antice pe ambele maluri ale râului şi drumurile romane care se puteau
observa.
În anul 1912 sunt întocmite ultimele hărţi topografice, folosite astăzi la Cartea
Funciară din Caransebeş. Am folosit harta satului Iaz, fila 4-5 la scara de 1:2880 (pl.
III) schiţând şi aici obiectivele arheologice modeme. Pe această hartă sunt menţionate
toate toponimele existente pe teren, astfel citim toponime ca: „Traianu", „Şuşara" sau
„Sat Bătrân".
Pe această hartă constatăm faptul că râul Timiş se îndepărtează la sud de castru
spre est, în nord constatăm o mişcare inversă îndreptată spre vest, bucla din dreptul
aşezării civile existând şi la începutul secolului al XX-leala fel ca şi Moara.
În apropierea Morii apare un toponim puţin neobişnuit: „La Jupeni", teren aflat
astăzi în perimetrul satului Jupa şi folosit ca sursă de nisip şi pietriş pentru construcţii.
La începutul secolului al XX-iea terenul era în proprietatea locuitorilor din Iaz.
Configuraţia terenurilor agricole cu numerele topografice prezente pe această
hartă urmează forma reliefului, observându-se astfel cursurile mai vechi ale râului
Timiş care se suprapun foarte exact peste harta din anul 1784.
O ultimă hartă pe care o aducem în discuţie este cea din anul 1972 la scara de
1:5000, actualizată în anul 2000 şi redusă de noi la 1:2880 (pl. IV). Au fost marcate
toate vestigiile arheologice scoase la suprafaţă în ultimii ani şi curbele de altitudine
prin linii punctate. Se poate observa, în primul rând, cum, la sud de castru, râul Timiş
s-a îndepărtat foarte mult. Cursul acestuia la nordul aşezării civile este constant, bucla
nu mai există şi râul cunoaşte un parcurs lin şi drept până la vărsarea râului Bistra în
Timiş.
Din succinta prezentare a acestor hărţi ce acoperă o perioadă de 219 ani putem
trage câteva concluzii care ne vor ajuta atât la viitoarele cercetări arheologice cât şi
pentru a putea interpreta situaţia existentă astăzi la Tibiscum.

Pentru a înţelege mai bine ce s-a întâmplat la Tibiscum în ultimii 1750 de ani am
încercat să delimităm vechea albie a râului Timiş şi actualul curs al acestui râu în
funcţie de documentele pe care le-am avut la dispoziţie şi configuraţia terenului (Pl.
IV).
l. Existenţa vechi albii a râului Timiş aflată la o distanţă de 400m est de Porta
Praetoria şi surprinsă de noi în anul 1990, cu ocazia cercetărilor arheologice, albie
folosită în antichitate.
2. Inexistenţa vestigiilor antice asemănătoare cu cele descoperite în aşezarea
civilă pe o suprafaţă mai mare decât se poate observa astăzi, fapt datorat distrugerii
provocate de schimbarea cursului râului spre stânga, pe o distanţă de aproximativ 500
m est şi tot atâta în spre nord.
3. Eliminarea laturii de sud a castrului prin numeroasele revărsări ale râului, la
1784 şi 1858, acesta trecând exact peste latura de sud.
Ţinând cont de aceste observaţii se pun firesc o serie de întrebări legate de evoluţia
râului Timiş din antichitate şi până acum, dar şi de dezvoltarea aşezărilor romane de la
Tibiscum. Cum este firesc, vom încerca să privim lucrurile din prisma cercetătorului
obişnuit cu rigoarea ştiinţifică.
În primul rând considerăm că fondarea aşezării de la Tibiscum respectă întru
totul condiţiile necesare unei aşezări romane, aceasta amplasându-se în imediata
apropierea a două râuri.
În antichitate, aşa cum se poate vedea şi din harta prezentată (pl. IV) râul Bistra
se vărsa în Timiş în dreptul oraşului roman şi menţionăm faptul că Bistra este cel mai
important afluent al râului Timiş. Datorită debitului foarte mare, mai ales primăvara,
acesta a împins spre est albia Timişului, care a distrus în bună măsură vestigiile
componente ale oraşului roman Tibiscum. Aşa se explică de ce astăzi nu mai avem
decât o stradă orientată nord-sud (un posibil kardo) lată de 7 m şi pavată cu lespezi de
calcar având edificii dispuse de-o parte şi de alta.
Prin linii punctate am marcat teritoriul oraşului roman (pl. IV), care se extinde şi
pe partea dreaptă a râului Timiş. Teritoriul este mult mai mare, la 500 m est descoperindu-
se o serie de morminte ce cu siguranţă fac parte din necropola oraşului.
Din cele prezentate până acum, suntem siguri că oraşul antic s-a dezvoltat la
nord de castrul militar de la Tibiscum-Jupa şi datorită evoluţiei acestuia, s-a extins şi
pe partea dreaptă a râului Timiş.
NOTE
1 D. Tudor, Oraşe, târguri şi sate în Dacia Romană, Bucureşti 1968, p. 38.
2
Ibidem, p. 47.
3
I.D.R. III/I, 132, 136, 156.
298 Tibiscum - XI
•Ibidem, 135, 153.

s Ibidem, 139.
~D. Tudor, op.cit., p. 50.
Ibidem. O. Bozu, Construcţia romană di11 punctul Gura
7
Văii, comuna Brebu (Jud. Caraş
Severin), în Banatica 6, Reşiţa 1981, p. 125-136.
8 A. Ardeţ, O construcţie romană descoperită la Petroş11iţa (Jud. Caraş-Severin), în Banatica
11, Reşiţa 2000, p. 217-222.
9
O. Bozu, Cohors I Sagittariorum la Zăvoi (Judeţul Caraş-Severin), în Banatica 4, Reşiţa
1977, p. 131-133.
10
Al. Krischan, Banater Karten in Krigsarchiv Wien (1686-1900), în Siidostdeutsches Archiv
VI, Milnchen 1961, p. 115-166.
11
A. Ardeţ, Lucia Cannen Ardeţ, Cercetări arheologice de la Tibiscum în perioada 1990-1992,
în Situri arheologice cercetate în perioada 1983-1992, Brăila 1996, p. 64, punct 146.
12
T. Ortvay, Tibiscum helyfekvese, în ArchErt X, Budapest 1876, p. 32-33.
BIBLIOGRAFIE
Geograful din Ravenna Descrierea lumii, IV, 14.

Ptolemeu Introducerea în geografie (III, 8, 4)
Priscianus Gramatici latini, VI, 13
Tabula Peutingeriana Segmentum VII
Ardeţ 2000 A. Ardeţ, O construcţie romană descoperită la Petroşniţa (Jud. Caraş

Severin), în Banatica 11, Reşiţa 2000, p. 217-222.
ArdeţiArdeţ 1996 A. Ardeţ, Lucia Cannen Ardeţ, Cercetări arheologice de la Tibiscum în
perioada 1990-1992, în Situri arheologice cercetate în perioada 1983-
1992, Brăila 1996, p. 64, punct 146.
Bozu 1977 O. Bozu, Cohors I Sagittariorum la Zăvoi (Judeţul Caraş-Severin), în
Banatica 4, Reşiţa 1977, p. 131-133.
Bozu 1981 O. Bozu, Construcţia romană din punctul Gura Văii, comuna Brebu (Jud.
Caraş-Severin), în Banatica 6, Reşiţa 1981, p. 125-136.
Krischan 1961 Al. Krischan, Banater Karten in Krigsarchiv Wien (1686-1900), în
Siidostdeutsches Archiv VI, MUnchen 1961, p. 115-166.
I.D.R. III/ I 1977 l.D.R. III/I, 132, 136, 156.
Ortvay 1876 T. Ortvay, Tibiscum helyfekvese, în ArchErt X, Budapest I 876, p. 32-33.
Tudor 1968 D. Tudor, Oraşe, târguri şi sate Îll Dacia Romană, Bucureşti 1968, p. 38.
MODERNE KARTOGTAPHIE UND DAS ANTIKE TIBISCUM

Zusammenfassung
Die Identifikation der Ruinen des antiken Tibiscum, beiderseits des Flusses Timiş,
erhob neue und interessante Fragen zu dessen Entwicklung vom vicus zum municipium.
Um ein moglichst vollstăndiges bild vom Verlauf der Fliisse Timiş und Bistra,
den romischen Niederlassungen von Tibiscum gegeni.iber, zu erhalten, wurde auf das
Studium der im lnland und Ausland vorhandenen Karten zuri.ickgegriffen.
Es wurden ausschlieslich auf ausgearbeitete topographische Messungen beruhende
Karten benutzt. In diesem Sinne wurde die 1784 datierte in den Kriegsarchiv in Wien
befindliche Karte der dărflichen gemeinden Iaz und Ciuta benutzt .
Die zweite benutzte Karte, datiert 1858, stammt aus dem bestand des Grunbuches
Caransebeş, ist auch heute noch im Gebrauch und wird fi.ir topographische Begrenzung
des Dorfes Jupa verwendet.
Im Jahre 1912 wurden die letzten topographischen karten erstellt, welche heute
noch vom Grundbuchamt Caransebeş benutzt werden, in denen, neben den
topographischen aufteilungen, auch die zu Beginn des XX Jh. bestehenden Ortsnamen
erscheinen.
Das komparative Studium dieser Karten, welches eine 219 Jahre umfassende
Zeitspanne deckt, bietet einen ganz neuen Standpunkt dar. Der Fluss Timiş hat-durch
schwankende Flussmenge als auch durch das wechselnde Flussbett-den Grossteil der
Ruinen des rămischen municipium Zerstărt, und heute ist nur noch ein kleiner Teii der
Ruinen im Norden des militărischen castrum erhalten.
300 Tibiscum- XI
"'
;·
Fig. l. Tabula Peutingeriana. Segmentum VII
Fig. 2. Planul taberelor militare austriece din anul 1700 (după Marsigli)
Fig. 3. Harta Regimentului nr. 13 din Caransebeş, sat Iaz

(după harta din 1784 de la Arhivele de război din Viena).
302 Tibiscum - XI
Fig. 4. Tibiscum-Iaz. Vechea albie a râului Timiş, surprinsă în secţiunea S2/1990.
Fig. 5. Harta obiectivelor arheologice de la Tibiscum (după T. Ortvay 1876).
w
PI. I. Cursul râului Timiş în dreptul aşezării romane de la Tibiscum în anul 1784, după planul topografic al comunei o
~
laz din anul 1784. Scara 1:2880
·(
.~
1.111J.wf-
::i
cr"
~-
I
~
(1
Pl. II. Cursul râului Timiş în dreptul aşezării romane de la Tibiscum în anul 1858, după planul topografic al satului
Jupa din anul 1858. Scaral:2880 ~
g.
i:n
}\
I •
.Ql
N
o
I
/ J o
VJ
(.,(d
\
/ /
. . . . ................,. .......,-._µ.11
"1.----
'
. _, '""·ti.~~,,.,.
....
' .,
~\ .
~
\ f
\: \
i
TOOSWl1m ~z /!
I
• •
.
l
i:-'"' ; ••.t'~u~'"'S·•
; ~ ..•„„(-··
l .„.... „.~
:
........ _... . . ,. . .....„ .
\!so. ""~ ... --- "o·•· „
VJ
o
Ul
PI. III. Cursul râului Timiş în dreptul aşezării romane de la Tibiscum în anul 1912, după planul topografic al w
o
comunei Iaz din anul 1912. Scara 1:2880 °'
.--------„ "--~
„, •I
19
',
. I " '"-„, ~~ ~~
.....
I I
~tt~'d:A.'r'JU.~ ~
i~·
·:-·°"N
....
~~'taf_. H
...........::._
1.~
t.„:.Jr
/)-n;.,,.,; • (j. .
.,
~„„„
„; Traliin_,
·i..
.,
~....
.·~
IDISGUtl"" JUWA
...._
.,
......
~
....
\ .
~ V·
',.TIBJS~i:l • fAz~
r/'4~
/'
l .I
!~
,• .
.i
f.
.
4· •
~
J ..... ...........
.
/ /
't 1.
- ...... .... „.h
/"I I. \„-·-- ........-········-··" --

::i
/ I.a~
;·
O"
I
/
~
Pl. IV. Cursul râului Timiş în dreptul aşezării romane de la Tibiscum în anul 2002, după planul topografic al satelor n
Jupa şi Iaz din anul 2002. Scara 1:2880. ~
tlJ
(1)
O"'
(1)
""'I
N
o
o
l..>J
\
l
l.! \~~,„~
\ ,..••j1r;;:-;,.""' \
.•.. -9"' ....
..-s'.,_,_>.;.f:
' '·
'~ .
,.. .....
l
·'
/-
.1l
~
<
! ;I
1
I /
'l
\
„( l..>J
o-...)
SĂPĂTURI ARHEOLOGICE DE SALVARE ÎN RAZA

SATULUI NICOLINT
'
Adriana Radu, Dumitru Ţeicu
Localitatea se află în depresiunea Oraviţei, străjuită de dealuri prelungi, brăzdată

de o vastă reţea de râuri, ce crează condiţii favorabile constituirii aşezărilor omeneşti
încă din preistorie. Cercetările arheologice în zonă s-au intensificat din a doua jumătate
a secolului trecut, prin săpături de amploare şi sondaje, efectuate la Ilidia, Ciclova
Română, Vărădia, Greoni 1 •
Cercetările de suprafaţă şi descoperirile întâmplătoare au înmulţit mărturiile
arheologice referitoare la trecutul istoric al localităţii Nicolinţ. Astfel, la sîarşitul secolului
trecut s-a găsit o monedă de aur de la Probus, iar pe partea stângă a drumului ce duce
de la Nicolinţ la Berlişte, în vârful pantei dealului, s-a găsit ceramică preistorică şi din
secolele III-IV. În punctul numit Sălişte, situat la nord-est de sat, au fost semnalate
urme de locuire din perioada medievală timpurie, iar în locul numit Câmpul de Jos prin
lucrările agricole au fost scoase la suprafaţă morminte 2 •
Ultimele cercetări s-au derulat sub forma unor periegheze de-a lungul râului
Vicinic şi prin sondaje în punctele Daia Parte, Crăgu.ieţ şi Râpa Galbenă 3 (PI. 1).
1. Nicolinţ - Daia Parte şi Crăguieţ
a. Descrierea săpăturilor
În apropierea satului Nicolinţ, în stânga şoselei Oraviţa-Moldova Nouă, pe malul
stâng al râului Vicinic, înaintea podului ce-l traversează, pe terasa înaltă, în zona ce
poartă toponimul Daia Parte, cercetările s-au materializat prin patru secţiuni Sl-2/
2001 şi Sl-2/2002. Dincolo de drum, în locul numit Crăgu.ieţ a fost trasată o secţiune
SJ/2002.
Primele două secţiuni Sl-2/2001 cu dimensiunile de 10x2 mau fost executate
pe panta terasei înalte, prima fiind amplasată la 25 m sud de baza terasei iar, cea de-a
doua către mijlocul ei şi la 85 m de DN 57. Stratigrafic, situaţia este aproape identică.
După stratul vegetal, cu o grosime de 15-20 cm, urmează un strat de humus negru (de
cca 0,40 m), ce suprapune un strat din lut galben-roşcat (ce începe la adâncimea de
0,60 m), steril din punct de vedere arheologic.
În extremitatea vestică a secţiunii Sl/2001 a fost identificat un complex de locuire
hallstattian de formă oval-alungită. În cealaltă secţiune, absenţa complexelor arheologice
310 Tibiscum - XI
închise a fost suplinită de bucăţi masive de chirpic ce indică prezenţa unor locuinţe în
apropiere.
Celelalte două secţiuni Sl-2/2002 cu dimensiunile de 10x2 mau fost trasate la
cca 30 m de şosea, fiind plasate în zona cea mai înaltă a terasei râului. În Sl/2002
pământul vegetal, cu o grosime de O, 15-0, 18 m, de culoare neagră, cu puţine fragmente
ceramice este marcat cu rare urme de sfărâmături de chirpic şi pigment alb. Următorul
strat tot negru, conţine mai multe bucăţi de chirpic şi fragmente ceramice. El este mai
gros în carourile 1-3 (0,37-0,38 m), comparativ cu cele 4-5 (0,30-0,32 m). Urmează un
pământ lutos (O, 18-0,22 m), negru-gălbui, ce devine tot mai galben către bază, foarte
greu de săpat, steril din punct de vedere arheologic. În jumătatea superioară prezintă
urme de pământ ars la roşu şi câteva fragmente de chirpic.
Secţiunea S2/2002, trasată paralel cu albia râului, perpendiculară pe Sl, se afla
la 4 m distanţă de aceasta. Pământul vegetal (O, 12-0, 18 m), de culoare neagră, conţine
câteva urme de pigment roşu şi alb-gălbui. Urmează un nou strat de culoare neagră,
marcat cu multe bucăţi de chirpic de dimensiuni diferite (predominând cele foarte mici)
şi pigment alb-gălbui sau alb. El coboară până la adâncimea de 0,42-0,48 m şi conţine
un număr mai mare de fragmente ceramice. Din următorul strat (O, 18-0,20 m) provin
câteva fragmentele ceramice de mici dimensiuni şi câteva bucăţi mărunte de chirpic.
Ele au fost descoperite doar în carourile l şi 2 - în celelalte predomină pigmentul alb.
Stratul, negru-gălbui în partea superioară, devine galben-lutos către bază. Sterilul
arheologic, galben-lutos cu urme de pigment alb a fost surprins la adâncimea de 0,82
m. În timpul săpăturilor nu a fost găsită nici o piatră care să marcheze un nivel de
călcare sau un complex de locuire (Pl. 2).
Secţiunea SJ/2002, realizată în aceiaşi zonă, în dreapta şoselei, în punctul
Crăguievăţ a avut dimensiunile de 2xl0 m. După pămâmtul arabil cu o grosime de
0,18-0,28 m, în care a apărut sporadic pigment galben roşcat, urmează un pământ
negru, cu urme de locuire. Acest nivel (0,36-0,38 m) conţine pe lângă pigmentul roşu şi
alb-gălbui, mai multe fragmente ceramice. Ele s-au grupat în a doua jumătate a caroului
5, unde stratul de cultură se albiază puţin, coboară, semnalând prezenţa unui complex
de locuire. Pământul steril din punct de vedere arheologic este cenuşiu-gălbui, lutos.
Nu a apărut nici o piatră care să marcheze nivelul de călcare preistoric.
b. Descrierea materialului
Materialul ceramic descoperit în punctele Crăguieţ şi Daia Parte aparţine primei
epoci a fierului, sec.III-IV d. Hr şi sec. XII-XIII.
Ceramica din prima epocă a fierului, aparţinând categoriilor de uz comun, semifină
şi mai rar fină a fost realizată dintr-o pastă cu mult nisip, pietricele mărunte şi mai mari.
Exteriorul este brun, cărămiziu, cenuşiu închis, negru, aspru la pipăit. Într-o grupă aparte
se încadrează vasele executate dintr-o pastă compactă, cu miezul cenuşiu (conţinând
mărunte fragmente ceramice pisate) şi straturi supeficiale cărămizii. Slipul exterior,

netezit, este aspru la pipăit. Alte fragmente ceramice conţin în compoziţia pastei nisip,
numeroase pietricele mari şi cioburi pisate. Ele prezintă în exterior câte un strat superficial
ce poate îmbrăca nuanţe de brun, cenuşiu-închis-cafeniu sau cărămiziu. Realizată adesea
în aceleaşi culori, suprafaţa interioară poate fi şi neagră. Puţin numeroasă, ceramica
de factură prezintă miezul cenuşiu sau cărămiziu şi straturi superficiale cărămizii.
Suprafaţa exterioară, bine netezită, este aspră.
Ceramica fină cenuşie, aparţinând sec III-IV d.Hr., lucrată la roata rapidă, se
evidenţiază prin aspectul său deosebit. Vasele sunt lucrate dintr-o pastă lutoasă, bine
aleasă de impurităţi, arsă compC1ct până la nuanţa cenuşie.
Datorită faptului că cele mai multe fragmente ceramice sunt atipice, se pot
reconstitui puţine tipuri de vase. Au apărut funduri de vase de dimensiuni mai mari
(O cca. 20 cm), cu pereţii groşi (cca.1,2 cm) dar şi vase de dimensiuni mijlocii. Dintre
tipurile ceramice s-a putut reconstitui oala cu gât înalt şi margine răsfrântă, uneori
îngroşată şi răsfrântă, cât şi cea cu gât scurt, cilindric. Au fost găsite şi câteva tipuri de
străchini cu marginea mai mult sau mai puţin aplecată către interior, şi fragmente ce au
aparţinut probabil unor vase de provizii.
Decorul întâlnit pe ceramica cenuşie fină este, fie lustruit şi se prezintă sub
forma unor caneluri sau motive geometrice în reţea, fie incizat, cu motive în linii simple,
în benzi şi în valuri, dispuse pe buză sau pe umerii vasului.
Alte motive ornamentale incizate găsite pe fragmente ceramice ce aparţin unei
perioade istorice mai vechi, constau din: linii parelele puţin adâncite, îmbinate unghiular
pe buza vasului cu gât înalt; linii paralele, adânci, inegal distanţate; şir de linii vălurite
scurte şi adânci. Incizii scurte se află pe o suprafaţă, uşor înălţată, lată de cca 1 cm,
provenită din corpul unui vas. În alte cazuri, ele sunt scurte, realizate direct pe suprafaţa
vasului, fiind mai mult sau mai puţin îngrijit executate. Pe un fragment, o linie uşor
incizată delimitează o zonă de cca 2 cm ornamentată cu impresiuni puţin adânci, realizate
cu trestia. Un buton mic, ascuţit este marcat într-o parte prin două linii scurte incizate
paralel sub formă de paranteză.
Pe buza străchinilor a fost găsit motivul tipic hallstattian, ce constă din caneluri
paralele, plasate oblic. Acelaşi tip de caneluri au fost plasate şi pe corpul unui vas
realizat din pastă fină, de culoare cenuşie.
Foarte interesantă este o toartă cu o deschidere aproape circulară, ornamentată
cu trei nervuri puţin pronunţate, două pe margine şi una pe mijloc. Prezintă un slip roşu
cărămiziu în exterior şi cenuşiu-neagru în spărtură.
A mai fost descoperită o ceramică care prin formă şi factură aparţine perioadei
sec. XII-XIII şi câteva fragmente de buză aparţinând unor cazane de lut, numite în
istoriografie "de tip peceneg".
312 Tibiscwn - XI
2. Nicolinţ - Râpa Galbenă

a. Descrierea săpăturilor
La cca 800 m de Nicolinţ, urmând drumul ce duce la Berlişte, în punctul în care
acesta taie prima terasă a râului, în profilul rămas, s-au văzut resturile unor schelete
umane. Locul numit Râpa Galbenă este situat la cca 80 m sud faţă de apa râului
Vicinic. Secţiunea S4/2002, orientată est-vest cu dimensiunile de 1Ox2 ma fost trasată
în dreapta drumului, într-o zonă situată la capătul platoului, spre râu.
Stratigrafia surprinsă în această săpătură se prezintă astfel: primul strat, cel
vegetal, cu o grosime de O, 14-0, 18 m este de culoare brună cu pietre de mărimi diferite.
Următorul strat (0,15-0,18 m), îşi schimbă culoarea, devine brun-gălbui şi numărul
pietrelor de dimensiuni mici şi mijlocii se înmulţeşte. Primul carou păstrează încă culoarea
stratului precedent şi pietrele sunt mult mai rare. În ambele cazuri, astfel este marcat
nivelul gropilor de morminte, ce se adâncesc în pământul gălbui, cu mult pietriş şi
coboară până la adâncimea de 0,65-0,70 m. Întrucât ne aflăm la capătul platoului şi
implicit al cimitirului, stratigrafic au fost surprinse numai două nivele de înmormântare.
Nu este exclus ca în zona sa centrală, numărul înmormântărilor suprapuse să fi fost
mai mare (PI. 3, 4).
La adâncimea de 0,40 ma apărut primul mormânt de copil Ml, situat în apropierea
peretelui sudic al caroului 1, cu un schelet deranjat, probabil datorită lucrărilor agricole
sau de terasare. La aceeaşi adâncime, aproape de peretele sudic, în caroul următor şi
tot parţial deranjat, a mai apărut un mormânt de copil M2. În apropierea acestuia, în
profilul secţiunii s-a descoperit o oală cu gura în jos. O astfel de poziţionare se leagă,
probabil, de anumite obiceiuri de înmormântare.
În apropierea peretelui opus, aproximativ la aceiaşi adâncime, s-a dezvelit un
nou mormânt de copil M3.
Cu 20 cm mai jos apar alte schelete, ce aparţin unui nivel mai vechi de
înmormântare. Ele s-au descoperit pe întreaga suprafaţă a secţiunii şi reprezintă ultimul
nivel de înmormântare din zonă. Cu braţele pe abdomen, şi capul în partea dreaptă este
mortul M4, plasat din dreptul braţelor mortului M3 până în apropierea metrului 2. Mortul
M5, situat în caroul 1, orientat cu faţa către răsărit, cu braţul drept pe abdomen şi cu
cel stâng pe piept, ne-a oferit ca inventar arheologic o diademă de argint. Ea s-a aflat
în regiunea superioară a capului şi, pe lângă plăcuţele de argint, a păstrat şi sârma ce le
unea, precum şi un fragment din materialul pe care au fost aplicate.
Aceiaşi orientare est-vest o au morţii plasaţi în centrul secţiunii, situaţi foarte
aproape unul de altul: M6, M7, M8. Între M7 şi M8 se află oase adunate ce aparţin
unui mort îngropat într-o perioadă mai veche. În dreptul mortului M7, fără să-i aparţină,
se păstrează labele picioarelor şi o porţiune a oaselor tibia, astfel plasate încât prima
impresie este că aparţin acestui momânt. Ele au aparţinut probabil unui mormânt deranjat.
La distanţă mai mare de M7, în peretele secţiunii a apărut o parte dintr-un schelet, ce
se păstrează de la umăr pănă la laba piciorului M9. În caroul 5, mortul MIO a avut
ambele mâini pe abdomen.
b. Descrierea materialului
Mortul notat în plan cu M4 a păstrat pe creştet o diademă din argint (Pl. 5/2)
compusă din 14 piese întregi şi două fragmentare, executate în tehnica au repousse.
De formă dreptunghiulară, cu dimensiunile de 2,3x 1,3 cm, plăcuţele au fost lucrate prin
batere şi ornamentate, unele cu trei şi altele cu două semisfere, înconjurate şi despărţite
de mici proeminenţe (executate în acelaşi mod) ce descriu în jurul lor un dreptunghi.
Din totalul pieselor găsite - 12 bucăţi întregi şi 2 fragmentare sunt ornamentate cu trei
proeminenţe şi prezintă câte o perforaţie în cele patru colţuri şi, pe aceiaşi linie, în
dreptul semisferelor. Celelalte două plăcuţe, ornamentate cu două semisfere, sunt
perforate numai în cele patru colţuri. Pe una dintre ele, şirul de mici proeminenţe ce le
separă se bifurcă triunghiular, în punctul de îmbinare cu cele ce alcătuiesc chenarul.
Vasul cu gura în jos (Pl. 5/ 1), descoperit în profil, în dreptul mortului M2, lucrat la
roată este realizat din pastă semifină, cu mult nisip şi pietricele mărunte. Cenuşiu în
spărtură, prezintă pe ambele feţe un strat brun-roşcat, culoare ce scoate foarte bine în
evidenţă particulele de nisip din compoziţie. Cu deschidere largă, gât foarte scurt şi
buză răsfrântă, oala este cu corpul bombat şi suprafaţa exterioară bine netezită. De
sub linia gâtului şi până în apropierea maximei rotunjimi, vasul este ornamentat cu un
motiv incizat, realizat din linii vălurite larg, distanţate, paralele, uneori întretăiate.
3. Nicolinţ - Dealul Bisericii
O periegheză efectuată în stânga drumului ce duce la Berlişte, înainte de locul
numit Râpa Galbenă, pornind din zona unde s-a aflat cimitirul baptist, a dus la
identificarea unei noi aşezări preistorice. Pe dealul de vis-a-vis de pământul deţinut de
biserica ortodoxă, la suprafaţă au fost găsite fragmente ceramice atipice care, după
pastă şi ardere, ar putea fi atribuite epocii bronzului.
ÎNCADRARE CULTURALĂ
Marea majoritate a descoperirilor făcute în punctele Daia Parte şi Crăguieţ
aparţin primei epoci a fierului. Ceramica fină, de culoare cenuşie, aparţine secolului IV
d.Hr. Sporadic, au fost semnalate materiale ce aparţin perioadei medievale.
Ceramica romană târzie din aşezarea de la Nicolinţ îşi găseşte analogii prin
forme, factură şi ornamente în aşezările din sudul Banatului de la Ilidia 4 , Greoni5,
Ticvaniu Mare şi Moldova Veche 6
Ceramica medievală găsită, prin forme şi factură, aparţine perioadei sec. XII-
XIII. Fragmentele de cazane de lut "de tip peceneg" oferă un jalon de cronologie
relativă. Aşezarea suprapune nivelurile de locuire din prima epocă a fierului şi din
perioada romană târzie. Locuitorii au preferat terasa înaltă a Vicinicului, ferită de inundaţii
314 Tibiscwn-XI
şi au utilizat lunca pentru lucrările agricole.

Diadema de argint aparţinând mortului M5, din punctul Râpa Galbenă, prezintă
analogii cu cele de acelaşi tip descoperite în monninte medievale de la Cuptoare -
Sfogea 7 (corn. Cornea, jud. Caraş-Severin) şi Şopotu Vechi-Mârvilă 8 (corn. Dalboşeţ,
jud. Caraş-Severin). Există câteva diferenţe între piesele descoperite în cele trei
necropole. În cazul celor de la Nicolinţ, predomină cele cu trei proeminenţe şi nu sunt
realizate din argint aurit precum o parte din cele de la Cuptoare, unde majoritatea au
două proeminenţe (există exemplare şi cu una). Plăcuţele cu două proeminenţe,
aparţinând diademei de la Nicolinţ, prezintă semisferele despărţite printr-un şir de mici
protuberanţe, îmbinate vertical cu chenarul sau prin bifurcare în unghi. La Cuptoare,
cele două semisfere sunt foarte apropiate şi, în cele mai multe cazuri, nu întâlnim şirul
cu protuberanţe verticale ce le separă. Ele prezintă, uneori, la bază câte o perforaţie.
Aceste mici diferenţe ar putea să pledeze în favoarea ideii că nu au fost executate
exact în acelaşi timp, întrucât ele erau executate pe baza unor matriţe. Existenţa lor a
fost dovedită de descoperirile din apropiere de Var8ac, de la Kapelin Breg9 . Probabil
că unele modele au ieşit din modă şi au apărut altele. În general, aceste diademe-
fruntar au fost considerate obiecte de podoabă, lară a fi semnul distinctiv al unei funcţii,
rang sau poziţie socială deosebită în cadrul ierarhiei feudale 10 ; cel mult pot indica o
situaţie materială ceva mai bună.
Podoabe de acest fel au fost descoperite în sudul Dunării 11 la Hajducka Vodenica,
Brestovik, Glamija-Ljubicevac şi la Vinea, care au fost datate între secolele XII-XIIP 2 •
Lumea românească de la nordul Dunării manifestă o atracţie deosebită pentru această
podoabă în perioada secolelor XII-XIII 13 •
În ceea ce priveşte vasul, ceramică asemănătoare a fost găsită încă din secolul
VIII, cum o dovedesc descoperirile făcute la Ilidia pe dealul Funii 14 • El se leagă
probabil de aşezarea medievală timpurie ce a fost semnalată în hotarul satului Nicolinţ.
Pe baza acestor observaţii cimitirul medieval se poate încadra în perioada lungă cuprinsă
între secolele XII-XIII.
NOTE
1 D. Ţeicu, Cercetări arheologice în depresiunea Oraviţa, în Ban atica 9, 1987, p. 317-320.
2 Ibidem, p. 336, nota 43.
3
Ele au fost prilejuite de cercetările arheologice de salvare aferente obiectivelor de investiţii:
Săpături la cablul telefonic F. O. pe sectorul Oraviţa-Moldova Nouă (200 I) şi Amenajarea râului Vicinic pe
sectorul lam-Macovişte,judeţul Caraş-Severin (2002); A. Radu I 27. Nicolinţ, com. Ciuchici,jud. Caraş
Severin în Cronica Cercetări/or Arheologice din Romania, Campania 2002, p. 212-213. Exprimăm şi pe
această cale mulţumiri pentru sprijinul acordat d-lui inginer Ilie Găină, directorul Direcţiei de Telecomunicaţii
Caraş-Severin şi domnului A. Buteală din Nicolinţ, consilier la primăria din Ciuchici.
4
D. Ţeicu, Cercetări arheologice în depresiunea Oraviţa, în Banatica 9, 1987, p. 327-333.
5 Ibidem, p. 319, nota 9; O. Bozu, Aşezarea daco-romană de la Grădinari-Sălişte (jud. Caraş
Severin), în Banatica 10, p. 147.

6
O. Bozu, G. El Susi, Aşezarea romană târzie de la Moldova veche di11 pu11ctul "Vi11ograda-
Vlaskicrai" (judeţul Caraş-Severin), în Ba11atica 9, 1987, p. 218-239.
7
1. Uzum, Consideraţii pe 111argi11ea cercetări/ordin anii 1983-1985 Îll 11ecropolafeudală timpurie
de la Cuptoare-Sfogea (com. Cornea,judetul Caraş-Severin) în Banatica 9, 1987, 292, fig. 2; D. Ţeicu,
Necropole medievale (sec. X-XIV) di11 sudul Banatului, în Banatica 12/1, 1993, p. 233-234, 242.
HD. Ţeicu, op cit, p. 240, 242; idem, Necropola de la Şopotu Vechi, în Studii istorice, Ed. Mirton,
Timişoara, 2003, p. 32-33.
9
Ibidem, p. 242.
io I. Uzum, op. cit, 392.
11
D. Ţeicu, op. cit, p. 242.
12
Ibidem, p. 242-243.
13 Idem, Necropola de la Şopotu Vechi, în Studii istorice, ed. Mirton, Timişoara, 2003, p. 33.
14 D.Ţcicu, Cercetări arheologice în depresiunea Oraviţa, în Banatica 9, 1987, fig. 915.
FOUILLES DE SAUVETAGE A NICOLINŢ

Resume
La locallite se trouve dans la depression Oraviţa, bordee par des collines lon-
gues, arrosee par un vaste reseau de rivieres, qui creent des conditions favorables ala
constitution des etablissements, juste de l'epoque prehistorique. Les recherches ar-
cheologiques de cette zone se sont intenssifies pendant la deuxieme moitie du siecle
passe, par des fouilles amples et des sondages, effectues a Ilidia, Ciclova Română,
Vărădia, Greoni.
Les recherches de surface et Ies decouvertes fortuites ont accru Ies temoigna-
ges archeologiques concernant le passe historique de la localite Nicolinţ. Ainsi, en fin
du siecle, on a trouve une monnaie en or de Probus et, au bord gauche de la route
Nicolinţ-Berlişte,juste au sommet, on a trouve de la ceramique prehistorique des III-e
- IV-e siecles. Dans le point dennomme Sălişte, situe a nord-est du village, se sont
signalees des traces de logement de la periode medievale ancienne, et dans la place
dennommee Câmpul de Jos, par des travaux agricoles se sont issues des tombeaux.
Les dernieres recherches se sont deroulees sous la forme periegetique au long
de la riviere Vicinic et par des sondages dans Ies points Daia Parte, Crăguieţ, et
Râpa Galbenă.
A peu pres du village Nicolinţ, dans la partie gauche de la route Oraviţa-Moldova
Nouă, au bord gauche de la riviere Vicinic, avant du pont qui le traverse, se trouve le
point Daia Parte. La terasse haute de la droite est dennommee Crăguieţ.
Les recherches effectuees dans le point Oaia Parte se sont materialisees par
316 Tibiscum - XI
quatre sections Sl-2/2001 et SI-2/2002 et l'une, S3/2002, dans le point Crăguieţ. Le

materiei ceramique decouvert appartient du point de vue chronologique aux lll-IV-es
siecles, â la premiere epoque du fer et aux XII-XIII-es siecles. Se sont mis en evi-
dence quelques fragments de pots en terre, dennommes dans l'historiographie „du
type pecenegue", ce qui conferre un repere chronologique sur. Le logement medieval
ancien superpose Ies niveaux de logement de la premiere epoque du fer et de la pe-
riode romaine tardive, ce qui denote la preference pour le meme ambient naturel. Les
habitants ont prefere la terasse haute de Vicinic, sans le danger d'innondations et ils
ont utilise la prairie pour des cultures agricoles.
A environ 800 m de Nicolinţ, suivant la route vers Berlişte, dans le point ou
celui-ci coupe la premiere terasse de la riviere, dans le profite reste on voit Ies restes
de quelques squellettes humaines. Le lieu dennomme Râpa Galbenă est situe â 80 m
de la riviere Vicinic. La section 84/2002, orientee est-ouest, ayant Ies dimensions de
l 0/2 m, a ete tracee dans la partie droite de la route, dans une zone situee dans la
derniere partie du plateau. Ici on a decouvert un cimetiere medieval et ont ete fossoyes
10 tombeaux. Le mort M4 a eu sur son front une diademe composee par 14 petites
plaques en argent entieres ou fragmentaires, executees par la technique „au repousse".
Ayant une forme rectangulaire, elles ont ete executees par battement et omees
avec trois et deux demispheres, entourees ou separees par des petites protuberances
(executees de la meme maniere), qui decrivent en lers alentour un triangle. Dans le
profite de la section, pas loin de la tombe M2, on a trouve un vaisseau avec son orifice
desssous. Celui-ci presente une large ouverture, col court et son corp est bombe, avec
la surface bien palie. Sous la ligne du col etjusqu'â la maxime protuberance ii existe un
motif incise, realise par des lignes largement vaguees, distancees, parallelles, quelque-
fois entrecroisees.
La diademe en argent presente des analogies avec celles du meme type decou-
vertes dans des tombeaux medievaux â Cuptoare - Sfogea (commune Cornea - dep.
Caraş-Severin) et Şopotu Vechi-Mârvilă (corn. Şopotu Nou, dep. Caraş-Severin). Les
parties composantes ont ete executees par des matrices, fait prouve avec celles ana-
logues decouvertes â Vrsac (Capelin Beg).
En general, ces diademes de front ont ete consideres simplement des objets
omementaux, sans aucun signification fonctionnelle, ou concemant une situation so-
ciale dans le cadre de la hierarchie feodale. Elles paraissent indiquer une meilleure
situation materielle.
De tels objets ont ete decouverts au sud du Danube, â Hajducka Vodenica,
Brestovik, Glamija-Ljubicevac et â Vinea, etant dates entre le XII-e et le XIV-e sie-
cles.
En ce qui concerne le vaisseaux, de la ceramique semblable a ete trouvee meme
du VIll-e siecle, fait prouve par Ies decouvertes de Ilidia-Funii. II est lie probablement
de l'etablissement medieval ancien signale dans le teritoire de la localite Nicolinţ.

Y etant donnees ces observations, on peut encadrer ce cimetiere medieval dans
la longue periode d'entre le XII-e et le XIV-e siecles.
LA LISTE DES ILLUSTRATIONS
Fig. 1-e. Nicolinţ. Le plan de situation de la zone.

Fig. 2-e. Nicolinţ. Daia Parte. Le profile nordique S2.
Fig. 3-e. Nicolinţ Râpa Galbenă. Le profile nordique S4.
Fig. 4-e. Nicolinţ. Râpa Galbenă. Le plan de situation de la necropole.
Fig. 5-e. Nicolinţ. L'inventaire funeraire des tombeaux.
318 Tib1scwn - XI
Fig. 1. Nicolinţ. Planul de situaţie al zonei: 1. Daia Parte, 2. Crăguieţ,

3. Râpa galbenă, 4. Dealu Bisericii.
......,
.I
"'•Iii1;:
ca
i(i; a
..... ,:;;
!
l.
i!I
~
CI
'&
ll'i
~
„
1:
I,/
X.... ~„""'
„ - = ""...
o
„ ~
~
1 -:; a
'tt
r
...
'.ii
Jr '"' ;
!t:
....„
~ ...
•Q\ j;
~ b~, ~
"'
~ s~ a
Fig. 2. Nicolinţ. Profilul nordic al secţiunii S2/2002.

320 Tibiscum - XI
Fig. 3. Nicolinţ-Râpa Galbenă. Profilul nordic al secţiunii S4/2002.

Caransebeş - 2003 32 1
!
-
~
~-
...[jj.
~
o ""...F
Q Q
"li
""
m~
,
\
·~
~ -
H
Fig. 4. Nicolinţ-Râpa Galbenă. Planul de situaţie
al necropolei.
322 Tibiscum - XI
---- 5cm
'f i i i -
„ • -
~
Fig. 5. Nicolinţ. Inventarul funerar al mormintelor.

UN SECOL AL AFIRMĂRII POLITICO-MILITARE A

CNEZILOR ROMÂNI BĂNĂŢENI (1350-1440)
Ligia Boldea
Pentru definirea trăsăturilor caracteristice ale elitelor române bănăţene în evul

mediu, abordarea rolului militar jucat de acestea se impune de la sine căci, alături de
stăpânirea asupra pământului, prestarea credincioaselor slujbe militare către regalitate
a constituit unul din atributele fundamentale, specifice oricărui feudal într-o societate
dominată de aşa-zisa structură pe stări sau ordine. Din perspectiva informaţiei
documentare, aportul militar al cnezilor şi nobililor români bănăţeni, susţinut în mai
toate confruntările pe care regalitatea maghiară le-a purtat la Dunăre şi în spaţiul
balcanic, transpare din majoritatea documentelor care încep să proliferezc odată cu a
doua jumătate a secolului al XIV-lea. Din conţinutul acestora, prestarea serviciului
militar faţă de regalitate se conturează ca una din motivaţiile principale ce au determinat
puterea centrală să recunoască statutul privilegiat al cnezimii române, pemuţându-i
ascensiunea în cadrul ierarhiei oficializate a statului. În ceea ce priveşte această
feudalitate locală, dezavantajată de apartenenţa sa etnică şi confesională ce a împiedicat-
o să se constituie în timp ca o "stare" privilegiată, ea a găsit calea de a-şi prezerva
drepturile şi libertăţile prin exercitarea unor servicii militare ce nu au putut fi ignorate
de către autorităţile statale, ea constituindu-se ca o adevărată "nobilime a meritului".
Se poate afirma că a fost vocaţia firească a acestei elite a comunităţii româneşti bănăţene,
aflată într-o zonă în care s-au intersectat de-a lungul veacurilor mai multe sfere de
influenţă, fapt ce a necesitat închegarea unui sistem de apărare eficient şi permanent.
Dintr-un început trebuie afirmat faptul că rolul militar al cnezilor nobili români,
afirmarea globală sau individuală a acestor fruntaşi ai comunităţii medievale bănăţene
nu poate fi scoasă din contextul evoluţiei generale a regatului maghiar, ca putere politică
ce a exercitat în acea vreme un rol semnificativ în centrul Europei. Desigur că obligaţiile
militare, indiferent de natura lor sau de modul în care ele s-au modificat pe parcursul
timpului, au decurs din principala calitate a acestor feudali bănăţeni - stăpânirea asupra
pământului.
Din secolul al XIV-iea, noile norme juridice aplicate la nivelul regatului, ce au
condiţionat nobilitatea de actul scris şi de apartenenţa la ritul catolic, au conferit acestor
sarcini o nouă semnificaţie. Feudali prin tradiţie şi nu ca o creaţie a suveranului, cnezii
324 Tibiscum - XI
români bănăţeni au reuşit în bună parte să surmonteze cele două inabilităţi de a fi

recunoscuţi ca feudali ai regatului - lipsa actului scris şi apartenenţa la ortodoxism,
folosind calea credincioaselor slujbe prestate regalităţii ca o modalitate de a obţine din
partea puterii centrale a dreptului de a se integra în mod oficial feudalităţii statului.
Din perspectiva timpului, ne apare interesant modul în care regalitatea a înţeles
să răsplătească aceste contribuţii militare, putându-se observa sensibile diferenţe ce au
survenit pe măsura derulării istoriei. Anterior secolului al XIV-lea putem doar bănui că
autoritatea centrală a răsplătit serviciile militare ale cnezilor şi voievozilor bănăţeni
prin acordarea sau recunoaşterea dreptului de stăpânire asupra unor moşii. În acest
sens, ar fi de menţionat cazul unui Iacob Gerlicze, probabil membru al comunităţii
cneziale bănăţene, căruia regele Bela al IV-lea i-a dăruit în anul 1256 o moşie în Banat
pentru serviciile sale militare aduse în conflictul cu tătarii de pe râul Sayw (Sajo) 1 •
Lucrurile devin mai explicite odată cu urcarea Angevinilor pe tronul Ungariei, noile
reforme introduse în sistemul social- juridic, politico-militar şi confesional determinând
stimularea activităţii de cancelarie, ceea ce a dus la proliferarea informaţiei scrise
edificatoare asupra aspectului care ne interesează. Se poate observa cum, pe parcursul
veacului al XIV-lea şi la începutul celui următor, principala modalitate prin care
regalitatea a răsplătit credincioasele slujbe militare ale cnezilor români a fost acordarea
titlurilor de nouă danie (nova donatio ), în realitate recunoaşterea oficială prin act scris
a stăpânirilor străvechi, deţinute până atunci în baza vechiului more Keneziatus. De
remarcat faptul că, în această perioadă, afirmarea individuală a unor cnezi nobili este
mai puţin întâlnită, predominând aspectul colectiv, dominat de grupurile familiale care
îşi consolidează în aceşti ani patrimoniile funciare. Epoca Corvineştilor va aduce unele
schimbări de substanţă: pe fundalul marilor campanii antiotomane tot mai mulţi cnezi
nobili dobândesc atributele de bărbaţi aleşi (egregii viri), familiari (jamiliares), cavaleri
(milites) sau curteni ( aulae milites), acordarea de funcţii la nivelul districtelor bănăţene
fiind maniera prin care meritele nobililor români au fost recunoscute şi recompensate.
De asemenea, acum încep să se înmulţească şi daniile făcute de regalitate pe seama
elitelor bănăţene, danii care se vor adăuga patrimoniilor lor funciare deja existente.
Reluând ideea materialului de faţă, se poate remarca faptul că, începând cu
secolul al XIV-lea, noua dinastie a Angevinilor, de tradiţie occidentală, a promovat
constant lupta ofensivă pentru cucerirea de noi teritorii, una din priorităţile acestei
politici fiind restabilirea suzeranităţii asupra teritoriilor extracarpatice intrate acum în
ultima etapă a închegării lor statale 2 • De altfel, imediata vecinătate a Banatului faţă de
nou constituita Ţară Românească a determinat implicarea directă a românilor bănăţeni
în conflictele care se desfăşurau în zonă, cu atât mai mult cu cât Banatul de Severin a
devenit un măr al discordiei, disputat între regii Ungariei şi primii domnitori ai Ţării
Româneşti. Din această perspectivă, nu este de mirare faptul că atenţia puterii centrale
a fost atrasă de capacităţile de luptă ale românilor din Banat, cnezimea bănăţeană
devenind astfel un important element ofensiv şi defensiv în acelaşi timp, fiind obligată
să-l însoţească pe rege în campaniile sale. S-a spus, de altfel, că sub Angevini, românii
liberi au devenit nişte preţioşi auxiliari, având a intra prin forma vasalităţii intr-o
ordine de solidaritate politică şi militară ca in acel Apus ... 3
Implicaţii majore asupra destinului cnezimii române bănăţene a avut domnia lui
Ludovic I de Anjou ( 1342-1382), a cărui atitudine faţă de elita românească a Banatului
a fost uneori contradictorie, fapt ce a generat reacţii similare din partea acesteia. Două
sunt coordonatele principale ce au definit această domnie: pe de-o parte cea socială,
restrictivă şi nivelatoare, concretizată în diplomele din 1351 şi 1366, care a expus
cnezimea română, lipsită de actul scris şi ortodoxă, deposedării şi decăderii din statutul
de nobilitate; pe de-altă parte, cea politico-militară, a expansionismului îndreptat spre
ţinuturile sud-carpatice şi sud-dunărene, în cadrul căreia Banatul şi apărătorii săi
tradiţionali au jucat un rol de prim rang. Am opina că în aceste decenii de aprige
tulburări interne şi externe s-a decis evoluţia ulterioară a feudalităţii române locale.
Cel mai delicat moment s-a dovedit a fi conflictul prelungit dintre anii 1365-
1377 ce l-a opus pe Ludovic I lui Vladislav Vlaicu (1364-1377) şi ţaratului bulgar de
la Vidin. A fost un deceniu în care atitudinea cnezirnii române în raport cu acest conflict
s-a dovedit a fi extrem de dificilă. Documentele sunt revelatoare în acest sens: pe de-o
parte, din plângerea fornmlată de universitas kenezyorum et aliorum Olachorum de
districtu Sebes în anul 1369 4 reiese angajarea acesteia în efortul militar al regalităţii,
începând cu anul 1365 şi cu primul atac asupra ţaratului bulgar; pe de-altă parte, în
1366, diploma restrictivă (care a condiţionat nobilitatea de actul scris şi de apartenenţa
la catolicism) a lovit puternic tocmai în acest segment social care trudea în aceea vreme
la apărarea frontierelor sudice ale regatului. Or, o asemenea politică nu a putut să nu
stârnească confuzie şi să atragă atitudini diferite din partea cnezilor bănăţeni. Cu toate
acestea, am înclina să credem că cea mai mare parte a acestora a continuat să-şi manifeste
fidelitatea faţă de rege, de la care puteau spera să obţină recunoaşterea statutului lor
privilegiat. Un exemplu concludent este cel al cnezilor de Măcicaş, urmaşi ai lui Struza
Românul (Olahus), care reuşesc să dobândească în 1370 confirmarea prin titlu de nouă
danie asupra a două stăpâniri regale, deţinute anterior şi de tatăl lor, drept răsplată
pentru fidelitatea şi serviciile aduse regalităţii, moment ce a marcat începutul ascensiunii
familiei Măcicaş în ierarhia socială 5 • Pe de-altă parte, aceeaşi perioadă a cunoscut o
serie de proscripţii şi confiscări împotriva unor cnezi bănăţeni 6 , acuzaţi de infidelitate
faţă de puterea centrală, despre care se poate bănui că, încurajaţi de victoriile
domnitorului muntean, l-au sprijinit trecând de partea lui când a fost atacat de regele
maghiar ori şi-au găsit refugiul dincolo de munţi. A fost cazul lui Ladislau fiul lui Laheci,
căruia regele i-a confiscat în 1376 posesiunea Bălaşnica din districh!l Mehadia deoarece
326 TibisclUTI - XI
părăsind calea credinţei a fugit În părţile Ţării Româneşti .„şi s-a alăturat
duşmanului nostru, moşia fiind dăruită altor cinci cnezi români care s-au distins prin
faptele lor de credinţă în expediţiile militare împotriva Serbiei şi Bulgariei, dar mai ales
pentru dobândirea Banatului de Severin 7 •
O nouă polarizare în rândurile cnezimii române bănăţene se va produce imediat
după moartea regelui Ludovic I, ce a declanşat în Ungaria şi Polonia un lung şir de
lupte sintetizate într-o perioadă de anarhie cauzată de tendinţe centrifuge, care s-au
manifestat acum cu putere. Binecunoscută este răscoala unor cnezi bănăţeni din anii
1385-1386 împotriva autorităţilor statului, ei alăturându-se partidei nobiliare
antidinastice condusă de nobilii Horvath şi Garai care luptau împotriva lui Sigismund
de Luxemburg. A fost, de exemplu, cazul cnezilor Ladislau şi Mihail fiii lui Dan şi al
lui Ladislau Zanc, ce au condus cetele răsculaţilor din comitatul Timiş şi împotriva
cărora a fost trimis Nicolae de Gara, banul de Macsva 8 • De partea lui Sigismund de
Luxemburg, pretendent la tron în baza căsătoriei sale cu regina Maria, fiica defunctului
rege Ludovic I, s-au situat alţi cnezi bănăţeni, printre ei numărându-se cei din famiile
Deş de Timişel şi Mâtnic de Ohaba Mâtnic. Documentele sunt,de altfel, edificatoare: în
1387 se atestă faptul că Petru, Hălmeag, Cristofor şi Mihail fiii cnezului Dees al cetăţii
regale Mehadia şi-au adus contribuţia la eliberarea reginei Maria din mâinile nobililor
răsculaţi, fapt pentru care ei au fost dăruiţi cu dreptul de posesiune asupra satului regal
Valea (Patak) 9 • Semnificativ este şi faptul că trei ani mai târziu, în 1390, aceloraşi
membri ai familiei de Timişel, recunoscuţi acum în calitate de cnezi nobili, le-au fost
întărite drepturile asupra unor stăpâniri strămoşeşti, primind noi acte de confirmare în
locul celor distruse în timpul campaniei lui Dan I în Banat. În ceea ce priveşte familia
Mâtnic, din această perioadă datează majoritatea actelor de nouă danie care au consfinţit
statutul nobiliar al membrilor săi, ceea ce sugerează sprijinul pe care ea l-a acordat
viitorului rege.
Începuturile domniei lui Sigismund de Luxemburg (1387-1437) nu s-au realizat
sub auspicii favorabile, regatului Ungariei fiind confruntat atât cu tensiuni politice
interne, cât şi cu ameninţări externe, dintre care cea mai serioasă va veni dinspre sudul
balcanic, acolo unde, începând cu anul 1354, o nouă putere - cea otomană - îşi va
desfăşura treptat politica expansionistă care ambiţiona să atingă linia Dunării şi apoi
să caute o cale de acces spre centrul Europei. Din acest moment, Banatul va deveni
spaţiul în care s-a produs impactul direct între politica ofensivă a regelui Sigismund de
Luxemburg şi expansionismul otoman 10 , fapt care va solicita din nou capacităţile
militare ale românilor bănăţeni. În fapt, se poate afirma că, din acest moment, fruntaşii
acestora vor opta definitiv pentru sprijinirea regalităţii în politica sa de centralizare şi
de întărire a puterii centrale, precum şi în campaniile sale antiotomane. Contingente
importante de români bănăţeni au luat parte sub comanda banului Nicolae de Gara la
bătălia dela Kossovopolje (1389) 11 şi, mai apoi, la prima cruciada antiotomană iniţiată
de puterile creştine în 1396 la Nicopole, bătălie în urma căreia, de pildă, cnezii nobili
bănăţeni din familia Danciu de Macedonia au fost răsplătiţi cu două moşii în Banat
pentru serviciile lor militare 12 • Tot datorită participării la conflictul cu sultanul Baiazid
familia nobililor de Mâtnic a primit în 1406 o nouă reconfirmare în stăpânirile sale
strămoşeşti 13
•
Înfrângerea de la Nicopole i-a creat în plan intern probleme lui Sigismund de

Luxemburg, înăsprind din nou relaţiile cu marea nobilime, constituită în adevărate "ligi
nobiliare" încă din perioada de interregnum. Totul a culminat cu revolta baronilor şi
magnaţilor maghiari din anul 1403, înfrântă cu mare dificultate de către regalitate.
Momentul 1403 a fost o nouă ocazie în care cnezii şi nobilii bănăţeni şi-au dovedit
loialitatea faţă de rege, jucând un rol important în înfrângerea răzvrătirii, mai ales în
combaterea voievozilor rebeli ai Transilvaniei, Nicolae Csăki şi Nicolae Marczaly, ale
căror principale posesiuni se aflau în Banat 14 • Este certă contribuţia nobililor de Mâtnic,
răsplătiţi de rege în 1404 prin reconfirmarea lor în posesiunea regală Vozeşti pe care o
stăpâniseră până atunci cu drept cnezial 15 •
Istoria militară a Banatului de început de secol XV a fost marcată de personalitatea
celebrului condotier italian Filippo Scalari, cel care avea să-şi construiască o carieră
strălucitoare la curtea regelui Sigismund de Luxemburg. De altfel, curajului şi spiritului
său întreprinzători s-a datorat în bună măsură salvarea regelui în 1403, drept pentru
care acesta îi conferă în 1404 funcţia de comite de Timiş, încredinţându-i totodată şi
hotarul dunărean. Din acest moment Pippo Spano va conduce timp de două decenii
contingentele bănăţene în mai toate marile conflicte ale regatului 16 • De fapt, comitele
s-a dovedit a fi un adevărat reformator al tacticii de luptă şi al sistemului de apărare a
regatului, prin introducerea noilor precepte tactice ale Renaşterii italiene. Sub influenţa
acestora a fost ridicată în 1419 cetatea de la Gureni şi a fost reconstruită în 1424
cetatea Severinului, avariată probabil în timpul celor două mari incursiuni otomane în
Banat din anii 1414 şi 1418. Documentele ne indică faptul că unităţile militare bănăţene
conduse de comitele de Timiş vor participa cu succes la campaniile lui Sigismund de
Luxemburg în conflictele cu Veneţia ( 1411 şi 1418), în războiul purtat în Bosnia (între
1405-1408 şi 1414), precum şi în luptele cu otomanii de sub cetatea Severinului (1419-
1420) sau de pe teritoriul Ţării Româneşti, când au venit în ajutorul domnitorului Dan
II alături de care au constituit un front comun de luptă împotriva pericolului otoman.
De asemenea, ele au trebuit să facă faţă unor devastatoare incursiuni otomane ce au
lovit din greu Banatul între anii 1416-1418, provocând pierderi şi distrugeri, remediate
mai apoi cu concursul aceloraşi cnezi şi al oamenilor lor.
După moartea lui Filippo Scalari, frontiera sudică a regatului a rămas descoperită,
nici Ungaria, nici Ţara Românească nefiind capabile să opună forţe notabile ofensivei
328 Tibiscum - XI
otomane. Expediţia din 1428 şi înfrângerea catastrofală a armatei regale sub zidurile
cetăţii Golubăţ au dezechilibrat complet sistemul de apărare bănăţean. Sub zidurile
Golu băţului şi-au câştigat recunoştiinţa regelui un număr însemnat de cnezi nobili români
bănăţeni, printre care s-au numărat Nicolae de Bizerea, Iacob de Bizerea, Lado de
Bizerea şi fiii săi, precum şi Mihail şi Blasiu de Cerna, însă a căzut şi un mare număr
de victime, cunoscute fiind numelelui Roman şi Mihail de Măcicaş. Pentru jertfa lor,
regele va răsplăti în acelaşi an întreaga familie a nobililor de Măcicaş, reconfirmându-
le printr-o nouă danie dreptul de stăpânire asupra moşiilor părinteşti 17 • Tot în acest an
nobilii din familia Deş de Timişel au fost întăriţi în stăpânirile lor Iablaniţa şi Zalyn în
semn de mulţumire pentru credincioasele slujbe militare 18 , pentru ca în anul următor
( 1429) regele să dăruiască familiei nobile de Bizerea o curte în Caransebeş pe aceleaşi
considerente 19 •
De fapt, aceste eşecuri au marcat sfârşitul politicii orientale ofensive a regelui
Sigismund şi trecerea la o strictă defensivă pe Dunăre, ceea ce va avea urmări negative
asupra Banatului, slăbit în urma atâtor lupte şi supus acum unei presiuni asidue şi
directe din partea Porţii. În acest context, Sigismund a recurs la o soluţie de ultim
moment, solicitând ordinului Cavalerilor Teutoni să îşi asume misiunea de apărare a
graniţei sudice a regatului prin preluarea fortificaţiilor dunărene între Belgrad şi Severin.
În realitate, se pare că regele a preluat un plan mai vechi al său, conturat imediat după
înfrângerea de la Nicopole, însă scăderea puterii Imperiului Otoman după zdrobirea
turcilor la Ankara în 1402 şi conflictul teutonilor cu regatul Poloniei au temporizat
punerea sa în aplicare. Venirea teutonilor în Banat s-a produs, după toate probabilităţile,
în ultima parte a anului 1429 20 , făcând deplasarea marele maestru al ordinului Nicolae
de Radwitz, însoţit de alţi opt membri ai ordinului şi un număr neprecizat de slujitori
personali, meseriaşi, pescari şi navigatori 21 • Proiectată ca un element salvator pentru
situaţia gravă în care se afla regatul ungar, deplasarea teutonilor în Banat şi-a dovedit
aproape instantaneu deficienţele. Dacă românii bănăţeni în frunte cu nobilii şi cnezii
lor au reprezentat până atunci unităţi de sine stătătoare, subordonate militar şi economic
doar banului de Severin sau comitelui de Timiş, prezenţa teutonilor a însemnat, în fapt,
supunerea lor militară completă, cu o sensibilă reducere a aportului militar prin
transformarea lor în forţe auxiliare, folosite la construcţia şi reparaţia cetăţilor, precum
şi în aprovizionare. Pentru consolidarea liniei Dunării, teutonii au întocmit în 1430 o
listă cu materialele şi forţele umane necesare, al cărui total s-a ridicat la o cifră
irealizabilă, însumând 314.822 florini 22 • Pentru noi, utilitatea ei constă în faptul că ne
dă posibilitatea de a aprecia cu aproximaţie potenţialul uman de care beneficia la acea
oră sistemul de cetăţi dunărene, esenţial fiind faptul că în cazul cetăţilor de district
Mehadia, Almăj şi Ilidia forţele militare au cuprins un număr mare de cnezi împreună
cu ţăranii lor 23 • În mod firesc, aproape instantaneu, au intervenit conflicte între nobilii
şi cnezii români bănăţeni, care până atunci s-au bucurat de o fiscaliate relativ favorabilă,
având autonomie administrativă şi judecătorească, şi noul ban al Severinului, respectiv
marele maestru Nicolae de Radwitz, cauzate de nesupunerea primilor faţă de încercarea
de imixtiune a teutonilor asupra autorităţii juridice şi a impunerii de noi dări. Se pare că
revolta nobilului Lado de Bizerea, în urma căreia acesta se refugiază împreună cu fiii
săi în Ţara Românească, la curtea lui Dan II, s-a datorat atât obligaţiilor cnezilor
români de a presta servicii pentru apărarea şi întreţinerea cetăţii Deva 24 , cât şi refuzului
de a recunoaşte autoritatea lui Nicolae de Radwitz. De altfel, în 1430, nobilii şi cnezii
români din districtul Almăj au refuzat jurisdicţia banului de Severin, cerând ca procesul
intervenit între Dionisie de Almăj şi Emeric de Remetea să fie judecat de însuşi regele
Sigismund 25 • Incursiunea otomană din anul 1432, cea mai dificilă pentru teutoni, a
consfinţit de altfel încheierea misiunii lor la Dunăre, deşi părerea unor autori cum că ea
ar fi fost cauzată şi de pasivitatea cnezilor bănăţeni nu este susţinută documentar. Se
pare că plecarea lor a avut cauze mai profunde, printre care şi distrugerea sistemului de
alianţă dunărean creat de Pippo Spano şi Dan II, prin soluţia defensivă adoptată de
Sigismund ajungându-se în 1432 la realizarea unei alianţe otomano-muntene 26 • Astfel,
presat de husiţi în Boemia, de veneţieni în Bosnia şi Croaţia şi de otomani în sud-est,
regele a încercat să reformeze organizarea militară a Ungariei prin legea militară din
1433, ce avea să acorde comitatelor bănăţene şi apărătorilor lor un rol sporit.
Pentru a concluziona, această scurtă privire asupra realităţilor militare ale lumii
bănăţene a dorit să reliefeze deosebita valoare pe care acest teritoriu de graniţă a avut-
o în cadrul regatului maghiar, teritoriu reprezentat printr-o feudalitate locală bine
conturată, ce şi-a câştigat în această perioadă prin meritele sale deosebite o situaţie
economică şi politică privilegiată. Fără îndoială că aceste atribuţii militare au uşurat în
mare măsură ascensiunea cnezimii bănăţene pe primele trepte ale ierarhiei oficiale,
fiind temeiul predilect al donaţiilor şi reconfirmărilor acordate de puterea centrală. Din
rândul acestora s-au ridicat elemente valoroase, ce şi-au câştigat pe câmpul de luptă
titlurile de recunoştinţă regală, materializate într-o primă fază prin recunoaşterea oficială
a drepturilor lor de stăpânire asupra moşiilor părinteşti, completate ulterior de danii şi
funcţii la nivelul celor opt districte privilegiate.
NOTE
1
Eudoxiu Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, l, Bucureşti, 1887, p. 278, nr.
205.
2
Şerban Papacostea, Geneza statului în evul mediu românesc, Cluj-Napoca, 1988, p. 88.
3
Nicolae Iorga, Observaţii şi probleme bănăţene, Bucureşti, 1940, p. 33.
4
Documenta Romaniae Historica, Seria D, Relaţiile î11tre Ţările Române, l, Bucureşti, p. 96-
98, nr. 55. Plângerea a fost adresată banului Benedict Himfy şi a cumulat o serie de nemulţumiri
330 Tibiscwn - XI
provocate de prestarea unor obligaţii ce au devenit excesive în timpul campaniei conduse de rege împotriva
ţaratului de la Vidin şi apoi a conflictului cu Vladislav Vlaicu. Astfel, 60 de cnezi români au fost obligaţi să
dea 300 de oameni care să tennine lucrările de fortificaţie a cetăţii Orşova. De asemenea, s-a arătat că din
momentul începerii conflictului, am păstrat mereu cel puţin 200 de oameni în munţi şi ziua şi noaptea până
la venirea iernii. Pe deasupra, noi cu 500 de oameni strânşi dintre cei mai buni, am rămas acolo în
Mehadia până la întoarcerea domnului nostru regele, şi am dat pentru cheltuielile oastei. Situaţia cnezi mii
bănăţene a fost agravată şi de pustiirile şi distrugerile provocate de oastea regală la trecerea prin aceste
ţinuturi, încât au ars până în temelii şi cu desăvârşire toate grădinile şi alte clădiri în care nu se aflau
locuinţe pentru oameni. În baza acestor contribuţii militare şi materiale, cnezii au solicitat scutirea de darea
de 300 de florini cerută de rege, cu siguranţă pentru a avea putinţa de a se reface după pierderile suferite în
acei ani.
' Hurmuzaki, op. cit„ I/2, p. 167, nr. 130. Principalii beneficiari au fost Roman şi Ladislau, fiii
cnezului Struza, precum şi fiii fraţilor lur Dionisie şi Ioan şi anume: Petru, G1uban şi Mihail fiii lui
Dionisie şi Mihail, Dionisie şi Zaharia fiii lui Ioan.
6 Maria Holban, Deposedări şi judecăţii în Banat pe vremea Angevini/or (1361-1378), în Studii
şi materiale de istorie medie, V, 1962, p. 57-58.
7
Ioan Haţegan, Rezistenţa cnezilor bănăţeni faţă de politica de feudalizare în secolul XIV; în
Banatica, 8, 1981, p. 220.
8 Ştefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, IV, Cluj-Napoca, I 988, p. 433.
9
Pesty Frigyes, A Szăreny bdnsag es Săreny varmegye tărtenete III, Budapesta, 1878, p. 11.
10
Mâlyus Elemer, Die Zentralisationsbestrebungen Kănig Sigismundus von Ungarn, Budapesta,
1960, (extras din Studia Historie Acad„ Scient. Hungarie, 50).
11 Victor Papacostea, Civilizaţie românească şi civilizaţie balcanică, Bucureşti, 1983, p. 230.
12 Hurmuzaki, op.cit„p. 389, nr. 325.
13
Ibidem, p. 448, nr. 370.
14 Konrad G Gilndisch, Siebenburgen und der Aufruhr von 1403 gegen Sigismund von Luxem-
burg, în Revue Roumaine d'Histoire, XV, 1976, p. 409.
15 Hurmuzaki, op.cit., p.436, nr. 360.
16 Ioan Haţegan, Filippo Scalari. Un condotier italian pe meleaguri dunărene, Timişoara, 1997.
17 Pesty Fr„ Krasso varmegye tărtenete. Okleveltar, III, Budapesta, 1882, p. 74.
18
Idem, A Szăreny„„ III, p. 330.
19
Hurmuzaki, op.cit„ p. 561, nr. 468.
I. Haţegan, Cavalerii teutoni în Banatul Severinului (1429-1435), în Tibiscum, V, 1978, p. 192.
20
E.Glilck, Date noi cu privire la prezenţa cavaleri/or teutoni la frontiera Banatului (1429-
21
1437), în Revista istorică, III, 1992, nr. 78, p. 788.

22
Ibidem, p. 789.
23 I. Haţegan, op. cit., p. 193. Potrivit documentului, în cetatea Mehadia existau 224 cnezi şi
1112 ţărani, în Ilidia 126 de cnezi iar în Almăj 293 cnezi şi 504 ţărani.
' Şt. Pascu, Răscoalele ţărăneşti în Transilvania medievală, Cluj-Napoca, 1947, p. 80.
2
25 Hurmuzaki, op. cit„ p. 564, nr. 471.
26 I. Haţegan, Banatul şi turcii otomani (1400-1438), în Analele Banatului, Serie nouă, Arheologie-
Istorie, II, 1993, p. 271; Erich Joachim, Kănig Sigismund und der deutsche Ritterorden in Ungarn (I 429-
1432), în Mitteilungen des lnstit11ts fur Osterreichische Geschichtsforschung, XXXII, 1912, Innsbruk.
UN SIECLE DE L' AFFIRMATION POLITIQUE ET MILITAIRE

DES CNEZ ROUMAINS BANATIENS (l350-I440)
Resume
Natre introspection dans Ies realites militaires du monde banatien a eu pour but
de mettre en relief la valeur exceptionelle que ce territoire de frontiere I' avait eu dans la
regne hongroise, represente par une feodalite locale bien contoure, qui a gagne atravers
des siecle, par ses merites, une situation economique et politique privilegiee. Sans aucune
doute que ces contributions militaires ont facilite l'ascension des cnez banatiens meme
aux premiers rangs de l'hierarchie feodale officielle, constituant la base predilecte des
dans et des confirmations accordes par le pouvoir central. Dans une peri ode d' intenses
boulversements internes et des violents conflicts militaires qui ont frappe (pas une seule
fois) le territoire banatiene, Ies cnez et Ies nobles roumains ont toujours trouve Ies
moyens necessaires pour s'opposer, plusieurs fois avec succes, aux pressions sociales
exercitees de I' interieur et aussi aux attacks venus d'au sud du Danube, en reussissant
garder et meme consolider leur statut privilegie et leurs domaines des ancetre. De cette
couche sociale roumaine se sont evidencies des elemments de haute valeur, qui ont
gagne sur Ies champs de bataille Ies titres de la reconaissance royale, materialisee dans
une premiere phase par la confirmation oficielle de leurs droits de propriete sur leurs
domaines, completee ultierieurement ( la deuxieme moitie du XV-e siecle) par des dans
et des fonctions confertes au niveau des huit districts privilegies. Le significatif effort
materiei et humaine depose par I' elite social banatienne acâte de toute la communaute
roumaine de la zone ont encadre le Banat dans le large front antiotoman, represente par
Ies autres communautes roumaines de la Transylvanie, y ajoutant la collaboration
militaire avec Ies provinces roumaines des autres câte des Carpattes.
ASEDIUL TIMISOAREI DIN ANUL 1596

ÎNTR-O RELATARE GERMANĂ DE EPOCĂ
Ioan Haţegan
Un fapt obişnuit în lumea central europeană a veacului al XVI-lea, lume

frământată de atâtea convulsii sociale, politice, militare, a fost relatarea celor mai noi
ştiri din Europa prin intermediul unor buletine de ştiri tipărite. În lumea germană ele se
numeau, generic "Newe Zeitung'', în cea italiană "Avviso". Tipărite în marile oraşe, pe
câteva foi volante sau legate, cu aprobarea împăratului, regelui, principelui sau
arhiepiscopului, acestea aveau rolul de a informa clasa a\-ută şi, mai ales, clasa mijlocie,
a meseriaşilor şi a negustorilor, asupra evenimentelor petrecute într-un loc sau altul. În
acest fel aceştia ştiau ce anume piaţă a avut de suferit, ce anume produse s-ar putea
trimite spre zonă, iar clasa politică îşi putea face calculul jocurilor în care dorea sau nu
să intre.
Multe dintre acestea s-au pierdut sau zac prin cine ştie ce depozite prăfuite de
arhive şi biblioteci. Unele au fost identificate de cercetători pasionaţi şi aduse la cunoştinţa
publică, cel puţin la nivel de informaţie. Doar o parte a acestora au fost copiate şi
tipărite, intrând astfel în circuitul ştiinţific.
Banatul a fost una dintre regiunile europene care au beneficiat de multe prezenţe
în paginile acestor buletine de ştiri, le-am putea numi deja ziare de informaţie. Mai ales
în perioada anilor 1594-1598, atunci când Liga Sfântă a început războiul împotriva
Imperiului Otoman. Dintre multele informaţii am ales doar o mai amplă relatare despre
asediul pe care principele Transilvaniei Sigismund Bathory l-a întreprins în vara anului
1596 asupra puternicei cetăţi a Timişoarei. Relatările ce urmează au savoarea unei
cronici medievale, în care prinţul este eroul principal, în care turcii otomani sunt cei răi,
iar creştinii sunt - întotdeauna - cei buni. Faptele trebuiesc luate cu circumspecţie
atunci când sunt superlaudative, iar cifrele trebuiesc - în majoritatea cazurilor - reduse
la jumătate.
Oricum ar fi, datele acestor tipărituri sunt extrem de preţioase şi ne ajută la
recompunerea unei lumi şi a mentalităţii acesteia. Fără acestea ar fi foarte greu să
cunoaştem realitatea unei lumi de mult dispărute.
334 Tibiscum - XI
ŞTIRI SCURTE ŞI ADEVĂRATE, ARDELENEŞTI,

TĂTĂRĂŞTI ŞI TURCEŞTI
În care se relatează ce s-a întâmplat înainte şi după asedierea Timişoarei, cu

atacuri şi trageri, cu lupte şi hărţuieli,
Relatate de o persoană nobilă care a participat la ele şi le-a descris.
A venit împăratul turcesc cu 300.000 călăreţi şi infanterişti, împreună cu multe
mii de cămile. Cu el a fost şi Djafer (Chiafer - în textul original) paşa care avea şi el
peste 60.000 oameni.
De asemenea, este o descriere despre cum prea înalt slăvitul domn al Transilvaniei
a constituit o mare armată şi se relatează evenimentele războinice recente ca şi pregătirile
de război a tuturor cavalerilor pentru a-l pedepsi pe duşmanul ancestral.
Se descrie şi ce s-a întâmplat la Constantinopol, în Persia, în Ungaria, pe apă şi
pe uscat, în Croaţia, Polonia, Austria şi-n alte locuri în iunie şi în luna curentă, iulie, a
acestui an 1596.
Tipărit cu aprobare, 1596.
"Consemnare oficială despre cum înalt slăvitul şi înalt nobilul domn Sigismund,
domnul Transilvaniei, al Valahiei (Tării Româneşti, N.N.) şi al Moldovei, comite şi
domn al secuilor, s-a retras din faţa şi din Timişoara precum şi ce s-a întâmplat înainte
şi după asediu, relatat veridic de un nobil transilvănean şi descris în amănunt, precum
urmează:
După ce nobilul domnitor i-a alungat pe turci şi pe tătari cu mari pagube pentru
ei din faţa Lipovei, cu aceiaşi armată Înălţimea Sa s-a dus spre Ferolak (Felnac, N.N.)
şi a cucerit într-o singură zi această localitate iar pe turcii de aici i-a lăsat să plece, fără
nimic, spre Timişoara. Intre timp câţiva tătari, înjur de 6.000, s-au apropiat de Lugoj,
în scopul cuceririi acestei cetăţi şi a celor din jur. Intre timp însă, ai noştri aflând despre
aceasta, i-au atacat serios pe tătari, cei din Lugoj, cei din Lipova, cei din Posa
(Posakastely, azi Coş tei, lângă Lugoj, N.N.) au ucis în jur de 3 .OOO şi i-au pus pe fugă.
Săracii prizonieri creştini, ce fuseseră căraţi de tătari prin toate locurile au fost salvaţi,
la fel şi animalele furate; restul tătarilor s-au dus la Sarad (cetate la N.E de Timişoara,
N.N.) pe râul Timiş şi s-au salvat în apropierea Timişoarei, ocupate ai lor.
După aceia ai noştri au sosit în faţa Timişorii în duminica trinităţii (9 iunie,
N.N.), s-au aşezat între Galad şi Sarat(d) şi şi-au făcut câteva tranşee în aceeaşi
noapte. Au început să tragă, apoi au cucerit suburbia rascienilor (ortodocşi români şi
sârbi, N.N.) fără pagube deosebite pe 13 iunie: după aceea au oprit artilerie şi au spart
zidul între cele două bastioane, încât puteau intra pe acolo între 6-8 căruţe: fapt care s-
a şi întâmplat căci domnul Komis (Gaspar Komis, general ardelean N.N.) a trecut
peste şanţ şi, cu ajutorul armelor de foc, a făcut multe pagube iar turcii nu au putut cu
nimic se ne împiedice: ai noştri au aprins focuri în cetate, ce au fost mereu stinse de
turci cu diverse lucruri umede.
Fiindcă s-a văzut că încercările de incendiere au fost zădărnicite de către zelul
turcilor, în faţa unei biute s-a început ridicarea unei ridicături de pământ şi în două zile
s-a ajuns ca, printr-o spărtură mare, să se poată intra în acel bastion, lucru hotărât pe
15 ale acestei luni (iunie,N.N.).
În timp ce ai noştri dezlănţuiau zilnic atacuri periculoase, au mai fost şi hărţuieli
împotriva turcilor şi tătarilor în afara Timişoarei: de multe ori şi-au pierdut proviziile şi
- au mutat 100 căruţe. Incepând cu 17 iunie s-a pregătit un atac general, luându-se
toate măsurile necesare pentru strângerea proviziilor iar în zorii zilei s-a trecut la atac.
În acea dimineaţă la ora 3 în tabăra noastră a venit un tătar care, întrebat de santinelele
noastre a spus că a venit de bună voie la creştini şi a mai spus că a auzit din gura
hanului tătarilor că acesta vrea să atace puternic tabăra creştină atunci când aceştia ar
ataca cetatea şi de aceea a fost amânat atacul acesteia.
Lucrul acesta s-a adeverit la ora 7 când circa 600 tătari au atacat tabăra. În faţa
lor au fost 200 husari ce au fost obligaţi să se retragă, apoi au fost trimişi în sprijinul
lor muşchetarii ce s-au descotorosit de ei, trăgând cu arme şi cu tunuri asupra lor. Au
murit peste 50 tătari, iar dintre ai noştri nu au murit dar au fost mulţi răniţi din pricina
săgeţilor. Aşa încât erau unii ce păreau ca un arici din cauza săgeţilor: până la urmă au
murit şi de la noi câţiva soldaţi din pricina săgeţilor.
După ce tătarii au fost puşi pe fugă hanul a venit spre tabără cu mare tam-tam şi,
cu strigăte îngrozitoare de "Allah, Allah", i-a atacat pe cei din afara taberei şi i-a mânat
până la cercul de căruţe (ce înconjura tabăra creştină, N.N.) dar de aici tunurile au fost
îndreptate spre ei (tătari, N.N.) şi au fost nimeriţi în plin şi mai mulţi oameni au fost
trimişi împotriva lor, aşa încât i-au pus pe fugă dar tătarii - furioşi din cauza pierderilor
- au înconjurat timp de trei ore tabăra pentru a găsi un loc nimerit de pătrundere dar au
fost întâmpinaţi în aşa fel încât au fost siliţi să rămână pe câmp.
Apoi turcii din Gyula şi mulţi tătari şi-au încercat norocul crezând că pot cuceri
artileria sau cel puţin să o distrugă: şi cei din cetate au ieşit în număr mare dar domnul
Albrecht Kiral (Kiraly Albert, N.N.) a avut mare grijă de artilerie, a încărcat tunurile şi
a tras în desimea turcilor făcând prăpăd printre aceştia. Marile pierderi suferite i-au
făcut pe turci să-şi piardă încrederea căci din numărul lor total de 8.000 călăreţi în mod
sigur jumătate nu au mai părăsit câmpul de luptă. Ei mai aveau şi un mare număr de
trupe neregulate mai în spate acolo unde erau şi femeile tătarilor, îmbrăcate ca şi bărbaţii
şi aşezate pe cai , pentru ca numărul lor să pară mai mare.
În 16 iunie erau terminate pregătirile (şanţul umplut) dar turcii aveau ştirea (prin
rascieni) că ai noştri vor să atace ; trupele erau de părere să nu se atace, ci să se facă
336 Tibiscum - XI
noi poziţii de tragere, dar până la urmă s-a hotărât să nu se mai piardă ocazia şi în ziua
următoare să se încerce norocul cu ajutorul Domnului iar înălţimea Sa să păstreze
tabăra.
Încă în această noapte au sosit din Szolnok şi Gyula 100 călăreţi fără pedeştraşi,
în cea mai mare taină, şi s-au ascuns în stufăriş la o milă depărtare de tabăra noastră şi,
pentru a împedica atacul nostru, au hotătât să atace ei şi tătarii.
Pe 17 iunie, dimineaţa devreme, ai noştri s-au pregătit de atac căci rascienii
promiseseră să ne ajute, dar răufăcătorii s-au ascuns în pivniţele suburbiilor şi în alte
locuri, aşa încât trabanţii noştri au trebuit să atace singuri, lucru care s-a şi făcut
serios, începând foarte curajos atacul. În timp ce trăgeau tunurile noastre, turcii au
trebuit să se retragă: curând au fost cucerite şi câteva steaguri turceşti, dar până la
urmă ai noştri au fost siliţi să se retragă datorită numărului mare de turci care au şi vrut
să pătrundă în oraş (ocupat de creştini, N.N.), au şi pătruns la început în tabăra de care,
dar au fost respinşi. Atunci când cei din cetate au observat acest lucru au făcut cu
pulbere şi foc mult rău atât nouă cât şi turcilor lor. Un locotenent a căzut în luptă iar
căpitanul a fost rănit la braţ.
Ai noştri, presaţi de acest atac, au fost nevoiţi să-şi lase atacul iar turcii au ieşit
din nou dar au fost întâmpinaţi cu foc şi pulbere în aşa fel încât au rămas pe loc peste
200 turci: turcii şi tătarii din afara Timişoarei au înconjurat cu mare lam1ă timp de vre-
o două ore tabăra noastră. Atunci când ai noştri au văzut că încep să obosească caii
adversarilor au dat ordin de atac unui număr destul de mare de călăreţi şi pedestraşi,
dar tătarii cu caii obosiţi, au observat acest lucru şi au început să fugă; ai noştri i-au
urmărit vreo două mile şi pe mulţi i-au răpus. Atunci când au ajuns la un loc cu iarbă
tătarii au crezut că sunt în siguranţă, dar ai noştri au trecut peste locul acela şi i-au
urmărit. Tătarii când au văzut aceasta nici unul nu s-a mai împotrivit, ci au lăsat totul
baltă şi au fugit până când caii lor nu au mai putut, fiecare salvându-se cum a putut.
Atunci ai noştri au omorât, împuşcat, prins ce au vrut şi au găsit multe arcuri, săgeţi,
săbii tătărăşti şi multe alte lucruri, sosind în tabără cu toate acestea precum şi cu
prizonierii: hanul îşi ascunsese în stufăriş numai 500 de boi. Mulţi au crezut că şi hanul
este printre cei prinşi şi au şi trimis veste în tabără că au murit peste 4.000 duşmani.
Ai noştri au ajuns cu noroc din nou la Timişoara şi puteau să şi atace (cetatea,
N.N.) întrucât nu mai erau tătarii, dar între timp turcii săpaseră necontenit şanţuri şi au
tras într-ai noştri şi se apărau mai bine ca înainte.
De asemenea F.G. (ar putea fi Geszti Perene, N.N., sau Înălţimea Sa în original
în text, N.N.) aflase prin spioni că în Timişoara este o garnizoană puternică, bine
aprovizionată cu muniţii şi cu hrană asigurată de sârbi şi haiducii liberi,dar că mulţi
dintre ei fugiseră. Totuşi, F.G., fiindcă i se răriseră rândurile şi ajutorul promis întârzia,
nu a întreprins nimic deosebit împotriva duşmanului. În schimb, turcii aşteptau şi sperau
în ajutorul lui Djafer paşa (K.iafer în text, N.N.) care să vină cu o annată de 60.000
oameni. De aceea principele Transilvaniei considera ca înţeleaptă măsura de a-i ierta
pe duşmani de data aceasta şi să se retragă disciplinat şi în linişte, fiindcă se aştepta un
mare pericol pentru ai lui şi pentru întreaga creştinătate.
S-a retras deci la Lipova şi a făcut tabără acolo. Vroia să vadă încotro se îndreaptă
duşmanul, timp ca el să-şi odihnească oastea, să adune mai mult popor, să-i cheme pc
secui şi să mobilizeze ţărănimea. Aştepta şi ajutorul promis spre a se opune duşmanuui
cu puteri înzecite şi cu ajutorul Domnului.
Când principele s-a retras, 2.000 turci din Timişoara l-au um1ărit, dar el îşi
organizase atât de bine retragerea şi a aşezat mai multe trupe într-o capcană în care
turcii au intrat şi nici unul nu a mai ajuns la cetatea Timişoarei.
Urmează acum scrisoarea princiară transilvană pentru un domn despre faptele
petrecute la Timişoara :
Din mila lui Dumnezeu, Sigismund principe al Imperiului Roman, al Transilvaniei,
Valachiei şi Moldovei, domn parţial al regatului Ungariei, comite al secuilor,
Mulţumim Inalt Domniei Voastre că vreţi să ştiţi felul cum s-au petrecut lucrurile
la Timişoara şi vă povestesc faptele în câteva cuvinte,
Deci, la început, turcii şi tătarii, cu forţe egale, au asediat Lipova. De aceea noi,
cu trupele noastre, a trebuit să ne unim în apropiere de Lipova, la Deva şi să o eliberăm.
Şi când duşmanul a auzit aceasta a părăsit cu mari pierderi cetatea şi noi l-am um1at,
dar nu l-am prins şi atunci am mers la Felnac la 3 mile de Lipova, localitate pe care am
cucerit-o într-o zi. Atunci când am aflat că turcii şi tătarii au făcut tabăra în jos de
Timişoara, i-am întâmpinat dar ei nu au vrut să îi aştepte pe ai noştri. Noi am aşteptat
însă câteva zile în faţa Timişoarei, sperând că duşmanul va veni, întrucât hanul tătar cu
toate trupele lui şi cu câţiva turci din graniţă au pronit împotriva noastră. În prima zi
ne-am luptat puţin cu ei, dar în ziua următoare am pornit cu o forţă mai mare împotriva
lor şi am dat o luptă şi i-am despărţit şi i-am urmărit trei zile. Am omorât mulţi şi i-am
urmărit până în tabăra lor şi din nou am omorât pe mulţi, cucerind mai multă muniţie,
alimente, corturi şi, dacă am fi avut mai mult timp lumina zilei, am fi cucerit, cu
ajutorul lui Dumnezeu, mai mulţi tătari.
Atunci ne-am deplasat din nou spre Timişoara şi, cu toate că turcii şi tătarii
trăgeau din cetate şi ne provocau, am stat bine acoperiţi, dar ne-am gândit că asediul
Timişoarei - care este sediul paşei - ar necesita o forţă şi o pregătire mai mare aşa că, cu
toate că le-am provocat multe pagube, ne-am dus din nou la Lipova: situaţia este că ar
veni ajutoare şi că trupele nu ajunseseră încă dar vor veni cu muniţii. Ordonasem să se
facă tabăra la Zendi (Zeudi, azi Frumuşeni- Arad, N.N.) lângă Lipova fiindcă trebuie
să avem grijă în acelaşi timp de Moldova ca să nu se petreacă cumva o viclenie împotriva
noastră, mai ales că am priceput că tătarii sunt hotărţi să intre cu mare forţă acolo.
338 Tibiscum - XI
La aceasta se mai adaugă faptul că i-am lăsat pe secui cu speranţa că vor sosi
întăririle, fapt pe care-l aşteptăm şi în prezent. Cu ajutorul Domnului vrem să pornim
împotriva duşmanului şi să nu ne mai retragem fără cauze majore şi, după venirea
ajutorului, să ne continuăm ceea ce am început în privinţa Timişoarei şi a celorlalte
localităţi.
Vă veţi osteni deci ca ajutorul promis să vină cât mai repede fiindcă ar fi timpul
potrivit să se întreprindă ceva împotriva duşmanului în Ungaria, luna ar fi potrivită
pentru acest loc. Dumnezeu să vă .. „. Dat în cetatea noastră Lipova, 27 iunie 1596."
Ca să obţină toate acestea, principele Transilvaniei a redat secuilor toate libertăţile
lor, a dat sfoară în ţară şi a mobilizat toţi cavalerii (dacă nu veneau îşi pierdeau averile)
şi s-a înarmat şi le-a spus să fie în 25 iulie la Alba Iulia cu provizii pe trei luni.
Intenţia principelui era să pună faţă-n faţă cu duşmanul o forţă puternică şi să
dea o luptă cavalerească.
Principele a aflat prin spioni, că vine împăratul turcesc în persoană, împreună cu
300.000 oameni călare şi pedeştri, plus 36.000 alţi soldaţi, toţi pregătiţi pentru 12, 15
şi 20 iunie; cu toate că paşa magi, apoi Muftii sau popii turceşti cum se spune, au fost
împotriva plecării lui din Constantinopol, dar părerea lui definitivă a fost să meargă
împotriva Vienei şi, în acelaşi timp, să se războiască cu principele Transilvaniei şi apoi
cu perşii. Acestea toate au fost confirmate de o mulţime de prizonieri, precum şi de
faptul că turcii erau iarăşi activi.
Mai departe, Domnia Sa a primit ştiri bune de la duhovnicul său părintele Alfonso,
care a fost în Spania la rege şi l-a anunţat pe principe că va primi un ajutor de stat, atât
timp cât va dura lupta cu turcii şi a promis şi galbeni de la majestatea sa.
Întâlnirea dintre persani şi turci a fost cam aşa: turcii au atacat cu o armată de
21.000 oameni în frumoasa cetate Jatt (? N.N.) în munţii Chalderini, iar perşii au ucis
14.000 turci şi au pierdut 4.000 oameni iar turcii au fugit.
După plecarea împăratului (sultanului, N.N.) în Constantinopol a fost mare foc
şi multe tarabe cu mărfuri preţioase au ars dar ienicerii, care de obicei se ocupă cu
stingerea focului, n-au vrut acum să-l stingă din cauza împăratului care, printre altele,
le-a înterzis să bea vin: în timpul incendiului ci au intrat în pivniţele de vin luându-l cu
sila. Şi dacă n-ar fi fost nobilul Velin paşa să stingă focul ar fi dispărut I: din
Conbstantinopol.
După ultima luptă şi multele ciocniri din ultima vreme în care au fost un număr
destul de mare de tătari, hanul a îndrăznit să ceară de la regele Poloniei - oferind daruri
în aur brut, argint prelucrat, reprezentând un palat şi un ceas minunat, precum şi portretul
său gravat, călare pe o cămilă - permisiunea să intre prin teritoriul său în Germania cu
l 00.000 tătari, că ar fi gata să dea şi ostateci precum şi asigurarea că nu face nici un
rău în ţara acestuia: această cerere tătărească a fost respinsă de către Majestatea sa
polonă.
Duşmanii au vrut să asedieze total Lipova, dar între timp secuii s-au alăturat din
nou principelui Transilvaniei, cu cavalerie şi alte trupe şi, de aceea, turcii au renunţat.
Turci au vrut acum, jos în Croaţia, să-l atace pe domnul de Herrberstein prin
suprindere, dar acesta avusese ştiri şi i-a atacat el pe turci, i-a despărţit, a omorât peste
500, şi a cucerit câteva steaguri. De data aceasta dintre ai noştri au fost omorâţi şi
răniţi înjur de 70. După aceea ai noştri au asediat Constanobitz, la 7 km depărtare de
Petrina, şi l-au cucerit.
De altfel, în marea annată a turcilor, sub comanda lui Giafer paşa, a intrat
dizenteria şi au murit înjur de 5.000. Domnul Ruprecht von Eggenberg a luat drumul
Vienei la 16 iulie ca să ia diferite măsuri în special pentru suburbii, să aprovizioneze
populaţia cu vin, muniţii, alimente, şi - în caz de nevoie - să mobilizeze tot al 15-lea, al
10-lea sau al 5-lea om.
Trupele noastre sunt mutate de la Altenberg din Ungaria la Komarom, probabil
din necesitatea de a ajuta Slovacia. Steagul imperial a fost inspectat la 18 iulie la Viena
împreună cu 300 de cai minunaţi, 1Ocai imperiali, dintre care 5 împodobiţi nemţeşte, 2
ungureşte, 3 italieneşte şi hotărâţi să plece la luptă pe 23 iulie. Dumnezeu să le dea
puterea lui şi noroc în luptă."
SCURTE COMENTARII
Aici se încheie textul acestui adevărat şi sintetic buletin de ştiri, redactat în ge1mana
medievală. Ţin să adaug mulţumirile mele fostului coleg de la Muzeul Banatului din
Timişoara, Horst Helfrich, cu ajutorul căruia am descifrat - acum aproape trei decenii
- acest text pe care-l redăm, in extenso, limbii şi istoriografiei româneşti.
Relatarea germană oferă informaţii despre începerea, durata şi sfârşitul
campaniei princiare din Banat. Corecte, în ansamblu, informaţiile sunt mai sărace decât
cele cuprinse în relatările alor martori oculari. Faptul se explică prin depărtarea editorului
şi redactorului german faţă de Timişoara şi pe relatarea sumară pe care i-a făcut-o
acel nobil transilvan ajuns în centrul Europei.
În conformitate cu regulile evului mediu, figura centrală a relatării este principele
Transilvaniei. La el se referă majoritatea afumaţiilor, lui îi aparţin marile decizii şi succese,
chiar dacă în realitate acest principe este un biet pion manevrat de nobili şi comandanţi
de oşti pricepuţi.
Scrisoarea acestui principe către un conducător de stat creştin, prin care explică
situaţia militară şi solicită ajutor militar şi financiar, este o mostră a incapacităţii sale
de a gestiona o campanie militară pornită şi desfăşurată în condiţii favorabile. Oprirea
asediului Timişoarei are motivaţii uşor puerile, iar laşitatea se ascunde în spatele unor
repetate cereri de ajutor.
340 Tibiscum - XI
Încetineala cu care s-a desfăşurat campania, lipsa de reacţie princiară la

momentele favorabile au fost cauzele care au condus la această retragere fără glorie,
într-un moment în care Timişoara putea fi cucerită.
În cuprinsul relatării germane sunt câteva aspecte extrem de concrete,cum ar fi
de exemplu pregătirea atacului şi lupta din 17 iunie. Aceasta înseamnă că informatorul
publicaţiei germane a participat personal la această luptă şi cunoştea detaliile, pe care
le-a povestit redacţiei.
THE SIEGE OF TIMIŞOARA IN 1596 ACCORDING TO A GERMAN

NARRATION OF THAT TIME
Summary
The Banat was one of the European regions which was rnany times presented
in the news bulletins, those ones called "newe Zeitung" in German, or "Avviso" in
Italian, possible tobe named "the newspapers" of those times. Among the news of the
moment of 1594-1598 when the Holy League started the war against the Ottomans,
there are some we abstract as they regard the siege against the strong citadel of
Timişoara. The narration is a medieval chronicle like and the related facts may circum-
spectly received as overdrawn and the ciphers may be reduced with 50% in most of
the narrated cases. The German narration supplies a lot of data on the starting mo-
ment, the duration and the end of the Banatian campaign. The central character is
Sigismund Bathory and to him belong the great decisions and the positive results even
ifthat prince was not else in his real life but a pawn in the hands ofthe nobles and the
armies commandants. Even if correct the data are less than those ones belonging to
other eyewitnesses. This could bea resuit ofthe distance between the German editor
and Timişoara or ofthe brief narration that the Transylvanian gentleman offered to him
when coming in the middle of Europe. The letter that the prince sent to a Christian
State leader in order to explain the military situation and also to ask for some military
and financial support is but a sample of his inability to manage a military campaign
which began under favourable circumstances. There are also in the German narration
some extremely concrete aspects conceming the siege preparation and the battle of
the l 7th of June. What means that the German paper informer took personally part in
the battle, and he told the publisher the details he had directly known.
UN DOCUMENT REFERITOR LA ORGANIZAREA

MINERITULUI ŞI METALURGIEI ÎN BANAT LA
ÎNCEPUTUL STĂPÂNIRII HABSBURGICE;
INSTRUCTIUNILE ADMINISTRATIEI BANATULUI
' '
ADRESATE LA 12 DECEMBRIE 1718 MAISTRULUI MINIER
DELA ORAVIŢA
Ovidiu Marinel Tufiş
Victoriile obţinute pe câmpurile de luptă de armatele austriece, în războiul

desfăşurat între anii1716-1718 împotriva otomanilor, vor fi consfinţite la masa tratativelor
în anul 1718 la Passarowitz, prin anexarea de către Imperiul habsburgic a Banatului,
Olteniei şi a nordului Serbiei. Ţinând cont de interese politico-strategice şi economico-
financiare majore ale Imperiului habsburgic, Banatul va fi organizat într-un domeniu al
Coroanei şi Camerei imperiale, fiind administrat de la Viena de forurile aulice, respectiv
Camera Aulică şi Consiliul Aulic de război, prin inte1mediul Administraţiei Ţării Banatului
(Banater Landes -Adrninistration), înfiinţată la Timişoara în noiembrie 1717 .1
Statutul dobândit de Banat în cadrul monarhiei habsburgice, respectiv acela de
domeniu al Coroanei şi Camerei imperiale, conferea împăratului, pe lângă calitatea de
suveran al ţării şi pe aceea de stăpân feudal, fapt ce va permite guvernanţilor de la
Viena să aplice în practică idei politice şi administrative şi să realizeze proiecte economice
inspirate din gândirea mercantilistă.
Mercantilismul reprezintă politica economică a statului absolutist, având ca ţel
creşterea puterii acestuia prin sporirea avuţiei naţionale. Acest deziderat putea fi atins
în primul rând prin creşterea producţiei industriale în manufacturile de stat şi realizarea
unei balanţe comerciale active în care exporturile, în special de produse industriale,
depăşeau importurile, permiţând rămânerea şi atragerea în ţară a unor sume mari de
bani ce sporeau rezerva monetară a ţării.
Mineritul şi metalurgia se numărau printre ramurile economice favorizate de
politica economică mercantilistă. 2
Producând metalele necesare realizării unor bunuri de consum folositoare
societăţii, bunuri ce în parte erau exportate, participând astfel la realizarea unei balanţe
comerciale active, contribuind la sporirea masei monetare prin producţia de metale
nobile- aurul şi argintul, creând locuri de muncă şi implicit surse de venituri populaţiei,
342 Tibiscum - XI
oferind posibilităţi pentru desfăşurarea unor afaceri economice pentru întreprinzătorii

(investitorii) particulari, mineritul este considerat ca fiind „copilul preferat al
mercantilismului", fiind şi „cel mai nevinovat mijloc de a îmbogăţi erariul (fiscul impe-
na. I - n.n .)". 3
Pe plan central, mineritul şi metalurgia bănăţeană s-au aflat între anii 1718-
1745 sub conducerea Camerei Aulice din Viena, secondată de Comisia Neoaquistică 4
iar pe plan local Administraţiei Banatului.
Sesizând importanţa mineritului şi metalurgiei, „Comisia de organizare a Ţării
Banatului" şi guvernatorul provinciei, generalul Mercy, solicită Camerei Aulice la 7
octombrie 1717 luarea unor măsuri pentru reluarea activităţii la minele şi instalaţiile
industriale exploatate de turci în Banat, precum şi construirea altora noi. 5
Camera Aulică decide prin decretul din 7 decembrie 171 7 să încredinţeze
organizarea mineritului şi metalurgiei bănăţene „Comisiei bănăţene de organizare minieră
(Banater Bergwerks Einrichtungs Comission), aflată sub conducerea lui von Kalanek
- unul din cei doi consilieri civili ai Administraţiei Banatului, în calitate de „Principal
Commissarium" şi a lui Ignatium Hahn, ca şi „Con-Commissarium". 6
Din decretul menţionat rezultă că, după informaţiile pe care le deţine Camera
Aulică, în Munţii Banatului se află minereu de cupru la Versecz, pe apa Versava şi
minereu de fier la Carassava, pe apa Carass. 7
În realitate, analizând documente ale anilor imediat următori, respectiv 1718 şi
1726, reiese că în Banat se aflau mine de cupru la Oraviţa 8 şi mine de fier la Daman,
lângă Caraş ova şi Tâlva, lângă Bocşa. 9
O importanţă deosebită o prezintă instrucţiunile prin care se cere comisiei să
organizeze o cercetare amănunţită a munţilor Banatului în vederea descoperirii de noi
minereuri, să preia şi să organizeze activitatea la minele bănăţene aflate în funcţiune
sau părăsite în numele împăratului, care ia sub protecţia sa deosebită şi pe lucrătorii
mineri aflaţi aici, acestora garantându-li-se în continuare toate libertăţile şi privilegiile
avute.
Fiind conştientă că exploatarea minereurilor de către erariu nu se poate face fără
riscul unor pierderi financiare, Camera Aulică recomandă comisiei bănăţene să atragă
la exploatarea minereurilor asociaţiile de particulari (Gewerken), cărora li se garantează
câştigurile realizate. Împăratul, în calitate de suveran şi stăpân feudal al Banatului îşi
rezervă dreptul încasării unei părţi din producţia de metal obţinută, sub forma unei taxe
numită „die Urbaren" (urbariu) şi dreptul de „die praeemptio", respectiv de achiziţionare
a metalelor obţinute la un preţ anumit. 10
În continuarea studiului nostru vom analiza un document pe care îl considerăm
de o importanţă deosebită pentru organizarea mineritului şi metalurgiei bănăţene în
această perioadă de început a stăpânirii habsburgice.
Documentul amintit, intitulat „lnstrukzion fi.ir den Bergmeister zu Oraviza"

(Instrucţiuni pentru maistrul miner de la Oraviţa), este un decret datând din 12 decembrie
1718, prin care Administraţia Banatului continuă acţiunea de organizare a activităţii
miniere şi metalurgice în Banat, acţiune începută, aşa cum am amintit, prin decretul
Camerei Aulice. Documentul se află publicat într-o colecţie de legi miniere ale monarhiei
habsburgice, colecţie editată în anul 1834 11 , oferindu-ne informaţii importante referitoare
la structura de conducere a mineritului şi metalurgiei bănăţene, legislaţia aplicată aici,
exploatările miniere şi instalaţiile metalurgice existente, politica de investiţii a autorităţilor
habsburgice, forţa de muncă şi modalităţi de normare a muncii, plata în minerit şi, nu în
ultimul rând, aspecte ale vieţii religioase şi asistenţei medicale din regiunea minieră.
La minele de cupru de la Oraviţa, unde activitatea de exploatare a minereurilor
a fost reluată la începutul anului 1718, a fost numit spre a organiza şi conduce activitatea
desfăşurată aici un maistru minier în persoana lui Johann Schubert 12 • Autoritatea sa,
aşa cum reiese din parcurgerea textului documentului menţionat, se exercita însă asupra
tuturor exploatărilor miniere şi instalaţiilor metalurgice din Banat, precum şi a pădurilor
şi satelor arondate acestora prin dispoziţiile Administraţiei Banatului.
În spiritul mentalităţilor epocii se cere maistrului minier Schubert, şi tuturor celor
care îi vor urma în această funcţie, să fie buni creştini cu frică de Dumnezeu, adevărate
exemple de comportament pentru toţi angajaţii şi, nu în ultimul rând, să dea dovadă de
credinţă, supunere şi hărnicie în muncă faţă de şi pentru stăpânul său feudal, în acest
caz, împăratul.
Pe linia obligaţiilor de serviciu, maistrul minier primeşte dispoziţia ca pe viitor
să nu înceapă noi lucrări miniere sau de altă natură, decât cu aprobarea Administraţiei
Banatului, în acest sens unnând să înainteze acesteia note informative bine fundamentate.
Pentru un control mai eficient al activităţii din regiunea minieră, Administraţia
Banatului a numit un înalt funcţionar al său, Joseph Antony Mayrhouer Edlen von
Gruenbicl, inspector cameral al administraţiei, în calitate de superior („Ober Haubt") al
mineritului şi metalurgiei bănăţene 13 ; făcând parte din clasa nobiliară, nou numitului
inspector minier îi sunt acordate puteri depline. Acestuia i se datora respect şi supunere
din partea funcţionarilor montanistici, inclusiv a maistrului minier şi a tuturor angajaţilor;
dispoziţiile luate de inspectorul minier în numele Administraţiei Banatului vor fi îndeplinite
întocmai.
Inspectorului minier trebuiau să îi fie înmânate statele de plată („Lohn Zettel"),
calculele contabile trimestriale („Qvartalische Rechnungen") şi rezultatele probelor de
minereu efectuate săptămânal („Wochentliche probier Zettel"), înainte ca acestea să
fie trimise Administraţiei Banatului, înaltul funcţionar urmând să-şi noteze pe acestea
observaţiile sale.
Din cele prezentate mai sus putem concluziona că activitatea economică
344 Tibiscwn - XI
desfăşurată în spiritul ideilor mercantiliste în spaţiul Imperiului habsburgic se caracteriza

printr-o puternică centralizare a deciziilor, din care cauză mercantilismul de tip austriac
mai poartă şi numele de cameralism („Kameralismus"). 14
Deciziile porneau de la Camera Aulică, ca for central răspunzător de problemele
economice şi financiare ale imperiului, mergând, în cazul de faţă, pe filiera Administraţiei
Banatului, inspectorul minier, pentru a ajunge la Oraviţa, unde maistrul minier asigura
punerea lor în practică.
La Oraviţa se afla Direcţia minieră „Berg Amt'', condusă de maistrul minier 15 ,
acesta având, după cum am amintit şi după cum reiese din document, atribuţiuni de
conducere nu numai a exploatărilor miniere şi instalaţiilor metalurgice din zona Oraviţei,
ci şi a celorlalte existente în regiunea minieră a Banatului.
Maistrul minier Schubert era ajutat în munca sa de funcţionari minieri, metalurgi
şi forestieri, dintre care sunt amintiţi: contabilul de la exploatările miniere
(„Bergschreiber") şi cel al topitoriei („Huttenschreiber"), precum şi pădurarul („Wald
Forster").
Administraţia de la Timişoara ia măsuri pentru desfăşurarea activităţii miniere şi
metalurgice din Banat într-un cadru juridic, dispunând în acest sens aplicarea Legii
miniere maximiliene ("die Kaiserliche Maxirnilianische Berg Ordnung"), legislaţie care
este aplicată la toate minele imperiale din cadrul monarhiei habsburgice 16 • Pentru
cunoaşterea acesteia, maistrul minier are îndatorirea ca, la începutul fiecărui trimestru,
să citească textul legii în faţa tuturor angajaţilor adunaţi la sediul Direcţiei miniere.
În anul 1718 existau în Banat exploatări de cupru în apropiere de Oraviţa, în
textul documentului fiind menţionate minele de la Ciclova, cu lucrările miniere „Mercy''
şi „Wallis" şi cele de la Cornu Tilfa, unde este amintită galeria „Heylige Dreyfaltigkeit",
la aceste mine existând exploatări subterane dar şi de suprafaţă 17 •
La „Karasava" (Caraşova) se aflau mine de fier 18 , acestea, după cum am
menţionat deja, aflându-se însă în realitate la Doman 19 şi în munţii Tâlva, 20 munţi aflaţi
între Ocna de Fier şi Dognecea21 • Pentru a cunoaşte cantitatea de metal conţinută de
minereurile exploatate la diferite mine, Administraţia Banatului dispune ca după trecerea
iernii, începând cu primăvara anului 1719, să se efectueze săptămânal de la fiecare
exploatare minieră probe de minereu, rezultatele urmând a fi trimise periodic la
Timişoara22 •
În textul decretului ne sunt oferite informaţii importante referitoare la organizarea
şi normarea muncii precum şi modalităţi de plată a lucrului efectuat de mineri 23 • Aceştia
munceau organizaţi în echipe de lucru („Kirren") alcătuite din câte 6 lucrători; echipele
care efectuau lucrările miniere ce trebuiau să permită accesul la filonul metalifer lucrau
în acord, fiind plătite după numărul stânjenilor excavaţi. 24 pe baza unei înţelegeri stabilite
anterior.
Echipele care lucrau în zona filonului metalifer erau plătite pe baza cantităţii de
minereu exploatat, primind pentru 1 Pahren 1 florin. 25
În sfărşit, în cazul în care minerii nu pot fi normaţi prin cele două modalităţi
amintite, se va institui normarea acestora după numărul schimburilor efectuate. 26
Administraţia Banatului dispune ca minerii germani, care până acum au primit
25 de creiţari pentru un schimb, vor primi de acum înainte numai 20 de creiţari 27 •
Revine maistrului minier obligaţia de a hotărî, în cunoştinţă de cauză, momentul
în care modul de normare şi - automat - de plată al echipelor de mineri, în funcţie de
zona unde se excavează, va fi schimbat28 • Se constată că echipele de mineri care au
lucrat după numărul de stânjeni excavaţi în zona filonului metalifer au aruncat pe halde
minereuri ce puteau fi folosite. Dacă se constată că echipele de mineri normate după
modul amintit mai sus, lucrând în rocă tare, cu toată silinţa de care au dat dovadă nu
reuşesc să excaveze un număr de stânjeni care să le permită să obţină un salariu decent,
aceştia vor primi ceva în plus.
Cunoscând faptul că minerii care lucrează în zona filonului metalifer, fiind plătiţi
după cantitatea de minereu extras câştigă mai bine în comparaţie cu cei care sunt normaţi
după numărul de stânjeni excavaţi şi al schimburilor efectuate, pentru a oferi tuturor
posibilitatea câştigării unor venituri decente, Administraţia Banatului dispune ca minerii
să fie permanent schimbaţi la fiecare trei luni de la un loc de muncă la altul2 9 •
Documentul ne oferă unele informaţii importante şi despre folosirea la minele
bănăţene a unor metode moderne pentru începutul sec. al XVIII-lea, respectiv
întrebuinţarea prafului de puşcă pentru dislocarea rocilor. 30
Pentru prelucrarea minereului de cupru exploatat, exista la Oraviţa o topitorie,
aceasta necesitând, aşa cum reiese din document, unele lucrări de reparaţii, dintre care
menţionăm construirea unui coş la furnal, repararea unor suflante şi construirea
acoperişului la instalaţia de prăjire a minereului3 1 •
Considerăm că informaţia din document se referă la topitoria construită de turci,
topitorie aflată încă în funcţiune în anul 1727, după cum rezultă dintr-un document
datând din acelaşi an. 32 În anul 1718 aceasta este refăcută, şi am amintit mai sus o serie
de lucrări efectuate în acest sens. Tot în această zonă se află şi o mică forjă33 , amplasată
probabil la Oraviţa, bazându-ne în afirmaţia noastră pe o informaţie din document care
menţionează că această forjă se află lângă o moară care se construieşte la Oraviţa.
Considerăm că această forjă a fost construită tot în perioada stăpânirii turceşti. Alături
de lucrările de reparaţii ale unor vechi instalaţii metalurgice, autorităţile habsburgice
demarează un program ambiţios de investiţii, menit să revigoreze activitatea minieră şi
metalurgică din Banat şi să o aducă la nivelul tehnologic caracteristic provinciilor
imperiului cu tradiţie în aceste domenii de activitate.
Cele mai importante lucrări de investiţii aflate în execuţie sunt construirea unei
346 Tibiscum - XI
uzine pentru prelucrarea minereului de fier la Karasova 34 - care va fi, în realitate, aşa
cum rezultă dintr-un document din anul 1721, construită la „Poschan" (Bocşa) 35 -
uzină constând dintr-o topitorie şi o forjă. La „Cziklova" (Ciclova) se construiesc două
forje pentru prelucrarea cuprului 36 , iar la Oraviţa, pentru asigurarea necesarului de
apă al topitoriei de cupru de aici, a început construirea unui baraj de acumulare a
apei 37 •
Pentru asigurarea necesarului de lemn pentru construcţii s-a construit la Oraviţa
un gater3 8 , în timp ce pentru aprovizionarea cu alimente a lucrătorilor de aici a început
construcţia unei mori de cereale şi a unei prăvălii3 9 •
Asigurarea necesarului de forţă de muncă, în special calificată, este o cerinţă de
prim ordin în vederea dezvoltării şi modernizării exploatărilor miniere şi a instalaţiilor
metalurgice din Banat.
Administraţia de la Timişoara dă dispoziţiile necesare maistrului minier în vederea
angajării la minele şi instalaţiile metalurgice bănăţene numai a numărului de lucrători
necesari 40 • Referitor la forţa de muncă se constată o fluctuaţie permanentă a acesteia,
motiv pentru care nu au fost făcute, aşa cum era necesar, însemnările referitoare la
abaterile disciplinare ale lucrătorilor 41 •
Ţinem să precizăm că lucrătorii aflaţi în zona minieră la începuturile organizării
mineritului şi metalurgiei bănăţene de către autorităţile habsburgice, după locul de
provenienţă, aparţin a două componente: prima este alcătuită din lucrătorii aflaţi aici
din timpul stăpânirii turceşti, pe care împăratul îi ia sub protecţia sa deosebită,
garantându-le drepturile şi libertăţile avute 42 ; a doua componentă este reprezentată de
lucrătorii care au început să fie colonizaţi deja de către autorităţile habsburgice şi
menţionăm în acest sens minerii germani care sunt plătiţi după numărul schimburilor
efectuate, printre lucrătorii colonizaţi numărându-se desigur şi grupul de mineri condus
de un oarecare Freyberg, sosit de curând în Banat de la Administraţia minieră din Zips
(Slovacia), aceştia aducând cu ei şi diferite unelte specifice43 • Freyberg va realiza în
regiunea minieră, în calitate de antreprenor („Bergbau-Schaffers"), o parte din lucrările
de investiţii deja amintite, respectiv două forje de cupru la Ciclova („zwey verschiedene
Kupffer Schmitten"), topitoria de fier şi forja de la Bocşa („daB Eisen Schmolz-Hiltten
und Hammer Gebau"), precum şi un magazin („Handls-Haus") şi o moară („Mahl-
Mtihl") la Oraviţa.
Administraţia Banatului consideră că pentru obţinerea unor rezultate tot mai
bune la minele şi topitoriile de la Oraviţa este necesară o strânsă conlucrare între maistrul
miner şi angajaţi 44 • În acest sens, primului îi revine sarcina ca în fiecare duminică,
înainte de slujba religioasă, să se întâlnească cu funcţionarii şi lucrătorii pentru a afla de
la aceştia realizările şi problemele apărute în activitatea din săptămâna încheiată.
Angajaţii vor lua la cunoştinţă cu această ocazie şi despre problemele ce vor trebui
rezolvate în săptămâna următoare de lucru. Pentru a urmări personal activitatea

desfăşurată la exploatările miniere, maistrul minier va face cât mai des vizite de lucru
neanunţate.
O atenţie deosebită se acordă şi problemelor sociale ale lucrătorilor, în acest
sens Administraţia Banatului dispune ca locuinţele începute pentru aceştia la Oraviţa
să fie terminate sub supravegherea maistrului minier cât mai urgent 45 •
Având în vedere asigurarea forţei de muncă necesară în primul rând exploatării
lemnului, producerii mangalului (cărbunele de lemn) şi efectuării transporturilor la
exploatările miniere şi instalaţiile metalurgice de la Oraviţa şi Ciclova, Administraţia
Banatului dispune ca locuitorii deja conscripţionaţi din patru sate, respectiv Oraviţa,
Maidan (Brădişorul de Jos) 46 , Regitova (Răchitova) 47 şi Prostian (Broşteni) 48 să fie
repartizaţi pentru prestarea muncilor deja menţionate. Cele patru sate aflate în districtul
Uypallanka (Palanca Nouă) sunt trecute în subordinea administrativă a Direcţiei miniere
de la Oraviţa, locuitorii lor fiind scutiţi de numeroase obligaţii feudale, trebuind în
schimb să presteze muncă sub formă de robotă la exploatările miniere şi topitoriile din
zona Oraviţa. Pentru ca districtul Uypallanka să nu înregistreze pierderi prea mari la
colectarea impozitelor, de comun acord cu Direcţiunea minieră şi cnezii celor patru
sate se va stabili o mică sumă de bani pe care ţăranii o vor plăti sub formă de impozit,
aceasta urmând să fie înaintată periodic administraţiei sus numitului district de către
Direcţia minieră Oraviţa.
Maistrul minier şi contabilul de la exploatările miniere trebuie să asigure scoaterea
la muncă, atunci când este necesar, a o treime din numărul sătenilor conscripţionaţi.
Aceştia vor fi folosiţi la diferite munci în regiunea minieră în folosul stăpânului feudal,
respectiv împăratul, orice încercare de folosire a acestora în interes particular urmând
să fie sever sancţionată.
Alcătuirea unor evidenţe contabile este considerată de către Administraţia
Banatului ca un element de primă importanţă în activitatea desfăşurată la minele şi
instalaţiile metalurgice bănăţene49 • În acest sens se dispune ca maistrul minier, pe lângă
alte îndatoriri, să întocmească statele de plată de la exploatările miniere şi topitorii; în
continuare, contabilul minier va ţine o evidenţă strictă a materialelor necesare cumpărate
şi a ceea ce se produce şi livrează, în timp ce contabilul de la topitorie va consemna
săptămânal rezultatul probelor de metal efectuate la topitorii. Evidenţele contabile mai
constau şi în alcătuirea unor calcule trimestriale, toate aceste acte importante fiind
trimise periodic Administraţiei Banatului după ce erau verificate, aşa cum am amintit,
de inspectorul minier.
Administraţia de la Timişoara cere organizarea unei evidenţe contabile clare şi la
gaterul construit, din care să rezulte cantitatea de lemn primită şi produsele finite livrate.
Pădurarul avea atribuţiuni care constau în organizarea şi administrarea pădurilor
348 Tibiscum - XI
arondate exploatărilor miniere şi instalaţiilor metalurgice de la Oraviţa, „Karasova" (de

fapt Daman) şi Bocşa, de aşa natură încât să asigure lemnul necesar lucrărilor de
construcţie şi producerii mangalului pentru o îndelungată perioadă de timp, astfel încât
regiunea minieră să nu ducă lipsă de aceste importante produse 50 •
Considerăm nu mai puţin importante două aspecte prezentate în document, care
întregesc un tablou al mineritului şi metalurgiei bănăţene la începutul stăpânirii
habsburgice.
Primul se referă la viaţa spirituală a comunităţii miniere, aceasta um1ând să
capete noi valenţe prin aducerea unui preot la Oraviţa, a cărui misiune este aceea de a
sădi în rândurile lucrătorilor valorile religioase creştine 51 • Slujbele religioase se vor
ţine la Oraviţa şi, din când în când, în celelalte localităţi ale regiunii miniere.
Cel de-al doilea aspect este de domeniul sanitar şi constă în aducerea unui medic
la Oraviţa, acesta urmând să acorde asistenţă medicală şi lucrătorilor din celelalte
localităţi miniere 52 •
Administraţia de la Timişoara constată că, datorită folosirii prafului de puşcă la
exploatările minere bănăţene, au avut loc numeroase accidente de muncă, dispunând ca
cei în cauză să fie îngrijiţi gratis de către medic, în timp ce angajaţii răniţi din proprie
vină sau în încăierări vor trebui să plătească îngrijirea medicală.
Prin măsurile luate, organizatorice, investiţionale şi de colonizare a forţei de
muncă - pentru a le aminti numai pe cele mai importante, Administraţia Banatului
speră ca mineritul şi metalurgia să devină ramuri economice importante, care să
contribuie la realizarea de venituri pentru domeniul cameral Banat şi, implicit, pentru
fiscul imperial.
NOTE
1 Costin Feneşan, Administraţie şi fiscalitate în Banatul imperial 1716 - 1778, Ed. de Vest,
Timişoara 1997, p. 49, în continuare Costin Feneşan - ,,Administraţie şi fiscalitate".
2 Zollner Erich, Istoria Austriei, voi. I, Bucureşti 1997, p. 348.
3 Kallbrunner J., Das Kaiserliche Banat, Miinchen 1958, p. 50-51.
Pentru evoluţia ulterioară, vezi Costin Feneşan, RudolfGrăf, M. Zaherea, I. Popa, Din istoria
4
cărbunelui, Anina 200, Reşiţa 1991, p. 7 şi Grăf Rudolf. Domeniul bănăţean al STEG 1855-1920,
Reşiţa 1997, p. 44.
5 Sonia Jordan, Die Kaiserliche Wirtschaflspolitik in Banat in 18 Jahrhundert, Miinchen 1967,
p. 39 şi Costin Feneşan, ,,Administraţie şi fiscalitate", p. 64.
6 Anton Schmidt, Chronologische, Sistematische Sammlung der Berggesetze de Osterreichische
Monarchie, Wien 1834, zweite Abtheilung (partea a doua), voi. VI, p. 81) şi GrăfRudolf. op. cit., p. 45.
7
Anton Schmidt, op. cit., p. 100.
8
Ibidem, p. 105.
9
HofKammer Archiv-Wien Fond 27,Anhang Vermischer Ungarische Gegenstănde (16 bis 18
Jahrhundert), fascicolul 19 „Banater Bergwerke Berichte des Temesvare Administration und ihr
untergeordneter Stellen in MontWlsachen W1 die Hofkarnrner und Hofkommisson in MUnz und Bergwesen
(1718-1762), p. 54, în continuare HKA- Wien - BWlater Bergwerke Berichte.
10 Anton Schmidt, op. cit., p. 100-101.
11
Ibidem, p. 105-115, în continuare documentul va fi citat Instrukzion 1718.
12
Ibidem, p. 105.
13
Ibidem, p. 115, vezi în acest sens şi C. Feneşan, Administraţie şi fiscalitate„., p. 64 şi Aurel
Ţinţă, Contribuţii documentare la istoria Ba11atului la începutul stăpânirii habsburguce în Studii de
Istoria Banatului, voi. III, Timişoara, 1974, p. 67.
14
Karl Vocelka, Geschichte Osterreichs Kultur - Gesellschafi- Politik, Wilhelm Heyns Verlag,
MUnchen 2002, p. 151.
15
Instrukzion 1718, p. I 05-106.
16
Ibidem, p. I 06.
17
Ibidem, p. I 09.
18
Ibidem, p.113-114.
19
HKA Wien Banater Bergwerke Berichte, p. 54.
20
Ibidem, p. 54.
21
Vezi studiul nostru Exploatările miniere din zona Dognecea - Oc11a de Fier - Bocşa în
secolul al XVIII-iea şi Îllceputul secolului al XIX-iea în Banatica, voi. 16/II, Reşiţa 2003, p. 54.
22
Instrukzion 1718, p. I 09-11 O.
23
Ibidem, p. 107-108.
24
I stânjen vienez, „Wiener Klafter" = 1,8964 m, vezi RudolfGrăf, op. cit., p. 351.
I Pahren - unitate de măsură, cântărind între 3,5-4 Centenari, confonn info1maţiilor întâlnite
21
în documente, vezi HKA Wien Banater Bergwerke Berichte, p. 175-176; I centenar= 56,006 kg con-
fonn Rudolf Grăf, op. cit., p. 351.
26
Pentru no1marea şi plata muncii în mineritul bănăţean în a doua jumătate a sec. al XVIII-iea,
vezi Costin Feneşan, Asistenţa socială şi lupta minerilor di11 Banat în a doua jumătate a veacului al
XVIII-iea, în Banatica, voi. III, Reşiţa 1975, p. 153-174.
27
Instrukzion 1718, p. I 08.
28
Ibidem, p. I 08.
29
Ibidem, p. 108.
30
Ibidem, p. 113 vezi în acest sens şi Volker Wollmann, Dezvoltarea tehnicii miniere din munţii
cărăşeni în a doua jumătate a sec. al XVIII-iea în Banatica, voi. I, Reşiţa 1971, p. 204.
31
Instrukzion 1718, p. 111-112.
32
HKA Wien - Banater Bergwerke Berichte, p. 167.
33
Instrukzion 1718, p. 112.
34
Ibidem, p. 113-114.
350 Tibiscum - XI
35
Anton Schmidt, op. cit., p. 141.
36
lnstrukzion 1718, p. 114.
17
Ibidem, p. 112.
3lt Ibidem, p. 112.
39
Ibidem, p. 114 .
.w Ibidem, p. I 08.
41
Ibidem, p. 113.
42
Anton Schmidt, op. cit„ p. 101.
43
Instrukzion 1718, p. 114.
44
Ibidem, p. 106-107.
45
Ibidem, p. 112.
46
Pentru denumirea de astăzi a localităţii vezi Bujor Surdu, Aspecte privitoare la situaţia
Banatului i11 1743, în Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, voi. XIII, 1970, p. 57.
47
Ibidem, p. 58.
48
Ibidem, p. 56.
49
lnstrukzion 1718, p. 112-113.
50
Ibidem, p. 113.
51
Ibidem, p. 114.
52
Ibidem, p. 113-114.
BANATER LANDESADMINISTRATION INSTRUKZION FUR DEN

BERGMEISTERZU ORAVIZA,AM 12DEZEMBER1718
Zusammenfassung
Nach der Besetzung des Banats von dem Habsburgischen Reich 1718, wird
dieses zu einem Domăne der Krone organisiert, das, in wirtschaftlicher Hinsicht, gemăB,
den Voraussetzungen der merkantilistischen wirtschaftlichen Denksweise gefiihrt
werden wird.
Die fiir die wirtschaftlichen und finanziellen Angelegenheiten des Reiches
verantwortlichen zentralen habsburgischen Behi:irden,beziehungsweise die Hofkammer
und die ărtlichen Behărden,die Banater Landesadministration, werden dem banater
Bergbau-und Hilttenwesen eine besondere Aufmerksamkeit schenken.
Derer Organisierungstătigkeit wird von der Hofkammer durch das Dekret vom
17 Dezember 1717 begonnen, und dann, durch das Dekret der Banater
Landesadministration vom 12 Dezember 1718, bennant „Instrukzion flir den Bergmei-
ster zu Oraviza", fortgesetzt werden.
Diese letzte Urkunde,die Gegenstand unseres Studiums ist bietet uns wichtige
Informationen, tiber die Organisierung des banater Bergbau-und Htittenwesens, wovon
Wir Johann Schuberts Emennung in dem Amt eines Bergmeisters erwăhnen, wonach
dieser Das Banater Bergamt, mit dem Sitz in Orawiza fiihrte, sowie die Emennung des
banater Berginspektors, in Person des Joseff Antony Mayrhouer.
Weiter bekomrnen wir lnformationen tiber die Bergbauwerke und den anwesenden
Htittenanlagen, und den neuen Investitionsarbeiten, die unternommen werden sollen,
die Organisierungs-Normungs, und Bezahlungsweise der Bergbauarbeit, Taktiken
beztiglich der Ersicherung der Arbeitskraft in der Bergbaugegend, und nicht zuletzt
Aspekte des religiăsen Lebens und des ărztlichen Beistandes.
Durch den getroffenen MaBnahmen erhofft sich die Banater Landesadministration
dass das Bergbauwesen und die Metalverarbeitung wichtige, dem Aerarium Imperiale
Einkommen einbringenden Zweige der Wirtschaft des Kammerdomănes Banat werden.
353
Caransebeş - 2003
BISERICA STRĂMOŞEASCĂ DIN BANATUL DE SUD ŞI

CONTRIBUTIA
, SA LA FĂURIREA ROMÂNIEI MARI
(1867-1918)
Constantin Brătescu
După înfrângerea revoluţiei din 1848-1849 cu ajutorul trupelor ţariste, revoluţie

care a dus inevitabil la înregistrarea multor jertfe româneşti, însoţite apoi de iminente
deziluzii, Banatul şi Transilvania vor constitui subiectul unor tranzacţii între Curtea din
Viena şi guvernele din Budapesta, urmărindu-se un singur scop: refacerea regatului
feudal maghiar şi întărirea poziţiei clasei dominante maghiare, aşa cum fusese anterior
anului 1848.
Pe fondul şubrezirii autorităţii Curţii de la Viena, cercurile restauratoare maghiare
îşi vor pregăti pachetul cu pretenţii de ordin teritorial, cunoscând de altfel foarte bine că
românii au propriile lor aspiraţii naţionale, dovedite cu prisosinţă în prima jumătate a
secolului al XIX-iea. În această direcţie cei din Banat vor avea o exprimare aparte,
fiind momente în care centrul de greutate al frământărilor naţionale se va înregistra
aci. 1
Anihilarea aspiraţiilor naţiunii române de a-şi apăra fiinţa naţională prin crearea
unui sistem instituţional promovator de cultură şi de idealuri politice, nu se putea desraşura
fără încorporarea Banatului şi Transilvaniei la Ungaria.
În pofida declaraţiilor publice ale românilor bănăţeni de a-şi promova propriile
interese în cadrul imperiului austriac, prin crearea unui „capi tanat român", cum visase
şi Eftimie Murgu în primăvara anului 1848, Curtea din Viena îi va trăda pe românii
bănăţeni la 15/27 decembrie 1860, când provincia, cu excepţia graniţei militare, va fi
încorporată Ungariei. Revendicările reprezentanţilor românilor bănăţeni întruniţi la
Timişoara au fost ignorate 2 , iar poporul român-qvasi-majoritar în provincie- aservit
aristocraţiei maghiare. S-a încercat chiar modificarea raporturilor demografice, în primul
rând în oraşe, iar mai târziu chiar în mediul rural prin colonizări de populaţie maghiară
adusă în zone pur româneşti, apărând la sfărşitul secolului trecut numeroase sate numai
cu populaţie maghiară în apropiere de oraşul Lugoj, în zona Făgetului şi chiar în zona
Bocşei. Într-o intervenţie a omului politic Coriolan Brediceanu în congregaţiunea
comitatensă a judeţului Caraş-Severin din 1892 se dezvăluia faptul că prin colonizările
din zona amintită autorităţile doreau „spargerea compactităţii noastre naţionale." 3 Alături
de numărul mare de ţărani care s-au opus colonizărilor în perioada 1880-1892 se aflau
354 Tibiscum - XI
şi preoţiisatelor: Isaia Popovici din Sâlha, protopresbiterul George Crăciunescu, Simion

Blajovan din Hodoş şi Nicolae Birăescu din Lugoj. 4
Pactul dualist din 27 mai I 8 iunie 1867 a deschis calea unei îndelungate perioade
de asuprire naţională şi socială, desfăşurată acum uniform în Transilvania şi Banat.
Până în anul 1873 aceste presiuni nu putuseră fi aplicate şi pe teritoriul graniţei militare
bănăţene. Încorporarea şi a Banatului grăniceresc la regatul Ungariei a încheiat o
etapă în refacerea vechilor frontiere ale Ungariei feudale la graniţa cu Principatele
Române. În această zonă, alipită cu forţa, autorităţile se vor confrunta de la început cu
atitudinea ostilă a populaţiei. Se înregistrau în anul 1874, „aţâţări" împotriva statului şi
frecvente încălcări ale legilor. 5
Legislaţia maghiară, în haina ei aparent liberală, s-a dovedit în permanenţă
potrivnică nemaghiarilor şi îndeosebi românilor. Atât legea naţionalităţilor din 1868, cât
mai ales legile şcolare emanate între 1879-1907 şi-au dovedit clar intenţiile de
maghiarizare, şcoala fiind folosită ca instrument în această direcţie. Legea de stare
civilă dezbătută în parlamentul maghiar în anul 1893 şi aplicată începând cu anul 1895,
pe lângă faptul că a ştirbit autonomia bisericească, şi-a dovedit adevăratul scop prin
maghiarizarea numelor de familii şi persoane, prin această metodă putându-se falsifica
recensămintele desfăşurate ulterior. Pe parcursul lunilor martie şi aprilie 1893, în
principalele localităţi bănăţene au avut loc adunări de protest conduse de preoţi şi
avocaţi români, pentru a se demasca adevăratul scop al acestei legi. Adunarea de
protest din Caransebeş s-a desfăşurat în sala Societăţii române de cântări şi muzică şi
a fost condusă de protopresbiterul Andrei Ghidiu. 6
Ofensiva pentru crearea cu orice preţ a naţiunii maghiare unitare a continuat şi
în perioada 1900-1918, principalul artizan al acestei politici fiind contele Albert Apponyi,
ajutat de membrii tuturor guvernelor maghiare care s-au succedat până la destrămarea
imperiului.
În faţa unui asemenea pericol Biserica naţională română a acţionat conjugat, ea
şi-a creat instituţii şcolare şi culturale trainice. În Banat Episcopia ortodoxă română a
fost condusă de episcopi cu vocaţie naţională şi politică probată în timp.
Episcopul restaurator Ioan Popasu ( 1865-1889) fusese unul dintre fruntaşii
revoluţiei paşoptiste în zona Braşovului, un făuritor de trainice instituţii şcolare în oraşul
de la poalele Tâmpei. Cu acest crez, a acţionat ca ierarh al Caransebeşului, creând şi
consolidând un institut teologic inaugurat în anul 1865, un institut pedagogic creat în
1876, o vestită tipografie diecezană în 1885 şi o librărie diecezană în 1886. Pe de altă
parte, Ioan Popasu a adus la Caransebeş profesori de mare prestigiu, pe care în perioada
studiilor îi susţine cu burse fie din Fundaţia Emanuil Gojdu, fie - după spusele unui
contemporan- cu bani din punga proprie. Numai privită ca o datorie împlinită, faţă de
sprijinul material primit pe parcursul studiilor, trebuie înţeleasă rodnica activitate
desfăşurată la cele două institute diecezane de profesorii Ştefan Velovan, Patriciu
Caransebeş - 2003
355
Dragalina şi Ioan Paul, de teologii Filaret Musta, Iosifluliu Olariu şi Iosif Traian Badescu,
cei care au apărat şi păstrat în vremuri foarte grele verticalitatea episcopiei
caransebeşene. 7
I-a urmat începând cu anul 1889, în aceeaşi însemnată demnitate, Nicolae Popea,
un apropiat al lui Andrei Şaguna, deopotrivă om politic şi participant la marile acte de
cultură naţională. A trebuit să facă faţă unei presiuni crescânde din partea statului
maghiar, care a ameninţat prin diverse mijloace existenţa instituţiilor româneşti tradiţional
susţinute de Biserică. Se va confrunta în anul 1893 cu legea de stare civilă şi cu cea
privind salarizarea învăţătorilor, apoi cu legile şcolare ale lui Berzewiczy şi Apponyi din
anii 1905 respectiv 1907. Reluarea activismului politic din partea Partidului Naţional
Român la începutul anului 1905 va ridica noi probleme pentru încercatul ierarh. Institutele
diecezane sunt acum suspectate de autorităţile statale pentru atitudine ostilă statului
maghiar. Sunt acuzate rând pe rând episcopia, apoi profesorii de la cele două institute
cât şi elevii. Ca urmare a presiunilor crescânde ale ministerului de culte şi instrucţiune
publică din Budapesta câţiva profesori sunt obligaţi să părăsească catedra. Sunt cei
care nădăjduiau că românii îşi vor vedea idealurile de unitate şi progres împlinite, pentru
a căror susţinere se expuseseră public. Vor fi îndepărtaţi din învăţământ după îndelungate
tergiversări dr. Petru Barbu, dr. George Dragomir de la institutul teologic din Caransebeş,
apoi Iosif Bălan şi Patriciu Drăgălina de la institutul pedagogic, nume sonore în institutele
de învăţământ confesionale româneşti. Eliminarea lor din învăţământ nu a avut girul lui
Nicolae Popea. 8
Episcopul dr. Elie Miron Cristea (1910-1920) este ierarhul cu cea mai aprigă
cutezanţă. Parcurge pe durata unui deceniu, perioada edificării a numeroase construcţii
şcolare, spre a crea altă imagine a şcolii confesionale, cea a angajamentului colectiv şi
a conştientizării apărării fiinţei naţionale prin şcoală; este perioada participării românilor
bănăţeni la un război mondial unde trebuia să apere putreziciunea unui imperiu al cărui
puls anunţa iminentul sfârşit; este perioada propriei clarificări şi mai ales detaşări de
încorsetările impuse de autorităţi, în care românul născut la Topliţa îşi dezvăluie crezul
politic şi naţional unificator. În anii 1917-1918 dr. Elie Miron Cristea se va situa în
fruntea tuturor ierarhilor români, iniţiind opera de luminare şi orientare a credincioşilor
spre crezurile politice cele mai nobile. Protestele şi memoriile sale din acei ani ca şi
circularele emise în toamna anului 1918 îl situează alături de marii artizani ai Unirii celei
Mari din decembrie 1918. O istorie adevărată a poporului român trăitor în 1918 nu
poate omite personalitatea lui Miron Cristea. Înţelegerea adevărată a rolului său în
lumea Bisericii naţionale, în crearea fermentului unificator, îl va situa -volens-nolens -
printre cei mai acerbi luptători pentru făurirea României Mari. 9
Ierarhii de Caransebeş, ca şi cei ai Episcopiei greco-catolice a Lugojului s-au
identificat cu aspiraţiile şi idealurile românilor bănăţeni, au fost sfătuitorii lor şi în clipele
cardinale şi-au asumat riscuri şi responsabilităţi imense. Tot ceea ce au sădit în sufletele
356 Tibiscwn - XI
enoriaşilor, fie că cereau sacrificii pentru edificiile bisericeşti şi şcolare, fie pentru
renunţarea la mentalităţi învechite şi anacronice care ţineau societatea românească
departe de realizările altor popoare, fie că cereau imperativ ruperea oricărei relaţii cu
asupritorul naţional şi social, ne detennină să-i situăm în rândurile acelor conducători ai
Bisericii naţionale ale căror fapte sunt demne de laudă veşnică.
* * *
Cucerirea independenţei de stat a României prin jertfa de sânge de la Griviţa,

Plevna, Smârdan şi Vidin, coeziunea şi solidaritatea naţională manifestată în întregul
spaţiu locuit de români în anii 1877-1878 au creat premisele pentru o manifestare mai
angajantă în plan politic şi cultural a românilor de la vest de Carpaţi.
Românii transilvăneni şi bănăţeni îşi puneau mari speranţe în armata română. Se
aştepta ca după victbria de la Plevna aceasta să dezrobească Transilvania şi Banatul.
La 28 februarie 1878 episcopul Lugojului Victor Mihaly îi destăinuia într-o scrisoare
adresată lui Beniamin Densuşianu, vicarul greco-catolic al Haţegului, că printre locuitorii
români din Banat ,.,s-ar lăţi faima că la primăvara viitoare Transilvania cu ajutorul
guvernului r11Sesc are să fie eliberată de România". 1° Chiar dacă acest lucru nu a
fost posibil, starea de spirit a românilor bănăţeni din anii independenţei dovedeşte
ostilitatea crescândă faţă de autorităţile de stat. În Banatul de sud s-au înregistrat
mişcări ţărăneşti, iar armata a fost chemată pentru restabilirea ordinii. Zona Bozoviciului
a fost la începutul anului 1878 în fierbere, ţăranii generând o revoltă, despre care
autorităţile au declarat că principalii agitatori în sprijinul ei au fost „matadorii naţionali
şi corifeii politici". Exista şi temerea că asemenea mişcări urmăreau ca Banatul şi
Transilvania să fie eliberate de sub stăpânirea austro-ungară. 11
În perioada unnătoare războiului de independenţă din 1877 se înregistrează în
provinciile româneşti de la vest de Carpaţi o mişcare culturală ca fenomen de masă,
fără precedent. Se crează asociaţii culturale, corale şi de lectură, conduse de preoţi,
învăţători, profesori sau avocaţi români, constituite din plugarii satelor, din meseriaşi,
intelectuali şi elevi seminarişti şi preparandiali. Literatura şi piesele corale inspirate de
eroismul armatei române au cea mai mare frecvenţă în repertoriile fiecărei manifestări
culturale româneşti. Ecoul războiului de independenţă rămâne şi după un deceniu treaz
printre elevii institutelor diecezane din Caransebeş. În revista şcolară „Progresul", pe
care aceştia o redactau, s-a publicat în câteva numere din anii 1887-1888 articolul
foarte documentat al elevului Nicolae Blajovan, intitulat „Românii la Plevna". Se
amintea faptul că eroismul românilor a insuflat curaj şi speranţă în rândul tinerei
generaţii. 12
Învăţământul primar românesc şi îndeosebi cel confesional va juca un rol din ce

în ce mai mare în apărarea fiinţei naţionale. Manualele şcolare tipărite între 1878-1900
357
Caransebeş - 2003
aduc elemente convingătoare privind originea şi evoluţia poporului român, strecoară

idei care contravin autorităţilor. Vor fi interzise spre utilizarea în şcoli abecedare, manuale
de citire şi istorie. În anul 1877 se interzice utilizarea „Abecedarului" lui Vasile Petri.
Găsit în şcoala pe care o conducea învăţătorul Petru Tieranu din Ticvaniu-Mare, atrage
după sine suspendarea de la şcoala confesională greco-catolică 13 şi trimiterea în
judecată la Tribunalul regesc din Biserica-Albă. 14 În acelaşi an a fost interzisă utilizarea
în şcoli a „Cărţii de cetire" de Zaharia Boiu, la o şcoală din Oraviţa fiind confiscate
şase exemplare. 15
În şcolile din Transilvania şi Banat au fost utilizate şi manuale şcolare tipărite în
România. Deoarece s-a considerat că acestea conţin date istorice şi geografice privitoare
la români şi maghiari care nu conveneau politicii oficiale maghiare şi afirmaţii care ar
stârni disensiuni naţionale, s-a ordonat interzicerea lor în şcoli. Este cazul „Cărţii de
cetire" tipărită la Bucureşti de o asociaţie de învăţători în anul 1878. 16 În anii următori
au fost interzise manuale de istorie şi geografie având ca autori pe dr. George Popa,
Nicolau Pop, Ioan Tuducescu, toate în anul 1886. 17 În anul 1887 se interzicea utilizarea
în şcoli a tuturor ediţiilor din manualul ,,Noţiuni de istoria românilor" scris de C. M.
Florentin. O soartă asemănătoare au avut şi unele materiale ilustrative, precum „Mapa
Europei", concepută de C. N. Râmniceanu care fusese reprodusă la Bucureşti. 18
Unui sever control au fost supuse şi bibliotecile şcolare. Li se interzicea păstrarea
şi utilizarea unor cărţi cu profund caracter patriotic şi naţional precum: „Dorul
românului" - colecţie de cântece adunate de N. D. Popescu, tipărită la Bucureşti,
,,Arian sau culegere de cântări naţionale", „Răsunetul" - culegere de cântece
naţionale, „Cântece de irozi la naşterea Domnului", toate tipărite la Braşov. 19
A existat şi o altă cale de a menţine treaz sentimentul naţional în instituţiile
şcolare. Învăţătorii se vor abate din ce în ce mai des de la conţinutul manualelor oficiale,
ei vor dicta elevilor propriile idei conform cu adevărul istoric, vor înlocui hărţile impuse
cu cele pe care înşişi le vor desena şi arăta elevilor. Descoperindu-se astfel de metode,
utilizate de învăţătorii români, episcopul Nicolae Popea este obligat să facă cunoscut
protopresbiterilor că în şcoli este oprit „a se folosi manuscripte şi a se dicta pruncilor
notiţe din ele; de a se întrebuinţa în şcoală charte geografice desemnate cu mâna
sau peste tot alte charte" decât cele cuprinse în legile şi ordinele ministeriale
maghiare. 20 În anul 1888 au fost descoperite în şcolile româneşti creioane vopsite cu
culorile tricolorului românesc, culori considerate „veninoase", ceea ce a dus la
interzicerea utilizării lor. 21
Trebuie remarcat faptul, probat de documentele vremii, că Biserica nu s-a implicat
în împiedecarea utilizării manualelor, sau acelor cărţi considerate cu conţinut „dăunător"
realităţilor politice din provinciile româneşti aflate sub stăpânirea austro-ungară.
Semnalarea unor asemenea manifestări de cultivare a sentimentului naţional la
dimensiunea şcolii confesionale a aparţinut în permanenţă inspectorilor şcolari ai statului,
358 Tibiscum - XI
aceştia scormonind în sertare, în dulapurile cu cărţi, sau chiar în ghiozdanele elevilor

pentru a descoperi acele idei transmise de învăţătorii români, neconforme cu atitudinea
oficială. Într-un gest de disperare dar şi de siguranţă, învăţătorul şi folcloristul George
Cătană de la Valeadeni va transfera în anul 1914 biblioteca şcolară la biserică, loc ferit
de vigilenţa inspectorilor şcolari. 22
Dorinţa românilor din Banatul de sud de a accede în funcţii şi demnităţi admini-
strative, juridice, militare sau financiare nu se putea finaliza rară o reţea de învăţământ
corespunzătoare în care educaţia să se desfăşoare în limba maternă.
Chiar dacă oraşul Caransebeş ocupa din punct de vedere al instituţiilor şcolare
româneşti o poziţie favorizantă prin cele două institute diecezane pe care le susţinea
Episcopia ortodoxă română, unde activau profesori formaţi la universităţi vestite din
Europa centrală sau occidentală, în întreaga perioadă 1867-1918 s-a simţit lipsa unui
liceu românesc cu opt clase. Cele două institute diecezane formau preoţi şi învăţători,
dar aceste două profesii nu se suprapuneau nevoii de funcţionari publici, de judecători,
de funcţionari de bancă şi specialişti în comerţ şi industrie, pe care o resimţea societatea
românească bănăţeană.
Astfel a apărut în anul 1881 dezideratul înfiinţării unui gimnaziu românesc la
Caransebeş, care să se alăture, în actul de propagare a culturii naţionale, celor două
institute diecezane. Iniţiativa a aparţinut unui nucleu de oameni politici şi intelectuali
români grupaţi în jurul Episcopiei. Printre semnatarii apelului pentru înfiinţarea
„gimnaziului românesc complet cu opt clase" apar nume de rezonanţă în viaţa publică
românească din Banatul de sud. Alături de generalul Traian Doda, deputat dietal în
parlamentul din Budapesta şi preşedinte al Comunităţii de avere a fostului Regiment de
graniţă nr. 13 româno-bănăţean, în actul de înfiinţare a gimnaziului românesc preconizat
la Caransebeş, mai erau angajaţi protosincelul Filaret Musta, Iuon Ionaşiu, Aron
Damaschin, Filip Adam şi Ioan Bartolomei, toţi funcţionari superiori la Episcopie, ca şi
Patriciu Drăgălina, profesor preparandial şi om politic dedicat cauzei naţionale. 23
Graţie şi rolului jucat de generalul Traian Docta în gospodărirea averii grănicereşti,
rezultate după desfiinţarea confiniului militar, existau atât fondurile necesare creării
gimnaziului superior românesc cât şi baza materială. Principalele resurse financiare
proveneau din fondul grăniceresc de creştere şi de cultură şi din cel grăniceresc de
avere. Traian Doda se angaja să ajute - în caz de nevoie - şi cu sume băneşti puse la
dispoziţie de Comunitatea de Avere. 24
Din păcate iniţiativa caransebeşenilor grupaţi în jurul Episcopiei şi al generalului
Doda s-a izbit de refuzul guvernului maghiar. Fiii românilor din Banatul de sud, dornici
de a se instrui în limba maternă, luau drumul Beiuşului sau al Braşovului, acolo unde
existau gimnazii româneşti.
Suita de legi antinaţionale iniţiate de autorităţile maghiare după crearea statului
dualist a fost întâmpinată de Biserică cu numeroase proteste şi memorii. Un prim
359
Caransebeş - 2003
atentat de acest gen la adresa Bisericii l-au constituit legile şcolare ale lui Augustin
Trefort din anii 1879 şi 1883, prin care şcolile confesionale erau obligate să introducă
studiul limbii maghiare, cu toate că ele erau susţinute doar de Biserică şi de comunităţile
de credincioşi. O asemenea măsură opresivă a declanşat procesul de maghiarizare
prin intermediul şcolii la care Biserica şi oamenii politici români au reacţionat cu
promptitudine. La începutul anului 1879 o delegaţie reprezentativă s-a prezentat în faţa
împăratului Francisc Iosif!, cerând ca proiectul legii pentru introducerea limbii maghiare
în şcolile primare să fie abandonat. Din delegaţie au făcut parte, printre alţii mitropolitul
Miron Romanul, episcopul de Caransebeş Ioan Popasu, episcopul Ioan Meţianu al
Aradului, vicarul arhidiecezan Nicolae Popea, generalul şi deputatul dieta! Traian Doda
din Caransebeş, Nicolae Andreievici-protopresbiterul Caransebeşului, avocaţii Partenie
Cosma, Constantin Rădulescu, A. Popovici, Pavel Rotariu din Timişoara ş.a. 25 Se
constată reprezentativitatea eparhiei Caransebeşului, carela întoarcerea de la Viena a
fost primită cu entuziasm. În gara Lugojului delegaţia diecezei caransebeşene a fost
întâmpinată de peste 300 de persoane. 26 Credincioşii îşi exprimau în acest mod speranţa
că învăţământul confesional se va desfăşura pe mai departe în mod normal în limba
maternă.
Coriolan Brediceanu, în cuvântarea sa ţinută la Lugoj cu ocazia primirii festive a
episcopului greco-catolic Victor Mihali, în luna mai 1879, sublinia faptul că legea şcolară
pentru introducerea limbii maghiare în şcoli ştirbeşte autonomia bisericilor, pune într-o
situaţie insuportabilă un număr impresionant de învăţători români şi urmăreşte stagnarea
progresului cultural al românilor. Privitor la şcoală Coriolan Brediceanu a subliniat că
aceasta este „izvorul deşteptării", ea întreţinând ,flacăra naţională a iubirii, limbii
şi naţiunii române". 27
Legile şcolare din 1883 şi 1893 au fost considerate în epocă ca noi atacuri aduse
Bisericii şi instituţiilor şcolare pe care - tot prin legi anterioare - le coordona. Limbii
maghiarei se acorda un număr de ore în ciclul primar, învăţătorii fiind obligaţi să cunoască
şi să predea satisfăcător limba statului. 28
Prin această lege din 1893 a ministrului Csaky creştea rolul de control al
autorităţilor administrative în instituţiile şcolare, unde urmau să fie depistaţi şi înlocuiţi
învăţătorii care nu cunoşteau limba maghiară. Susţinătorii şcolilor confesionale, în aceste
condiţii, erau obligaţi să dispună participarea învăţătorilor la cursurile pentru învăţarea
limbii maghiare.
Dacă în anul 1893, cu ocazia votării Legii XXVI cu privire la salarizarea
învăţătorilor susţinuţi de comunele politice şi confesiuni, ierarhii şi îndeosebi Nicolae
Popea au avut o atitudine îngăduitoare faţă de aceasta, în anul 1907, cu ocazia discutării
proiectelor de lege preconizate de contele Albert Apponyi, s-a creat un front comun de
apărare a şcolii confesionale, acum constatându-se, dincolo de declaraţiile oficiale
belicoase, adevăratul pericol care se abătea asupra învăţământului primar confesional
360 Tibiscwn - XI
şi care accentua maghiarizarea forţată.

În faţa unui asemenea pericol oamenii politici români, aderenţi ai programului
Partidului Naţional Român, revizuit în urma conferinţei naţionale din 1Oianuarie 1905,
s-au strâns în jurul Bisericii strămoşeşti şi au organizat numeroase manifestări populare,
mai ales în lunile martie-aprilie 1907, premergătoare discutării în dietă a proiectelor de
legi aparţinând lui Apponyi.
Posibilitatea organizării acestora se datora prestigiului de care se bucura în oraşe
şi sate Partidul Naţional Român, cel care, dovedindu-şi coeziunea de acţiune la vest de
Carpaţi, reuşise să trimită din nou în parlament un număr însemnat de deputaţi. De
altfel, se poate spune că începând cu anul 1905 mai mult ca oricând în viaţa politico-
naţională din Transilvania şi Banat, a contat calitatea morală şi intelectuală a deputaţilor
români, incisivitatea cu care aceştia au abordat în parlament problema naţionalităţilor şi
apărarea instituţiilor acestora.
Ciclul parlamentar 1906-191 Oa fost - din acest punct de vedere - cel mai fertil
pentru clarificările de ordin politic, cele care impuneau delimitări nete faţă de politica
oficială, conjugate cu demascarea opresiunii naţionale şi cu pregătirea acelor măsuri
care să netezească drumul spre separarea de statul maghiar.
Vechi centru cultural românesc al Banatului, Caransebeşul era tot mai ameninţat
pe plan cultural şi naţional, deoarece în afara institutelor diecezane (teologic şi pedagogic)
şi a şcolii confesionale, instruirea în celelalte şcoli se realiza în limba maghiară. Că un
teren prielnic şi sigur al deznaţionalizării îl constituia şcoala, o dovedeşte un memoriu al
protopopului Andrei Ghidiu, redactat în anul 1906, înaintat Primăriei oraşului Caransebeş,
din care reiese că la şcolile civile din localitate „de la 1884 până la 1889 nu s-a
propus limba română, pentru că trecând în România domnul Vasile Mândrean,
fostul profesor de studiu (era autorul unor preţioase manuale de gramatica limbii
române - n.n.) de limba română nu s-a îngrijit nimeni", fiind el însărcinat să predea
acest obiect „pe motivul că elevii români nu ştiau ceti româneşte." 29 Protopresbiterul
Andrei Ghidiu îi făcea cunoscut primarului Constantin Burdia, că, motivat de o asemenea
lipsă, a propus „cu cinste şi onoare limba română 16 ani la şcoalele civile de stat
din loc." 30
Cu ocazia congregaţiei comitatense din Caraş-Severin din primăvara anului 1902
s-au adus grave acuzaţii învăţământului primar confesional românesc, mai ales în ceea
ce priveşte studiul limbii maghiare. În replică profesorul dr. Petru Barbu de la Institutul
teologic diecezan din Caransebeş a arătat în ce direcţie era canalizat învăţământul din
şcolile comunale şi de stat care activau mai ales în Banatul grăniceresc. ,.,De învăţarea
limbii materne în aceste şcoli, nici vorbă. Un catehet (din Teregova - n.n.) s-a
văitat că în clasele din urmă ale şcoalei elementare nu poate face nici un progres
din religiune căci elevii nu ştiu ceti româneşte. Istoria şi încă istoria românească?
Vai de ea. Elevului român din şcoalele comunale nu-i este permis să se
361
Caransebeş - 2003
insujleţească de faptele de vitejie ale unor români ca Huniady Janos, Kinizsi

Pal, Jozsika (caransebeşanul) etc. pentru că aceştia au fost (?) toţi maghiari
veritabili". 31
Situaţia concretă din oraşul Caransebeş şi din acele localităţi preponderent
româneşti din Banatul de sud unde fiinţau şcoli comunale şi de stat, a îndemnat atât
reprezentanţii Bisericii cât şi ai intelectualităţii româneşti din localitate şi din întreg
Banatul la o atitudine fermă de demascare a tendinţei de deznaţionalizare făţişă prin
şcoală, în urma prezentării în dieta maghiară la 21 februarie 1907 a celor două legi
şcolare ale contelui Apponyi, al căror caracter nedeclarat era nimicirea şcolilor
confesionale.
Prin presă şi adunări populare s-a demascat caracterul reacţionar al legilor
apponyiene care atentau la autonomia Bisericii şi ameninţau „ viitorul şi existenţa
noastră naţională". 32
O astfel de adunare populară, la care au participat peste 4000 de locuitori din
cercurile electorale Caransebeş şi Zorlenţu-Mare a fost organizată la Caransebeş la
29 martie 1907, unde au luat cuvântul Mihail Popovici-protopresbiterul Orşovei, preotul
şi istoricul Ioan Sârbu din Rudăria, deputatul dieta! dr. Aurel Vlad din Orăştie şi referentul
şcolar Dimitrie Cioloca de la Episcopia Caransebeşului. La Caransebeş nu s-a cerut
doar ca legile şcolare ale lui Apponyi să fie retrase din parlament, ci s-a revenit şi
asupra unui mai vechi deziderat românesc, susţinut în dietă de Vincenţiu Babeş şi de
generalul Traian Doda, ca ,,şcoalei din fosta graniţă să i se dea inapoi fiinţa ei de
şcoală naţională, respectiv confesională." 33
Alte adunări de protest de mare amploare au avut loc în Banat la Lugoj, Bocşa
şi Oraviţa.
În parlamentul maghiar deputatul George Popovici -protoprcsbiterul Lugoj ului,
declara fără şovăire că „intre români sentimentul naţional este atât de dezvoltat,
incât poporul acesta adevărat poate fi nimicit prin foc şi fier, dar a-l despoia de
limba sa, de naţionalitatea sa şi a-l contopi in alt popor nu e cu putinţă. " 3 ~
Cu ocazia celei de a doua adunări a despărţământului Caransebeş al Reuniunii
învăţătorilor români din dieceza Caransebeşului, desfăşurată la Valeaboului (azi Păltiniş)
la 26 aprilie 1907, învăţătorii confesionali s-au manifestat împotriva votării legilor şcolare
ale lui Apponyi, accentuând prin cuvântul învăţătorului George Catană că primejdia
„ameninţă Biserica şi şcoala noastră confesională 35 "
Învăţătoarea Elena Biju remarca cu acelaşi prilej: „ Vorbele sale (ale învăţătorului
George Cătană n.n.) ne umpleau de grijă incât mi se părea că jitrtuna aceea
grozavă şi norii acei grei, acum-acum au să se dezlănţuiască asupra ce avem mai
scump, mai sfânt."36
În timpul adunărilor de protest apar componente ale radicalizării luptei pentru
drepturi naţionale, legate de aportul financiar pe care românii, ca număr, îl aduceau la
362 Tibiscwn - XI
bugetul Regatului maghiar. La Timişoara s-a cerut la 9 aprilie 1907 ca „ instituţiile

culturale româneşti să fie ajutate de stat în măsura în care românii (din provinciile
anexate n.n.) contribuie la bugetul ţării. " 37
După votarea legilor apponyiene autorităţile n-au încetat prigoana împotriva celor
care se opuneau „ordinei de stat" prin demascarea tendinţelor de maghiarizare. „Foaia
diecezană", organul de presă al Episcopiei Caransebeşului, a fost adusă în faţa justiţiei
pentru opt articole publicate, printre care şi „Memorandumul" episcopatului în contra
legii lui Apponyi. 38
În acest context, de contestare a sus-numitelor legi, reţinem şi hotărârea preotului
Teodor Munteanu din Delineşti de a nu recunoaşte hotărârea comitetului administrativ
judeţean din Lugoj de a transforma şcoala confesională în şcoală comunală. Preotul s-
a angajat la susţinerea pe mai departe a şcolii cu acelaşi caracter pe care îl avusese de
decenii. 39
Toate eforturile în plan public şi politic ale Bisericii şi reprezentanţilor neamului
românesc din perioada care a urmat votării acestei legi nu urmăreau altceva decât
salvarea acelor instituţii care conservau limba şi fiinţa neamului.
În condiţiile create de aplicarea legilor apponyiene, au fost învăţători care,
nominalizaţi de inspectorii şcolari, au trebuit ~ă fie pensionaţi pentru necunoaşterea
limbii maghiare.
Pe de altă parte, şcoala primară confesională română, pentru a-şi asigura
existenţa, a fost ajutată material şi de cei a căror avere permitea acordarea de ajutoare
băneşti. Este cazul omului politic român Vasile Stroiescu, care a pus la dispoziţia
episcopiilor româneşti sume însemnate pentru construcţiile şcolare, acestea putând
acum îndeplini condiţiile impuse de autorităţi. În Banat au fost numeroase cazurile
unde s-au construit edificii şcolare corespunzătoare cu fonduri atribuite de mecenatul
Vasile Stroiescu. 40
Perioada de păstorire a ierarhului dr. Elie Miron Cristea este relevantă pentru
eforturile conjugate care urmăreau conservarea şcolilor confesionale. La 28 decembrie
1919, când Miron Cristea îşi lua rămas bun de la credincioşii eparhiei Caransebeşului,
ca urmare a desemnării sale ca mitropolit-primat al României, remarca cu satisfacţie
faptul „că în urma silinţelor încordate din partea sa şi a credincioşilor, în numărul
şcolilor n-a obvenit scăzământ precum a obvenit aceasta în alte locuri în urma
legilor şcolare aduse de guvernul unguresc . .. " şi că s-a ridicat în eparhie un „număr
frumos de şcoli." 41
Într-un articol omagial publicat în ,,Foaia Diecezană" în luna decembrie 1914,
făcându-se bilanţul activităţii arhiereşti a dr. Miron Cristea în domeniul conservării
şcolii confesionale se precizează următoarele: „Spre a nu pierde şcoale s-au forţat
toate puterile pentru a le face corespunzătoar€{ legilor .. .În cei cinci ani de păstorire
s-au reparat, adaptat, s-au zidit din nou cel puţin 150 edificii şcolare, făcându-
363
Caransebeş - 2003
le moderne." 42
În momentul făuririi statului naţional unitar român, Biserica în raport cu şcoala
confesională s-a prezentat, prin cuvântul ierarhului de Caransebeş cu un bilanţ pe
măsura eforturilor unei generaţii dinamice, care şi-a asumat riscul schimbărilor radicale.
Pe tărâm şcolar, Biserica îşi făcuse datoria.
***
În viaţa politică a românilor din Transilvania şi Banat, Biserica - în pofida unor
afirmaţii contrarii - a jucat după actul dualist un rol foarte important. Nu se poate vorbi,
fără a greşi, de o laicizare totală a vieţii politice româneşti. 43 Documentele vremii cât şi
presa românească sunt mărturii de netăgăduit ale participării instituţiilor ecleziastice,
prin demnitarii şi funcţionarii lor la viaţa politică, la marile frământări de ordin naţional
şi social din perioada 1881-1918. Chiar dacă nu se mai înregistrează prezenţa la vârfa
unor ierarhi în conducerea Partidului Naţional Român, în schimb se constată o fecundă
activitate desfăşurată de preoţi şi protopresbiteri, chiar în perioada pregătitoare
conferinţei de unificare a celor două partide naţionale române din 12 mai 1881. În
cercul electoral al Caransebeşului în fruntea mişcării politice unioniste se aflau Mihail
Popovici- protopresbiterul greco-ortodox al Mehadiei şi Orşovei şi Iuon Ionaşiu, asesor
consistorial al Episcopiei Caransebeşului. 44
În cercul electoral Zorlenţu-Mare, pentru delegarea la conferinţa naţională de la
Sibiu, au participat numeroşi preoţi din localităţile Lugoj, Remetea-Pogonici, Valeaboului,
Tincova, Ezeriş, Târnava ş.a. 45
De o manieră asemănătoare s-au desraşurat adunările politice şi în Timiş-Torontal,
unde un mare rol l-au jucat Meletie Drăghici - protopresbiter în Timişoara şi George
Bălan, preot gr. ort. român în Cornloş. 46
În anii următori, în viaţa politică din Banatul de sud îşi vor face apariţia alte
personalităţi precum: Ioan Bartolomei - secretarul consistoriului diecezan din
Caransebeş, învăţătorul confesional Martin Tapu din Fizeş, Iosif Tămăşiel - preot în
Vrani, profesorii Ştefan Velovan şi Patriciu Drăgălina de la Institutul pedagogic diecezan,
protopopii Andrei Ghidiu, dr. George Popovici şi Sebastian Olariu ş.a. care vor asigura
conducerea Partidului Naţional Român în comitatul Gudeţul) Caraş-Severin alături de
Coriolan Brediceanu, Fabius Rezei, Ioan Nedelcu ş.a. din rândul avocaţilor români. 47
În calitate de deputaţi sinodali ai eparhiei Caransebeşului, au contribuit în a doua
jumătate a secolului al XIX-leala consolidarea acesteia oameni politici a căror activitate
s-a identificat cu însuşi destinul politic al provinciei, şi-i vom aminti doar pe Vincenţiu
Babeş -preşedinte al Partidului Naţional Român, membrii familiei Mocioni (Antoniu,
Alexandru, Eugeniu şi Zeno), Aurel Maniu, Coriolan Brediceanu, Aurel Novac şi Ioan
M. Roşiu, aleşi dintr-o suită impresionantă. 48
O lungă perioadă de timp Coriolan Brediceanu a fost avocatul Episcopiei
364 Tibiscum - XI
Caransebeşului. Toate aceste prezenţe, alături de ierarhii locului, au întărit în timp

convingerea că sinoadele eparhiale cât şi cele protopopeşti deveniseră focare de cultivare
a sentimentului naţional şi se înscriau pe lista, nu chiar mică, a oponenţilor politicii
oficiale practicate la Budapesta.
Dacă nu se poate vorbi de implicarea directă a instituţiilor bisericeşti, în schimb
prezenţa preoţilor şi învăţătorilor, ale căror convingeri coincideau cu noua platformă
politică stabilită în urma conferinţei naţionale de la Sibiu din luna mai 1881, la toate
frământările şi mişcările naţionale din ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea,
este semnalată atât de presă cât şi de documentele vremii.
I-au adus în fruntea acţiunii de luminare a maselor, de atragere şi a acesteia în
viaţa politică marile probleme cu care se confruntau românii din Transilvania şi Banat
ca urmare a desconsiderării naţionale şi gravei situaţii sociale.
Referindu-ne la Banatul de sud, unde între anii 1874-1887 a fost ales lară
întrerupere ca deputat dietal generalul Traian Doda din Caransebeş, preoţii, învăţătorii,
profesorii şi avocaţii de pe raza cercului electoral Caransebeş, au găsit în programul
său politic propriile aspiraţii naţionale.
Traian Doda demasca nesocotirea din partea autorităţilor de stat a limbii materne,
fragilitatea şi chiar încălcarea Legii naţionalităţilor din 1868, dreptul naţionalităţilor de a
întreţine, cu ajutorul statului, a întregii palete de instituţii de învăţământ, de la cel primar
la cel universitar. Doda solicita utilizarea limbii materne în acele instituţii „cu care
poporul ajungea în contact direct', adică în administraţia de stat şi în justiţie. 49
Dezideratele generalului Traian Doda, chiar dacă nu degajă un mesaj politic, au o mare
încărcătură naţională şi tocmai de aceea, Banatul de sud, unde învăţământul primar îşi
pierduse în totalitate caracterul său naţional, a constituit o citadelă a românismului timp
de 15 ani.
Apogeul luptelor politice ale românilor bănăţeni a fost atins, la sf'arşitul secolului
al XIX-lea, în anul 1887. Campania electorală pentru alegerile din acel an şi-a pregătit
o Traian Doda în deplină înţelegere cu Vincenţiu Babeş şi Alexandru Mocioni, membri
marcanţi ai Partidului Naţional Român. La Caransebeş se miza pe o victorie sigură a
generalului, cu toate că s-a practicat vechea metodă de intimidare şi corupere a
electoratului. Alesul românilor din cel mai mare cerc electoral al Ungariei a refuzat să
participe la lucrările dietei şi chiar să-şi depună mandatul, declarând că nu va putea să
şi îndeplinească sarcina încredinţată de alegători, deoarece se afla în situaţia delicată
de a fi singurul deputat român ales pe baza programului Partidului Naţional Român,
care trebuia să reprezinte interesele a peste trei milioane de români. Refuzul lui Doda
de a participa la lucrările dietei din Budapesta s-a materializat prin scrisori către
preşedintele parlamentului şi prin apeluri către alegătorii din cercul său electoral.
Vincenţiu Babeş sintetiza astfel acţiunea politică a generalului Dada într-o scrisoare
din 3/15 octombrie 1887 adresată lui Ioan Slavici, liderul incontestabil al „tribuniştilor"
Caransebeş- 2003
365
de la Sibiu: „ .. .cei de sus să priceapă că nu este de glumă, că întreg corpul naţional

aprobă şi nemaisuferibila sa situaţie îl face să prorupă în strigăte de nemulţumire
şi indignaţiune la această ocaziune." 50 La 1 decembrie 1887, în prezenţa celor mai
avizaţi dintre susţinătorii săi politici întruniţi la Caransebeş, generalul Traian Dada îşi
motiva acţiunea sa ca pe un act politic al unui întreg popor: ,,Scopul meu a fost să
deştept pe români şi, totodată, ca vaietele noastre să străbată până la locurile
cele mai înalte, ca să vadă şi Majestatea Sa că nemulţumirea noastră este mare şi
că suferinţele noastre au ajuns de nu le mai putem suporta, pentru că, dacă eu,
ca general care am sângerat pentru tron şi patrie sunt silit să fac aceasta, atunci
trebuie să fie ceva putred în împărăţia noastră şi trebuie luate mijloacele de
sanare a răului." 51
Declaraţiile publice ale generalului Traian Dada, scrisorile înaintate parlamentului
au fost interpretate ca acţiuni ostile ordinii de stat din Ungaria, acesta fiind condamnat
de un tribunal din Arad. Sentinţa nedreaptă, de doi ani închisoare, dată în condiţiile în
care era grav bolnav, a impus - mai mult din considerente militare - intervenţia
împăratului. În epocă, Traian Dada a fost omul politic care a îndrăznit să înlăture măştile
de pe feţele celor care călcau în picioare demnitatea naţională a poporului român şi-i
împiedecau dezvoltarea sa intelectuală şi materială prin nesocotirea limbii materne ca
o componentă esenţială a evoluţiei sale fireşti. Lipsa unor instituţii de învăţământ în
limba română, în conformitate cu numărul românilor din Banat, a constituit motivul a
numeroase intervenţii în parlamentul din Budapesta a deputaţilor români bănăţeni.
După infirmarea mandatului de deputat lui Traian Dada, au fost organizate noi
alegeri în cercul electoral al Caransebeşului, de această dată Partidul Naţional Român
propunându-l pe Mihail Popovici-protoprezbiterul Orşovei şi Mehadiei, un om politic
apropiat ca idei de generalul Traian Dada. Mihail Popovici a fost ales ca deputat, dar a
adoptat aceiaşi atitudine ca predecesorul său. De altfel, numele lui Mihail Popovici va
fi din ce în ce mai des întâlnit în perioada următoare acestui eveniment, mai ales în
interiorul Partidul Naţional Român, ca participant la conferinţele naţionale ale acestuia,
dar şi ca semnatar al unor apeluri care la începutul secolului nostru îndemnau în
continuare la pasivism faţă de alegerile dietale. 52
În 190 l Mihail Popovici va fi unul dintre numeroşii semnatari ai unui apel adresat
alegătorilor, de motivare a pasivismului politic. Se sublinia în primul rând atitudinea
guvernanţilor „de a exclude din viaţa statului voinţa poporului român (al cărui
procent între locuitorii statului maghiar ar fi trebuit să impună colaborare şi mai ales
respect, n.n.) ca individualitate politică" 53 , o lege electorală aplicată neuniform şi
mai ales discriminatoriu, împărţirea pe cercuri electorale arbitrar stabilite, pentru a
înlătura prin toate mijloacele participarea reprezentanţilor neamului românesc la
dezbaterea - la vârf - a problemelor care-i priveau existenţa.
Cu ocazia unei adunări electorale desfăşurate în Caransebeş la 2/14 ianuarie
366 Tibiscum - XI
1892, profesorul preparandial Patriciu Drăgălina arată că „cercul electoral al

Caransebeşului, după numărul populaţiunei sale ar trebui să fie reprezentat în
dieta ţării de cel puţin trei deputaţi şi nu numai de unul ... ". 54 Faptul că fostului
comitat Severin, adică teritoriul care a aparţinut fostului Regiment de graniţă nr. 13
româno-bănăţean, îi revenea dreptul de a avea doar un singur deputat în parlamentul
(dieta) ţării, în contradicţie cu realităţile sociale, se explică prin faptul că populaţia
graniţei militare bănăţene era covârşitor românească şi în egală măsură ortodoxă, că în
acest spaţiu s-a petrecut în anul 1873 un fapt care nu putea fi trecut cu vederea de
către români: dispariţia printr-un singur ordin ministerial, emis la Budapesta, a şcolilor
naţionale.
Mişcarea memorandistă găseşte lumea politică românească din Banat divizată.
O bună parte dintre oamenii politici români au acceptat conduita stabilită de grupul
Babeş-Mocioni. Cu toate acestea, la nivelul provinciei, întregul demers memorandist a
fost privit ca o necesitate.
La Caransebeş, un adept al depunerii Memorandului la tron a fost eminentul
pedagog Ştefan Velovan - directorul Institutului pedagogic diecezan, cel care îi
caracteriza pe Vincenţiu Babeş şi Alexandru Mocioni .~finţi vechi ce au ţinut şi ţin
în parte şi astăzi Banatul în cătuşe, substituind interesul persoanelor în locul
aceluia al cauzei". 55 Afirmaţia lui Ştefan Velovan echivala în epocă cu o despărţire
tranşantă, fără regrete, a unei generaţii tinere şi energice care se angajase în luptele
politice fără menajamente, de reprezentanţii alteia care se vor autoelimina din viaţa
politică, datorită acţiunii de tergiversare a cauzei memorandiste.
Alături de Ştefan Velovan, la Caransebeş a militat pentru depunerea
Memorandului la tron şi librarul Ion Linţu de la Librăria diecezană, informat prin scrisori
şi despre participarea unor reprezentanţi din zona Bozovici în delegaţia care urma să
se deplaseze la Viena. 56 Pentru atitudinea sa deschisă în această cauză politică, cu
rezonanţă europeană, Ion Linţu a fost ameninţat cu dinamitarea casei. 57
Din ValeaAlmăjului reţinem numele preotului Dumitru Bogoevici din Bănia ca
aderent al mişcării memorandiste, care pregătise un nucleu de câteva persoane, ca
reprezentante ale zonei în delegaţia ce urma să se deplaseze la Viena. 58
Treptat bănăţenii se identifică cu cauza memorandistă. Reputaţi avocaţi bănăţeni
se oferă şi sunt acceptaţi să-i apere în procesul declanşat de iniţiatorii Memorandumului.
Preotul dr. George Popovici - protopopul ortodox-român al Lugojului îi scria la
16/28 ianuarie 1894 lui Ioan Raţiu astfel: „Eu merg solidar cu D-voastră până la
sfârşit şi mă voi supune concluzelor aduse" (de conferinţa comitetului central al
Partidul Naţional Român din 3 februarie 1894). Ca şi alţi lideri români, George Popovici
îşi pune unele speranţe în Curtea de la Viena şi sugera ca să se alcătuiască o nouă
„deputaţiune", mult mai restrânsă, care să prezinte monarhului „cele petrecute de la
subşternerea Memorandului încoace". 59
Încrederea în împărat şi în autorităţile de stat era în epocă total erodată. Preoţii

şi învăţătorii români erau acuzaţi că se ocupă cu „demonstraţii antipatriotice" şi se
impunea demascarea lor. 60 Preotul Nicolae Bistrian din satul Var a fost cercetat
disciplinar pentru refuzul repetat de a ţine serviciu religios la ziua naşterii împăratului
Francisc Iosif I, în schimb a ţinut o slujbă dedicată „martirilor naţionali români". 61
Atitudinea antidinastică se înregistrează şi în rândurile învăţătorilor. Cu ocazia jubileului
de 40 de ani de la încoronarea împăratului Francisc Iosif! învăţătorul Nicolae Velcu de
la şcoala confesională ortodoxă română din Caransebeş a refuzat să participe sau să
i determine pe elevi ca să participe la serviciul divin desfăşurat în catedrala din localitate. 62
Cazurile de acest gen au fost numeroase la cumpăna dintre veacuri.
La începutul secolului al XX-lea tot mai mulţi dintre oamenii politici români şi-au
dat seama că tactica pasivismului parlamentar nu a dat roade. Aurel Vlad din Orăştie
va fi cel care a forţat schimbarea de atitudine politică, mai ales după reuşita sa din anul
1903, când a fost ales deputat dietal.
Frământări şi atitudini divergente s-au înregistrat la nivel de vârf şi printre oamenii
politici bănăţeni privind participarea la viaţa parlamentară. În final grupul şi atitudinea
„mocionistă" au cedat. Cu ocazia alegerilor din anul 1905 s-a probat puterea electoratului
român, cu toate că nu se pregătise şi desfăşurase o campanie electorală de intensitate.
În vâltoarea luptelor politice din anul l 906 s-au lansat intelectuali români cu mare
influenţă în rândurile electoratului precum avocaţii Coriolan Brediceanu, Ştefan Petrovici
şi Aurel Novac, preoţii dr. George Popovici din Lugoj, Andrei Ghidiu din Caransebeş şi
dr. Ion Sârbu din Rudăria. Numeroşi învăţători şi preoţi, meseriaşi şi ţărani mai înstăriţi
au sprijinit o campanie electorală minuţios pregătită. Dorinţa de a-şi apăra prin intermediul
parlamentului drepturile politice şi naţionale, consfinţită de participarea în număr mare
la adunarea politică de la Lugoj din 5 noiembrie 1905, când românii bănăţeni au hotărât
să apere în continuare limba şi naţionalitatea română, Biserica şi şcoala confesională,
şi să respecte programul Partidului Naţional Român 63 , a dat rezultate deosebite, mulţi
dintre candidaţii partidului naţional fiind aleşi în dietă. Din 13 deputaţi români aleşi în 14
cercuri electorale, toţi propuşi de Partidul Naţional Român, patru au provenit din judeţul
Caraş-Severin, în pofida opoziţiei guvernului maghiar, care ar fi fost dispus să acorde
românilor doar două locuri în parlament pentru cele şapte cercuri electorale din acest
judeţ, unde populaţia românească era de peste 80%. 64 În rândul deputaţilor naţionalişti
proveniţi din judeţul Caraş-Severin s-a aflat şi protopopul Lugojului dr. George Popovici. 65
Rezultatele alegerilor dietale din acest judeţ au determinat autorităţile la luarea
unor măsuri de intimidare. Au fost acuzate instituţii şi condamnate personalităţi locale.
Prin adrese oficiale, dar şi prin presă, Biserica este acuzată pentru rolul jucat în timpul
campaniei electorale. Preoţii români din cercul electoral Bocşa, unde a fost ales deputat
dr. Coriolan Brediceanu, au fost acuzaţi că „au agitat pentru candidatul naţional
român, au rupt şi ars insigniile naţionale maghiare, au agitat contra statului
368 Tibiscum - XI
ungar ... " 66 • La Caransebeş, prin presiuni făţişe în care au fost antrenaţi şi funcţionarii
Comunităţii de Avere, a fost ales deputat dieta! Constantin Burdia, ca reprezentant
guvernamental. Burdia l-a devansat pe candidatul Partidului Naţional Român, preotul
dr. Ioan Sârbu din Rudăria, cu 306 voturi. Foaia Diecezană, comentând rezultatul
alegerilor din cercul electoral al Caransebeşului, îl considera ca o ,,strălucită victorie
morală pentru partidul naţional român." 67 Noul deputat dictai de Caransebeş,
făcând bilanţul alegerilor din Banat aducea acuzaţii grave instituţiilor naţionale ale
românilor: ,Jn adunări bisericeşti, în sinoade şi congrese, în seminarii teologice,
în şcoli confesionale, precum şi în institute financiare şi economice nu a existat
pasivitate. Aci seducerea şi aţâţarea poporului român a fost cultivată în mod
sistematic. Aci au fost preparate alegerile 68 ."
Impresionate de coeziunea românească cu ocazia alegerilor dietale din 1906,
autorităţile administrative din Banat au descoperit în Biserică, în slujitorii săi, în cei
angajaţi la instituţiile culturale şi financiare româneşti, în profesori şi elevi adevăraţii
„duşmani" ai ordinii de stat. S-a cerut luarea unor măsuri urgente. În consecinţă, ministrul
cultelor şi instrucţiunii publice, contele Albert Apponyi, îl atenţiona pe mitropolitul Ioan
Meţianu despre atmosfera care domnea la Institutul teologic din Caransebeş, unde
„teologii participă la manifestaţii politice ... , au cutreierat satele făcând
propagandă electorală." Fuseseră acuzaţi şi câţiva profesori care au îngăduit
asemenea manifestări din partea elevilor. Ministrul arăta „că o parte a corpului pro-
fesoral aţâţă permanent şi cu consecvenţă pe candidaţii de preoţi şi învăţători,
insuflându-le ura împotriva ideii de stat maghiar şi propagă în folosul politicii
naţionaliste." S-a cerut demiterea din învăţământ a unor profesori pentru atitudinea
lor politică, episcopiei din Caransebeş suspendându-i-se temporar subvenţia de la stat.
În anul 1908, între numeroasele alte acte care incriminau acţiunile „nepatriotice" ale
elevilor teologi şi preparandişti, se află şi cel emis la 23 februarie, înaintat spre atenţionare
Episcopiei Caransebeşului, prin care se făcea dovada că „în comuna Glimboca
studenţii teologi şi preparandişti ai instituţiilor gr. ort. rom. pătrundeau prin casele
alegătorilor, unde cântau până în zorii zilei cântece scrise pe fiţuici de culoare
roşie. În ziua alegerilor (din 1906 n.n.), s-au pus în fruntea alaiului şi cântând
imnuri patriotice au traversat satul Obreja în drum spre locul de votare. De
asemenea, este fapt dovedit că înainte şi în timpul alegerilor studenţii institutului
pedagogic, sub conducerea profesorului Iosif Bălan au colindat în lung şi lat
satele, agitând şi făcând propagandă; teologii şi preparandiştii au dovedit un
neobosit zel ... Îmbrăcaţi în straie ţărăneşti ei cutreierau în timpul nopţii comunele
desfăşurând o vie propagandă electorală". 69
La toată paleta de acuzaţii aduse Bisericii strămoşeşti pentru ţinuta sa naţională
reţinem răspunsul de mare demnitate pe care îl dă protopopul Maxim Popovici din
Bocşa-Montană în 6 iunie 1906, din care se constată identitatea de idealuri politice şi
naţionale dintre elitele locale şi electoratul român, rolul principal în amploarea

manifestărilor înregistrate în timpul alegerilor fiind atribuit acum maselor. Redăm un
pasaj ilustrativ pentru a caracteriza viaţa politică din Banat înregistrată în anul 1906:
„ .. .nu preoţii şi învăţătorii au condus şi îndemnat poporul la votare, ci din con-
tra, poporul deja, care s-a luminat şi are conştiinţa deplină spre situaţia politică
( ...) a animat pre preoţi şi învăţători ca conducători naturali ai poporului să nu
se despartă de el ci să meargă laolaltă mână în mână „. ". 70
Se înţelege că preoţii şi învăţătorii dovediţi a fi în fruntea electoratului român nu
s-au dezvinovăţit pentru rolul jucat în timpul campaniei electorale. În perioada imediat
următoare, preoţi şi învăţători au fost aduşi în faţa justiţiei şi condamnaţi pentru
„transgresiune contra statului maghiar". La Caransebeş, pentru o asemenea faptă
petrecută cu ocazia alegerii lui Constantin Burdia ca deputat dietal, au fost condanmaţi
protopopul Andrei Ghidiu la 15 zile de închisoare şi 200 coroane amendă, profesorul dr.
Petru Barbu la 1O zile de închisoare şi 200 coroane amendă, dr. Mihai Brădiceanu,
Emilia Brodatschi şi Achim Sârbu la câte 8 zile de închisoare. Au mai fost pedepsiţi cu
închisoare sau cu amenzi şi alte persoane, printre care tipografii Ioan Lazăr şi Augustin
Deac de la Tipografia diecezană şi librarul Nicolae Duca. 71
Anchetele disciplinare declanşate împotriva unor profesori de la cele două institute
diecezane, cu toate că episcopul Nicolae Popea le-a tergiversat cât a putut, a dus în
final la eliminarea din învăţământ a dr. George Dragomir de la Institutul teologic şi a
profesorilor Patriciu Drăgălina şi Iosif Bălan de la Institutul pedagogic. Cu puţină vreme
înainte dr. Petru Barbu părăsise constrâns institutul teologic, cu toate acestea ancheta
disciplinară s-a extins şi asupra sa. 72 Cei eliminaţi din învăţământ sădiseră în inimile
elevilor teologi şi pedagogi sentimente cu adevărat româneşti.
Neputând să-l păstreze în continuare pe dr. Petru Barbu ca profesor, vlădica
Nicolae Popea a cedat în toamna anului 1908 la presiunile venite din partea mitropolitului
Ioan Meţianu, la rându-i şantajat cu pierderea autonomiei bisericeşti din partea contelui
Apponyi. În clipa despărţirii de elevii săi, survenită la 31 octombrie 1908, Petru Barbu
îi îmbărbătează cu următoarele cuvinte: „Să ţineţi la legea românească, pentru ea
să trăiţi, pentru ea să muriţi. Aceasta să o comunicaţi şi celorlalţi colegi ai voştri,
cu care eu nu mai vin în atingere oficială". 13 Despre profesorul Iosif Bălan s-a
scris că era de o îndrăzneală neîntrecută în timpul manifestărilor cu caracter politico-
naţional. 74 El a preferat să se pensioneze în momentul declanşării anchetei disciplinare
asupra sa, ,Jertfindu-se pe sine pentru ca să salveze o instituţie românească luată
la goană" (Institutul pedagogic diecezan n.n.). 75
Prigoana s-a extins şi asupra învăţătorilor confesionali din lumea satelor. Sunt
pensionaţi sau demişi sub pretextul necunoaşterii limbii maghiare acei învăţători care
şi-au manifestat sentimentele naţionale cu ocazia protestelor împotriva legilor şcolare
ale contelui Apponyi. Asemenea măsuri s-au luat împotriva învăţătorilor Ernilian
370 Tibiscurn - XI
Novacovici din Răcăjdia şi Nicolae Velcu din Caransebeş.
***
În anul 1874 Episcopia Caransebeşului, prin ierarhul său Ioan Popasu, oferise
primul caz de infirmare din partea autorităţilor de la Budapesta a unui mitropolit ortodox
român ales prin votul sinodului mitropolitan. La alt nivel istoria se va repeta în anii
1908-1909 când Episcopia Caransebeşului a cunoscut o sedisvacanţă de 15 luni.
Episcopul Nicolae Popea s-a stins din viaţă la 26 iulie 1908, supărat şi neputincios în
faţa presiunilor şi a ultimatwnului primit din partea mitropolitului Meţianu pentru eliminarea
din învăţământ a profesorilor sus amintiţi, care reprezentau „răul" în cele două institute,
rău care trebuia „delăturat", în caz contrar se cerea retragerea episcopului pentru ca
,,să salvăm scumpa noastră autonomie." 16
La 21 septembrie/4 octombrie 1908 sinodul eparhial, întrunit sub preşedinţia lui
Ioan lgnatie Papp, episcopul Aradului, a ales ca episcop al eparhiei Caransebeşului pe
arhimandritul Filaret Musta, „un om cu carte, cu studii de teologie la Lipsea, iubit şi
stimat de toţi pentru modestia şi integritatea vieţii lui, pentru felul conştiincios în
care îşi fă.cea datoria şi pentru marea lui iubire şi ataşament faţă de poporul din
care se născuse", după cum l-a apreciat, cu probitatea-i cunoscută, istoricul I. D.
Suciu. 77 Candidând împreună cu profesorul şi teologul Iosif Iuliu Olariu pentru
demnitatea de episcop, Filaret Musta a fost sprijinit şi de reprezentanţii Partidului Naţional
Român, fapt pe care guvernanţii maghiari nu l-au putut ignora. În consecinţă, alegerea
a fost invalidată. 78 S-au impus noi alegeri, care au avut loc cu o întârziere nejustificată
abia la 12 iulie 1909. Despre sedisvacanţa prelungită de la Caransebeş, mai ales în
perioada pe care o traversa Biserica şi şcoala românească, „Foaia diecezană" preciza
următoarele: „Conducătorul unei dieceze nu e răspunzător pentru faptele lui numai
Bisericii,ci şi neamului, căci la noi Biserica şi naţiunea - îndeosebi limba - sunt
strâns îmbinate; ele merg mână în mână şi se ajutoră, respective se promovează
una pe alta. Prin urmare nu e indiferent în ce mâni se vor depune destinele
acestei dieceze pe timp de mai mulţi ani, poate decenii." 79 De această dată a fost
ales episcop Iosif Traian Badescu, care îndeplinea funcţia de secretar consistorial al
eparhiei Caransebeşului. Partidul Naţional Român l-a considerat succesorul lui Filaret
Musta şi împreună cu majoritatea membrilor sinodului eparhial l-au ales în înalta
demnitate bisericească. Şi de această dată, guvernul din Budapesta, îndeosebi ministrul
Apponyi, cunoscându-i atitudinea naţională şi verticalitatea în relaţiile cu guvernanţii, a
infirmat alegerea de la Caransebeş. Pentru situaţia delicată creată în jurul scaunului de
episcop al Caransebeşului, care punea sub semnul întrebării chiar existenţa acesteia,
au fost acuzate de către români autorităţile de stat, deputaţii dietali de naţionalitate
română, dar care fuseseră aleşi pe listele guvernamentale, cât şi mitropolitul Meţianu
pentru atitudine oscilantă şi oportunistă. so Încălcarea fără precedent a Statutului organic
al Bisericii ortodoxe române din Transilvania şi Banat, a creat o pârtie bătătorită pentru
noi ingerinţe, cu efecte incalculabile pe care conducătorii fireşti ai românilor nu le
doreau.
Cu ocazia celei de a treia alegere de episcop desfăşurată la Caransebeş într-o
perioadă de doar 15 luni, timp în care frământările de ordin bisericesc şi naţional n-au
lipsit, Filaret Musta, împuternicit mitropolitan cu alegerea noului episcop, a declarat
următoarele: „Mi se pare, domnilor deputaţi, că suntem aruncaţi iarăşi tn era
înainte de 1848. Şi în această privinţă istoria nepărtinitoare este chemată a staveri
responsabilităţile şi am convingerea că le şi va staveri." 81 Filaret Musta făcea
trimitere la perioada de opresiune pe care o declanşase ierarhia sârbească asupra
ortodoxiei române, coroborată cu o diabolică tăcere a Curţii din Viena asupra sorţii
credincioşilor români de la vest de Carpaţi. În fruntea eparhiei Caransebeşului, ca
urmare a votului sinodului eparhial, a fost ales la 4 decembrie 1909 protosincelul dr.
Elie Miron Cristea de la Sibiu, şi acesta susţinut de Partidul Naţional Român , fapt
urmat de întârzierea cu care autorităţile din Budapesta şi implicit Curtea din Viena au
validat alegerea. Se pare că pentru confirmarea acestei alegeri şi pentru a estompa
marile nemulţumiri acumulate de românii ortodocşi din Banatul de sud a intervenit
episcopul greco-catolic Vasile Hossu din Lugoj pe lângă prinţul moştenitor Franţ Ferdi-
nand. 82
Mai puţin cunoscut la Caransebeş, primit cu o doză de răceală mai ales de acea
parte a membrilor sinodului eparhial, care ar fi dorit un vlădică bănăţean pentru eparhia
Caransebeşului, dr. Elie Miron Cristea s-a dovedit a fi întru totul devotat aspiraţiilor
sociale şi naţionale nu numai ale provinciei, ci ale tuturor românilor din Transilvania şi
Banat. Împreună cu reprezentanţii Bisericii unite a apărat din răsputeri şcoala
confesională, din acest punct de vedere fiind un demn continuator al episcopului Ioan
Popasu. A creat alte instituţii durabile şi a strâns însemnate fonduri pentru acoperirea
nevoilor spirituale şi materiale ale eparhiei. La margini de hotare româneşti, va încuraja
pe acei români care au contribuit la înălţarea unor impunătoare lăcaşuri de cult. Va da
un nou impuls mişcării culturale, întărind rolul despărţămintelor ASTREI pe raza eparhiei,
fără ca să neglijeze societăţile culturale care desfăşurau o activitate paralelă cu acestea.
A pretins să se facă tot ce ,,stă în putinţă pentru întărirea nu numai a ortodoxismului
credinţei noastre, ci şi pentru promovarea culturii noastre româneşti, infiltrate de
duhul învăţături/or bisericeşti". 83 Cele de mai sus au fost spuse la deschiderea
sinodului eparhial din aprilie 1914 şi au valoarea unui program, pe care, mai târziu, chiar
în condiţii de război, a pretins să fie aplicate. A militat pentru intensificarea legăturilor
între societăţile culturale bănăţene şi cele mai valoroase societăţi culturale din Regatul
României. A încurajat manifestările teatrale româneşti şi a fost- şi în calitate de membru
fondator- principalul organizator al adunării generale a Societăţii pentru Fond de teatru
Român la Caransebeş, în 1913. Ca un conducător luminat a adus la Caransebeş tot ce
372 Tibiscum - XI
avea mai bun cultura şi simţirea românească de la vest de Carpaţi în acel moment,
alăturându-i acestui eveniment cultural altele două la fel de importante: adunarea generală
anuală a Reuniunii învăţătorilor români de la şcolile confesionale ortodoxe din dieceza
Caransebeşului şi suita de spectacole teatrale ale trupei lui Victor Antonescu din
Bucureşti, operele dramatice „O noapte fi1rtunoasă" şi ,,Năpasta" de I. L. Caragiale
reţinând atenţia intelectualităţii române prezente la Caransebeş.
Cu acel prilej episcopul Miron Cristea a subliniat că numai prin cultură poporul
român se va putea ridica din ,,starea umilitoare în care l-a cufundat vitregia vremii
şi să facă din poporul român un instrument care să prefacă pustiul în câmpii
roditoare, iar câmpiile în adevărate paradise pământeşti." 84 Vasile Goldiş a
participat la acest memorabil eveniment şi într-o scrisoare pe care i-o trimite lui Miron
Cristea din Arad subliniază că ierarhul de Caransebeş prin implicarea sa directă în
desfăşurarea suitei de activităţi culturale a adus „neîntrecute servicii culturii
româneşti". 85
Izbucnirea războiului mondial în vara anului 1914 îl pune pe episcopul Miron
Cristea într-una din cele mai delicate situaţii. Numeroşi preoţi şi învăţători de pe întinsul
eparhiei sale sunt arestaţi şi întemniţaţi în lagărele din Ungaria, unii fiind acuzaţi de
spionaj, alţii pentru activitatea lor anterioară în plan naţional şi cultural.
Îi amintim în acest context pe Coriolan Buracu - parohul Mehadiei, pe Ion Măran
- preot în Ciclova-Română, pe Martin Vemichescu - preot în Vârciorova, pe Emilian
Novacovici - învăţător în Răcăjdia, Ion Vidu -învăţător în Lugoj şi reputat compozitor
şi dilijor de cor 86 sau pe Damaschin Daicoviciu - învăţător în Căvăran. 87 Alţii, precum
învăţătorul confesional Pavel Jurnanca, au părăsit Banatul, înrolându-se în armata română.
Împreună cu consistoriul diecezan, Miron Cristea a făcut demersuri nenumărate
pentru eliberarea celor trimişi în lagăre, motivând că satele au rămas rară preoţi şi fără
învăţători.
Permanent neîmpăcat cu atmosfera tensionată creată de legile şcolare ale contelui
Apponyi, va face pe tot parcursul anului 1914 demersurile necesare pe lângă Curtea
din Viena pentru anularea sau neaplicarea unor prevederi ale acelor legiuiri care
ameninţau existenţa învăţământului românesc din provinciile asuprite. A făcut parte
din grupul lui Valeriu Branişte, Vasile Hosu şi Teodor Mihaly, care a impus modificarea
statutului şcolilor confesionale pentru a rămâne pe mai departe sub scutul Bisericii.
O nouă perioadă, destul de zbuciumată, o va trăi Miron Cristea după intrarea
României în război de partea Antantei. Atât el cât şi ceilalţi ierarhi români au fost
obligaţi să-şi exprime public adeziunea faţă de coroana bicefală şi să îndemne la aceeaşi
atitudine şi pe credincioşi 88 • Dar Miron Cristea, pentru anul 1916, nu trebuie confundat
cu textul circularei sale din 16/29 august 1916 ci cu demersul făcut pe lângă guvernul
României, prin intermediul lui Cornel Corneanu, secretar consistorial la Caransebeş,
pentru ca acesta să ia apărarea marilor interese ale neamului. Bănăţenii au primit
asigurările necesare privind proiectarea unui viitor comun pentru toţi românii. 89
În aceeaşi grea perioadă, în zona de graniţă cu România, deci şi în cea mai mare
parte a eparhiei Caransebeşului, s-au luat măsuri drastice împotriva instituţiilor româneşti.
Guvernul maghiar a instituit o „zonă culturală" de protecţie antiromânească. Prin aceasta
Miron Cristea şi-a văzut ameninţate principalele instituţii de învăţământ: institutul
pedagogic şi şcolile confesionale. La 3/16 august 1917 el se va adresa consistoriului
mitropolitan condus de mitropolitul Vasile Mangra, şi va lua atitudine faţă de măsurile
preconizate de acelaşi Albert Apponyi, care atacase vehement institutele pedagogice
diecezane şi le ameninţase cu statificarea prin ordinul său nr. 1O- Vl/b din 17 august
1917. Contele Apponyi urmarea în continuare diminuarea numărului de ore predate în
limba română, mărind pe cele în limba maghiara. Se intenţiona ca pentru principalele
obiecte de învăţământ predate la asemenea şcoli numirea profesorilor să fie făcută de
minister, încălcându-se autonomia bisericească. În memoriul său, Miron Cristea întărea
ideea necesităţii ca limba română să fie predată chiar într-un număr de ore mai mare
decât cel prevăzut: „Nu-i nici o trebuinţă de restrângerea limbii de propunere
româneşti. Din contra, toţi au trebuinţă în măsură mult mai mare de instrucţie în
limba română, pe care n-au mai învăţat-o şi deci n-o posed în gradul în care se
cere pentru un învăţător de la o şcoală confesională românească." Aluzia 90
privitoare la necunoaşterea limbii române, în conformitate cu exigenţele învăţământului

pedagogic, se referea şi de această dată la elevii proveniţi din fosta graniţă militară
bănăţean{t, unde după anul 1872 şcolile naţionale române au fost transformate în şcoli
comunale sau de stat.
Privitor la conservarea culturii naţionale Miron Cristea arăta că „este un drept
pe care mai ales astăzi îl recunoaşte lumea pentru fiecare popor. Deci, când
toată lumea tinde a asigura drepturile fiecărui popor la limba şi cultura sa
naţională, ar fi un lucru nedemn pentru un popor de 4 milioane ca să admită
astăzi restrângerea dreptului de cultivare în limba sa naţională. " 91
În faţa ofensivei crescânde a autorităţilor de stat maghiare, de a impune controlul
asupra înv~iţământului confesional, Miron Cristea împreună cu episcopul Aradului Ioan
I. Papp, vor protesta contra impunerii unor comisari şcolari permanenţi pe lângă institutele
pedagogice diecezane. Controlul exercitat de aceştia aducea ştirbire autonomiei
bisericeşti, se desfăşura poliţieneşte şi „ vătăma autoritatea profr~sorilor, a directorului
şi deci este în contrazicere cu cerinţele educative şi pedagogice." În această funcţie
la Caransebeş fusese numit profesorul Antal Kalkbrenner, directorul liceului de stat din
localitate. 92
În vara anului 1918 la conducerea Ministerului de Culte şi Instrucţiune Publică
din Budapesta este instalat ministrul Zichy Karoly, care a continuat politica
antiromânească a predecesorului său. Guvernul era hotărât ca în zona culturală, creată
special, şcolile confesionale în totalitatea lor să fie statificate şi reorganizate. Pentru
374 Tibiscum - XI
realizarea obiectivului s-a creat o comisie în frunte cu baronul Petrichevich-Horvath

Emil, prefectul comitatului Târnava Mare, numit comisar guvernamental cu sediul la
Sibiu. 93 Miron Cristea şi consistoriul diecezan de la Caransebeş au hotărât la 13 iunie
1918 că vor susţine pe mai departe „toate şcoalele şi nu poate intra în nici o
pertractare pentru cedarea vreunei şcoli de ale noastre." 94 Urmare acestui refuz
categoric, sunt chemaţi la Budapesta cei trei ierarhi români, dar episcopii de Caransebeş
şi Arad au făcut cunoscut că problema şcolilor confesionale aparţine Sinodului
arhidiecezan şi Congresului naţional bisericesc. 95
Se desprinde cu uşurinţă concluzia că cel puţin în aniil917-1918 Miron Cristea a
dat dovadă de nesupunere faţă de autorităţile de stat, formulându-şi ori de câte ori
avea prilejul propriile opinii cu un curaj deosebit, fiind apoi împărtăşite credincioşilor.
Singur recunoştea în 1919 că „în împrejurări atât de grele" cuvintele lui de însufleţire
„au trecut de mult hotarele înguste ale eparhiei Caransebeşului şi au devenit
glasul de mângâiere şi încurajare a unui neam întreg." 96 Este perioada în care
începe să fie tot mai şicanat şi urmărit de autorităţi. Pastorala scrisă pentru serbările de
Crăciun din 1917 a prilejuit o anchetă din partea autorităţilor. 97 Unul dintre admiratorii
săi caransebeşeni, clericul şi profesorul Ion David, a relatat că în cursul anului 1918,
aflându-se în localul şcolii confesionale a declarat „că pământul locuit de români e
glie românească şi că poporul aşteaptă să i se acorde drepturi în proporţie cu
sacrificiile de sânge vărsat pe câmpul de luptă." 98 Este perioada în care atitudinea
sa devine tot mai radicală în relaţiile cu autorităţile de stat, este şi anul în care după
moartea mitropolitului Vasile Mangra speranţele ortodocşilor români se îndreptau spre
episcopul caransebeşan. Omul politic român Caius Brediceanu, într-o scrisoare a sa
din 15 octombrie 1918, îl îndemna astfel pe Miron Cristea: ,,Arată că eşti de-al nostru
din generaţia tinerilor de la care aşteaptă neamul românesc fapte. Fapte mari,
cari reclamă caracter şi suflet tare. Alungă lichelele cari ţi-au amărât viaţa
vlădicească şi n-ai nici o frică, cauza e a noastră, învinge cinstea şi dreptatea." 99
Destrămarea monarhiei austro-ungare era aproape, iar Banatul a fost una dintre
primele regiuni în care s-a simţit procesul de dezagregare. Contribuise din plin la
accelerarea lui şi Biserica strămoşească prin faptele şi acţiunile lui Miron Cristea şi ale
celor care i-au urmat idealurile, profesorii caransebeşeni de la cele două institute,
numeroşii învăţători şi preoţi care au iniţiat şi organizat consiliile naţionale române şi
gărzile naţionale. În număr mare i s-au alăturat în acel moment de cumpănă şi învăţătorii
români de la şcolile comunale, cei puşi în situaţia ingrată de a contribui la zdruncinarea
fiinţei naţionale prin aplicarea legilor şcolare maghiare.
În urma unei mari manifestaţii naţionale organizate la Caransebeş în ziua de
25octombrie/7noiembrie 1918 s-a constituit Sfatul naţional român. Cu acel prilej s-au
adus omagii episcopului caransebeşan care în faţa mulţimii a luat cuvântul şi a făcut un
aspru rechizitoriu al asupririi multiseculare a poporului român de la vest de Carpaţi,
vorbind şi despre jertfele imense din anii de război şi „binefacerile" primite din partea
„tronului" şi ,,patriei":„Chiar şi jertfele enorme ce le-a adus poporul român în
cursul acestui război („.) ni le-au răsplătit cu temniţe, cu răpirea ilegală a
şcoalelor primare din Ardeal, cu oprirea de a ne mai cumpăra un petec de pământ;
iară tronul - ca suprem comandant al armatei - ni-a poruncit nu numai să luptăm
împotriva vestitorilor libertăţii popoarelor, ci ne-au silit ca să comitem barbaria
de a puşca şi în fraţii noştri de sânge." Miron Cristea în cuvântarea sa a enunţat
principalul deziderat al momentului: ,,Noi, românii, vrem să ne conducem înşine şi să
fim stăpâni pre noi şi pe toate ale noastre, prin recunoaşterea naţiunii maghiare
care trebuie să se conducă doar pe sine (. ..). Naţiunea română îşi va croi însăşi
soarta şi viitorul său cu ajutorul fraţilor români de pretutindenea şi cu ajutorul
factorilor mondiali şi internaţionali cari ni sunt binevoitori ... "
Episcopul caransebeşan îndemna la respectarea poruncilor emise de Marele
Sfat Naţional Român, cel care pregătea ultima şi marea bătălie politică de înfăptuire a
„unirii tuturor românilor din hotare în hotare. " 100
Ac~unile lui Miron Cristea din perioada octombrie-decembrie 1918 sunt îndreptate
spre strângerea legăturilor cu noua autoritate politică a românilor, Consiliul Naţional
Român Central, cu acele personalităţi politice din Transilvania şi Banat care trebuiau
să grăbească procesul de separare politico-administrativă de Ungaria.
Prin circulara sa nr. 6150 din 26 octombrie 1918 cu privire la recunoaşterea
Consiliului Naţional Român Central a pregătit întreaga populaţie românească pentru
momentul istoric care se apropia: Unirea cea mare. Modificarea ecteniilor şi pomenirilor
care se spuneau în Biserică de către preoţi echivala deja cu ruperea oricărei legături
cu statul maghiar, recunoscându-se în schimb noua autoritate politică a românilor
transilvărn~ni şi bănăţeni.
Circulara amintită mai sus este însuşită şi de consistoriul arădean, care o publică
în ziarul „Românul", însoţită de un text lămuritor prin care se aduc mulţumiri ierarhului
caransebeşan: „Prea sfinţitul părinte al Caransebeşului, dr. E. Miron Cristea a
trimis clerului său următoarea circulară în care zvâcneşte duhul zilelor mari de
azi. Cetiţi, fraţi români, cu sfinţenie acest document istoric al Bisericii noastre
ortodoxe de aici, care ne-a păstrat neatins sufletul feciorelnic prin urgii de veacuri.
Prea Sfinţite, ne închinăm." 101
Perioada 7 noiembrie - 1 decembrie 1918 s-a desfăşurat la Caransebeş cu
maximă intensitate. În acţiunile de ordin politic, militar şi administrativ, intelectualii
localnici înscrişi în Consiliul Naţional Român, s-au angajat cu întreaga lor fiinţă. Dacă
Ştefan Jianu, referent la senatul şcolar al consistoriului diecezan din Caransebeş a fost
omul curajului şi al sacrificiului pentru a îndrepta cursul evenimentelor politice de la
începutul lunii noiembrie pe făgaşul normal, cel al instaurării autorităţii naţionale în
oraşul de p1~ Timiş, protopopul Andrei Ghidiu, profesorul Petru Barbu, secretarul
376 Tibisctun - XI
consistorial Cornel Corneanu, împreună cu învăţătorul Iuliu Vuia şi câţiva ofiţeri români
au fost cei care au cutreierat satele şi şi-au adus un substanţial aport la constituirea
gărzilor naţionale şi consiliilor naţionale române. La Mehadia, o filă de istorie naţională
au scris-o generalul Nicolae Cena şi preotul Coriolan Buracu.
Numeroase au fost localităţile în care preoţii au fost numiţi în fruntea consiliilor
naţionale române. Era semnul de recunoştinţă pentru lupta grea şi neîntreruptă pe care
o duseseră pentru apărarea credinţei şi fiinţei naţionale.
În clarificările de ordin politic din acel moment crucial, un sprijin real l-au dat şi
publicaţiile „Foaia diecezană" şi „Lumina", care apăreau la Caransebeş cu sprijinul
material al episcopiei.
Pregătind la Caransebeş participarea românilor din eparhia sa la Marea Adunare
Naţională de la Alba Iulia, şi în special numeroasa delegaţie din localitate, la 1 decembrie
1918 dr. Elie Miron Cristea va fi unul dintre cei mai activi şi ascultaţi reprezentanţi ai
naţiunii române, pentru ca în zilele următoare să se afle la Bucureşti împreună cu
delegaţia împuternicită pentru a-i prezenta suveranului şi guvernului României
documentele istoricelor hotărâri prin care se consfinţea realizarea unităţii statale.
***
Apărând cu jertfe credinţa, limba şi datinile strămoşeşti, făcând eforturi deosebite
pentru făurirea şi conservarea instituţiilor şcolare şi de cultură naţionale, în permanenţă
Biserica a cultivat şi întreţinut supremul ideal al Unirii.
La 1 decembrie 1918, după secole de umilinţe şi suferinţe, a biruit dreptatea pe
pământul românesc. La acest praznic al dreptăţii istorice, Banatul, ca provincie
românească, şi-a adus o contribuţie care încă se lasă evaluată, evaluare care se cuvine
să se facă distinct şi asupra rolului continuu şi imens jucat de slujitorii altarului. Ei s-au
aflat în primele rânduri ale luptei pentru Unirea cea Mare, şi în semn de cinstire lor le-
am dedicat această lucrare.
NOTE
1
Pe larg în: Nicolae Bocşan, Co11tribuţii la istoria ilumi11ismului românesc, Editura Facla, Timişoara,
1986, cap. Mişcarea 11aţio11ală.
2
Wiliam Marin, Ioan Munteanu şi Gheorghe Radulovici, Unirea Banatului cu România, Timişoara,
1968, p. 77.
3 Luminatoriul (Timişoara), XIII, nr. 78 din 7/19 octombrie 1892, p. I.
4
Luminatoriul, nr. 84, 90, 91 şi 94 din I 892.
' Arh. Naţ. Caraş-Severin, fond Primăria oraşului Caransebeş, doc. 546/1874.
6
Luminatoriul, XIV, nr. 18/1893.
1
Constantin Brătescu, Episcopul loa11 Popasu şi cultura bănăţea11ă, Timişoara, 1995 (vezi şi I.
D. Suciu, Monografia Mitropoliei Banatului, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1977, p. 193-199.
8
1. D. Suciu, op. cit., p. 203.
9 Constantin Brătescu, Activitatea episcopului dr. Miron Cristea între 1910-1913 pentru apărarea
fii11ţei 11aţio11ale şi făurirea Româ11iei Mari, în A ugustia, I ( 1996), Sfântul-Gheorghe, p. 209-212.
10 Liviu Maior, „Co11tribuţii docume11tare la ecoul războiului de i11depe11de11ţă î11 Tra11silvania",
în Studia U11iversitatis Babeş-Bolyai, Serie Historia, 1973, fasc. I, p. 79-80.

11 Ioan Munteanu, Mişcarea naţională din Banat, Timişoara, 1994, p. 96.
12 Ion Iliescu, „Cultura şi cărturarii bănăţeni Îll deceniile i11depe11denţei", Timişoara, 1977, p. 60.
13 Arh. Naţ. Timiş, fond Episcopia greco-catolică Lugoj, dosar 3/1877, f. I.
14 Arh. Naţ. Caraş-Severin, fond Protopopiatul greco-catolic Văradia, dosar li 1879, f. I.

15
Arh. Naţ, Timiş, fond Episcopia greco-catolică Lugoj, dosar 4/1877, f. I.
16
Arh. Naţ. Caraş-Severin, fond Protopopiatul greco-catolic Vărădia, dosar li 1881, fila I.
' Arh. Naţ. Caraş-Severin, fond Protopopiatul ort. rom. Biserica-Albă, dosar 1/1887, fila I.
7
18 Ibidem, fond Protopopiatul ort. rom. Caransebeş, dosar 9/1887, fila 4.

19
Ibidem, dosar 7/1889, fila 2.
20
Ibidem, dosar 4il 890, fila I.
21
Ibidem, dosar 3/1888, fila 1.
:u Ibidem, fond ASTRA, despărţămâ11tul Bocşa, dosar 10/1914, fila I.
2J Ibidem, Colecţia de documente şi manuscrise, dosar 166, fila 1-3.
24
Idem.
25 Telegraful român (Sibiu), an XXVII, nr. 14 din 3 februarie 1879, p. 55.
26
Ibidem, nr. 15 din 6 februarie 1879, p. 59.
27
Ibidem, nr. 57 din 17 mai 1879, p. 227.
28
Foaia Dieceza11ă (Caransebeş), Vlll, nr. 40 din 3/15 octombrie 1893, p. 6.
29
Arh. Naţ. Caraş-Severin, fond Primăria oraşului Caransebeş. doc. 5955/1906.
30
Ibidem, fond Protopopiatul ort. rom. Caransebeş, dosar 1/1906, f. 1-2.
31
Foaia Dieceza11ă, an XVII, nr. 19 din 12 mai 1902.
32
Foaia Dieceza11ă, an XXII, nr. 8 din 18 februarie 1907.
33
Ibidem, nr. 14 din I aprilie 1907.
34
Ioan Munteanu, op. cit., p. 180-181.
35
Foaia Dieceza11ă, an XXII, nr. 18 din 29 aprilie 1907.
36
Idem.
37
Ioan Munteanu, op. cit., p. 180.
38
Foaia Diecezană, an XXII, nr. 25, din 17 iunie 1907.
39
Arhiva Protopopiatului ort. româ11 Caransebeş, registrul de intrare-ieşire pe anul 1907, poz. 58
din 14 februarie 1907.
40
Arh. Naţ. Caraş-Severin, fond Protopopiatul ort. rom. Caransebeş, dosar 6/1912, f. 3.
41
I. D. Suciu, Radu Constantinescu, Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului,
Timişoara, Editura Mitropoliei Banatului, p. I 021.
42
Foaia Dieceza11ă, an XXIX, nr. 47 din 23 noiembrie I 6 decembrie 1914, p. 1-2.
43
Ştefan Pascu, Făurirea statului naţio11al unitar român, Editura Academiei Române, Bucureşti,
1983, voi. I, p. 208.
44
Arh. Naţ. Bucureşti, fond Comitetul Naţional Român, dosar 6, fila 3.
45
Ibidem, f. 8.
46
Ibidem, dosar 16, filele 4, 12.
47
Ibidem, dosar 6, filele 37-38.
48
Petru Călin, Tiparul românesc diecezan din Caransebeş (1885-1918), voi. I, Editura Banatica,
Reşiţa, 1996, p. 151-163.
378 Tibiscwn - XI
49
Antoniu Marchescu, Gră11icerii bănăţe11i şi Comunitatea de Avere, Caransebeş, 1941, p. 357-
361.
5
°Corespondenţa lui Vince11ţiu Babeş (Scrisori trimise); voi. II, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1893,
p. 222.
51
Antoniu Marchescu, op. cit., p. 372-373.
52 Unirea Transilvaniei cu România. Ediţia a II-a. Bucureşti 1972, p. 201, 302.
D Ibidem, p. 302-303.
54
Arh. Naţ. Bucureşti, fond Comitetul Naţional Româ11 Sibiu, dosar 6, f. 73-75.
55
Ibidem, fila I OI.
56
Ibidem, fila 98-99.
57
Ibidem, filele 102-103.
58
Idem.
59
Ibidem, fila 109.
60
Arh. Naţ. Caraş-Severin, fond Primăria oraşului Caransebeş, dosar 111893, f. 67-68.
61 Ibidem, fond Protopopiatul ort. româ11 Cara11şebeş, dosar 2/1895.
62
Ibidem, dosar 3/1907.
63 Teodor V. Păcăţian, Cartea de Aur; voi. VIII, Sibiu, 1915, p. 210-211.
64 Radu Păiuşan, Mişcarea naţională di11 Ba11at şi Marea Unire, Editura de Vest, Timişoara, 1993,
p. 53.
65Foaia diecezană, an XXI, nr. 18 din 30 aprilie 1906.
66
Arh. Naţ. Caraş-Severin, fond Protopopiatul ort. rom. Bocşa-Monta11ă, dosar I I 1906, f. I.
67
Foaia diecezană, an XXI, nr. 17 din 23 aprilie 1906.
68
Ibidem, nr. 37 din I O septembrie 1906.
69
Unirea Transilvaniei cu România. 1 Decembrie 1918, Ediţia a II-a, Bucureşti, 1972, p. 350.
70
Arh. Naţ. Caraş-Severin, fond Protopopiatul ort. român Bocşa-Montană, dosar li 1906, f. 1.
71 Foaia diecezană, XXI, nr. 24 din 11 iunie 1906 şi nr. 8 din 18 februarie 1907.
72 Arh. Naţ. Caraş-Severin, fond Protopopiatul ortodox român Caransebeş, dosar 1/1908, f. I.
73
Dr. Sorin Cosma, „Pr. prof dr. Petru Barbu - primul rector al Academiei teologice di11
Caransebeş", în Foaia diecezană (serie nouă) an IV, nr. 9-1 O (septembrie-octombrie 1998), p. 9.
74
Arh. Naţ. Caraş-Severin, Fondul personal Pavel Jumanca, caietul ,,Amintiri. Anii tinereţii"', voi.
I, p. 856.
75 Foaia diecezană, an XXVII, nr. 24 din 10/23 iunie 1912.
76
Dr. Sorin Cosma, loc. cit.
11
I. D. Suciu, Monografia Mitropoliei Banatului, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara,
1977, p. 202.
78
Ibidem, p. 204. (Foaia diecezană, an XXIV, nr. 26 din 28 iunie c. v. 1909).
19
Foaia diecezană, an XXIV, nr. 26 din 28 iunie c.v. 1909.
80
I. O. Suciu, op. cit., p. 204.
81 Foaia diecezană, an XXIV, nr. 47 din 22 noiembrie c.v. 1909.
82
l. D. Suciu, op. cit., p. 205.
HJ Foaia diecezană, an XXIX, nr. 15 din 13/26 aprilie 1914.
84 Foaia diecezană, (Caransebeş), XXVIII, nr. 45 din 16/23 noiembrie 1913, p. 3.
85
Antonie Plămădeală, Pagini dintr-o arhivă inedită, Editura Minerva, Bucureşti, 1934, p. 11 O.
86
Făurirea statului naţional unitar român. Documente bă11ăţene, Bucureşti, 1983, p. 22-24.
87
Constantin Brătescu, Un luptător pentru Unirea Banatului cu Româ11ia: Îllvăţătorul Damaschin
Daicoviciu, în Acta Musei Napocensis, Cluj, 1977, p. 523-526.
KK Foaia diecezană din 4/17 septembrie 1916 publică, pe lângă textul circularei lui Miron Cristea,
şiactul de fidelitate al consistoriului plenar diecezan din Arad, semnat de episcopul Ioan I. Papp şi Vasile
Goldiş, notar consist01ial.
'' Ţara (Caransebeş) an III, nr. 62 din 22 martie 1934, p. I.
8
90
I. D. Suciu, Radu Constantinescu, Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului, p.
991-992.
91
Idem.
92
Ibidem, p. 996.
93
Ibidem, p. 998.
94
Ibidem, p. 999.
9
~ Foaia diecezană (Caransebeş), XXXIII, nr. 32 din 5/13 august 1918, p. 2.
96
Ibidem, an XXXV, nr. 3-4 din 29 ianuarie/I I februarie 1920.
97
Antonie Plămădeală, op. cit., p. 55.
98
În culegerea Un luptător bănăţean: Ştefan Jiamt, Caransebeş, 1935, p. 33-39.
99
Antonie Plămădeală, op. cit., p. 39.
100
Lumina (Caransebeş), an I, nr. 43 din 1/14 noiembrie 1918, p. I.
tot Foaia diecezană, XXXIII, nr. 42 din 28 octombrie I I O noiembrie 1918, p. 2-3.
THE FOREFATHERS'CHURCH IN THE SOUTH BANAT

AND ITS CONTRIBUTION TO THE CREATION
OF THE GREAT ROMANIA (1867-1918)
Summary
Following the great concessions of the Court of Vienna in the Hungarian

Government advantage as that one claimed the re-joining ofthe Banat to Hungary, a
partly materialized fact in December 1860 and fulfiled in 1872 (when the Banatian
Military Confinium was abolished and the border territories were joined to the same
state organization), the Romanian society in the region reacted promptly in order to
defend the national existence.
The Forefathers' Church involved itself in many fields of that battle. After the
politic sanction ofthe dual monarchy in 1867, in spite ofvoting some apparent liberal
laws, the process of a forced "Magyarization" became the state politics of the Hungarian
governments until 1918. It was expected to be succesful especially by the education
system subordinating. The laws in that field were passed and applied beginning with
1879, so that the laws voted in 1883 and mainly in 1907 intended tobe the most accurate
means to create the great Magyar nation with the non-Hungarian nations assimilation.
The merit of the Roman ian Church consists in succeding to defend the Roma-
n ian confessional schools, where the teaching process developed mainly into Roma-
nian, as well as in creating some theological and pedagogical schools to implement and
improve the national ideal.
380 Tibiscum - XI
The Romanian Orthodox Episcopacy of Caransebeş created and supported the

Diocesan Theologic Institut, the Diocesan Pedagogic Institute, the Diocesan Printing
Works, and the Diocesan Bookshop. Ioan Popasu, Nicolae Popea and dr. Elie Miron
Cristea as bishops there were all devoted to those establishements.
The great politic movements inside the Romanian Kingdom and especially the
state Independency getting and defending generated important politic events in the
Banat, and a deep aspiration to obtain the politic unity of all the Romanians. They were
the prists and the confessional institutors to have unslished a large cultural movement
by creating choral and reading associations in almost all the Banatian localities. The
Romanian intellectuals in the southem Banat did nat dwell only upon the existent schools
defending and preserving. A large movement in order to create a Roman ian high school
in Caransebeş starded in 1881. The representatives of the Church, as Filaret Musta,
Iuon Ionaşiu and Aron Damaschin, and others leaded together with general Traian
Dada that movement.
Following the Government's action to diminuate or even anihilate the national
movement, the Church involved itself more actively in the social life by the beginning
of the 20lh c. The true politic maturation ofthe Romanians was clearly de fin ed in 1905-
1906 when they succeded to elect a great number of Roman ian deputies for the Par-
liament of Budapest, on the basis of the Romanian National Party platform. Many
Romanian priests, lawyers, teachers, institutors and others were involved in the large
deomstration against the education Hungarian laws (spring of 1907), as those ones had
been taken for an imminent attack against the national existence. Lot of personalities
as Petru Barbu, dr. George Dragomir, Iosif Bălan, Patriciu Drăgălina, and many others
were accused for having violated the Hungarian state regime.
After Miron Cristea's election as the bishop of the Episcopacy of Caransebeş,
and especially after Romania had joined the Allies in the 1' 1 world war, the politic life in
the southem Banat took new and advanced views. The politic aspiration to join Romania
emerged. The politic movement started in autumn 1918 was founded on the anterior
cultural and politic movements. Thatvery important year for all the Romanian history,
the Banat and its representatives Miron Cristea, the bishop, Coriolan Buracu and Andrei
Ghidiu, priests, Ion Vidu, Damaschin Daicoviciu, Emil ian Novacoviciu, institutors, dr.
Cornel Corneanu and Ştefan Jianu, office holders at the same Episcopacy, had a large
contribution to the separation from the Hungarian state and to the Great Romania
creation.
Those above are only some of the ideas presented in that issue.
ASPECTE PRIVIND OCUPATIA

, SOVIETICĂ
ÎN JUDEŢUL CARAŞ ( 1944-1947)
Eusebiu Narai
Tratamentul nedrept la care a fost supusă România prin obligaţiile ce decurgeau

din Convenţia de Armistiţiu; jafurile armatei de ocupaţie sovietice, distrugerile cauzate
de operaţiunile militare; epurarea personalului de conducere din întreprinderi şi a
reprezentanţilor administraţiei centrale şi locale - făcută sub presiunea partidului
comunist şi a autorităţilor de ocupaţie, extinsă asupra unor persoane competente şi cu
iniţiativă, dar considerate periculoase pentru regimul comunist (pe cale de instalare);
dezorganizarea producţiei industriale prin repetate mitinguri şi greve pentru majorări
salariale într-o ţară sleită de război; o politică guvernamentală defectuoasă în domeniul
agrar, asociată cu o serie de calamităţi naturale şi mulţi alţi factori au determinat o
prăbuşire a monedei naţionale şi o accentuare a inflaţiei menite să adâncească dependenţa
economică faţă de Uniunea Sovietică, pe lângă dependenţa politică manifestată într-un
mod atât ele evident. Refuzul asocierii României la planul Marshal, care se va dovedi
benefic pentru refacerea economică a mai multor state din apusul Europei, precum şi
măsurile financiare cu caracter echivoc adoptate de guvern au determinat adâncirea
crizei economice în care se zbătea România.
În Banat, şi implicit în judeţul Caraş, efectele ocupaţiei sovietice s-au resimţit
din plin: jafuri, abuzuri, rechiziţii pentru front şi în contul Convenţiei pentru Arnlistiţiu,
repatrierea cetăţenilor români din Basarabia şi Bucovina de Nord (teritorii româneşti
ocupate samavolnic de U.R.S.S. în 1940), lichidarea bunurilor inamice şi deportarea
germanilor în U.R.S.S. În perioada 1944-1947, abuzurile sovietice nu vor conteni în
acest colţ de ţară, de fiecare dată invocându-se motive puerile şi fiind incriminaţi oameni
nevinovaţi. Primele tancuri sovietice ajung la Reşiţa la începutul lunii septembrie 1944,
fiind întâmpinate - în numele locuitorilor oraşului- de primarul Reşiţei, Petru Bâmau,
în cadrul unei serbări de bun venit; cu această ocazie se declanşează unele fricţiuni
cauzate de eliberatori, care jignesc soţiile muncitorilor prezenţi. Situaţia se repetă la
Steierdorf-Anina: în momentul intrării ruşilor în localitate, soţiile minerilor sunt silui te'.
În cursul anului 1944, populaţia cărăşană era profund îngrijorată de devastările la care
s-a pretat armata sovietică în unele zone, sperând că, odată cu încetarea războiului,
situaţia se va reglementa2 •
382 Tibiscum - XI
Abuzurile armatei sovietice comise în judeţul Caraş, în egală măsură şi la nivel

naţional, erau acoperite de organele administraţiei locale, invocându-se diferite motive.
Astfel, la sfârşitul lunii septembrie 1944, postul de jandarmi Delineşti a fost sesizat de
faptul că un locuitor din comuna Ohabiţa a fost împuşcat în spate de către un soldat rus
beat, care încerca să violeze o săteancă, datorită intenţiei săteanului de a o salva pe
femeie, săteanul fiind internat în stare destul de gravă în spitalul de la Caransebeş.
Pentru a ilustra teama autorităţilor locale de armata sovietică de ocupaţie, este elocventă
explicaţia acestui caz, formulat de postul de jandarmi amintit: „vina întâmplării acestui
fapt cade asupra femeii care a făcut afaceri cu aceşti soldaţi pentru a cumpăra de la ei
diferite lucruri, în schimb de băutură (ţuică) şi care, întârziind noaptea cu aceşti soldaţi
care s-au îmbătat... şi s-au luat după dânsa împuşcând pe Borca. În această chestiune
vinovat se face şi locuitorul Stan Mihai din această comună care, personal, a adus la
locuinţa sa pe aceşti soldaţi şi la care, dându-le ţuică, i-a îmbătat şi de la care ar fi
primit diferite lucruri. Mai mult ca aceasta, Stan Mihai a anunţat şi pe alţi locuitori, ca
să aducă acestor soldaţi băutură şi, îmbătând pe aceşti soldaţi, cu care apoi a făcut
afaceri, şi pentru că femeia, de asemenea, a făcut şi dânsa afaceri cu aceşti soldaţi, se
fac ambii vinovaţi de întâmplarea acestui caz". Cu alte cuvinte, acest caz a fost trecut
în Buletinul de evenimente al postului de jandarmi Delineşti ca delict de tăinuire de
bunuri. Chiar presupunând că explicaţia oferită de postul de jandarmi menţionat ar
conţine un dram de adevăr, nu se justifică unele fapte abominabile săvârşite de trupele
sovietice în această zonă3 •
Sovieticii au manifestat o puternică ostilitate faţă de localităţile în care germanii
erau preponderenţi, chiar şi faţă de românii care trăiau în relaţii bune cu aceştia din
urmă. Asemenea evenimente s-au petrecut, de pildă, la Steierdorf-Anina. Astfel, numai
în perioada septembrie-octombrie 1944, valoarea pagubelor produse la Ocolul Silvic
Anina de armata sovietică prin devastări (cantoane, cămine, materiale de exploatare,
mărfuri etc.) era estimată la suma de 3.329.963 lei 4 • Mai mult, într-un raport înaintat
Prefecturii Caraş de către Primăria comunei Steierdorf-Anina la data de 10 noiembrie
1944, se subliniau următoarele aspecte: „furturile continuă pe scară întinsă, în special
în toiul nopţii şi aceasta se datoreşte faptului că, în comuna Steierdorf, post de jandarmi
nu există, iar cel din Anina, din cauza efectivului redus, nu poate face faţă pazei
teritoriului atât de mare al comunei'', solicitându-se o intervenţie pe lângă Legiunea de
Jandarmi Caraş pentru întărirea postului de jandarmi din Anina sau pentru înfiinţarea
unui post similar în Steierdorf. În continuare, era evidenţiată lipsa oricărei înţelegeri
din partea sovietică faţă de situaţia dificilă în care se găsea populaţia comunei: „în
trecerea prin comună a armatelor ruse şi române s-au ridicat fără nici o formalitate
multe vite (vaci, cai, porci etc.) de la locuitorii care au rămas în comună luându-se
acestora singura existenţă pe care o aveau, toţi fiind muncitori nevoiaşi minieri şi în
special pensionişti (pensionari- n. n.) şi văduve; în urma plecărilor în Germania a unor

locuitori au rămas vite (vaci, cai) pe care Centrul de Exploatare al judeţului Caraş le-
a blocat şi, în parte, ridicat din comună; pentru a veni în ajutorul nevoiaşilor cărora li
s-au ridicat vitele, avem onoare a vă ruga să binevoiţi a interveni locului în drept pentru
ca să se aprobe ca această primărie, pe baza unor date reale şi verificate, să poată
repartiza din aceste vite şi populaţiei arătate mai sus„. De asemenea, locuitorii comunei,
proprietari de vite, au fost aprovizionaţi cu furajul necesar pentru iarnă, ori (or- n. n.)
în trecerea lor prin comună, armata sovietică şi română au ridicat aceste furaje, rămânând
locuitorii comunei lară furaje peste iarnă; în urma plecării în Germania a unor locuitori,
au rămas ceva furaje pe care însă acum Centrul de Exploatare al judeţului Caraş le-a
blocat, urmând să le ridice; această primărie vă roagă să binevoiţi - pentru a se veni în
ajutorul muncitorimii sărace care formează unanimitatea acestei comune - a interveni
şi dispune să se aprobe ca, pe baza unor date reale, să putem repartiza din acest făn şi
populaţiei arătate mai sus"5 • În această perioadă sunt consemnate, pe raza aceleiaşi
comune, mai multe jafuri comise de partizanii iugoslavi care - beneficiind de sprijinul
ruşilor-· au început să ridice şi bărbaţii din comună, transformându-i în prizonieri de
război; comuna era devastată şi jefuită permanent de populaţia comunelor vecine, în
special în timpul nopţii; nici armata română nu era străină de aceste jafuri: Regimentul
9 Dorobanţi şi Regimentul 32 Dorobanţi din Divizia 5 Infanterie, cantonând o noapte
în comună, „au devastat totul, ridicând de prin case diferite obiecte, făn etc., şi cu toate
că această primărie i-a cantonat în anumite locuri, nu au ţinut cont de acest cantonament,
ci s-au introdus prin toate casele, lăsând în urma lor total pustiu". În condiţiile stării de
război, populaţia era complet lipsită de apărare în faţa unor asemenea abuzuri 6 •
O explicaţie convingătoare pentru starea economiei româneşti în perioada
postbelică rezidă în îndeplinirea cu scrupulozitate de către autorităţile române a
termenilor Convenţiei de Annistiţiu. La data de 1 septembrie 1944, la Moscova, a fost
semnată Convenţia de Armistiţiu de către mareşalul sovietic Radian Malinovski
(împuternicit al guvernelor sovietic, englez şi american), iar din partea guvernului român
de către Lucreţiu Pătrăşcanu, Dumitru Dămăceanu, Barbu Ştirbei şi Ghiţă Popp.
Elaborat pe baza propunerilor guvernului U.R.S.S., puse de acord cu guvernele S.U.A.
şi al Marii Britanii, acest document avea un caracter mult mai larg decât o Convenţie
de Armistiţiu propriu-zisă - cuprinzând clauze de mare însemnătate de ordin militar,
politic, economic şi financiar-administrativ. Principalele prevederi ale sale consfinţeau
faptul că de la 24 august 1944, ora 4,00 a.m., „România a rupt relaţiile cu Germania şi
sateliţii săi, a intrat în război şi va duce război alături de Puterile Aliate împotriva
Germaniei şi Ungariei cu scopul de a restaura independenţa şi suveranitatea României,
pentru care scop va pune la dispoziţie nu mai puţin de 12 divizii de infanterie, împreună
cu serviciile tehnice auxiliare"; forţele militare sovietice şi ale celorlalţi aliaţi beneficiau
384 Tibiscum - XI
de înlesniri pentru libera lor mişcare pe teritoriul României; se stabilea că graniţa româno-
sovietică era cea din 28 iunie 1940; România urma să plătească drept compensaţii
către U.R.S.S. suma de 300 de milioane dolari, eşalonată în timp de şase ani, în mărfuri
(produse petroliere, lemne, vase maritime şi fluviale, diverse maşini etc.); guvernul
român se obliga să colaboreze cu aliaţii la arestarea şi judecarea persoanelor acuzate
de crime de război, să dizolve imediat toate organizaţiile profasciste aflate pe teritoriul
ţării şi să nu permită în viitor existenţa unor astfel de organizaţii; Puterile Aliate
recunoşteau nulitatea Dictatului de la Viena din 30 august 1940 şi era exprimat acordul
lor ca Transilvania să fie restituită României. Marile Puteri şi-au asumat totodată dreptul
de supraveghere asupra executării prevederilor Convenţiei de Armistiţiu, instituind în
acest sens Comisia Aliată de Control în România, cu sediul central la Bucureşti şi care
va acţiona conform directivelor şi ordinelor Înaltului Comandament Sovietic în numele
Puterilor Aliate 7• Tratată ca ţară învinsă, României i s-au impus grele sarcini economico-
financiare. Precizarea, în anexele Convenţiei încheiate la 16 ianuarie 1945 între guvernele
român şi sovietic, a planului livrărilor, a cantităţilor şi calităţii mărfurilor ce urmau să
fie livrate în baza art. 11, care prevedea cuantumul despăgubirilor de război datorate
Uniunii Sovietice, în sumă de 300 milioane dolari S.U.A. (la paritatea de 35 dolari
pentru o uncie de aur), a permis evaluarea mai exactă a sarcinilor foarte mari în
comparaţie cu potenţialul şi posibilităţile de atunci ale României. Cele 300 milioane de
dolari reprezentau peste 55% din venitul naţional realizat în anul 1945, evaluat la 519
milioane dolari. Sarcini deosebit de grele decurgeau, de asemenea, din prevederile art.
10 şi ale anexei sale, precum şi din art. 12, potrivit căruia guvernul român se obliga să
restituie în bună stare Uniunii Sovietice, în termenele stabilite de Înaltul Comandament
Aliat (sovietic) „toate valorile şi materialele luate de pe teritoriul ei în timpul războiului".
Grefate pe posibilităţile reduse ale economiei, sarcinile armistiţiului au reprezentat un
efort deosebit, căruia România i-a putut face faţă cu foarte mari sacrificii 8 •
Comportamentul reprezentanţilor Comisiei Aliate de Control şi al ofiţerilor şi
trupelor sovietice dovedea dispreţ faţă de Constituţia României, de legile ei şi, nu
întâmplător, chiar faţă de textul Convenţiei de Armistiţiu. Prevederile Armistiţiului au
fost aplicate în ciuda oricăror norme. Economia românească va fi orientată spre
satisfacerea necesităţilor Uniunii Sovietice, iar schimburile comerciale cu alte state vor
fi reduse la limită, Înaltul Comandament Aliat (sovietic) având o rază mare de control
în domeniile economic şi politic.
Pentru a verifica modul şi proporţia în care sunt respectate prevederile Convenţiei
deAnnistiţiu, au fost înfiinţate mai multe organisme: „Comisia Română pentru Aplicarea
Armistiţiului", „Secretariatul General pentru Restituirea Bunurilor U.R.S.S.",
„Intendenţa Generală a Armatelor Roşii'', „Comisia Interdepartamentală pentru controlul
cerealelor", „Comisia Centrală de colectare de cai pentru U.R.S.S.", „Casa de
Caransebeş - 2003
385
Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice" (C.A.S.B.I.) şi altele. Pentru

eficientizarea colectărilor şi predărilor de animale, de exemplu, responsabilităţile au
fost împărţite între Ministerul de Război, Secretariatul General pentru Aplicarea
Armistiţiului, Direcţia Colectărilor pentru Exportul de Animale şi Carne Proaspătă -
ca organism de execuţie; ofiţerii inspectori şi controlorii Secretariatului General pentru
Aplicarea Armistiţiului, Comandamentele teritoriale prin ofiţerii special delegaţi şi
organele Administraţiei Livrărilor - ca organisme de control. Apăreau în acest fel
organisme birocratice concentrice care secătuiau o economie şi aşa vlăguită de război
şi, pe termen lung, parazitau instituţiile legale ale statului, aflate şi ele într-o stare
precară, datorită unui proces de eroziune care a debutat în 1938.
Pentru a da greutate propagandistică onorării pretenţiilor sovietice formulate în
Convenţia de Armistiţiu şi pentru a face presiuni asupra cetăţenilor obligaţi să suporte
acest efort, noul regim a înfiinţat - în iunie 1945 - „Comisiile controlului cetăţenesc
pentru combaterea speculei şi sabotajului economic". Acelaşi rol, dar cu un caracter
pronunţat instituţionalizat, îl avea „Brigada S - brigada specială economică".
Documentele relevă că reprezentanţii instituţiilor implicate în satisfacerea prevederilor
Armistiţiului erau speriaţi de situaţiile în care unele cereri erau imposibil de onorat în
totalitate. Oricând le putea fi aplicată eticheta de „sabotor" , „fascist", „naţionalist"
sau „imperialist". Mulţi primari au oprit transporturile de cereale sau produse alimentare
(alţii aprovizionarea cu curent electric a unităţilor sovietice), pentru a nu pune în pericol
existenţa oamenilor din localităţile respective. Acest comportament pare a fi mai degrabă
o excepţie, iar atunci când reprezentanţi ai autorităţilor române perseverează în această
atitudine, generalul Vinogradov - şeful Statului Major al Comisiei Aliate de Control -
şi subalternii săi vor da serioase avertismente oficialilor români 9 •
O întreagă legislaţie a apărut din necesitatea de a îndeplini prevederile Convenţiei
de Armistiţiu şi o reţea birocratică aparţinând Comisiei Aliate de Control a împânzit
teritoriul României, anulând sau alterând prerogativele şi deciziile instituţiilor şi
organismelor de drept autohtone. Înaltul Comandament Aliat (sovietic) şi Comisia Aliată
de Control (sovietică) au devenit două instrumente oficiale eficiente pe teritoriul
României, iar introducerea termenului „sovietic(-ă)" în denumirile celor două instituţii
sugerau sensul şi conţinutul politico-ideologic al aplicării şi al regimului chemat să
aplice această convenţie. Comisia Aliată de Control (înfiinţată conform art. 18), aflată
în subordinea Înaltului Comandament Aliat, a devenit treptat un organism parazitar al
statului, oficialităţile române raportându-şi deciziile şi acţiunile la interpretările date de
reprezentanţii acesteia. Replica timidă a acestei comisii o reprezenta Comisia Română
pentru Aplicarea Armistiţiului, înfiinţată la 18 aprilie 1945, ca intermediar între guvernul
român şi Înaltul Comandament Aliat pe de o parte şi Comisia Aliată de Control pe de
altă parte. Menirea sa era de a interpreta Convenţia de Armistiţiu conform „normelor
386 Tibiscum - XI
principale stabilite de Consiliul de Miniştri" şi de a da instrucţiuni pentru coordonarea,

executarea şi controlarea executării clauzelor acesteia. Sarcina sa era aceea de a veghea
la buna satisfacere a condiţiilor Armistiţiului, rară a avea practic posibilitatea de a
interveni acolo unde prevederile erau depăşite, aşa cum o arată prelevările ruseşti
consemnate în Memoriul reprezentanţei române în Comisia Aliată de Control din iunie
1945 10 •
Ocupaţia sovietică şi desfăşurarea operaţiunilor militare în zonă s-a reflectat în
rechiziţii masive, atât în localităţile urbane, cât şi în cele rurale. O dovadă elocventă în
acest sens este telegrama fulger adresată- la 12 noiembrie 1944- subprefectului judeţului
Caraş, de către Comandamentul Corpului 7 Teritorial Timişoara, din care rezultă că,
pentru cantonarea trupelor sovietice care urmau să sosească în Oraviţa, subprefectul
trebuia să dispună ca Centrul de Exploatare sau garnizoana locală să procure şi să
plătească următoarele articole, considerate strict necesare: 200 mc material lemnos
pentru paturi comune; cca 20 vagoane lemn de foc lunar; 100 kg cuie; cca 20 sobe
simple pentru încălzit; 5.000 cărămizi, var, nisip; o instalaţie electrică adecvată şi 5
vagoane de paie. De asemenea, se menţiona faptul că pentru materialul lemnos s-a
făcut deja comandă la Societatea U.D.R., cheltuielile pentru transport ridicându-se la
aproximativ 3,5 milioane lei 11 • Acest caz semnalat nu a fost, de altfel, singurul din
judeţ, trupele sovietice procedând similar la Reşiţa şi în alte localităţi cărăşene. Se
resimţea tot mai mult necesitatea reglementării regimului de rechiziţii, dar şi alte aspecte
ale ocupaţiei sovietice. Trebuie menţionat, în acest sens, Ordinul circular nr. 135.274
(15 martie 1945) emis de Inspectoratul General al Jandarmeriei, axat pe cinci coordonate
esenţiale: 1. Exceptarea de la rechiziţii şi cartiruire: „pentru a înlătura orice eventuale
fricţiuni şi incidente cu ofiţerii şi trupele Armatei Sovietice se dispune ca apartamentele
şi clădirile locuite de ofiţerii şi subofiţerii români activi sau de rezervă concentraţi să
fie exceptaţi de la rechiziţiile şi cartiruirile necesare Armatei Sovietice". 2. Repatrierea
cetăţenilor români originari din Vechiul Regat, rămaşi în Basarabia şi Bucovina de
Nord după 23 august 1944: „cetăţenii români, originari din Vechiul Regat, trebuie să
adreseze individual Comisiei Române pentru Aplicarea Armistiţiului cererile de repatriere
pentru membrii familiilor lor, urmând ca această Comisie să facă intervenţia necesară
pe lângă Comisia Aliată de Control". 3. Obligaţiile referitoare la ostaşii trimişi în delegaţie
pentru a preda materiale, animale provenite din capruri de la U.R.S.S.: „ostaşii trebuie
să fie bine echipaţi; ostaşii rămân să îngrijească şi să păzească animalele sau materialele
până în momentul când au fost luate în primire de delegaţii sovietici...". 4. Colectarea
animalelor şi alimentelor necesare îndeplinirii planului prezentat de Comisia Aliată de
Control: „Comisia Română pentru Aplicarea Armistiţiului a fost informată că autorităţile
civile şi militare au procedat la rechiziţii şi fixări de cote pe judeţe, comune, locuitori,
fără a examina în prealabil dacă ceea ce ar trebui să predea nu intră în necesarul strict
întreţinerii;Comisia Română pentru Aplicarea Armistiţiului cere să se facă cercetări,

pentru a nu se produce excese şi abuzuri". 5. Obligaţii pentru executarea dispoziţiilor
din Convenţia de Annistiţiu: „prefecturile de judeţ urmează a se adresa direct tuturor
şefilor de instituţii ce depind de Ministerul Afacerilor Interne pentru a li se pune la
dispoziţie personalul necesar în vederea promptei executări a tuturor dispoziţiilor
Convenţiei de Armistiţiu, şi în special pentru a însoţi transporturile de bunuri în
u.R.s.s." 12 •
În cursul anului 1946, Ministerul Afacerilor Interne a difuzat în teritoriu alte
instrucţiuni în ceea ce priveşte executarea operaţiunilor de cazare a trupelor şi autorităţilor
aliate (sovietice), în trecere sau aflate în staţionare. În aceste instrucţiuni se încerca să
se justifice rechiziţionarea de către prefecturi şi primării, cu sau fără forme legale, a
diverse imobile, apartamente, camere mobilate şi hoteluri pentru uzul armatei sovietice.
Trupele aliate nu erau obligate să plătească chirie pentru folosirea imobilelor proprietate
de stat, aparţinând regiilor autonome sau administraţiilor locale. Pentru toate celelalte
imobile, drepturile de chirie se stabileau conform următoarelor norme: „dreptul la chirie
-din momentul rechiziţionării şi până la evacuarea completă a imobilului- se stabileşte,
în mod exclusiv, prin ordinul de rechiziţie; costul apei, luminii şi gunoiului care s-a
plătit de stat sau Prefectură în contul proprietarului sau chiriaşului principal, se va
stabili de Comisie pe baza certificatului eliberat de întreprinderile comunale respective;
chiria ce se va stabili de Comisie nu va cuprinde sub nici o formă şi alte îndemnizări
(pentru pagubele suferite, uzajul mobilierului, lemne pentru încălzit etc.)". Astfel, jafurile
şi distrugerile provocate de trupele de ocupaţie erau trecute cu vederea în mod ostentativ 13 •
Între timp, ţăranii bănăţeni făceau eforturi deosebite pentru aprovizionarea - la
timp şi în cantităţi suficiente - a frontului. În primăvara anului 1945, frontul a fost
aprovizionat cu cantităţi apreciabile de alimente: 4.891 vagoane făină, 4.800 vagoane
grâu şi 1.969 vagoane porumb şi cu un număr destul de ridicat de animale domestice:
22.641 bovine, 16.963 porcine, 10.923 ovine şi 8.792 cai 14 •
Situaţia ţărănimii bănăţene s-a agravat datorită faptului că era obligatorie
executarea articolului 12 din Convenţia de Annistiţiu cu privire la „restituirea" animalelor
către U.R.S.S. În acest scop, trebuia să se constituie o comisie judeţeană compusă din
patru persoane: „prefectul judeţului sau înlocuitorul său, ca preşedinte; directorul
Camerei de Agricultură; medicul veterinar primar al judeţului; un crescător de animale
cu reputaţie, desemnat de primăria oraşului de reşedinţă, ca membru". Această comisie
urma să lucreze sub conducerea şi răspunderea directă a prefectului, reprezentantul
guvernului pe plan local. Atribuţiile Comisiei Judeţene erau destul de largi: „1. Să
organizeze un centru judeţean pentru colectarea tuturor vitelor ce se restituie din judeţul
respectiv; centrul de colectare va fi organizat în raport cu posibilităţile locale de întreţinere
şi cazare a vitelor, căile de comunicaţie şi traseul fixat pentru expedierea animalelor în
388 Tibiscwn - XI
U.R.S.S. 2. Să organizeze punctele de popas pe traseele ce străbat judeţul pentru

convoiul de animale din judeţul respectiv, cât şi pentru convoaiele în tranzit din alte
judeţe. 3. Să organizeze coloanele de animale din judeţul respectiv, pe Departamente şi
categorii de vite. 4. Să ia măsuri de echipare a coloanelor cu inventarul necesar pentru
drum. 5. Să organizeze coloanele în convoaie şi să le expedieze în condiţii optime".
Pentru Caraş, preşedintele Comisiei Judeţene era subprefectul Arsenie Dobrei,
iar şeful Secţiei M.O.N.T. era Mihail Jianu. La începutul anului 1945, Centrul de
Colectare a animalelor ce trebuiau „restituite" în U.R.S.S. era organizat în trei comune
cărăşene (Răcăşdia, Vrănint şi Ilidia), în celelalte comune acest centru fiind deja
constituit. Judeţul Caraş „restituia" în această perioadă Uniunii Sovietice un număr de
866 de animale, dintre care: 84 7 cai, 15 boi şi 3 vaci. La această acţiune participau - pe
lângă Prefectura Caraş, cu reşedinţa la Oraviţa-preturile plăşilor din judeţ (Oraviţa,
Reşiţa, Bocşa Vasiovei, Bozovici, Moldova Nouă, Sasca) şi diferite instituţii
administrative. Astfel, de la Prefectură au fost rechiziţionaţi 11 cai, de la Pretura Oraviţa
- 254 cai şi 14 boi, de la Pretura Reşiţa- 136 cai, de la Pretura Bocşa Vasiovei - 141
cai, de la Pretura Bozovici - 68 cai, de la Pretura Sasca - 214 cai, de la Centrul Agricol
Cahul- 15 cai, iar de la instituţiile administrative - 8 cai1 5 •
Trebuie menţionat faptul că armata sovietică a procedat la rechiziţionarea
animalelor cu mult înainte de intrarea în vigoare a art. 12 din Convenţia de Armistiţiu.
În plasa Oraviţa - conform unui raport al Legiunii de Jandarmi Caraş - „până la 30
septembrie 1944, armata sovietică a ridicat animale şi a devastat anumite zone, populaţia
devenind profund îngrijorată" 16 •
Aprovizionarea armatei sovietice, devenită o problemă stringentă, se cerea
rezolvată de guvernul român cu maximă eficienţă. De o însemnătate deosebită în acest
sens a fost ordinul general al Marelui Stat Major al Armatei Române nr. 984.200 din
30 septembrie 1944, care cuprindea prevederi clare, fără echivoc: „materialele şi
subzistenţele necesare Armatei Roşii care operează în România se procură numai prin
Guvernul Român, care dă ordine de distribuţie, fumizare sau rechiziţionare organelor
economice şi militare locale române; cererile Armatei Sovietice se vor prezenta, spre
soluţionare, Guvernului şi Comandamentului Român numai prin Comisia Sovietică de
Armistiţiu din Bucureşti, prezidată de dl general H. Vinogradov; este cu desăvârşire
interzis Comandamentelor, unităţilor şi formaţiunilor militare, precum şi tuturor
autorităţilor şi instituţiunilor civile (de Stat sau private) şi particularilor români, de a
pune la dispoziţia Comandamentelor, unităţilor sau fonnaţiunilor, sau ostaşilor sovietici
izolaţi, orice fel de materiale sau subzistenţe, pentru care nu au primit un ordin clar de
la autorităţile centrale române; toţi ofiţerii sau ostaşii sovietici care vor formula direct
cereri de materiale unităţilor militare, autorităţilor civile sau particularilor români, vor
fi îndrumaţi a se adresa Comisiei Sovietice de Armistiţiu din Bucureşti; armata, poliţia
sau jandarmeria se vor opune cu ultima energie, la nevoie chiar recurgând la arme, în
cazurile când ostaşi sovietici, izolaţi sau în grupuri, sau alţi indivizi care, utilizând
fraudulos uniforma sovietică, vor încerca să ridice cu forţa sau să jefuiască bunurile
Statului sau particulare ... ; se fac răspunzători şi se vor trimite în judecata Curţii Marţiale
toţi ofiţerii şi ostaşii care nu vor apăra, până la ultima picătură de sânge, bunurile
Statului ce au fost date în paza şi îngrijirea lor; se vor raporta telegrafic, Marelui Stat
Major, incidentele în care a fost nevoie să se recurgă la arme" 17 .
Rechiziţiile sovietice în judeţul Caraş nu se limitau numai la animale şi mărfuri
industriale. Armata sovietică va continua să facă rechiziţii şi în cursul anului 1945. De
pildă, în luna februarie, în staţia Oraviţa erau îmbarcate 7 vagoane cu bunuri de expediat
în Transilvania, cu destinaţia Constanţa şi un vagon pentru Basarabia, cu destinaţia
Galaţi, aceste vagoane fiind examinate de delegatul Comisiei Aliate de Control; vagoanele
cu destinaţia Constanţa cuprindeau: 360 paturi, 3 tuburi de oxigen, 8 capete de paturi,
o masă de operaţie etc.; în schimb, vagonul cu destinaţia Galaţi conţinea 22 lăzi (un
pian, un aparat cinematografic, litere de tipar pentru tipografie ş. a.) 18 •
În 1946, an considerat dezastruos pentru economia românească, cererile
sovieticilor au depăşit cu mult limita de sup01tabilitate a populaţiei. La conferinţa de la
Craiova, convocată de Comandamentul Corpului 7 Teritorial în ziua de 17 ianuarie
1946, în vederea repartizării cotelor de subzistenţe pe trimestrul I 1946, pentru aplicarea
şi executarea condiţiilor Convenţiei de Armistiţiu, s-au stabilit sarcinile judeţului Caraş
în ce priveşte aprovizionarea trupelor sovietice: came proaspătă de vită - 120 t (500
capete) şi grăsimi - 1Ot, sarcini mult prea mari faţă de posibilităţile judeţului. Cu acest
prilej s-a insistat foarte mult pentru repartizarea unei cote de peşte, însă reprezentantul
Caraşului (primpretorul judeţului) a combătut hotărât această problemă, arătând că
„pescuitul în Dunăre este minimal", reuşind să împiedice aplicarea unei asemenea
iniţiative 19 •
În pofida faptului că pretenţiile sovietice erau evident exagerate, Comisia Aliată
de Control acuza în permanenţă autorităţile centrale şi locale de „violări" ale Convenţiei
de Annistiţiu, prin acest veritabil şantaj reuşind să obţină noi beneficii pe seama
populaţiei sărăcite. În anul 1945, într-o adresă a Comisiei Aliate de Control către
Prefectura Caraş, se manifesta o nemulţumire crescândă faţă de „ violările" Convenţiei
de Annistiţiu în zonă: „bunW'ile destinate pentru expedierea în U.R.S.S. sunt încărcate
în vagoane-platformă sau în vagoane acoperite în stare neambalată, iar, când sunt
ambalate, nu se asigură lăzile ambalate cu etichete; încărcarea bunurilor în vagoane se
execută fără vreo răspundere şi din această cauză multe din încărcături sosesc în lăzile
distruse sau în stare cu totul neambalată, vagoanele fiind neplombate (această purtare
neglijentă şi fără răspundere faţă de conservarea valorilor materiale duce la distrugerea
şi în special la posibilitatea abuzului); documentele C.F.R. se redactează în mod cu
390 Tibiscum -XI
desăvârşire nesatisfăcător (în ele nu se arată denumirea încărcăturii, expeditorul,

greutatea, cantitatea coletelor etc.)" 20 • În 1946, Secretariatul General pentru Aplicarea
Armistiţiului, ce funcţiona în cadrul Ministerului de Război, consemna unele nereguli
în ce priveşte aplicarea armistiţiului pe plan naţional, inclusiv în judeţul Caraş: ,,neglijenţe
administrative sub raportul întocmirii actelor legale; abuzuri sau rea-credinţă; favorizarea
diferitelor elemente care au căutat să profite de această situaţie speculând populaţia,
fraudând statul şi realizând şi importante beneficii materiale în mod ilegal, speculativ şi
fraudulos; nesupravegherea diferiţilor furnizori şi, deci, grave nereguli, deoarece aceştia
expediază, printre altele, produse de calitate inferioară, care sunt refuzate la primire şi
imputate ofiţerilor de la Centre; furturi de materiale; delapidări de sume importante;
incorectitudini în întocmirea actelor; fapte compromiţătoare în scopul de a-şi crea diferite
venituri". Aceste fapte reprobabile erau explicabile într-o perioadă în care ţara trecea
printr-o gravă criză economică, socială, politică, dar mai ales morală 21 •
Toţi factorii enumeraţi mai sus, dar şi alţii, au cauzat grave disfuncţionalităţi în
aprovizionarea populaţiei cu bunuri de larg consum. În consecinţă, au fost adoptate
soluţii extreme pentru evitarea izbucnirii unui conflict major între populaţie şi autorităţile
de ocupaţie, ce ar fi putut determina căderea guvernului procomunist de la Bucureşti.
Astfel, în perioada 15-27 iunie 1947, o delegaţie a guvernului român, condusă de Gh.
Gheorghiu-Dej, a purtat tratative - la Moscova - pentru cumpărarea a 80.000 t de
cereale (60.000 t grâu şi 20.000 t orz). Durata mare a şederii delegaţiei în U.R.S.S.
atestă faptul că au avut loc convorbiri politice şi s-au făcut presiuni asupra părţii
române pentru accelerarea trecerii la sistemul totalitar, încheiată în a doua parte a
anului 22 •
Deşi confruntată cu o serie de probleme de natură economică, populaţia cărăşană
va executa cu precădere ordinele şi dispoziţiile primite în legătură cu realizarea Convenţiei
de Annistiţiu până la semnarea Tratatului de Pace ( l Ofebruarie 1947), prin care termenul
iniţial de plată a reparaţiilor către Uniunea Sovietică se va prelungi cu 2 ani, cuantumul
său rămânând identic, la fel ca şi paritatea în aur 23 •
În perioada 1944-1945, datorită regresul înregistrat pentru moment în producţia
industrială şi agricolă, populaţia din această regiune a fost nevoită să facă eforturi
deosebite pentru aprovizionarea frontului cu toate produsele necesare. U.D.R.-ul (Uzinele
şi Domeniile Reşiţa) a deţinut, până la naţionalizare, un rol important în economia
bănăţeană, executând - până la 9 mai 1945 - comenzi pentru armata română şi cea
sovietică, iar ulterior contribuind la refacerea producţiei industriale din zonă. Operaţiunile
militare desfăşurate în Banat au determinat întreruperea - în mare măsură - a lucrărilor
aglicole, fapt ce a influenţat în mod negativ aprovizionarea populaţiei şi, implicit, starea
de sănătate a acesteia. Îndeplinirea condiţiilor impuse prin Convenţia de Armistiţiu
(art. 12), respectiv „restituirea" animalelor către U.R.S.S., a însemnat începutul spolielii
economice a Banatului, distrugerea - după un plan bine întocmit- a agricultwii bănăţene,

fenomene care erau resimţite şi la nivel naţional.
În consecinţă, această perioadă, scurtă din punct de vedere cronologic, dar bogată
în evenimente, a marcat trecerea României la un nou regim politic, aservit Uniunii
Sovietice, străin sufletului românesc, Banatul - provincie înfloritoare din punct de
vedere economic în perioada interbelică- fiind profund afectat de schimbarea de regim
produsă imediat după război.
NOTE
1
Georg Hromatka, Scurtă cro11ică a Banatului Montan, Oradea, Imprimeria de Vest, 1995, p. 119.
2
Direcţia Judeţeană Caraş-Severin a Arhivelor Naţionale (în continuare DJCSAN), fond Prefectura
judeţului Caraş, dosar 3/1944, f. 224.
3
DJCSAN, fond legiunea de Jandarmi Caraş, dosar 16/ 1944, f. 260.
4
DJCSAN, fond Consiliul Popular al oraşului Anina, dosar 3/1944, f. 30.
s Ibidem, f. 162.
6
Ibidem, f. 166-167.
7
Constribuţii la studierea istoriei contemporane a României, voi. II, Bucureşti, Editura Politică,
1986, p. 250-251.
8
România contemporană, Bucureşti, Editura Politică, 1988, p. 33.
9
Flori Stănescu, Dragoş Zamfirescu, Ocupaţia sovietică Îll România. Documente (1944-1946),
Bucureşti, Editura Vremea, 1998, p. 5-7.
10
Ibidem, p. 9.
11
DJCSAN, fond Prefectura judeţului Caraş, dosar 30/1944, f. 80.
12
Direcţia Judeţeană Timiş a Arhivelor Naţionale (în continuare DJTAN), fond legiunea de
Jandarmi Severin, dosar 66/J 945, f. 6-7.
13
DJCSAN, fond Prefectura judeţului Caraş - Biroul pentru Aplicarea Armistiţiului, dosar 34/
1946, f. 296-299.
14
William Marin, Ioan Luncan, Două secole de luptă revoluţionară în sud-vestul României (17 33-
1948), Timişoara, Editura Facla, 1984, p. 209.
13
DJCSAN, fond Prefectura judeţului Caraş, dosar 44/1944, f. 5-12.
16
Idem, dosar 3/1944, f. 244.
17
DJCSAN, fond Primăria oraşului Reşiţa, dosar 6/1944, f. 5.
18
DJCSAN, fond Prefecturajudeţului Caraş-Biroul pentru Aplicarea Armistiţiului, dosar 9/1945,
f. 75.
19
DJCSAN, fond Prefectura judeţului Caraş - Serviciul Administrativ, dosar 8/1945,-1946, f. 66.
20
DJCSAN, fond Prefecturajudeţului Caraş- Biroul pentru Aplicarea Armistiţiului, dosar 9/1945,
f. 134.
21
DJCSAN, fond Legiunea de Jandarmi Caraş, dosar 211946-1947, f. 16.
22
Marin Nedelea, Istoria României în date (1940-1995), Bucureşti, Editura Niculescu SRL, 1997,
p. 74.
23
DJCSAN, fond Prefectura judeţului Caraş, dosar 711946, f. 71.
392 Tibiscum - XI
DES ASPECTS CONCERNANT L'OCCUPATION SOVIETIQUE

DANS LE DEPARTEMENT DE CARAŞ (1944-1947)
Re sume
Pendant Ies annees 1944-1945, etant donne le recul enregistre dans la

production industrielle et agricole, f la fois, la population de cette region a ete
contrainte de deposer des efforts inoud's pour le ravitaillement du front. U.D.R.
(Usines et Domaines Reşiţa) a detenu,jusqu'a la fin de l'annee 1947, un râle important
dans l'economie du Banat, executant pour l'armee roumaine tout ce qui lui etait
necessaire Uusqu'â 9 Mai 1945) et meme pour Ies sovietiques, ulterieurement en
contribuant au redressement de la production industrielle de cette zone. Les operations
militaires deployees en Banat ont determine - en bonne mesure - l'interruption des
travaux agricoles, fait qui a influence d'une maniere negative la ravitaillement de la
population, et, implicitement, l'etat de sante de celle-ci. L'accomplissement des
conditions imposees par la Convention d' Armistice (article 12), qui prevoyait la restitution
des animaux envers l'U.R.S.S., a signifie le debut de la spoliation economique du
Banat, la destruction - suivant un plan minutieusement mis au point-de l'agriculture
banatienne, des phenomenes qui, d'ailleurs, se faisaient ressentis au niveau de tout le
pays.
En consequence, cette periode, reduite du point de vue chronologique, mais pleine
d'evenements, a marque le passage de la Roumanie vers un nouveau regime politique,
completement asservi a l'Union Sovietique, le Banat- province avec une economie
puissante pendant la periode d'entre Ies deux guerres mondiales-etant profondement
affecte par le changement du regime, phenomene produit a la fin de la guerre.
ASPECTE ALE VIETU

, POLITICE DIN BANAT ÎN
PERIOADA 1944-1948
Mircea Rusnac
Scurta perioadă necesară comunizării forţate a României, aflată sub ocupaţia

trupelor sovietice şi cedată sferei de influenţă a lui Stalin, prezintă un deosebit interes
pentru cercetătorii de peste timp prin multitudinea şi diversitatea evenimentelor care o
marchează. În Banat, de asemenea, ea abundă în elemente care merită a fi prezentate
şi scoase la suprafaţă. Este vorba atât despre fenomene petrecute la nivelul întregii
ţări, ale căror efecte, cum este şi firesc, s-au resimţit şi în judeţele sud-vestice, cât şi
despre unele fenomene particulare, specifice regiunii de care ne ocupăm. Acestea au
fost determinate de factorii care denotă diversitatea în cadrul unităţii, adică diferenţierea
regională cuprinsă în statul unitar. Banatul nu a făcut excepţie de la procesul comunizării
României, dar evoluţia evenimentelor a cunoscut aici unele nuanţe care se datorau în
primul rând faptului că Banatul, ca şi celelalte regiuni ale ţării, avea specificul său.
Factorul declanşator al acestei evoluţii îl reprezenta prezenţa, în ţară şi în regiune,
a trupelor sovietice, care au impus o ocupaţie sufocantă şi îndelungată. Prezenţa lor
aici în calitate de învingătoare a sporit brutalitatea unei ocupaţii dureros resimţită de o
populaţie şi aşa suficient de traumatizată de efectele unui război inutil. Comportamentul
sovieticilor, care au înţeles să se prevaleze în cel mai înalt grad de avantajele raportului
dintre învingător şi învins, a rămas în memoria locuitorilor regiunii. Unele documente,
scoase recent la iveală, încearcă să ne redea atmosfera teribilă a acelor zile. Într-un
raport trimis la 27 septembrie 1944 de Armata I română către Marele Stat Major se
precizau următoarele:
„ 1. În noaptea de 16/17 sept. a.c., trupele sovietice au spart casa de bani a
Ocolului Silvic Coşava (Severin), de unde au luat suma de 720.000 lei fără nici o
formalitate.
2. În aceeaşi comună, ostaşii sovietici au ridicat cu forţa de la diferiţi locuitori
vite, porci, cai, căruţe, hamuri, alimente, băuturi şi alte obiecte casnice.
Intervenţiile făcute de jandarmii şi organele administrative pe lângă
Comandamentele Armatei Roşii au fost fără rezultate.
Aceste jafuri produc vii nemulţumiri în rândul populaţiei.
3. De la fabrica de oţet Margina (Severin), ostaşii sovietici au ridicat o cantitate
de spirt rafinat (stoc de război) fără nici o formalitate.
394 Tibiscwn - XI
Valoarea spirtului ridicat se cifrează la un miliard şi jumătate de lei. Nu s-a

eliberat nici un act doveditor.
4. De la aceeaşi fabrică, sovieticii au ridicat cu forţa l OOO l benzină şi o trăsură. " 1
Iar la 3 octombrie 1944, garnizoana Timişoara raporta aceluiaşi Mare Stat Major,
sub semnătura colonelului Gheorghe Anghelescu, locotenent-colonelului I. Gheorghiu
şi maiorului O. Ardeleanu: „Trupele sovietice nu respectă ordinele cu privire la
aprovizionare.
În afară de cantitatea care se pradă prin serviciul intendenţei Corpului 7 Teritorial,
trupele sovietice ridică de pe teritoriul din depozitele instituţiilor de stat şi particulare
alimente, vite etc., fără nici o autorizaţie şi înlăturând prin ameninţare serviciul de pază.
În acest mod au fost secăhlite multe depozite şi localităţile sărăcite fără să poată
opune vreo rezistenţă.
Comandantul garnizoanei a adus personal la cunoştinţa delegaţilor sovietici toate
abuzurile.
Deşi aceştia i-au dat asigurări că s-au dispus măsuri, totuşi sistemul continuă.
Din comunele eliberate se strâng toate animalele (vaci, porci, boi, cai, oi etc.).
În zilele de l şi 2 octombrie s-au trecut prin Timişoara spre Arad cirezi de
câteva sute de vite şi turme de oi şi porci.
În garnizoana Timişoara funcţionează Serviciul Intendenţă al Corpului 7 Teritorial,
care poate să aprovizioneze trupele sovietice fără nici o greutate." 2
Sunt numai două dintre nenumăratele fapte de acelaşi fel, sau chiar mai grave
(asasinate, violuri etc.), comise de trupele sovietice la scara întregii ţări. 3 Totodată,
autorităţile române erau acuzate permanent de sovietici că nu le erau suficient de
favorabile şi nu le dădeau întregul concurs. Conducerea României era acuzată şi de
faptul că se purta prea puţin aspru cu germanii şi maghiarii care, din cauza războiului,
trebuiau să dea socoteală ca naţiuni învinse, chiar atunci când erau cetăţeni români.
Cât despre cetăţenii Germaniei şi Ungariei aflaţi în România, atitudinea faţă de ei
trebuia să fie necruţătoare. O spunea şi celebra notă a generalului-locotenent Vinogradov
din 2 noiembrie 1944, care a determinat căderea primului guvern Sănătescu: „Supuşii
germani şi unguri care trăiesc pe teritoriul României, până acum n-au fost internaţi,
iar cei internaţi sunt întreţinuţi în condiţii ce le permit cu impunitate, zilnic să părăsească
lagărul, să întreţină legături cu aderenţii mişcării lor şi să primească pachete rară nici
un control. " 4
Economia naţională a cunoscut o prăbuşire rapidă sub catastrofala ocupaţie
impusă. Punctul culminant a fost atins în anul 1946, fapt recunoscut ulterior şi de
istoriografia comunistă, care publica următoarele cifre: „Dacă se ţine seama de faptul
că, la mijlocul lunii august 1946, România nu dispunea de nici un fel de rezerve de
cereale din anii anteriori, că după recolta din 1946 deficitul de cereale se ridica la 4880
vagoane de grâu şi secară şi 141.500 vagoane de porumb, adică un total de 146.380
vagoane de cereale (fără a lua în calcul necesarul de sămânţă pentru noua recoltă),
rezultă limpede dimensiunile acestei foarte grave situaţii în faţa căreia a fost pus poporul
român. În afara lipsei de materii prime pentru industrie, urmările secetei s-au răsfrânt
asupra situaţiei materiale, şi aşa destul de grea, a maselor muncitoare. Astfel, rezervele
de cereale pentru consumul intern au scăzut cu 48%, rezervele de grăsimi cu 69%, de
came cu 47, 12%, iar şeptelul s-a redus cu 47% faţă de perioada 1930-1939. S-a creat
o mare disproporţie între salarii şi preţuri în defavoarea salariilor. În această perioadă
au crescut uimitor de mult preţurile «la negru», s-a devalorizat moneda, s-au accentuat
fenomenele inflaţioniste. " 5
Dezorganizarea de către ocupanţi a economiei româneşti avea drept scop
provocarea de agitaţii sociale, care urmau a fi exploatate de partidul comunist şi de
aliaţii săi din Frontul Naţional Democrat, care revendicau acapararea deplinei puteri
politice în stat. Punând rapid stăpânire pe sindicate, comuniştii organizau permanent
mari manifestaţii ale muncitorilor industriali, care erau obligaţi să solicite numirea unui
guvern al F.N.D., care se bucura de o popularitate minimă în întreaga ţară, avertizată
asupra pericolului comunist. Deja din octombrie 1944, de exemplu, la Timişoara, la fel
ca şi în multe alte localităţi ale ţării, aveau loc mitinguri bine sincronizate, care cereau
imperativ formarea unui guvern al F.N.D. În februarie 1945, „Scânteia" pretindea
chiar că la un asemenea miting de la Timişoara ar fi participat 35.000 de oameni. 6 La
1O februarie mai erau consemnate astfel de „adunări cetăţeneşti" şi la Sânnicolau
Mare şi la Arad. 7 Aceste adunări se soldau întotdeauna cu energice telegrame de
adeziune trimise către Consiliul F.N.D. Astfel au procedat, de exemplu, 14 uzine
timişorene, 8 comune rurale, 2 fabrici (fără indicarea localităţii) etc. 8 Relatările din
presă asupra acestor adunări, ca şi telegramele, erau foarte succinte. Totuşi, uneori se
arăta şi cine erau vorbitorii de la mitinguri. La Timişoara au fost opt, reprezentând:
Sindicatele Unite, Frontul Plugarilor, Uniunea Patrioţilor, Femeile Democrate, Partidul
Social-Democrat. La Arad au luat cuvântul cinci persoane, dintre care două de la
Partidul Comunist din România şi câte una de la Partidul Social-Democrat, Frontul
Plugarilor şi Sindicate. 9
Partidul comunist era încă extrem de slab, atât în regiune, cât şi în ţară, în anii
1944-1945. Situaţia nu s-a modificat decisiv nici după ce Vâşinski l-a adus la putere la
6 martie 1945. De aceea, când, în octombrie, a avut loc prima întrunire a conducerii
partidului cu delegaţii din teritoriu, ea nu s-a numit congres, ci numai conferinţă. În
legătură cu faptul că s-a preferat formula conferinţei celei a congresului, la 31 iulie
1945, de la tribuna conferinţei regionale Banat a P.C.R., Alexandru Moghioroş declara:
„Conferinţa aceasta este pregătitoare. Conferinţa nu face parte din sarcini. Congresul
se face la anumite intervale de timp şi congresul stabileşte etapele strategice, etapele
revoluţionare adică, când avem în faţa partidului o cotitură istorică de rezolvat, iar
conferinţa noastră pe ţară este în drum de a pregăti congresul pregătitor (sic!). Partidul
396 Tibiscum -XI
nostru a ieşit în 23 august cu 1OOO, care azi în scurt timp a ajuns Ia 120.000, acest partid
care nu este consolidat, nu este ideologiceşte organizat, nu poate rezolva astfel de
chestiuni, atât mai mult pentru că asemenea chestiuni nu se pun în faţa noastră." 10
În consecinţă, urmărindu-se creşterea permanentă a numărului membrilor
partidului comunist, în aceşti ani calitatea a contat prea puţin. Au fost acceptaţi toţi cei
care au venit, indiferent de trecutul lor, inclusiv mulţi legionari. Aceştia erau cei mai
vulnerabili, întrucât puteau fi lesne trataţi drept fascişti şi trimişi la închisori dacă refuzau
să coopereze. Rândurile partidului au fost completate în special de minoritari etnici, o
masivă infiltrare a ungurilor şi evreilor fiind semnalată şi în Banat, ca şi în alte regiuni. 11
Astfel, evreii erau bine reprezentaţi în Moldova, în timp ce în Delta Dunării se remarcau
ruşii şi lipovenii, iar, ca un exemplu concret, 34 dintre cei 36 de membri ai organizaţiei
de la prefectura judeţului Mureş erau alogeni, mai ales maghiari. 12 Dar aflat, în special
din 1946, în expansiune cantitativă, P.C.R. plătea tribut propriilor greşeli. Între acestea,
înscrierea în partid a numeroşi minoritari i-a îndepărtat pe români, care erau atraşi de
lozincile opoziţiei. În Circumscripţia administrativă Timişoara, la 5 iulie 1946, situaţia
era următoarea: „Mulţi unguri şi evrei încadraţi în partidul comunist. Din această cauză
s-a accentuat şi acţiunea opoziţiei, care încearcă pe orice cale să contrabalanseze." 13
Conştienţi de slăbiciunea propriului partid, liderii comunişti urmăreau întărirea lui
prin absorbţia altor formaţiuni de stânga, în special a Partidului Social-Democrat. Ideea
a găsit susţinători şi printre unii conducători procomunişti ai social-democraţilor, între
care cel mai fidel exponent era Lothar Rădăceanu. Cu ocazia unor întâlniri pe care
le-a avut cu activul organizaţiilor P.S.D. din Banat, Rădăceanu a subliniat necesitatea
întăririi unităţii celor două partide de stânga, unitate care stătea practic la baza coaliţiei
de guvernământ, recomandând să se ia în seamă „bazele colaborării cu partidul
comunist", pentru că „numai în această colaborare P.S.D. s-a putut afirma în viaţa
politică a României şi numai astfel el poate contribui la deschiderea drumului spre
România Socialistă." 14 Dar membrii bănăţeni ai P.S.D. nu doreau nicidecum înghiţirea
partidului lor de către comunişti. Înaintea congresului din 1O martie 1946, în P.S.D. a
avut loc clarificarea situaţiei Ia nivelul organizaţiilor judeţene. La Timişoara, Constantin
Titel Petrescu se bucura de un larg sprijin în rândul organizaţiei locale, la fel ca şi la
Hunedoara, unde 13 dintre cei 14 delegaţi erau pentru independenţa partidului lor faţă
de blocul procomunist. 15 În urma rupturii produse în P.S.D. la acel congres, organizaţiile
judeţene din Banat vor adera în cea mai mare parte la noul Partid Social-Democrat
Independent.
Şi Frontul Plugarilor avea în Banat o lipsă acută de cadre pregătite, care impieta,
la rândul ei, asupra coerenţei programului său. Astfel, Ia conferinţa regionalei Banat a
P.C.R. din 6-8 februarie 1946, analizându-se activitatea Frontului Plugarilor de aici,
s-a constatat că aceasta era foarte slabă, datorită penuriei de intelectuali care să poată
interpreta pe înţelesul populaţiei legea reformei agrare, şi de aceea „se simte neactivitate
şi nepricepere". 16
Atenţia principală a Frontului Plugarilor era îndreptată către segmentul rural al
populaţiei, mai puţin receptiv la discursul partidului comunist. Tactica era stabilită de
P.C.R., care a împânzit organizaţia cu proprii activişti, inclusiv de la nivelul central. De
multe ori aceştia şi-au depăşit atribuţiile, generând confuzii, fapt sesizat şi de acelaşi
Alexandru Moghioroş, membru în Comitetul Central al P.C.R., care avertiza la Timişoara
că „trebuie luate măsuri ca comuniştii (sic!) să nu se substituie Frontului Plugarilor.
Sunt cazuri când un membru al partidului este şi preşedintele Frontului Plugarilor, şi
secretarul partidului. " 17 Totodată, activitatea conducerii regionalei Banat a Frontului
Plugarilor era considerată drept „nesatisfăcătoare". 18
Nici după alegerile din 19 noiembrie 1946 nu s-au înregistrat progrese notabile,
fiind consemnat chiar un recul. În sinteza pe luna februarie 1947, întocmită de regionala
Banat a comuniştilor, se constata că: „Frontul Plugarilor grupează ţăranii şi
intelectualitatea de la sate. N-a reuşit să formeze cadre sănătoase şi să aibă la sate
organizaţii viabile. Nu se poate aprecia forţa lor, căci cifrele date de ei nu sunt adevărate."
Concluzia era că „în general, Frontul Plugarilor n-a reuşit să cuprindă marea majoritate
a sătenilor şi a intelectualilor de la sate. " 19 Cu toate acestea, având sprijinul comuniştilor,
Frontul Plugarilor izbutise să organizeze la începutul lunii iunie 1946 un miting electoral
la Timişoara. 20
Dizidenţele din Partidul Naţional Ţărănesc şi Partidul Naţional Liberal, provocate
la nivel central de agenţii comuniştilor, erau practic inexistente în judeţele bănăţene.
Conferinţa regionalei P.C.R. Banat din 6-8 februarie 1946, referindu-se la „activitatea"
în regiune a P.N.Ţ.-Alexandrescu, constata: „s-a constituit Comitetul de conducere,
dar numai pe hârtie, nedepunând nici o muncă pe teren, o bună parte din ei făcând încă
parte din manişti." 21 Cât despre Nicolae Lupu, Alexandru Moghioroş comenta la
Timişoara, la 12 noiembrie 1945, că acesta „caută să facă o retragere strategică, însă
în fond susţine politica lui Maniu. " 22 La nivelul organizaţiilor judeţene bănăţene ale
acestei noi dizidenţe, progresele erau greoaie. Cei veniţi iniţial erau simpatizanţi mai
vechi ai doctorului Nicolae Lupu, dar aderenţa la masa electoratului era extrem de
redusă. 23
Partidul comunist s-a bazat mult şi pe influenţa Uniunii Populare Maghiare în
rândul populaţiei minoritare maghiare din Banat. 24 El a ţinut sub observaţie continuă
U.P.M., raportând progresele acesteia. În februarie 1946, la Timişoara, se sconta pe
faptul că, datorită influenţei Uniunii, 90% din populaţia maghiară va vota F.N.D.-ul. 25
De altfel, s-a dovedit încă o dată că în problema Transilvaniei, maghiarii aveau acelaşi
punct de vedere, indiferent de opţiunile lor politice. Judeţeana Timiş-Torontal a P.C.R.
raporta în acest sens, la 31 august 1946, că „în rândurile populaţiei maghiare se observă
o agitaţie în chestiunea Ardealului. În urma discursului ministrului de externe al Ungariei,
Gyongyosi, se observă în rândurile lor o pronunţată solidaritate naţionalistă şi scoaterea
398 Tibiscwn - XI
în evidenţă în toate cazurile a coloritului unguresc. În U.P.M. se caută să se atragă şi

populaţia de origine germană pentru a forma o masă mai mare." 26
Rezultatele alegerilor de la 19 noiembrie 1946 au confirmat justeţea tacticii în
privinţa participării U.P.M. pe liste separate, căci au fost culese marea majoritate a
sufragiilor populaţiei maghiare. Consolidată în unna acestui succes, Uniunea avea încă
probleme interne, legate de opţiunile celor ce doreau să acceadă la conducere. Conform
unui raport al regionalei Banat a P.C.R. din ianuarie 1947, relativ la starea Uniunii
Populare Maghiare, „conducerea e formată în majoritate din comunişti (preşedinte:
Kiss Pavel, Lazăr Iosif, vicepreşedinte), totuşi reacţiunea maghiară face încercări
serioase de a pătrunde în conducerea U.P.M. şi are mici rezultate." 27 De altfel, după
alegeri, în februarie 1947, U .P.M. a fost totuşi cooptată în Blocul Partidelor Democrate,
patronat de P.C.R.
Deşi manifestau atâta slăbiciune, formaţiunile din F.N.D. (apoi B.P.D.) continuau
să guverneze ţara, bazate pe sprijinul armatelor sovietice de ocupaţie. Împotriva lor,
opoziţia democratică a izbutit să organizeze o puternică rezistenţă anticomunistă. Ea
s-a manifestat pe multiple planuri. Una dintre cele mai importante acţiuni în acest sens
a fost greva studenţilor timişoreni din anul 1946. „Greva studenţilor timişoreni din anul
1946 a fost doar o verigă în lanţul de evenimente ce au marcat instaurarea şi consolidarea
stăpânirii comuniste în România'', afirma unul dintre organizatorii ei. 28 Această grevă
generală a studenţilor a reprezentat un protest împotriva dominaţiei comuniste şi sovietice
asupra României şi o dovadă de solidaritate cu greva care se desfăşura la Cluj în
acelaşi an.
Dar ce se întâmplase la Cluj? Iată relatarea evenimentelor, consemnată în raportul
anual asupra României pe 1946 al ministrului Marii Britanii la Bucureşti, Adrian Holman:
„D-lui Groza îi făcea plăcere să afirme cât mai des posibil că rezolvase problema
transilvăneană, dar din acest punct de vedere era extraordinar de naiv. După cum am
văzut, mai toţi ungurii transilvăneni găsiseră de cuviinţă să devină membri ai organizaţiei
M.A.D.O.S.Z., controlată de comunişti, în timp ce marea majoritate a românilor
transilvăneni erau adepţi ai d-lui Maniu. Rezultatul a fost acela că guvernul Groza a
avut o tendinţă de a acorda un tratament preferenţial minorităţii ungare comuniste, faţă
de majoritatea românească ce suferise din cauza ungurilor în timpul războiului, iar
această politică a agravat şi mai mult animozităţile. În noaptea de 28 spre 29 mai, după
ce se luase cunoştinţă de termenii tratatului de pace, la Cluj a avut loc o încăierare
serioasă între studenţii români şi studenţii unguri comunişti. Se pare că în acele condiţii,
muncitorii unguri comunişti de la fabrica de încălţăminte „Dermata" au fost transportaţi
la Universitatea din Cluj în camioane ale Căilor Ferate Române, iar acolo au devastat
căminul studenţesc şi i-au atacat pe studenţii români cu arme de foc. Autorităţile române
nu au făcut nici o încercare să intervină şi autorităţile universitare au trebuit, în final, să
apeleze la comandantul garnizoanei sovietice pentru a restabili ordinea. S-au făcut
numeroase arestări printre studenţii implicaţi, iar presa a afirmat la început că incidentul
fusese cauzat în exclusivitate de studenţii „reacţionari". Totuşi, aceste tulburări aveau
să se dovedească a fi avut un caracter naţionalist, mai degrabă decât unul ideologic,
fiind prima reacţie a ungurilor transilvăneni, probabil la instrucţiunile Budapestei, la
decizia de la Paris, de a restabili fără modificări frontiera stabilită la Trianon. În jurul lor
s-a făcut multă publicitate la posturile de radio ungureşti, pentru a se demonstra că
prezentele decizii în privinţa Transilvaniei nu erau satisfăcătoare. Acţiunea lipsită de
orice logică a guvernului român de a aresta studenţi români şi nu pe agresorii lor unguri
este încă un exemplu al principiului după care se ghida guvernul, de a acorda imunitate
comuniştilor, faţă de orice acţiune arbitrară, indiferent de delictul comis, iar în al doilea
rând al convingerii lor că dr. Groza rezolvase deja problema ungaro-română în
Transilvania, din punct de vedere naţional.
Totuşi, acest incident a fost destul de grav ca să necesite vizita la Cluj a d-lui
Pătrăşcanu, ministrul de justiţie (la 8 iunie, n.n.), iar mai apoi, probabil sub presiunea
opiniei publice din nordul Transilvaniei, el a făcut o afirmaţie cu totul contrară liniei
adoptate de obicei de guvernul lui şi de partid în astfel de probleme. Vorbind în numele
guvernului şi al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a afirmat că tensiunea
era alimentată în nordul Transilvaniei de către ungurii care se întorseseră în această
provincie în 1940 împreună cu forţele de ocupaţie şi care acum deveniseră agenţi ai
revizioniştilor unguri. Se vor lua măsuri, a spus el, atât împotriva ungurilor, cât şi a
românilor, care «instigau la ură şi încercau să curme viaţa paşnică din Transilvania».
Această primă dovadă de realism din partea guvernului cu privire la problema
minorităţilor în Transilvania a fost foarte bine primită şi de presa guvernului, şi de cea
din opoziţie." 29 Este cunoscut faptul că ulterior această cuvântare va fi pretextul
destituirii, al arestării şi execuţiei lui Lucreţiu Pătrăşcanu.
„Societatea elevilor ingineri" reunea într-o organizaţie studenţească apolitică pe
studenţii „Şcolii Politehnice" din Timişoara, şcoală întemeiată în 1920 de regele Ferd.inand,
primul ei rector fiind Traian Lalescu. Societatea, înfiinţată tot în 1920, avea personalitate
juridică, statut de organizare şi funcţionare, steag, însemne (ştampilă şi insigne), arhivă
şi sediu. Desfiinţată de Carol al Ii-lea în 1938, Societatea şi-a reluat activitatea legală
după 23 august 1944, când şi-a ales şi primul comitet studenţesc. Criteriul de bază
pentru alegerea membrilor comitetului de conducere a Societăţii, în conformitate cu
statutul asociaţiei, erau: situaţia şcolară, comportarea în societate, dorinţa de a activa
pentru o viaţă mai bună a studenţilor Şcolii şi identificarea cu idealurile poporului român. 30
Duminică, 5 decembrie 1945, a avut loc alegerea celui de-al doilea comitet de după 23
august 1944, după un serviciu religios, în cantina şcolii, sub conducerea profesorului
Vlad, decanul Facultăţii de Construcţii. Comitetul era compus din 17 membri,
reprezentând cele trei facultăţi ale Şcolii: de Electromecanică, de Mine şi Metalurgie şi
de Construcţii, toţi fiind şefi de prcmoţie sau studenţi cu situaţia şcolară foarte bună, şi
400 Tibiscum - XI
un secretar, tot student din anul V. 31 Acestui comitet, cu statut de asociaţi, i se afiliau
toate comitetele studenţeşti ale celorlalte facultăţi din Timişoara: de Agronomie, de
Teologie şi de Medicină. În felul acesta a luat fiinţă Centrul Studenţesc din Timişoara.
În funcţia de preşedinte al Societăţii a fost ales studentul Cezar Zugravu de la Facuitatea
de Electromecanică. 32
Până în aprilie 1946, activitatea Societăţii a decurs relativ normal, dar după acea
lună asupra ei s-au exercitat o serie de presiuni din partea organizaţiilor de tineret
comuniste şi procomuniste din Timişoara, precum: „Tineretul Muncitor", „Tineretul
Comunist", „Tineretul Progresist" etc., cu intenţia de a şi-o aservi. Ca urmare, primul
conflict deschis cu autorităţile comuniste ale oraşului a avut loc în momentul aniversării
zilei de 1Omai. „Regele Mihai se bucura de mult respect şi dragoste din partea studenţilor
timişoreni şi de aceea am hotărât să-i organizăm o manifestaţie separată, în afara
programului oficial", îşi amintea peste ani Cezar Zugravu. 33 Dar manifestaţia
studenţească, începută în faţa clădirii Operei şi continuată pe bulevardul Mihai Viteazul,
„a fost atacată de poliţie şi împrăştiată brutal cu lovituri de baston şi de pumn, procedân-
du-se şi la mai multe arestări. În seara zilei de l Omai 1946, pe străzile din jurul Şcolii
Poli tehnice, ciocnirile au continuat până noaptea târziu. " 34
,,A urmat marea grevă a tuturor studenţilor din Timişoara, care a durat de la
mijlocul lunii iunie până în luna octombrie 1946, grevă de protest şi solidaritate cu greva
studenţilor de la Cluj, ca urmare a devastării căminelor lor şi agresării studenţilor clujeni
de către formaţii de bătăuşi comunişti. " 35
Centrul Studenţesc de la Cluj solicitase, în urma evenimentelor descrise pe larg
mai sus, acţiuni de solidarizare de la celelalte centre studenţeşti din ţară. Ca răspuns,
studenţii timişoreni (în număr de 3000) 36 , prin adunări, au hotărât declanşarea grevei
începând cu data de 17 iunie 1946. 37
În timp ce guvernul, după cum s-a văzut, l-a trimis la Cluj pe ministrul Lucreţiu
Pătrăşcanu, pentru a discuta rezolvarea nemulţumirilor de acolo, la Timişoara au fost
trimişi numai subsecretarul de stat profesor Aurel Potop de la Ministerul Educaţiei
Naţionale, şi Miron Niculescu, profesor de la Universitatea din Bucureşti, şi nu, aşa
cum ceruseră studenţii, primul ministru Petru Groza sau ministrul educaţiei, Ştefan
Voitec. 38 De aceea, la discuţiile care s-au desfăşurat la primăria oraşului, studenţii au
trimis o delegaţie de „rang mai mic" din cadrul comitetului lor, în frunte cu Alexandru
Bitang, şeful de promoţie al anului IV. 39 O altă delegaţie studenţească a fost trimisă la
Cluj, spre a constata cum fuseseră soluţionate revendicările greviştilor de acolo. Cum
nu se observase nici o îmbunătăţire, s-a ajuns la concluzia că greva de la Timişoara
trebuia continuată.'° Când 32 de studenţi au fost arestaţi, în favoarea lor a intervenit
rectorul de atunci, profesorul Cândea, care a obţinut punerea lor în libertate. 41 În timpul
verii, exmatriculările şi arestările printre studenţi au continuat, dar ele au fost anulate
prin intervenţia aceluiaşi profesor Cândea, presat de comitetul greviştilor (unii studenţi
fuseseră închişi la Piteşti). 42

În luna octombrie 1946, studenţimea timişoreană a participat la ceremonia sfinţirii
Catedralei ortodoxe, în prezenţa regelui Mihai, a patriarhului Nicodim şi a premierului
Petru Groza. 43 „Cu această ocazie, studenţimea din Timişoara şi locuitorii oraşului au
manifestat pentru rege, adunându-se în faţa catedralei şi în Piaţa Operei, precum şi în
spaţiile din jur, într-un număr evaluat atunci la cel puţin 300.000 de persoane." 44 Ultima
şedinţă a comitetului studenţesc a avut loc după falsificarea rezultatelor alegerilor
generale din 19 noiembrie 1946, când s-a constatat inutilitatea continuării rezistenţei. 45
În retrospectivă, Cezar Zugravu consemna aceste elemente legate de greva
studenţimii timişorene din vara anului 1946: ,,în primul rând, spiritul de solidaritate perfectă
dintre studenţii diferitelor etnii, care au participat la această acţiune, fie că erau români,
maghiari, germani, sârbi sau alte naţionalităţi; nu a existat nici un caz de sustragere sau
de ezitare din partea nici unui student privind mobilul grevei; în al doilea rând, am
înregistrat cu multă mulţumire spiritul de înţelegere şi de aprobare a întregii populaţii a
oraşului Timişoara şi în special din partea elevilor din clasele superioare de liceu; exemplul
cel mai convingător a fost oferit de elevele şi profesoarele Institutului Catolic Notre-
Dame, de pe strada Tilbisz (de lângă «şcoala veche»). " 46 La fel au procedat funcţionarele
de la Poşta Centrală, Societatea de Crucea Roşie, care încă nu era aservită noului
regim, ca şi mulţi cetăţeni ai oraşului, care au oferit ajutoare studenţilor grevişti. 47
Totodată, studenţii au fost încurajaţi şi ajutaţi în acţiunea lor de următorii profesori
universitari: Marin Bănărescu, Plauţiu Andronescu, Alexandru Nicolau, Adrian
Stambuleanu, Severineanu, Bakonyi, Vlădea, Câlniceanu, Bonea etc.48 Datorită acestor
acte de curaj, numeroşi profesori ai Şcolii Politehnice timişorene au fost anchetaţi,
condamnaţi şi persecutaţi de autorităţile comuniste în anii următori. Este vorba despre
Plauţiu Andronescu, Ovidiu Ţino, Radu Ţiţeica, Adrian Stambuleanu, Kielburger etc. 49
Lor li se adaugă nenumăraţi absolvenţi din acei ani ai Şcolii Politehnice. 50
Greva studenţilor a reprezentat numai una dintre numeroasele forme de opoziţie
faţă de procesul de comunizare a ţării din acei ani. Astfel, într-un raport din 4 iulie
1946, prefectura judeţului Timiş-Torontal comunica guvernului că „opoziţia se simte
foarte puternică şi nu se sfieşte a o arăta. Are siguranţa deplină în câştigarea alegerilor
şi reuşeşte câteodată să intimideze pe membrii B.P.D., cărora le zdruncină încrederea.
Spiritul tradiţionalist al populaţiei bănăţene ajută mult opoziţia."51 Iar la 31 august 1946,
regionala Banat a Partidului Comunist Român arăta într-un raport informativ că punctul
de greutate al propagandei opoziţiei revenea echipelor trimise la sate. 52
Ca urmare, înaintea alegerilor, atât pe linia partidului comunist, cât şi a organelor
de interne, se desfăşura o muncă informativă intensă în legătură cu ,,,reacţiunea" şi
starea generală de spirit a populaţiei. Ştirile nu erau dătătoare de optimism pentru
regim, de vreme ce Siguranţa judeţului Timiş-Torontal raporta că majoritatea ţăranilor
era înrolată în Partidul Naţional Ţărănesc. 53 Deşi autorităţile au depus eforturi însemnate,
402 Tibiscwn - XI
situaţia nu s-a modificat nici în rândurile armatei. Astfel, într-o informare a secţiei
militare a organizaţiei judeţene Timiş-Torontal a P.C.R. din iunie 1946, se constata că
„ofiţerii şi subofiţerii în majoritatea lor au rămas reacţionari regimului democratic. Cu
toată munca depusă, ei nu se pot împăca cu regimul nou, care trebuie să ia locul celui
fascist-reacţionar din trecut", trupa înscriindu-se pe aceleaşi coordonate. 54
La l mai 1946, la Timişoara, adepţii opoziţiei au ocupat unele puncte importante
din centrul oraşului, pentru a împiedica desfăşurarea manifestaţiei organizate de
comunişti. 55 Confruntări aveau loc şi în lumea rurală. De exemplu, în campania
electorală, în comuna Balinţ din judeţul Severin a avut loc o adunare a P.N.Ţ. La ea a
luat cuvântul, între alţii, şi Aurel Vernichescu, unul dintre conducătorii judeţeni ai partidului
şi, ulterior, un conducător al partizanilor anticomunişti din Munţii Banatului. 56 În urma
atacării adunării de către adepţi ai guvernului Groza, s-a produs o busculadă, în cursul
căreia un ţăran participant la întrunire a fost rănit grav, decedând în aceeaşi seară. 57 În
continuare, organizaţiile bănăţene ale P.N.Ţ. şi-au intensificat propaganda în teritoriu,
mai ales la sate, unde echipele trimise de ele se deplasau săptămânal.
Raportul regionalei P.C.R. Banat din 31august1946 mai consemna că „P.N.L.
Brătianu, neavând un număr de membri ca P.N.Ţ. Maniu, se observă în acest partid o
delăsare complectă, membrii nu desfăşoară o activitate remarcabilă." 58 Dar la 1
octombrie, aceleaşi autorităţi semnalau că la liberali se simţea o dinamizare a activităţii,
care venea mai ales din partea tineretului P.N.L., condus de avocatul Furlugeanu, şi că
a fost creată chiar o reţea de informaţii a liberalilor în sânul B.P.D. 59 Această reţea
s-a dovedit a fi extrem de utilă. Astfel, la 13 septembrie 1946, organizaţia judeţeană
Timiş-Torontal a Partidului Naţional Liberal trimitea tuturor filialelor sale locale
următoarea notă informativă: ,,Forurile conducătoare ale B.P.D. din judeţul Timiş-Torontal
au hotărât cu privire la operaţiunile electorale următoarele:
1. Secţiile de vot se vor înfiinţa exclusiv în acele comune care sunt favorabile
guvernului, înfiinţându-se în aceste comune mai multe secţii de votare, chiar 2-5 secţiuni.
Sunt vizate în special comunele cu minorităţi sârbo-maghiare, bulgare, croate etc. În
comunele unde opoziţia este puternică nu se vor înfiinţa secţii de votare, alegătorii
acestor comune urmând să fie împiedicaţi prin toate mijloacele de a se deplasa la secţii
foarte îndepărtate de comunele cu populaţie opozantă.
2. Comunele cu alegători opoziţionişti vor fi dirijate să voteze în localităţi
îndepărtate, pentru ca alegătorii să poată fi intimidaţi şi împrăştiaţi.
3. În ziua alegerilor, numeroase comisii de propagandişti vor circula prin comunele
cu secţii de votare.
4. Se preconizează percheziţii domiciliare şi arestarea unui număr mare a
conducătorilor opoziţiei în preajma alegerilor.
5. Autorităţile vor căuta să lămurească pe locuitorii comunelor în care opoziţia
este puternică că nu sunt obligaţi să meargă la vot.
6. Registrele electorale întocmite în mod preliminar de către notar vor fi revizuite

şi cenzurate de către comitetul electoral al B.P.D., înainte de afişare ştergându-se
membrii partidelor de opoziţie, aceştia fiind împinşi pe calea contestaţiilor.
7. Rapoartele oficiale ale pretorilor din judeţ prevăd o majoritate de 60-70%
pentru B.P.D.
8. O circulară a sindicatului muncitorilor arată că pentru seceta din acest an
«este de vină reacţiunea». " 60
La rândul său, după constituire, Partidul Social-Democrat Independent a
întâmpinat extrem de multă ostilitate din partea autorităţilor locale din Banat. La
Timişoara, filiala locală a acestui partid încerca să fie organizată de fostul prefect,
Traian Novac. Aflat la Jimbolia, el a fost întâmpinat (potrivit unui raport al secţiei
locale a P.C.R.) „de către membrii noştri de partid, care au ştiut să procedeze în aşa
fel, încât şeful titeliştilor Novac a luat-o la fugă, fără să mai ţină întrunirea. " 61 După
alegeri, la începutul anului 1947, partidul şi-a intensificat activitatea. Astfel, în Banat,
social-democraţii independenţi aveau influenţă semnalată în rândurile muncitorilor şi
şvabilor. 62 În martie, P.S.D.I. a lansat un apel către salariaţii sindicalizaţi, care era în
fapt un rechizitoriu la adresa metodelor guvernului: „Epurarea sau licenţierea din serviciu,
bătaia prin echipele de şoc, ştergerea de pe tabloul de acord şi prime, înlăturarea de la
dreptul de a obţine alimente şi îmbrăcăminte prin economate( ... ), iată mijloacele de
pedeapsă ce se întrebuinţează contra salariaţilor." 63 Semnalând evenimentul, prefectura
judeţului Caraş raporta la Bucureşti că „Apelul P.S.D.I." a contribuit la tensionarea
relaţiilor dintre P.C.R. şi P.S.D. pe plan local. 64
Forţa partidelor de opoziţie a fost de natură să îngrijoreze în cel mai înalt grad, în
preajma alegerilor, autorităţile comuniste. O recunoştea, în pasajul următor, şi istoriografia
ulterioară a regimului: „Cu 20 de zile înaintea alegerilor, spre exemplu, în regionala
Banat au fost organizate adunări populare aproape în fiecare zi. Pentru pregătirea lor
au fost mobilizaţi toţi membrii de partid şi au fost trimise, cu sarcini politice de masă,
1119 echipe de îndrumare. În judeţul Timiş (-Torontal, n.n.) au fost organizate 535 de
adunări populare, dintre care 363 la sate, 26 în centrele de plasă, 113 în uzine, fabrici şi
ateliere, 32 pe străzi şi cartiere. În judeţul Arad au fost trimişi, în primele 19 zile ale lunii
noiembrie, 750 de electori; în judeţul Caraş 223, dintre care 50 de femei; în judeţul
Severin 1OOO etc."65 În campania electorală, P.C.R. a constituit echipe de „îndrumători",
care au preluat „munca politică la sate". Astfel, comitetul judeţean al P.C.R. Timiş
Torontal a reuşit să trimită, „în decurs de o lună'', 102 echipe de asemenea „îndrumători"
în mediul rural. 66 Mari întruniri electorale au fost organizate de B.P.D. şi la oraşe în
ultimele zile dinaintea alegerilor: la Timişoara (27 octombrie), Arad şi Lugoj (3 noiembrie)
etc. 67
În ajunul alegerilor, ministrul de interne, Teohari Georgescu, telegrafia, la 18
noiembrie, celor 12 circumscripţii administrative, ordonând ca nici o informaţie cu privire
404 Tibiscum - XI
la alegeri să nu poată fi dată direct corespondenţilor presei străine sau ofiţerilor armatelor
aliate (englezi şi americani), ci numai prin intermediul Comisiei Aliate (Sovietice) de
Control. 68 Concomitent, era transmisă o notă circulară prefecturilor, semnată tot de
Teohari Georgescu, care deschidea, practic, operaţiunile de votare: „Cu începere din
acest moment, organele de ordine să se considere mobilizate pentru ca, alături de
forţele democrate, să apere libertăţile şi regimul democratic." 69
Nu vom relua aici toate aspectele privind desfăşurarea alegerilor şi falsificarea
totală a rezultatelor lor. Despre cum au decurs aceste „operaţiuni" în judeţele bănăţene
ne-am referit pe larg cu altă ocazie. 70 Scrutinul în sine, la fel ca şi pregătirea lui, au fost
viciate de o mulţime de ingerinţe ale guvernului, care spera să-şi asigure, măcar în
ultimul moment, predominanţa. Pentru a releva dimensiunea falsului, consemnăm faptul
că garnizoana din Timişoara raporta „rezultatul tehnic" de 97% pentru B.P.D., iar la
unitatea din Arad s-a ajuns la raportarea a 1935 de voturi pentru B.P.D. din 1955
(adică 98,9%)! 71
Nici violenţele nu au lipsit în ziua alegerilor, unele deosebit de grave. Astfel, la
scara întregii ţări, după datele comuniştilor, în 19 noiembrie 1946 s-au înregistrat: şase
morţi, 83 de răniţi şi 15 persoane bătute. 72
Surpriza guvernului în faţa dezastrului înregistrat în aceste alegeri este subliniată
şi de întârzierea anunţării datelor definitive, dar şi de măsurile pentru ştergerea dovezilor
asupra rezultatului real şi de pedepsire a „trădătorilor" din propriile rânduri, care s-au
dovedit a fi extrem de numeroşi. Circulara nr. 4 a Comitetului Central al B.P.D. susţinea
cele afirmate mai sus şi oferea un tablou mai clar asupra situaţiei reale: „Se va trece
imediat la strângerea întregului material de documentare (fotografii, fotocopii, declaraţii
personale, articole din ziar etc.), date precise asupra tuturor provocărilor, incidentelor,
atentatelor, furturi de urne etc., comise de agenţi manişti şi fascişti, atât înainte, în
timpul sau după alegeri, în special în jurul şi interiorul secţiilor de votare. Se vor lua
toate măsurile ca acest material să ajungă prin curier special la C.C. al B.P.D.-ului
până la 28 noiembrie a.c., orele 18 cel mai târziu la tov. Sârbu. Se va continua cu
intensitate campania de popularizare a victoriei B.P.D.-ului în alegeri prin întruniri şi
presă. Se va interzice şi sancţiona orice pălăvrăgeală şi lăudăroşenie individuală din
partea tovarăşilor sau prietenilor noştri în legătură cu alegerile. Toţi electorii reintră în
producţie, rămânând pe teren numai îndrumătorii obişnuiţi." 73
La rândul său, Comitetul Central al P.C.R. transmitea instrucţiuni tuturor
regionalelor, cerând schimbarea membrilor de partid care n-au corespuns şi excluderea
celor care au trădat. În concluzie, se preciza că pot continua primirile la comunişti, dar
cu mai multă grijă. De asemenea, Inspectoratele Generale Administrative cereau
prefecţilor, iar Inspectoratele Regionale de Poliţie, chesturilor, liste nominale cu
funcţionarii publici care s-au manifestat împotriva guvernului pe parcursul alegerilor.
La 18 decembrie 1946, Chestura poliţiei municipiului Timişoara trimitea lista cu
„funcţionarii care în cadrul operaţiunilor electorale s-au manifestat notoriu împotriva

guvernului." 74 De altfel, după ce guvernul şi-a anunţat „triumful", în capitală şi în ţară
a circulat butada potrivit căreia în urnă a intrat Maniu şi din ea a ieşit Groza.
În noaptea de 20 noiembrie, la orele 0,30, pregătind anunţarea rezultatului oficial
populaţiei, Comitetul Central al B.P.D. transmitea următoarea circulară: „Muncă de
lămurire pe teren peste tot şi mai ales acolo unde am fost slabi. Se va explica rezultatul
alegerilor, semnificaţia acestui fapt. Pe teren se vor trimite cei mai buni propagandişti
şi mai ales acolo unde suntem slabi. Nu se vor cruţa cheltuielile pentru transportul şi
hrana propagandiştilor. " 75
Ceea ce poate surprinde după alegeri este faptul că, în loc ca opoziţia să
abandoneze lupta, s-a constatat delăsarea în tabăra blocului procomunist. Din
Caransebeş, informatorul „Hercules" transmitea Ministerului de Interne, la 21 ianuarie
1947, o notă asupra nemulţumirilor unor delegaţi care au prezidat secţiile de votare la
19 noiembrie 1946 şi care aşteptau încă recompensele sau avansările promise:
„Procurorul Crăsnaru a cerut să fie avansat şi numit prim-procuror la Timişoara, Ilie
Orzea să fie numit preşedintele Comunităţii de Avere, Stepanu Aurel să ocupe funcţiuni
în Ministerul Economiei Naţionale etc." 76
Abia falsificarea alegerilor a întărit partidul comunist. Într-o cuvântare ţinută la
Timişoara, la 6 martie 1947, reprezentantul Comitetului Central al P.C.R„ Nicolae
Ceauşescu, menţiona că „din alegeri partidul nostru a ieşit întărit şi Şi-a consolidat
poziţiile atât în rândurile clasei muncitoare, ale poporului român, cât şi în ceea ce priveşte
rolul conducător în stat al partidului nostru. " 77
Eliminarea opoziţiei şi a lui Tătărescu, pregătirea unificării cu P.S.D., deschideau
un nou capitol pentru evoluţia mişcării comuniste. Aceasta îşi îndeplinise cu succes
misiunea de a duce ţara spre un nou regim sub faţada F.N.D. şi apoi a B.P.D. Din
acest moment, măştile puteau fi date la o parte. Vasile Luca făcea bilanţul la Timişoara,
într-un discurs ţinut la 21 decembrie 1947: „Chiar putem spune că am pornit la o cotitură
hotărâtoare prin loviturile date reacţiunii ( ... ) trebuie ca întreaga noastră democraţie
să ia un nou avânt înainte (sic!), spre consolidarea democraţiei populare şi prin
democraţie populară înainte spre socialism." 78
După sciziunea din martie 1946, situaţia P.S.D. era precară. Întărirea aripii Voitec-
Rădăceanu s-a produs tot după falsificarea alegerilor. În ianuarie 1947, regionala
comunistă Banat întocmea un raport în acest sens, din care extragem: „P.S.D. cu forţe
aproximativ egale cu P.C.R. Pe lângă muncitori, a obţinut adeziunea unei părţi din mica
burghezie orăşenească. S-au înscris şi mulţi funcţionari publici, pentru a fi acoperiţi
politic. P.S.D. cuprinde şi foarte mulţi germani, care caută astfel să se pună la adăpost.
N-au conducere formată, căci cea aleasă s-a descompletat după sciziunea titeliştilor." 79
După alegeri a urmat „asaltul final" împotriva partidelor de opoziţie. În primăvara
anului 1947 au fost operate primele arestări masive în rândul conducătorilor locali ai
406 Tibiscum - XI
P.N.Ţ. Un raport al prefecturii judeţului Caraş către Inspectoratul General Administrativ

din Timişoara informa că, după arestarea profesorului Ilie Rusmir (secretarul organizaţiei
judeţene a P.N.Ţ.), „s-a produs un dezechilibru şi o teamă în rândurile conducătorilor
acestei organizaţii, care se aşteaptă şi la alte ridicări. " 80 Iar în iulie 1947, după interzicerea
partidului, prefectura judeţului Caraş raporta din nou că poliţia şi jandarmeria au ridicat
deja pe membrii P.N.Ţ. consideraţi ca fiind periculoşi. Aceştia urmau să fie trimişi în
lagăre. 81
După desfiinţarea vechilor partide şi proclamarea ,,republicii populare" după
model sovietic, o ultimă încercare de opoziţie a fost cea a grupării liberale a lui Gheorghe
Tătărescu, exclusă din guvern în noiembrie 1947 (când conducerea ei a fost preluată
de inginerul Petre Bejan). După eliminarea sa din guvern, mulţi dintre aderenţii acestei
grupări s-au refugiat în alte partide, cu predilecţie în Partidul Social-Democrat şi în
Frontul Plugarilor. O notă informativă din martie 1948 a comitetului judeţean P.M.R.
Timiş-Torontal preciza: „Foştii membri ai P.N.L.-Tătărescu, după excluderea din guvern,
s-au strecurat în P.S.D. şi Frontul Plugarilor, acum fac propagandă nu pentru aceste
partide, ci pentru liberali." 82 Aceasta nu înseamnă că atacurile P.N.L.-Bejan la adresa
guvernului lipseau cu desăvârşire. O altă notă informativă a organizaţiei P.M.R. Banat
relata că în preajma alegerilor din martie 1948 se observa „ruperea afişelor noastre,
afişarea afişelor liberale, pe care era scris pe unele «Dreptate, libertate, proprietate vă
asigură Partidul Naţional Liberal», «Cetăţeni votaţi lista nr. 3 - semnul Linia». Pe altele
scriau chiar că nu au libertate deplină, totuşi pentru Partidul Naţional Liberal se poate
vedea. La Vinga şi Giulvăz peste afişele noastre au lipit afişe scrise cu mâna: «Trăiască
Regele, moarte comuniştilor, libertate ţărăniştilorn." 83
Oricum, viziunea politică a comuniştilor evoluase. Ea este sintetizată în declaraţia
Constanţei Crăciun, care afirma la plenara lărgită a Partidului Muncitoresc Român de
la Timişoara, la 24 iunie 1948, că „la noi Frontul Plugarilor a fost creat de clasa muncitoare,
de muncitorii membri de partid şi de sindicaliştii care mergeau la sate şi spuneau ţăranilor
să se organizeze." Cu aceeaşi ocazie, un instructor al Comitetului Central al P.M.R.
făcea referire la teza lui Stalin, conform căreia: „Noi nu vom trece la socialism în mod
paşnic, fără luptă de clasă ascuţită." 84 Până la democraţia populară nu mai era de
străbătut decât un pas!
NOTE
1
Dinu C. Giurescu, Guvernarea Nicolae Rădescu, Bucureşti, Ed. ALL, p. 107-108.
2
Ibidem, p. I 06-107
3
Claudiu P. Porumbăcean, Situaţia politico-administrativă şi reinstaurarea administraţiei româneşti
Îlljudeţul Satu Mare (25 oct. 1944 - 9 mar. 1945), în „Satu Mare. Studii şi comunicări", XI-XII, 1994-
1995, passim.
4
Victor Frunză, Istoria stalinismului în România, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1990, p. 226.
i Mihai Fătu, Un vot decisiv (noiembrie '46), Bucureşti, Ed. Politică, 1972, p. 154.
6
Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 169.
7
Ibidem, p. 169-170.
8
Ibidem, p. 170.
9
Ibidem.
10 Gheorghe Onişoru, Alianţe şi confruntări Îlltre partidele politice din România (1944-1947),
Fundaţia Academia Civică, 1996, p. 118-119.
11
Ibidem, p. 123.
12
Ibidem.
13
Ibidem, p. 235.
14
Mihai Fătu, op. cit., p. 135.
15
Gheorghe Onişoru, op. cit., p. 132.
16
Ibidem, p. 139.
17
Ibidem, p. 140.
18
Ibidem.
19
Ibidem, p. 141.
20
Mihai Fătu, op. cit., p. 133.
21
22
Ibidem, p. 156.
23
Ibidem, p. 159.
24
Vasile Râmneanţu, Activitatea organizaţiilor de stânga ale minorităţilor naţionale din judeţul
Timiş-Torontal (1944-1946), în „Banatica", Reşiţa, 13/11, 1995, passim.
25
26
Ibidem, p. 167.
27
Ibidem.
28
Cezar Zugravu, Mărturii ale suferinţei, laşi, Ed. Moldova, p. 22.
2'J Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea României. Percepţii anglo-americane
(1944-1947), Bucureşti, Ed. ICONICA, 1993, p. 194-195.

3
°Cezar Zugravu, op. cit., p. 24.
31
Ibidem.
32
Ibidem, p. 24-25.
33
Ibidem, p. 25.
34
Ibidem, p. 26.
35
Ibidem.
36
Ibidem, p. 28.
37
Ibidem, p. 26.
38
Ibidem, p. 26-27.
39
Ibidem, p. 27.
40
Ibidem.
41
Ibidem.
42
Ibidem, p. 28.
43
I.O. Suciu, Monografia Mitropoliei Banatului, Timişoara, Ed. Mitropoliei Banatului, 1977, p.
234.
44
Cezar Zugravu, op. cit., p. 28.
45
Ibidem, p. 29.
46
Ibidem.
47
Ibidem, p. 29-30.
48
Ibidem, p. 30-3 I.
408 Tibiscmn - XI
49
Ibidem, p. 281-282.
50
Ibidem, p. 282-286.
51
Gheorghe Onişoru, op. cit„ p. I 02.
51
Ibidem, p. I 03.
53
Ibidem, p. 229.
s.. Ibidem, p. 232.
55
Mihai Fătu, op. cit„ p. 120.
56
Mircea Rusnac, Procesul partizanilor anticomunişti din Banat (1949), în ,,Banatica", Reşiţa, 14,
1996, passim.
57
Culegere de materiale privitoare la activitatea criminală a serviciilor de spionaj imperialiste pe
teritoriul Republicii Populare Române, Ed. Direcţiei Generale Politice M.A.I„ 1951, p. 15.
58
Gheorghe Onişoru, op. cit„ p. 111.
s9 Ibidem.
60
Ibidem, p. 111-112.
61
Ibidem, p. 163.
62
Ibidem.
63
Ibidem, p. 163-164.
64
Ibidem, p. 164.
65 Mihai Fătu, op. cit„ p. 182-183.
66
Ibidem, p. 133.
67
Ibidem, p. 143.
68
69
Ibidem, p. 243-244.
70 Mircea Rusnac, Confrullfări politice şi electorale Îlljudeţele bănăţene Îll anul I 946, în ,,Banatica",
Reşiţa, 14, 1996, p. 408-412.

71 Gheorghe Onişoru, op. cit„ p. 245.
72
Mihai Fătu, op. cit„ p. 194.
73
74
Ibidem.
75
Ibidem, p. 247.
76
Ibidem, p. 250-251.
77
Ibidem, p. 125-126.
78
Ibidem, p. 127.
1
" Ibidem, p. 133.
110 Ibidem, p. 105.

81
Ibidem, p. 265.
82
Ibidem, p. 281.
8J Ibidem.
84
Ibidem, p. 285.
ASPECTS DE LA VIE POLITIQUE DU BANAT

DANS LA PERIODE 1944-1948
Resume
L'etude presente la derulation des certains evenements specifiques t periode

immediatement d'aprcs-guerre, qui ont marque le passage du Banat,
simmultanement de la Roumanie, sous la domination sovietique et communiste.
Les extraits des documents presentes ici relevent la force de la resistance
anticommuniste de region (en particulier de sa capitale, Timişoara) et le mode
lequel les communistes, secondes decisif par Ies troupes sovietiques d'occupation,
ont reussi pourtant de se maintenir au pouvoir. Une exceptionelle importance a
ete donnee t greve des etudiants de Timiţoara de l'annee 1946, presque
inconnue j usqu' auj ourd' hui. Le phenomene de communisation forcee de Banat
a constitui une partie integrante par la communisation d'entiere la Roumanie.
REZULTATELE ALEGERILOR PARLAMENTARE

DIN ANUL 1946 ÎN JUDEŢUL CARAŞ
Ion Popa
Data de 19 noiembrie 1946 se înscrie ca una dintre cele mai nefaste în calendarul
evenimentelor care au marcat istoria contemporană a României, semnificând înfrângerea
forţelor democratice în alegerile parlamentare şi odată cu aceasta instaurarea regimului
totalitar. Falsificarea grosolană a alegerilor a pennis partidului comunist accederea la
putere, calea spre atingerea acestui ţel fiind netezită de trupele sovietice „eliberatoare".
Controlând pârghiile de importanţă vitală în guvernul Petru Groza, formaţiunile
politice grupate sub bagheta P.C.R. în Blocul Partidelor Democratice (B.P.D.) 1 şi-au
asigurat prin încălcarea celor mai elementare norme de legalitate, prin fraudă şi teroare
izbânda în alegeri. Astfel, în urma scrutinului din 19 noiembrie 1946, B.P.D. a obţinut
4773689 de voturi din totalul de 6955658 de voturi exprimate. Drept urmare, B.P.D.
i-au revenit 347 mandate în parlament2 • Uniunea Populară Maghiară, care făcea parte
din B.P.D. s-a prezentat în unele judeţe pe liste proprii, în funcţie de ponderea electoratului
maghiar, obţinând 568862 de voturi şi 29 de mandate 3 •
Principalele partide din opoziţie şi-au împărţit sufragiile după cum urmează:
P.N.Ţ.-Maniu: 881304 voturi (33 mandate), P.N.L.-Brătianu: 259068 voturi (3
mandate), P.Ţ.D-Lupu: 161314 voturi (2 mandate) şi P.S.D.I.: 65553 voturi 4 •
În judeţul Caraş, ca pretutindeni în ţară, întreaga campanie de alegeri s-a
desfăşurat sub semnul unor revoltătoare ilegalităţi: cenzurarea listelor electorale,
intimidarea electoratului, agresarea şefilor locali ai partidelor din opoziţie şi boicotarea
manifestărilor organizate de aceştia, împiedicarea delegaţilor şi asistenţilor reprezentând
opoziţia de a participa la deschiderea urnelor şi la întocmirea proceselor-verbale în
secţiile de votare, violarea urnelor şi falsificarea buletinelor de vot etc. 5 Şi în acest
judeţ alegerile au prilejuit o aprigă dispută între Blocul Partidelor Democratice şi cele
mai puternice partide aflate în opoziţie: Partidul Naţional Ţărănesc-Maniu, Partidul
Naţional Liberal-Brătianu şi Partidul Social-Democrat Independent.
La 29 octombrie 1946, la Biroul electoral judeţean Caraş din Oraviţa au fost
depuse următoarele liste de candidaţi:
Lista nr. 1, B.P.D: Şerban Voinea din Bucureşti, Dalea Mihai din Timişoara, Ion
Balica din Greoni, Ionescu Vasile din Oraviţa şi Ciprian Foiaş din Reşiţa.
Lista nr. 2, independenţi: Fleca Ilie, Grigorescu losefina, Popa Ionel din Oraviţa,
412 Tibiscum - XI
Zăman Virgil şi Ruva Pavel din Steierdof-Anina.

Lista nr. 3, independenţi: Nicolae Popescu, Marcu Ion şi Begov Melania din
Oraviţa, Telescu Nicolae şi Murgu Ion din Steierdorf-Anina.
Lista nr. 4, independenţi: Udrea Alexandru din Oraviţa, Boţoc Ion din Greoni,
Brăştin Constantin din Oraviţa, Cristoi Matei din Steirdorf-Anina şi Rusmir Ilie din
Ciclova Română.
Lista nr. 5, P.N.Ţ.-Maniu: Maxim Radovan şi Ilie Rusrnir din Oraviţa, Radu
Niculescu-Buzeşti din Bucureşti, Eremia Lupiţa din Reşiţa şi Matei Măgureanu din
Cacova (Grădinari).
Lista nr. 6, P.S.D.I: Epure Vintilă din Timişoara, Petrovici Ştefan din Bocşa
Vasiovei, Anghel Simion din Ticvaniu Mic, Birtea Ilie din Cacova şi Drinca Gruia din
Greoni.
Lista nr.7, P.N.L-Brătianu: Octavian Furlugeanu din Doclin, Achim Grâma din
Comorâşte, Liviu Şuşan din Oraviţa, Ioan Marişescu din Moldova Nouă şi Ion Vior
din Reşiţa6 •
Listele de mai sus vor rămâne valabile în ciuda unor tentative ale Biroului electoral
judeţean de a scoate din cursa electorală candidaţii partidelor din opoziţie sub pretextul
că propunătorii acestor liste nu au prezentat dovada calităţii lor de alegători 7 •
La 19 noiembrie 1946, electoratul din judeţul Caraş s-a prezentat la urne în 45
de secţii de votare civile şi 6 militare. Rezultatul scrutinului îl aflăm dintr-o telegramă
fulger expediată de Biroul electoral judeţean, la 21 noiembrie 1946, Comisiei Electorale
Centrale. Conform acestei telegrame Lista nr. l ( B.P.D) a întrunit 51943 voturi, Lista
nr. 2 (independenţi) - 798 de voturi, Lista nr. 3 (independenţi) -454 voturi, Lista nr. 4
(independenţi) - 549 voturi, Lista nr. 5 (P.N.Ţ.-Maniu) - 19825 voturi, Lista nr. 6
(P.S.D.I.) - 5757 voturi şi Lista nr. 7 (P.N.L.- Brătianu) - 3360 voturi 8• Din aceeaşi
telegramă rezultă că au obţinut numărul necesar de voturi următorii candidaţi care se
proclamă aleşi: Şerban Voinea, Mihai Dalea, Ion Balica, Vasile Ionescu, de pe Lista nr.
1 a Blocului Partidelor Democratice şi Dr. Maxim Radovan de pe Lista nr. 5 a Partidului
Naţional Ţărănesc-Maniu 9 •
În cursul serii de 21 noiembrie 1946, Biroul Electoral judeţean Caraş trimite
Comisiei Electorale Centrale o altă telegramă fulger prin care se comunică o rectificare
de ultimă oră: Lista nr. 1 (B.P.D.) a întrunit 52043 voturi şi nu 51943, cum eronat s-a
transmis iniţial 10 •
Procesul verbal dresat în aceeaşi zi, cu prilejul centralizării voturilor din
Circumscripţia electorală Caraş, menţionează în plus numele supleanţilor Listei.nr. 1
(Ciprian Foiaş) şi a Listei nr. 5 (Ilie Rusmir, Radu Niculescu-Buzeşti, Eremia Lupiţa şi
Matei Măgurean) 11 •
La 22 noiembrie 1946 Biroul electoral judeţean certifică alegerea ca deputaţi ai
judeţului Caraş pe Dr. Maxim Radovan candidat pe Lista nr. 5 a P.N.Ţ-Maniu, Şerban
Voinea, Dalea Mihai, Balica Ion şi Vasile Ionescu, candidaţi pe Lista nr. 1 a Blocului
Partidelor Democratice 12 •
Conform tabelului statistic întocmit de Biroul electoral al judeţului Caraş 13 (vezi
Anexa) pe listele electorale au fost înscrişi 108.968 alegători. Dintre aceştia doar 84.896
(77,909 %) s-au prezentat la urne. Mulţi dintre cei absenţi (24072) au fost împiedecaţi
de către autorităţi sub diverse pretexte şi prin multiple mijloace să voteze. Dacă avem
în vedere faptul că prin cenzurarea samavolnică a listelor electorale au fost omişi încă
alte câteva mii de alegători, etichetaţi ,,nedemni", este limpede că numărul celor ce nu
şi-au exercitat dreptul la vot în judeţul Caraş a fost cu mult mai mare.
Urmărind tabelul din anexă cu rezultatele oficiale ale alegerilor observăm că
cele 82. 785 de voturi întrunite la nivelul judeţului Caraş (211 O voturi au fost declarate
nule la despuierea urnelor) se repartizează procentual astfel: Lista nr. 1 (B.P.D.) -
62,86 %, Lista nr. 2 (indep.) - 0,96 %, Lista nr. 3 (indep.) - 0,54 %, Lista nr. 4 (indep.)
- 0,66 %, Lista nr. 5 (P.N.Ţ.-Maniu) - 23,94 %, Lista nr. 6 (P.S.D.I.) - 6,95 %, Lista
nr. 7 (P.N.L.-Brătianu) - 4,05 %.
Aşadar, P.N.Ţ.-Maniu, cel mai puternic partid din judeţ, se plasează sub pragul
de 25 % din sufragii, iar, P.N.L.-Brătianu şi P.S.D.I. împreună abia au trecut cu puţin
peste 10 % din voturi. Cele trei partide din opoziţie au întrunit în total 28.942 voturi
(34,96 %), adică ceva mai mult de jumătate din numărul voturilor obţinute de B.P.D.
Cum opoziţia însă s-a prezentat în alegeri pe liste separate, rezultatul a fost cu atât mai
catastrofal. Listele independenţilor cu un total de doar 1801 voturi (2, 7 % ), evident, nu
au contat.
Zarurile, aşadar, fuseseră aruncate. În Caraş, ca şi în întreaga ţară, statornicirea
regimului totalitar comunist era de-acum un fapt împlinit. Cu consecinţe dintre cele
mai grave!
NOTE
1
În componenţa Blocului Partidelor Democratice au intrat Partidul Comunist Român, Partidul
Social-Democrat, Frontul Plugarilor, Partidul Naţional Popular, Partidul Naţional Liberal-Oh. Tătărăscu
şi Partidul Naţional Ţărănesc-Anton Alexandrescu, cărora ulterior li se vor adăuga şi alte organizaţii
politice, profesionale, cultural-ştiinţifice.
2 Mihai Fătu, Un vot decisiv (noiembrie '46), Bucureşti, 1972, anexa.
3
Ibidem.
4
Ibidem.
s Ion Popa, Manifestări protestatare ale electoratului din judeţul Caraş în campania de alegeri
parlame11tare di11 anul 1946, în Banatica, 13/11, 1995, p. 429-433. De acelaşi autor vezi Noi mărturii
despre abuzurile comise în campania de alegeri parlamentare din anul 1946 în judeţul Caraş, în Banatica,
16/11, Reşiţa, 2003, p. 363-370. A se consulta în acest sens şi Mircea Rusnac, Confruntări politice şi
electorale în judeţele bănăţene î11 anul 1946, în Banatica, 14, Reşiţa, 1996, p. 395-415.
6
Direcţia Judeţeană Caraş-Severin a Arhivelor Naţionale (în continuare D.J.C.S.A.N.), Fond
Tribu11alul judeţului Caraş, dosar nr. 3/1946, f. 20.
414 Tibiscum - XI
7
Ibidem, f. 20-24, 27-31, 66, 79, 80.
8
Ibidem, f. 322.
9
Ibidem.
10
Ibidem, f. 327.
11
Ibidem, f. 324.
12
Ibidem, f. 346-350.
13
Ibidem, f. 325.
LES RESULTATS DES ELECTIONS PARLAMENTAIRES

DE L'ANNEE 1946 DU DEPARTEMENT CARAŞ
Resume
Les elections parlamentaires de l'annee 1946 ont tensione au plus haut degre la
vie politique du pays. Se deroulant sous le signe d'une farouche confrontation entre Ies
formations politiques groupees sous la bague du Parti Communiste dans le block des
Partis Democratiques (B.P.D.) et Ies forces de l'opposition qui avaient en avant-garde
Ies partis historiques -P.N.Ţ. (Maniu) et P.N.L. (Brătianu).
Les organisations politiques de B.P.D., qui contr6laient Ies ressorts importants
du gouvemement Petru Groza se sont assures par fraude et terreur, par la violation des
plus eiementaires principes et normes de legalite la victoire dans Ies elections. La voie
vers ce but a ete „nettoyee" par Ies blindes sovietiques „eliberateurs", qui propulseront
le parti communiste dans le sommet de l'hierarchie politique roumaine.
Dans le departement Caraş, comme dans tous Ies departements du pays, Ies abus
et Ies illegalites se sont enchaînees, se concretisant dans la censure des listes eiectorales,
des bulletins de v6te, la terrorisation des chefs de l'opposition, l'intervention brutale
des forces d'ordre dans Ies sections de v6te. Dans ces conditions Ies resuitats des elections
de I'annee 1946, evidemrnent, a ete favorabie au parti comrnuniste. Au niveau du
departement Caraş, des 82786 v6tes exprim~s, 52043 sont revenus au B.P.D., 19825
ont ete obtenus par P.N.Ţ.- Maniu et seuiement 3360 au P.N.L.- Brătianu. L 'opposition
de ce departement n'a pas eu qu'un seul mandat dans le parlement du pays, qui revenait
aP.N.Ţ.- Maniu. Parconsequence deces faits mentionnes, en Roumanie s'est instaure
pour un demi-siecle le regime totalitaire communiste.
n
TABLOU
cu rezultatul despuierii scrutinului Secţiunilor de votare pe listele de candidaţi
~
Cil
depuse la Alegerile pentru Adunam\ Deputaţilor efectuate în ziua de 19 noiembrie 1946 g.
G
-cn
BIROUL ELECTORAL JUDEŢEAN AL JUDEŢULUI CARAŞ I
N
Secţiile de 'l'Otare Numlrul Lista Nr. I LlstaNr. 2 Lista Nr.3 ListaNr.4 ListaNr.5 Usta Nr. 6 Lista Nr. 7 Numlrul VolUrile Numlrul o
alegltorilor semnul art semu art semn flrt semn semnul semnul semnul voturilor nule la total al o
îmcrişi în Gruparea electonl eleclcn.l declcnl Partidul Putidul Partickll lnttunite de despuiere voturilor U.l
lislele politici Indepen- lndepcn- Indepcn- Naţional Social Natlooal tollte listele
electorale B.P.D. deotl dentA dentll Ţlrilnesc Danocrat Liberal c. decandidap
vcturi voturi voturi voturi JuliuMmiu Independent Brllianu
!ntrunite lnlnmite tntnmite lntnmite voturi voturi voturi
ln1runite lntrunite intnmite
Sccţiwtea
Bemwia
I 2704 1545 - - - 425 316 14 2300 IS2 2412
Secţi1D1ea 2 1157 195 17 12 15 1SO 68 168 1225 47 1272

Val..,noi
Secţiunea) 1984 758 6 7 5 635 34 47 1492 25 1511
Ez.aiş
SecţiW'IC84 2913 995 30 17 21 736 465 102 2366 35 2401
~Vuiovei
S<c:liunea 5 2018 790 12 4 7 893 143 102 1951 23 1974
Ocmdcr..,.
S<c:liunea 6 1343 516 . . . 167 167 19 929 73 1002
Docoecea
S<c:liWlC8 7 2536 358 6 15 6 969 223 283 1860 39 1899
iw-RomAnA
S<c:liunea 8 2650 527 20 16 22 671 133 714 2103 68 2171
Tirol
Soctlunea 9 2500 1202 14 6 15 339 428 34 2038 21 2059
iu.tltll)
Secţiunea IO 2500 1065 17 4 21 380 488 41 2016 21 2037
Resiia n
Secţiunea li 2500 1072 13 16 15 601 416 59 2192 21 2213
R.o.ltll ill
Secţiunea 12 2500 1202 19 12 13 512 409 55 2222 27 2249
R""itaN
S<c:liunea 13 2SOO 815 15 10 30 439 296 51 1722 27 1749
Reşiia V
Secţiunea 14 2354 862 26 26 18 324 288 42 1586 13 1599
Rcsita VI
.ţ:..
_.
www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro Vl
-°'
.ţ:..
Secţiunea I5 2536 1911 25 16 31 299 45 6l 2389 26 2415

T<rova
Secţiunea 16 2541 482 15 4 7 943 29 141 1621 81 1702
Delin...n
Secţiunea
Dcman
17 2644 1692 18 8 13 273 80 24 2108 - 2108
Secţiunea I8 1317 721 22 5 10 385 40 li 1194 17 12 11

),.....,
Secţiunea 19 2291 1718 47 14 24 187 56 so 2096 46 2142

CM1L"""'
Secţiunea 20 1551 ll02 28 21 32 65 15 8 1271 8 1279
Vlliua
Secţiunea 21
Goruia
1556 344 - - - 533 69 69 1015 4 1019
Secţiunea 22 2887 li 17 13 9 8 585 84 88 1904 278 2182

Ciuchici
Secţiunea 23 2934 1255 13 12 10 550 113 S6 2009 49 2058
Slatina Nera
Secţiunea 24 2931 1647 16 14 6 366 90 20 2159 37 2196
Sasca Mootanl
Secţiunea 25 2676 1416 17 13 3 423 23 35 1930 29 1959
Nai dis
Secţiunea 26 2677 1293 16 9 8 510 81 108 2025 16 2041
Bozovici
Secţiunea 27 1908 350 7 6 5 362 135 132 997 102 1099
I .IMLV1icul Mare
Secţiunea 28 2317 1083 5 5 6 391 49 15 1554 22 1576
Borlovmii Vechi
Secţiunea 29 2166 1135 5 6 3 715 86 79 2029 24 2053
Rudlria
Secţiunea 30 2994 322 5 4 4 624 49 32 1040 47 1087
SoootulNou
Secţiunea 3 I 1887 1269 18 7 16 140 116 73 1639 46 1685
Moldova Noul
Secţiunea 32 2313 2010 19 14 8 118 18 12 2199 7 2206
Socol
Secţiunea 33 2629 2383 15 10 6 140 28 7 2589 13 2602
Belni.....,.,.
Secţiunea 34 2392 2094 20 9 li 45 8 19 2206 16 2222
Moldova Veche ::i
Secţiunea 35 2862 1973 34 26 29 417 97 27 2603 130 2733 ......
o"
~
Sichevita
I
~
(")
SecţiWJea 36 2918 1843 so s 10 114 27 14 2063 23 2086

~
CIJ
G
Ba:usca c::r'
SecţiWJea 37 2998 1747 43 29 18 442 68 41 2388 12 2400 G
.q,
Oravita I
SecţiWJea 38 2825 9SS 59 24 35 292 80 112 1557 19 1576
I
N
Oravita li o
Secţiunea 39 2647 2132 18 4 12 146 93 11 2416 36 2452 o
Steicrdcrfanina U.l
SecţiWJea 40 2281 309 10 li 8 671 80 109 1198 19 1217
!am
Secţiunea 41 1512 1065 12 12 13 216 28 46 1392 14 1406
Morcina
SecţiWJea 42 2517 224 33 2 8 1277 61 33 1638 52 1690
Vriniut
Secţiunea 43 2968 2256 2 I I 103 80 52 2495 47 2542
Ticvaniul Mic
SecţiWJea 44 2367 639 5 3 2 444 25 103 1221 252 1473
Seclseni
Secţiunea 45 1974 739 8 6 7 96 23 18 897 8 905
Forotic
Secţi1D1ea I Militarl 746 332 I . 4 76 6 8 427 8 435
Oraviţa
Secţiunea li Militari 80 77 . - 2 20 1 s 105 - 105
Cacow
Secţi1D1ea
!am
m Militarl 79 52 4 - 1 16 - 3 76 - 76
SecţiWJea IV Militari 100 92 - . - - . . 92 - 92

Socol
Secţiunea V Militari 51 96 - - . . . . 96 - 96
Ben.asca
SecţiWJea VI Militari 131 146 - - . - . . 146 - 146
Moldova Noul
TOTAL 108.968 52.(MJ 798 454 549 19.825 5.757 3.360 82.785 l.110 84.896
PREŞEDINTELE BIROULUI ELECTORAL JUDEŢEAN

Prim Preşedinte Oravîja21ooiemlrie1946
ASISTENT
Nicolae F. Neagoe SECRETAR
Jude-Prqedinte
Vasile Neoag!
Aristide Manasterschi
NOTĂ : La secţ iile militare Cacova, Bc17..asca şi Moldova Nouă diferenţa dintre votanţi ş i alegători i înscrişi o constituie voturile Biroului, delegaţilor şi as istenţilor.
www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro -
.ţ:..
-...J
Caransebeş- 2003
419
AMENAJĂRILE HIDROENERGETICE DIN BANATUL

MONTAN - REPERE DE ARHEOLOGIE INDUSTRIALĂ
Rodica-Ileana Brebenariu
Arealul cunoscut ca Banatul Montan a fost asimilat pe baza unor criterii de

identitate geografică şi istorică, identitate care poate fi extinsă şi la amenajările
hidroenergetice', având în vedere amplasarea şi parametrii bazinelor hidrografice din
această zonă.
Rezervele naturale ale subsolului din Banatul Montan (zăcăminte metalifere -
feroase şi neferoase - şi nemetalifere) au cunoscut, de-a lungul timpului, toate fazele
de exploatare şi prelucrare.
Trecerea de la forme rudimentare de exploatare şi prelucrare, utilizând forţa
manuală, la forme organizate, sistematice, la crearea de capacităţi industriale şi, apoi,
la dezvoltarea şi diversificarea acestora a necesitat asigurarea unei baze energetice, iar
potenţialul cursurilor de apă a constituit o sursă de energie relativ ieftină şi, totodată, o
provocare pentru cei care gestionau aceste fabrici.
Condiţiile istorice (dispute permanente pentru adjudecarea acestei regiuni de către
unele sau altele dintre Marile Puteri) au condus, printre altele, şi la colonizări masive
cu populaţie din vestul teritoriului, coexistenţa dintre aceste etnii (români, germani,
austrieci, italieni, ş.a.m.d.), având un efect benefic în ceea ce priveşte dezvoltarea
economică a zonei.
Astfel, peste spiritul inventiv al locului se suprapune cel tehnic, de rigoare şi
organizare, propriu, de exemplu, etniei germane. În consecinţă, dezvoltarea economică
a zonei are coordonate precise şi elemente de pionierat pentru fiecare etapă.
Dacă în anul 1882 New York-ul este primul oraş iluminat electric, iar în anul
1883 Edison construieşte prima centrală hidroelectrică pe Niagara, trebuie remarcat
modernismul concepţiei gugulanilor2 în ceea ce priveşte confortul urban, deoarece în
anul 1884 oraşul Caransebeş este iluminat stradal (centrul oraşului), energia electrică
fiind fumizată de un microagregat (cu turbină Pelton), montat în centrala hidroelectrică
(CHE) construită pe o derivaţie a râului Sebeş.
Trebuie precizat că în secolul al XVIII-lea, în Banatul Montan existau instalaţii
industriale diversificate ( 1718 -primul cuptor înalt pentru topirea minereului de cupru,
la Ciclova, lângă Oraviţa; 1771-inaugurarea uzinelor din Reşiţa), în 1885, la Reşiţa se
420 Tibisctun - XI
pun în func~une primele două linii de laminare pentru tablă şi şine, iar la sfârşitul secolului
al XIX-iea, la Ferdinand (Oţelu Roşu) exista uzina metalurgică, în 1880, la Topleţ se
pune în funcţiune o fabrică de utilaje pentru morărit, iar Băile Herculane era o staţiune
care dispunea de numeroase hoteluri, ştrand, băi termale, bazar, săli de distracţie, maga-
zine, restaurante.
Toate aceste capacităţi economice erau mari consumatoare de energie.
În această conjunctură, o soluţie este oferită de valorificarea potenţialului ener-
getic al unor cursuri de apă şi astfel, în 1893, la Băile Herculane, pe un canal de
derivaţie din râul Cerna se construieşte o centrală hidroelectrică, o alta, de 170 KW fa
Bocşa Montană, pe cursul mediul al Bârzavei şi alte două, la Grebla ( 1905) şi Breazova
( 1916) pe Bârzava Superioară.
Densitatea reţelei hidrografice a Banatului Montan şi, mai ales, potenţialul ener-
getic al acesteia au determinat preocupări majore, ale unor personalităţi, specialişti de
marcă în domeniu, precumAcad. Prof. Dr. log. Corneliu Micloşi (studii referitoare la
potenţialul amenajabil, printre altele, al râului Nera), Acad. Prof. Dr. lng. Dorin Pavel
(studii, în special, abordând amenajarea hidroenergetică a râurilor Timiş-Superior, Nera,
Bârzava Superioară, Bistra Mărului, Bistra, Cerna, Belareca şi Dunărea), log. Alexandru
Popp, Prim Director General al UDR-ului 3 , Acad. Prof. Dr. log. Aurel Bărglăzan
(realizarea de echipamente hidromecanice de către industria reşiţeană), privind realizarea
unor amenajări hidroenergetice.
Dacă CHE menţionate până acum au fost echipate cu agregate produse de
prestigioase firme occidentale, precum Ganz sau Voith, anul 1936 constituie începutul
concepţiei şi producţiei autohtone de hidroagregate.
În vara anului 1936, pe Muntele Mic (care străjuieşte oraşul Caransebeş) este
pusă în funcţiune o microcentrală (echipată cu turbină Pelton) cu puterea de 15 KW,
care valorifica potenţialul pârâului Sebeşel (cădere de 170 m col. apă).
Proiectul îi aparţine Acad. Prof. Dr. Ing. Corneliu Micloşi, execuţia şi montajul
au fost realizate de către specialiştii Uzinei Electrice Comunale din Timişoara, iar
beneficiar a fost cabana Bella Vista (ulterior şi alte cabane), proprietate a Municipiului
Timişoara.
În anul 1940, la Mărghitaş (zonă în apropierea oraşului Anina) este barat pârâul
Bubui, iar la baza lacului de acumulare astfel format, în perioada 1943-1944 se
construieşte o microcentrală de 6 CP (cu turbină Pelton), care asigura energia necesară
fermei zootehnice a UDR-ului şi, mai târziu, activităţilor de agrement pentru salariaţii
Aninei.
Proiectul a fost elaborat de către Inginerul Zeno Jumanca, iar execuţia turbinei
s-a realizat la Atelierele Centrale din Anina, de către lucrători cu înaltă calificare
(„maistrul" Kuhla trebuie menţionat în mod special).
În anul 1946, la Moldova Nouă se pune în funcţiune o microcentrală de 30 KW

(cu turbină Francis), proiectată de către inginerul Andrei Berzănescu (ulterior profesor
la Politehnica bucureşteană), de la Reşiţa, la uzinele de aici realizându-se agregatul.
Ultimele două proiecte au beneficiat de sprijinul Acad. Prof. Dr. Ing. Aurel
Bărglăzan.
Anul 1952, are o deosebită semnificaţie pentru economia reşiţeană, prin punerea
în funcţiune a CHE Crăinicel ( l ), cu o putere instalată de 8,2 MW, obţinută prin
valorificarea complexă a potenţialului Bârzavei Superioare, a Timişului Superior şi a
unor captări secundare.
Proiectul amenajării a fost conceput de către Acad. Prof. Dr. Ing. Dorin Pavel,
iar proiectul echipamentelor s-a realizat la Reşiţa, de către un colectiv din care făceau
parte inginerii Alexandru Bitang, Andrei Berzănescu, Gavril Creţa, Alexandru Peligrad,
Viorel Cristea şi Ovidiu Turicu, coordonat de către Acad. Prof. Dr. Ing. Aurel Bărglăzan.
Echipamentele pentru CHE Crăinicel ( 1) beneficiază de o concepţie tehnică
originală, unică şi la ora actuală, cel puţin în România: două rotoare de turbină, cu
geometrie diferită, alimentate de la surse diferite (ca debite şi căderi), dispuse pe un
singur arbore.
Cea mai importantă realizare din domeniu, în Banatul Montan, o constituie AHE
Bistra-Poiana Mărului, care valorifică potenţialul râului Bistra Mărului şi al unor captări
secundare, în final obţinându-se o putere de 140 MW, în CHE Ruieni (pusă în funcţiune
în anul 1993).
Amenajările hidroenergetice enumerate, fie că parametrii lor au valori ridicate,
normale sau mici, sunt, toate, investiţii realizate etapizat, ca atare cu echipamente, la
rândul lor, cu diferite grade de complexitate şi, astfel, tratarea unitară, din punct de
vedere al elementelor de patrimoniu industrial, nu este posibilă.
În plus, atât pentru obţinerea unor performanţe tehnice sau economice, cât şi
pentru mărirea gradului de siguranţă în exploatare a construcţiilor şi echipamentelor,
se operează reabilitări şi retehnologizări care pot elimina ireversibil elemente de
patrimoniu industrial din cadrul AHE.
De exemplu, agregatele din CHE Grebla au fost înlocuite atunci când includerea
centralei hidroelectrice în Sistemul Naţional a necesitat alinierea la frecvenţa
caracteristică acestuia.
În contextul celor expuse până acum, este necesar ca, într-o primă etapă, să se
realizeze materialul descriptiv al întregii AHE, din care se vor identifica elementele de
patrimoniu industrial (faza a doua).
De exemplu, nu poate fi declarată ca fiind monument de arheologie industrială
întreagaAHE Timişul Superior- Nera- Bârzava Superioară, dar, în mod cert, obiectiv
de patrimoniu vor fi clădirea CHE Breazova, agregatele din aceasta, clădirea CHE
422 Tibiscum - XI
Grebla sau conducta forţată (segmentul original) aferentă acesteia. Dar acest seg-
ment de conductă, forjată şi nituită, poate fi înlocuit (ca urmare a unei avarii sau a
expirării termenului de funcţionare în condiţii de siguranţă), însă trebuie conservat sau,
parţial, expus într-un muzeu.
De asemenea, la reabilitarea aducţiunii de la CHE Măru, elementele constitutive
ar fi trebuit conservate, având în vedere că materialul folosit a fost lemnul şi că, la ora
actuală, astfel de soluţii constructive, funcţionale încă, sunt o raritate.
În acest sens am conceput o fişă minimală specializată, pentru bunul imobil (v.
Anexa).
În acţiunea de inventariere vor fi implicaţi şi proprietarii bunurilor imobile vizate,
iar la identificarea potenţialelor elemente de patrimoniu de arheologie industrială se va
apela la specialişti în domeniu.
Din acest punct de vedere, dar şi din altele, consider că O.G. 28/2000 ar trebui
amendată cu elemente proprii arheologiei industriale.
În final, propun o selectare şi o grupare a AHE din Banatul Montan, în vederea
identificării elementelor de patrimoniu:
l - Microhidrocentralele (MCH) dezafectate:
Bocşa Montană
Muntele Mic
Mărghitaş
Moldova Nouă
Elemente de arhivă (desene, fotografii, înscrisuri)
2 - MCH conservate sau în fază de reabilitare:
Glimboca
Măru
Topleţ
Băile Herculane ( 1)
3 - MHC şi CHE funcţionale:
Breazova
Crăinicel ( 1)
Grebla
din amenajarea Timişul Superior - Nera - Bârzava Superioară.
Lucrare prezentată la Atelierul Naţional de Arheologie industrială,

Bucureşti,3-4 decembrie, 2001
NOTE
1 Amenajare hidroenergetică (AHE) - sistem complex de amenajare a unei surse de apă (râu,
lac, mare) în scopul valorificării potenţialului energetic al acesteia, respectiv al transfonnării energiei
hidraulice în energie electrică; AHE include atât construcţii propriu-zise - baraj, aducţiune, cameră de
încărcare, casa vanelor, clădirea centralei hidroelectrice (CHE) -, cât şi echipamentul mecanic şi electric
aferent (turbine, hidrogeneratoare, vane, stavile, conducte, etc.).
2
Gugulani- locuitori ai aşezărilor de pe clina vestică a masivului Gugu-Ţarcu.
3 Uzinele şi Domeniile din Reşiţa, S.A.
THE HYDROPOWER STATIONS IN THE MOUNTAIN BANAT

- ON THE INDUSTRIAL ARCHAEOLOGY
Summary
The issue tries to present a part of the rich industrial heritage in the Mountain
Banat, the south-western part of Romania. As an industrail region since the l 8 1h c,
with a rich hydrographic net and a substantial hydropower, it was the region to com-
bine all the conditions in order to build there many power stations, from 6 HP to 230
HP/unit. Ifthe mechanic and electric equipment had been initially bought from abroad,
it was later realized in the region, as the unique Romanian units to make electric equip-
ment were in Reşiţa (U.C.M.R.), with a branch in Timişoara (an independent unit
nowadays for electromechanic outfits), and Caransebeş (Caromet S.A). We may add
that the Polytechnic Institute in Timişoara bas also a large tradition in the field of the
hydroelectric equipment.
424 Tibiscum-XI
ANEXA
FIŞĂ (PRELIMINARĂ) DE IDENTIFICARE
I Denumirea
2 Amplasament 2.1. Localitate
2.2. Judeţ
3 Acces 3.1. Rutier
3.2. Feroviar
4 Proprietar
5 Anul punerii în funcţiune
6 Sursa de apă
7 Nr. agregate
8 Tip turbină hidraulică
ELEMENTE DE PATRIMONIU DE ARHEOLOGIE

INDUSTRIALĂ, IDENTIFICATE LAAMENAJĂRILE
HIDROENERGETICE DIN BANATUL MONTAN
Rodica-Ileana Brebenariu
Banatul Montan, definit istoric, geografic 1 sau administrativ, dispune de toţi

factorii care au contribuit la realizarea unor amenajări reprezentative din punct de
vedere tehnic, temporal sau de concepţie:
- cadru istoric;
- resurse naturale;
- potenţial uman.
Cadrul istoric şi resursele naturale existente (minereuri feroase şi neferoase,
cărbuni, păduri, ape) au furnizat deschiderea spre dezvoltarea mijloacelor de producţie.
La industrializarea masivă a regiunii, un rol esenţial l-a constituit potenţialul
uman, receptivitatea acestuia la ceea ce înseamnă nou (convertibil în confort casnic sau
colectiv), iar conglomeratul etnic al populaţiei a însemnat un beneficiu, fiecare segment
al acestuia având, printre altele, şi o amprentă profesională.
Marea industrie şi diversitatea ei au necesitat dezvoltarea bazei energetice, prin
valorificarea tuturor resurselor existente.
Astfel s-a ajuns la utilizarea potenţialului hidroenergetic, pentru alte destinaţii şi
la alţi parametri decât în cazul morilor sau al "joagărelor".
Analizând potenţialul hidroenergetic al Banatului Montan, rezultă o densitate
mare a bazinelor de recepţie, însumând un debit mediu multianual de cca 82 m 3/s,
principalele bazine fiind Timişul, Nera, Bârzava, Caraşul şi Cerna.
Cea mai importantă caracteristică a acestor bazine hidrografice o constituie panta
de scurgere care, pe cursul superior, poate atinge valori de 30 m/km şi care, în cazul
Cemei, defineşte întreg traseul.
Zona geografică analizată prezintă evoluţia concepţiei de valorificare a
potenţialului hidroenergetic, de la morile de pe Valea Rudăriei, Domaşnea, Teregova
sau Poiana Ruscă şi microcentralele destinate unor obiective singulare (Băile Herculane,
Cabana Bella Vista de pe Muntele Mic, micro ferma zootehnică de la Mărghitaş -Anina)
sau incluse în uzine metalurgice (Reşiţa, Oţelu Roşu, Nădrag, Călan, Topleţ) şi până la
centrale hidroelectrice de medie şi mare putere (Herculane 2, Ruieni, Râul Alb).
426 Tibiscum - XI
Preocuparea pentru valorificarea potenţialului energetic al apelor bănăţene a

început în a doua jumătate a secolului al XIX-iea, practic în timpul vieţii inventatorilor
turbinelor hidraulice (PELTON Lester Allen: 1829-1908 şi FRANCIS James: 1815-
1892).
Astfel, în lucrarea "Monografia uzinelor din Reşiţa" (autor log. Ion Păsărică),
este menţionată o centrală "hidrotermică", realizată la Bocşa Montană în anul 1865 2 ,
având un hidroagregat cu turbină Francis, în anul 1880 este consemnată prima centrală
hidroelectrică pe Niagara, în 1885 centrul oraşului Caransebeş este iluminat graţie unui
hidroagregat cu turbină Pelton, iar în anul 1893, la Băile Herculane se pune în funcţiune
centrala hidroelectrică.
Documentele care consemnează aceste date sunt fie monografii, fie articole din
reviste de specialitate care, probabil, au avut la bază, documentele epocii, dar nu sunt
excluse inadvertenţe.
Referitor la cele peste zece lacuri antropice existente în regiune până în anii '50
(şi peste douăzeci, în prezent), patru aveau funcţie energetică.
Preocupări sistematice pentru valorificarea potenţialului hidroenergetic al
Banatului au început prin anii '30, odată cu activitatea inginerilor Dorin Pavel (viitor
Prof. Univ. Dr.) şi .Afexandru
-. .
Popp, fare au invenţariat toate cursurile de apă din Vestul
ţării (actualele judeţe Arad, Timiş, Caraş-Severin, Hunedoara şi Mehedinţi) şi au propus
scheme de amenajare complexă ale acestora, inclusiv pentru Dunăre, la Porţile de Fier.
Una dintre soluţiile propuse constă în transferul de debite între bazine hidrografice
adiacente, ceea ce conduce la creşterea parametrilor de proiectare-exploatare (realizări
în acest sens sunt centralele hidroelectrice Crăinicel 1, Ruieni şi, într-un viitor incert,
Herculane 2), ajungându-se, astfel, la AHE complexe.
În anexele lucrării sunt prezentate CHE realizate începând cu sîarşitul secolului
al XIX-lea şi până în anul 1950 (1952), în Banatul Montan, CHE care funcţionează,
sunt funcţionale, care sunt sau nu conservate şi la care clădirile şi echipamentul (inte-
gral sau parţial) mai pot fi recuperate.
Ţinând seama de durata de viaţă garantată de către furnizorul de echipament
(ceea ce înseamnă realizarea parametrilor optimi în condiţii de siguranţă în exploatare),
aceste echipamente pot fi, în orice moment, modernizate, în detrimentul originalului,
sau dezafectate.
În anexele respective nu au fost incluse turbinele hidraulice de la Muntele Mic
(Caransebeş), Mărghitaş (Anina) sau Moldova Nouă- realizate în concepţie românească,
şi nici cele de la Caransebeş şi Oţelu Roşu (Ferdinand 1), care nu au fost păstrate.
Centralele respective sunt definite, în tabelul menţionat, prin sursa de apă,
parametrii (debit, sarcină, putere, turaţie) - în măsura în care au putut fi identificaţi, tip
de echipament şi furnizor.
Analizând datele culese şi introduse în tabel se constată că majoritatea

echipamentelor au fost realizate de către prestigioase firme străine: VOITH (Austria),
GANZ (Ungaria), BROWN BOVERI (Elveţia).
Tipul turbinelor, ales în funcţie de parametrii amenajării, este Francis (rotoare
radial-axiale), cu excepţia celor iniţiale de la CHE Grebla şi de la CHE Crăinicel 1,
care sunt Pelton.
În cazul alegerii tipului Francis de rotor se remarcă soluţia de la CHE
Oţelu Roşu şi CHE Glimboca, unde pe acelaşi arbore sunt montate câte trei
rotoare, două gemene şi unul la extremitatea arborelui, ceea ce permite mobilitatea
(respectiv optimizarea) selectării regimului de funcţionare, la parametri diferiţi.
Această soluţie a mai fost utilizată şi chiar extinsă la un număr de patru rotoare
pe acelaşi arbore, de exemplu la centralele de putere mai mare cum sunt cele
de pe Rinul Superior (Laufenburg - 3675 kW şi Basel - 1615 kW).
În cazul CHE Crăinicel 1, soluţia agregatelor echipate cu turbine Pelton
este originală (aparţinând colectivului condus de Prof. Dr. lng. Aurel Bărglăzan)
şi constă în două rotoare, cu geometrii diferite, montate pe acelaşi arbore şi
având două surse de apă, cu debite şi căderi diferite, respectiv două conducte
forţate, ramificate la extremitatea aval. La CHE Dobreşti Uud. Dâmboviţa) sunt
valorificate două surse diferite (Brăteiul şi Ialomiţa), dar acestea sunt conduse
la acelaşi Castel de echilibru de unde sunt dirijate, printr-o singură conductă
forţată, la cele patru turbine.
În ceea ce priveşte aducţiunea apei, aceasta poate fi de tip derivaţie -
canal (CHE Herculane 1, CHE Bocşa Montană, CHE Breazova, Grebla,
Glimboca, Oţelu Roşu, Crăinicel 1 - pentru agregatele Pelton) sau conductă de
secţiune circulară (Măru şi Crăi ni cel 1- pentru agregatele cu turbine Francis).
Construcţia iniţială pentru CHE Măru a fost o conductă realizată din doage din
lemn, înlocuită cu una confecţionată din elemente prefabricate din beton.
În ceea ce priveşte admisia apei în turbinele hidraulice aferente CHE
Breazova, Măru, Crainice} 1 şi Grebla, aceasta se realizează prin conducte forţate,
la CHE Grebla fiind funcţionale cele originale (confecţionate prin nituirea unor
virole forjate). La celelalte centrale admisia se face direct din canalul de aducţiune.
Clădirile centralelor sunt specifice destinaţiei lor, excepţie făcând centrala
Grebla care, prin estetică, stil şi robusteţe a fost inclusă în patrimoniul
arhitectural naţional, statut recomandabil şi pentru Camera de încărcare (Castelul
de echilibru) a acesteia şi clădirea CHE Breazova.
Panourile (tablourile de comandă, care conţin elemente de comandă şi
AMC-uri originale), realizate pe suport de marmură - soluţie unitară la toate
aceste centrale, constituie un element estetic de conservat.
428 Tibiscum - XI
În prezent toate aceste hidrocentrale traversează o etapă economică dificilă,

cu întreruperi (de scurtă sau lungă durată) în funcţionare, unele fără măsuri speciale
de conservare (de scurtă sau lungă durată), ceea ce poate conduce la deteriorarea
echipamentelor.
Este cazul centralelor Grebla, Breazova sau Crăinicel I, care au perioade mari
de oprire, cauzate de mişcări sindicale revendicative, pe de o parte, sau de imposibilitatea
realizării operaţiilor de întreţinere şi procurare a pieselor de schimb, activitatea
companiilor proprietare fiind oprită (cazul CSR-ului).
Cu probleme similare de întreţinere sunt confruntate şi centralele Oţelu Roşu şi
Glimboca (proprietar compania Gavazzi Steel- la data elaborării materialului, n.n.).
O altă situaţie de semnalat o constituie marginalizarea unor centrale prin realizarea
de amenajări hidroenergetice complexe în aceeaşi zonă.
Este cazul centralelor Herculane I (300 kW) şi Măru (cca 4 MW), faţă de noua
centrală Herculane 2 (7,4+29 MW), respectiv Ruieni (156 MW), primelor fiindu-le
suprimată sursa de apă. Motivaţia o constituie criteriul economic, şi anume uzinarea
aceluiaşi debit la parametri măriţi (deci spor de putere).
La CHE Herculane 1, odată cu trecerea acesteia în patrimoniul
HIDROELECTRICA se va putea asigura (un anumit număr de ore/an) funcţionarea în
paralel a celor două centrale.
Mai există o situaţie care poate periclita echipamentul hidroelectric, atât cât se
mai păstrează: este vorba de CHE Bocşa Montană. Centrala a trecut din patrimoniul
Întreprinderii Miniere (în lichidare), în cel al Primăriei locale, fără a se cunoaşte intenţiile
şi posibilităţile administraţiei locale.
Sistemul hidroenergetic Timiş (Semenic) - Nera - Bârzava este în situaţia
transferului de patrimoniu, dar importanţa socială a acestuia poate constitui o garanţie
că va fi menţinut funcţional.
Factorii implicaţi (beneficiari-proprietari, administraţii locale, specialişti) ar putea
analiza, din punct de vedere tehnic, social, cultural şi economic, situaţia acestor centrale
hidroelectrice, decizându-le viitorul.
O soluţie de protejare a unor elemente de patrimoniu arheologic industrial,
facilitând în acelaşi timp accesul publicului la informare, îl poate constitui realizarea
unor obiective muzeale.
În acest sens lucrarea propune realizarea a trei astfel de muzee tehnice.
Având în vedere că centrale de foarte mare putere şi, prin aceasta, foarte importante
în economia şi securitatea unei ţări (Rusia, CHE Bratsk, cu agregate Francis cu putere
unitară de 230 MW sau CHE Porţile de Fier I, cu agregate Kaplan cu 194 MW putere
unitară) sunt vizitabile (într-un anumit program şi traseu), şi centralelor enumerate mai
jos li se poate acorda acest statut:
1. - CHE Herculane (I), locaţie accesibilă din staţiune.

S.C. HIDROELECTRICA - Sucursala Caransebeş a analizat propunerea şi
a făcut primele demersuri în acordarea acestui statut.
2. - CHE Grebla, situată la extremitatea amonte a Municipiului Reşiţa.
La Reşiţa există singurul centru din România profilat pe cercetarea şi
proiectarea hidroagregatelor, printre realizările acestuia numărându-se turbinele,
generatoarele şi echipamentele auxiliare destinate centralelor hidroelectrice de
pe Bistriţa (Moldova), Lotru, Porţile de Fier, Sebeş, Argeş, Someş, Olt, Nera,
Buzău, Dâmboviţa, Prut, Siret, din China, Turcia, Egipt, Indonezia, Iran, ş.a.m.d.,
toate executate la U.C.M.R.
La Reşiţa există un puternic centru universitar care a şcolarizat şi încă
şcolarizează specialişti în domeniul tehnic, cursurile fiind predate de ingineri cu
experienţă şi înaltă calificare.
Realizările cercetătorilor, proiectanţilor şi ale cadrelor didactice sunt
cunoscute mai mult în mediul specialiştilor şi mai puţin de către cei care, în final,
beneficiază de acestea.
Materiale grafice sau machete, precum şi echipamente cu valoare
patrimonială nu dispun de un spaţiu adecvat pentru expunere şi, în acest caz,
hidrocentrala Grebla, amplasată într-un cadru natural deosebit şi beneficiind de
construcţii reprezentative, cu spaţiu liber, ar putea constitui un obiectiv vizitabil,
un laborator didactic.
3. - CHE Măru, amplasată la extremitatea amonte a comunei Măru.
Complexitatea echipamentului, responsabilitatea cu care i s-a asigurat starea
foarte bună de conservare, precum şi amplasarea pe un traseu turistic constituie
elementele care o propun ca obiectiv muzeal, până la soluţionarea alimentării cu
apă şi chiar şi după reluarea exploatării.
***
Toate hidrocentralele din Banatul Montan sau spaţiul adiacent acestuia sunt
amplasate în zone cu o deosebită ofertă turistică.
Din numeroasele itinerarii existente, şi ţinând seama de confortul care trebuie
asigurat tuturor categoriilor de vârstă a turiştilor aflaţi la odihnă sau tratament,
am selectat două trasee:
l . - Băile Herculane - centrala hidroelectrică veche (etapă de familiarizare
cu domeniul vizitat) - barajul Herculane (construcţie în arc, din beton, care poate
fi admirat de pe promontoriul pe care este aşezat hotelul Tiema) - valea Cernei,
cu multe sectoare de chei spectaculoase - barajul de la Valea lui Iovan (din
anrocamente) - izbucurile Cern ei.
Barajul de la Valea lui Iovan acumulează apa care se uzinează în CHE Motru, în
Oltenia şi care face parte din complexul Cerna - Motru - Tismana, realizat în scop
energetic şi pentru alte utilităţi (apă potabilă şi industrială pentru exploatările de
cărbune şi pentru termocentrale).
430 Tibiscwn - XI
Traseul descris permite o ramifica~e spre Baia de Aramă, pe o şosea asfaltată

şi oferă o panoramă spectaculoasă a masivelor Godeanu, Cerna şi Mehedinţi.
2. - Poiana Mărului (staţiune dispunând de un hotel în curs de reabilitare şi
numeroase vile şi case de vacanţă) - barajul Măru (din anrocamente, cu înălţimea de
125 m, care realizează acumularea pentru hidrocentrala Ruieni) - centrala Măru -
Oţelu Roşu - exploatarea de marmură de la Ruschiţa.
De la Poiana Mărului se poate merge şi spre căldarea Ţarcului, pe noul drum ce
însoţeşte cursul râului Şucu, drum construit pentru deschiderea de noi exploatări
forestiere.
Legenda
AHE- amenajare hidroenergetică
CHE - centrală hidroelectrică
TH - turbină hidraulică
HG - hidrogenerator
HA - hidroagregat
AMC - aparate de măsură şi control
Lucrare prezentată la cel de-al doilea Atelier Naţional de Arheologie

Industrială, Băile Herculane, 25-26 septembrie 2002.
NOTE
1
Modificări ale graniţelor naturale sunt legate chiar de un curs de apă: Cerna, în anul 1739 (Pacea
de la Belgrad. Turcii, care şi-au dorit adjudecarea Orşovei, au început lucrările de deviere a râului, care, prin
tratat, fusese desemnat graniţă între cele două Imperii).
2
Data respectivă nu pare reală: din documentarea întreprinsă în zona respectivă, rezultă că abia în
anul 1893 derivaţia Bârzavei şi-a schimbat funcţia din asigurarea debitului pentru furnale, în aducţiune
pentru CHE.
HYDRO ENERGETIC INSTALLATIONS IN THE MOUNTAINOUS BANAT

- ELEMENTS OF INDUSTRIAL ARCHAEOLOGY
Summary
The historical framework, the energetic potential of the waters, the human and
the industrial potential, all lead to the statement, that the Mountainous Banat is the
most representative area for the Romanian hydroenergetics. This zone offers essential
examples of using this energy, from the most archaic wooden „turbine mills" to the
complex modern technologies.
If die first hydro-energetic power stations were supplied with equipment

made by companies with European fame (V. Voith), from 1930 on hydraulic
turbines are realized m Romania, for local objectives (the Bella Vista hut and the
cross on the Muntele Mic peak), and in 1970-1980 there the Reşiţa Works realize
the hydro-aggregates for the „Iron Gates" Power Station.
Our paper intends:
- to present the elements of industrial archaeology identified in severa! power
stations of low power;
- to make sensible the decision-makers regarding die possibilities of creation of
two technical museums, at the Herculane and Grebla-Reşiţa Power Stadons;
- to describe some touristic trails, which include visits at the hydro-energetic
installations, taking into account die remarkable natural environment of diem.
432 Tibiscum-XI

(Anexa 1)
Denumirea Centrala hidroelectrică Herculane (I)
2. I .Localitate Băile Herculane
2 Amplasament
2.2.Jude Caraş-Severin
3 3. I.Rutier E70 şi DN 670
Acces
3.2.Feroviar Bucureşti-Timişoara (900)
4 Proprietar CONEL - S.C. Hidroelectrica
Sucursala Caransebeş
5 I893; reutilare în anul I935
6 Sursa de a ă Ca tare r.Cema
7 Nr. agregate 2
8 Ti turbină hidraulică Francis
9 Furnizor turbină hidraulică HA nr. I Ganz (Ungaria) HA nr.2 Ganz
10 Furnizor hidrogenerator HA nr. I Ganz (Ungaria) HA nr.2 Ganz
II Puterea totală instalat 308
(N) kW
I2 Căderea H) mH20 6,5 6,5
I3 Debitul (Q) m /s 4,5 4,5
I4 Tura ia (n) rot/min 214 350
15 Situaţia actuală Prin construirea barajului Herculane şi a CHE
Herculane (2) nu mai este asigurată sursa de apă;
HA nr. I - funcţional
HA nr.2 - în reabilitare
16 Elemente de arheologie -Aducţiunea (canal)
industrială(patrimoniu) -Echipamentul hidroenergetic
identificate -Panoul de comandă,cu a aratură ori inală
17 Diverse Neoficial a dobândit statut de CHE-muzeu

(Anexa 2)
Denumirea Centrala hidroelectrică Bocşa Montană
2.1. Localitate Bocşa Montană
2 Amplasament
2.2. Jude Caraş-Severin
3 3.1. Rutier DNS8B
Acces
3.2. Feroviar Timişoara - Reşiţa (922)
4 Pro rietar Primaria or ului Bocşa Montană
5 Anul punerii în funcţiune 1893; agregatul a fost înlocuit în anul 1930
6 Sursa de a ă Captare r. Bârzava
7 Nr. agregate
8 Ti turbină hidraulică Francis
9 Furnizor turbină hidraulică Kolben &Co
10 Furnizor hidrogenerator
11 Puterea totală instalată 280
(N) kW
12 Căderea(H) mH20
13 Debitul (Q) m/s
14 Tura ia n) rot/min
15 Situaţia actuală Centrala - dezafectată; echipamentul nu este
conservat
16 Elemente de arheologie Hidroagregatul
industrială (patrimoniu)
identificate
17 Diverse
434 Tibiscum - XI

(Anexa 3)
Denumirea Centrala hidroelectrică Grebla

2. 1. Localitate Reşiţa
2 Amplasament t--------+-~--------------------11
2.2.Jude Caraş-Severin
3 3.1.Rutier DC92
Acces
3.2.Feroviar Caransebeş-Reşi a (915); Timişoara-Reşi a (922)
4 Proprietar S.C. CSR (cu intenţia de transferare în patrimoniul
Primăriei Reşiţa)
5 Anul unerii în funcţiune 1904
6 Sursa de a ă Captare r. Bârzava (aval lac Breazova)
7 Nr. agregate 3 2
8 Ti turbină hidraulică Pelton (fH mari-cu rotoare emene)
9 Furnizor turbină hidraulică Ganz (Ungaria)
10 Furnizor hidro enerator Siemens Kalske
11 Puterea totală instalată 3x 1955 2x82 1x25
(N) kW
12 Căderea(H) 216
13 Debitul (Q) m /s 3,43
14 Tura ia (n) rot/min 312,5 (HA mari)
15 Situaţia actuală In anul 1976 hidroagregatele (mari) au fost înlocuite
integral; HA (mici) - dezafectate, unul dintre acestea
fiind în patrimoniul Muzeului Tehnic Naţional;
funcţională; activitate dependentă de regimul de
funcţionare al C.S.R.-ului
16 Elemente de arheologie - Castelul de echilibru
industrială (patrimoniu) - Conducta forţată, inclusiv distribuitorul
identificate - Clădirea propriu-zisă
- Vanele de intrare
- Panoul de comandă, cu a aratură ori inală
17 Diverse Clădirea face parte din patrimoniul naţional de
arhitectură

(Anexa 4)
1 Denumirea Centrala hidroelectrică Breazova

2.1. Localitate Văliug
2 Amplasament
2.2. Judeţ Caraş-Severin
3 3.1. Rutier DC92
Acces
3.2. Feroviar -
4 Proprietar S.C. C.S .R. (cu intenţia de transferare în
patrimoniul Primăriei Reşiţa)
5 Anul punerii în funcţiune 1916
6 Sursa de apă Captare r. Bârzava + evacuare CHE Crăinicel 1
7 Nr. agregate 1
8 Tip turbină hidraulică Francis
9 Furnizor turbină hidraulică Ganz (Ungaria)
10 Furnizor hidrogenerator Ganz (Ungaria)
(N) kW
12 Căderea(H) mH20 38
13 Debitul (Q) m'/s 2,5
14 Turaţia (n) rot/min 416
15 Situaţia actuală Funcţională; activitate dependentă de regimul de
funcţionare al C.S.R.-ului
16 Elemente de arheologie - Clădirea propriu-zisă
industrială (patrimoniu) - Echipamentul mecanic
identificate - Echipamentul electric
17 Diverse
436 Tibiscum - XI

(Anexa 5)
Denumirea Centrala hidroelectrică Oţelu Roşu (Ferdinand 2)
2.1. Localitate Oţelu Roşu
2 Amplasament
3 3.1. Rutier DN68
Acces
3.2. Feroviar Caransebeş - Băuţari (917)
4 Proprietar S.C. Gavazzi Steel Oţelu Roşu
5 Anul unerii în funcţiune 1928
6 Sursa de a ă Ca tare r. Bistra
7 Nr. agregate 1
8 Tip turbină hidraulică Francis, cu (2+ 1) rotoare montate pe acelaşi arbore
9 Furnizor turbină hidraulică Yoith (Austria)
10 Furnizor hidrogenerator Brown Boveri (Elveţia)
(N) kW
12 Căderea (H) mH20 8,4
13 Debitul (Q) m/s 10
14 Tura ia (n) rot/min 375
15 Situa ia actuală Func io nează
16 Elemente de arheologie - Turbina hidraulică
industrială (patrimoniu) - Hidrogeneratorul
identificate - Echipamentele auxiliare
- Panoul de comandă
17 Diverse

(Anexa 6)
l Denumirea Centrala hidroelectrică Toplet (1)

2.1. Localitate Top Jeţ
2 Amplasament
3 3.1. Rutier E70
Acces
3.2. Feroviar Bucuresti- Timişoara (900)
4 Proprietar S.C. ARGIROM
5 Anul punerii în functiune 1929
6 Sursa de apă p. Bârza (afluent Cerna)
7 Nr. agreJ?;ate l
9 Furnizor turbină hidraulică
(N) kW
12 Căderea(H) rnH20 24,25
13 Debitul (0) mj/s 1,9
15 Situaţia actuală Funcţionează
16 Elemente de arheologie
industrială(patrimoniu)
identificate
17 Diverse
438 Tibiscwn -XI

(Anexa 7)
I Denumirea Centrala hidroelectrică Glimboca
2.1. Localitate Glimboca
2 Amplasament
2.2. Juder Caraş-Severin
3 3.1. Rutier DN68
Acces
3.2. Feroviar Caransebeş - Băuţari
4 Proprietar S.C. Gavazzi Steel Oţelu Roşu
6 Sursa de apă Captare r. Bistra
7 Nr. agregate 1
8 Tip turbină hidraulică Francis, cu (2+ I) rotoare montate pe acelaşi arbore
9 Furnizor turbină hidraulică Voith (Austria)
10 Furnizor hidrogenerator ASEA
(N) kW
12 Căderea(H) mH20 10
13 Debitul (Q) mj/s 10,4
14 Turaţia (n) rot/m in 375
15 Situaţia actuală Funcţionează
16 Elemente de arheologie - Stavila, inclusiv acţionarea
industrială (patrimoniu) - Grătar, inclusiv acţionarea
identificate - Clădirea propriu-zisă
- Turbina hidraulică
- Hidrogeneratorul
- Echipamentele auxiliare
- Panoul de comandă
17 Diverse

(Anexa 8)
Denumirea Centrala hidroelectrică Măru

2.1. Localitate Măru
2 Amplasament 1 - - - - - - - 1 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 1 1
3 3.1. Rutier DC
Acces
3.2. Feroviar
4 Proprietar S.C. Gavazzi Steel O elu Roşu
5 Anul punerii în funcţiune HA nr.1 1940 HA nr.2 1936
6 Sursa de a ă Ca tare r. Bistra Mărnlui
7 Nr. agregate 2
9 Furnizor turbină hidraulică HA nr. l Voith (Austria) HA nr. 2 Ganz (Un aria)
10 Furnizor hidrogenerator HA nr. l Brown Boveri HA nr. 2 Ganz (Ungaria)
Elve ia-România)
(N) kW
12 Căderea H mH20 80 81
13 Debitul (Q) m /s 3 3
14 Tura ia (n) rot/min 750 750
15 Situaţia actuală Prin construirea barajului Mărn a fost dezafectat ă
sursa de apă; echipament în stare foa1ie bună de
conservare.
16 Elemente de arheologie - Castelul de echilibru
industrială(patrimoniu) - Clădirea propriu-zisă
Identificate - Echipamentul hidroenergetic propriu-zis (turbine;
generatoare; regulatoare; auxiliare; diverse)
- Panoul de comandă cu a aratura originală.
17 Diverse Elementele de arheologie industrială pot fi
completate cu echipamente din sistemul de preluare
a energiei electrice.
440 Tibiscurn - XI
FIŞĂ ( PRELIMINARĂ) DE IDENTIFICARE

(Anexa 9)
I Denumirea Centrala hidroelectrică Toplet (2)

2.1. Localitate Toplet
2 Amplasament
3 3.1. Rutier E 70
Acces
3.2. Feroviar Bucureşti - Timişoara (900)
4 Proprietar S.C. ARGIROM
6 Sursa de apă p. Bârza (afluent al Cemei)
7 Nr. ae;ree;ate 1
9 Furnizor turbină hidraulică
(N) kW
12 Căderea(H) mH20 12,04
13 Debitul (Q) mj/s 2,35
15 Situaţia actuală Functionează
16 Elemente de arheologie
industrială(patrimoniu)
identificate
17 Diverse

(Anexa 10)
1 Denumirea Centrala hidroelectrică Crăinicel (1)
2.1. Localitate Văliug
2 Amplasament
2.2. Judet Caras-Severin
3 3.1. Rutier DJ 582
Acces
3.2. Feroviar -
4 Proprietar S.C. C.S .R. (cu intenţia de transferare în
patrimoniul Primăriei Reşiţa)
6 Sursa de apă Captare şi Captare şi r. Bârzava
aducţiune aducţiune (lac Gozna)
p. Nergăniţa p. Bolnovăţ
şi Semenic
7 Nr. agregate 2 2 2
8 Tip turbină hidraulică Pelton*, cu 2 rotoare pe acelaşi arbore, Francis
cu geometrii diferite, alimentate de la
surse diferite
9 Furnizor turbină hidraulică U.C.M.R.
JO Furnizor hidrogenerator U.C.M.R.
li Puterea totală instalată 8270
(N) kW
12 Căderea(H) mH20 432 323 70
13 Debitul (Q) mj/s I, 1 0,5 4
15 Situaţia actuală Funcţională; activitate dependentă de regimul de
funcţionare al C.S.R.-ului;
16 Elemente de arheologie -Clădirea propriu-zisă
industrială(patrimoniu) -Turbinele hidraulice
identificate -Regulatoarele de turaţie
-Panoul de comandă
17 Diverse *Soluţie originală; cf. Dorin Pavel, „Arhitectura
apelor", pag. 147, Editura Eminescu, 1976- soluţie
unică pe plan mondial.
CERCUL DE ISTORIE CU PROFIL INTERDISCIPLINAR
Nicoleta Gumă
Ovidiu Bozu
Lucrările de specialitate din domeniul psihopedagogiei teoretice din ultimul timp,

pun accent deosebit pe latura formativă a pregătirii elevilor. Pedagogia şcolară recomandă
în acest scop exerciţiul formativ.
Exerciţiul formativ apelează la operativitatea gândirii, însumează spiritul de
observaţie şi imaginaţie creatoare, care, reprezintă trăsături fundamentale ale
personalităţii fiecărui individ 1 •
Cercul de istorie cu profil interdisciplinar reprezintă, atât instrumentul cât şi
cadrul cel mai adecvat destinat exerciţiului formativ, în aprofundarea reprezentărilor şi
noţiunilor istorice, la dezvoltarea sentimentelor de mândrie naţională şi patriotism.
De ce este necesar un cerc de istorie cu profil interdisciplinar?
Interdisciplinaritatea este şi va rămâne în viaţa şcolii româneşti un punct de
referinţă în contextul pregătirii formative a elevului 2 •
Conform programei şcolare pentru clasele I-IV, învăţătorului îi revine dificila
misiune de al face pe elevul de vrâstă şcolară mică, abia deprins cu tainele cititului, să
înţeleagă fenomene din natură, fapte şi evenimente semnificative din viaţa poporului
din care face parte, ce s-au petrecut într-un timp şi spaţiu mai mult sau mai puţin
îndepărtat.
. Faptele şi fenomenele istorice, fiind însă în majoritatea lor îndepărtate
de experienţa, trăirile şi universul copilăriei, calea principală la îndemâna
învăţătorului, a profesorului, pentru a uşura înţelegerea şi însuşirea corectă a
acestora şi în mod deosebit a noţiunilor de istorie, o constituie alături de
explicaţie şi demonstraţie, redescoperirea.
De aceea, principalul obiectiv urmărit prin tematica cercului de istorie cu profil
interdisciplinar, este dobândirea de către şcolarii de vârstă mică a atributelor de căutători,
redescoperitori al adevărului din mediul înconjurător, într-o relaţie şi conexiune directă
cu istoria prezentului, trecutului şi chiar a viitorului.
În acest context, cunoştinţele dobândite la orele de citire, lectură, compunere,
cunoaşterea mediului înconjurător, educaţie plastică, educaţie muzicală şi de istorie se
găsesc în permanenţă într-un raport de interdisciplinaritate în cadrul cercului.
444 Tibiscum - XI
În centrul preocupărilor teoretice şi aplicative ale cercului, punem

cunoaşterea mediului înconjurător. Mediul natural, cu resursele şi bogăţiile sale,
constituie matricea categorială a existenţei şi devenirii istorice a poporului român,
a constituit scena tuturor evenimentelor sociale şi politice ce i-au marcat existenţa 3 •
Ţinând cont de particularităţile de vârstă ale elevilor, în raport direct cu
programa şcolară, cunoscând şi stăpânind elementele de istorie locală tematica
cercului de istorie ce se adresează elevilor de clasa a II-a, poate să fie deosebit de
variată şi atrăgătoare, astfel structurată: Despre locul unde ne-am născut, trăim şi
învăţăm; Basme şi legende din judeţul Caraş-Severin; Lupii, urşii şi alte animale
din basme şi legende, prieteni sau duşmani ai omului; Despre albine, furnici şi
alte animale mici; Datini străbune: capra ,pluguşorul, colinzile de Crăciun,
paparudele etc.
Locul unde te-ai născut este în primul rând universul copilăriei, este proiecţia
în miniatură a ţării, patriei de care aparţii. De aceea în cadrul acestei teme vor fi
abordate cunoştinţe de geografie locală (toponimia locului), elementele de istorie
locală, cu evocarea urmelor şi mărturiilor arheologice, a evenimentelor istorice,
de viaţă materială şi culturală ce a marcat existenţa locuitorilor la care au fost
părtaşi însăşi părinţii, bunicii, strămoşii elevilor cercului de istorie.
Curiozitatea, interesul pe care îl provoacă urmele şi mărturiile istoriei lo-
cale, emoţia indusă de redescoperirea lor în cadrul cercului, imaginaţia pe care
o stimulează, constituie un factor de atracţie faţă de studiul istoriei, geografiei,
literaturii îl ajută pe elevul de clasa a II-a să înţeleagă mai uşor noţiunile acestor
discipline, să retrăiască momente din viaţa cetăţii sau localităţii în care locuieşte
şi învaţă, să perceapă şi să-şi dezvolte principiile ce stau la baza sentimentelor
de mândrie naţională şi dragoste de locul natal şi de ţara de care aparţine.
Basmele şi legendele, snoavele şi zicalele, se nasc odată cu oamenii, cu
primele potriviri de cuvinte, cu primii eroi, cu sentimentul eternităţii şi al
existenţei din totdeauna.
Personajele din basme şi legende sunt eroii copilăriei noastre. Ele aparţin
însă creaţiei populare legaţi fiind de viaţa de toate zilele, de fapte şi aspiraţii, de
eroismul sau injusteţea unor fapte şi acţiuni.
Basmul, legenda, snoava, zicala conţin pildele cele mai variate, sunt
adevărate îndreptare de comportare civică şi morală, de aleasă virtute sau tragism,
de abnegaţie şi eroism, de spirit de dreptate şi adevăr. Ele sunt expresia dorinţei
de frumuseţe şi bunătate, de neîmpliniri şi trădări ale poporului nostru 4 •
În acest context teoretic, în cadrul cercului, vor fi lecturate, comentate,
povestite şi interpretate îndeosebi basme şi legende ce îşi au originea în aria
geografică a Banatului, şi în mod deosebi a judeţului Caraş-Severin. Vor fi astfel
comentate basmele: Făt-Frumos cu părul de aur, Dafin împărat, Doi Feţi- Logofeţi,
Urga-Murga, Archir şi Ileana.
Caransebeş- 2003
445
Dintre legendele cunoscute şi mai puţin cunoscute vor fi lecturate şi

comentate următoarele: Ogăşel şi Berzăviţa, Comoara lui Colţan, Coiful de fier
din zona Reşiţei; lovan Iorgovan şi Şarpele, lovan Iorgovan şi Fata Sălbatecă
din zona văii Cernei; Babakaia de la Pescari-Coronini; Izvorul cu leac de la Şopotul
Nou, Bocşa, Ciclova; Lacul Dracului din Munţii Aninei; Baia Vulturilor de pe
Semenic; Piatra Scrisă de la Armeniş; Legenda mânăstirii Bocşa, Legenda
mânăstirii Ciclova, Călugării negri de la Moceriş, Legenda Craiului Iova de la
Lăpuşnicel.
Ca exerciţiu aplicativ, elevilor participanţi la cerc vor culege basme şi
legende, povestiri interesante, întâmplări sau fenomene din viaţa satelor, sau a
localităţilor de origine a părinţiilor sau bunicilor, denumiri de locuri.
În ciclul Lupii, urşii şi alte animale din basme şi legende, prieteni sau duşmani
ai omului, în cadrul cercului, se vor redescoperi caracteristicile şi modul de viaţă al
acestora, relaţiile dintre om şi animale în contextul basmului dar şi în realitatea diurnă
de-a lungul istoriei.
Se va face legătura dintre numele unor animale şi cel purtat de oameni: Vulpescu,
Lupulescu, Ursulescu, Ursu, Iepure, Văcărescu, Boulescu etc.; dintre numele de locuri
şi localităţi cum ar fi Brebu, Capul Boului, Valea Oii, Leu, Lacul Vulturilor, Leşul
Ursului, Vidraru etc.
Prin vizitele organizate la muzeu, în interdisciplinaritate cu orele de educaţie
plastică şi educaţie muzicală, elevii din ciclul primar vor lua cunoştinţă de faptul că
încă din zorii existenţei sale omul a modelat din lut figurine ce reprezentau animale ca:
porcul mistreţ, calul, oaia, ursul, lupul, câinele sau a ornamentat vasele cu capete de
taurine, bufniţe; a realizat tot din lut instrumente muzicale cum este ocarina de la
Liubcova ce are o vechime de aproape 4000 de ani.
Angrenaţi în discuţii, opinii, argumentări dezbateri legate de locul unde s-au
născut, trăiesc şi învaţă, elevii în cadrul cercului, vor înţelege şi vor realiza legăturile ce
există între noţiunile de casă - locuinţă, locuinţă - loc natal - vatra satului, între vatra
satului - vatra străbună şi ţară, dintre ţara în care locuiesc şi planeta Pământ, dintre
Pământ şi Cosmos, dintre Cosmos şi Dumnezeu.
Participând direct la frumoasele sărbători de iarnă, cunoscând textul a numeroase
colinzi, obiceiuri şi datini de Crăciun, Anul Nou, Paşte, Sânziene, Dragobete, Babe
etc. elevii vor înţelege semnificaţia, mesajul şi rolul acestora în viaţa de zi cu zi a
poporului român din care se trag, toate acestea în ciclul Datini străbune.
Într-o relaţie continuă cu realităţile istorice şi etnoculturale ale judeţului Caraş
Severin, programul cercului pentru clasele III-IV are următoarea structură tematică: În
căutarea adevărului din legendele judeţului; Nume şi locuri, ocupaţii şi întâmplări
din judeţul Caraş-Severin; Să cunoaştem bogăţiile şi frumuseţile mediului geografic
446 Tibiscum - XI
al Banatului de munte; În ce locuri şi cum putem descoperi urme din trecutul

poporului nostru; Zeii, zeiţele şi eroii din legendele O/impului; Cine sunt eroii
din basmele, legendele şi miturile judeţului Caraş-Severin; Câte categorii de
eroi cunoaştem; Din viaţa strămoşilor noştri; Cum trăiau, dacii, daco-romanii,
românii; Locuri de apărare şi de refugiu de-a lungul vremurilor; Obiceuri şi
tradiţii legate de venirea primăverii; Mari cărturari şi eroi ce s-au născut şi au
trăit în judeţul Caraş-Severin: Nicolae Stoica de Haţeg, generalul Traian Doda,
generalul Moise Groza, generalul Ion Dragalina, pictorul Corneliu Baba, istoricul
Ion Sârbu etc.
În abordarea temelor de dezbatere Zeii, zeiţele şi eroii din legendele Olimpului,
şi Cine sunt eroii din basmele, legendele şi miturile judeţului Caraş-Severin în cadrul
cercului cu profil interdisciplinar se va face legătura dintre zeii, zeiţele şi eroii
legendarului Olimp şi eroii din basmele românilor.
Folcloristul cărăşan Athanasie M. Marinescu, originar din Vărădia, a publicat o
serie de interpretări mitice ale basmelor din Banat. 5
Astfel în basmul Fata din da.fin ca eroină prin sincretism o putem vedea pe
Daphne, nimfă iubită de zeul Apoi/o, care urmărită de acesta s-a prefăcut în laur -
floare de dafin .
Se poate remarca preluarea acestei teme în alt context şi timp istoric cum este
legenda Babakaia de la Pescari, când o fată din acel sat de pe malul Dunării fiind
urmărită de turci şi pentru a scăpa de aceştia pentru a nu fi batjocorită şi dusă în robie,
se aruncă în Dunăre şi va să nu fie prinsă în apele fluviului se roagă lui Dumnezeu să
o transforme într-o stâncă. Stâncă ce se poate vedea şi astăzi ieşind din apele bătrânului
Donaris-Danubius-Dunăre în dreptul cetăţii feudale de pe dealul Culă.
În basmul Făt - Frumos cu părul de aur, acesta poate fi identificat cu Feton -
fiul lui Helios, zeul soarelui din mitologia grecească, fiu care prin vicleşug a obţinut
din partea tatălui său aprobarea să conducă o zi carul soarelui şi apropiindu-se prea
tare de pământ i-a înnegrit pe egipteni şi ca urmare Zeus supărat l-a trăsnit cu fulgerele
sale.
Eroul din versiunea basmului românesc Dafin Împărat, este corespondentul zeului
Apo/lo, fiu al lui Zeus, zeu al luminii, cântecului, muzicii, poeziei, maestrul muzelor,
idealul frumuseţii masculine.
Apoi/o ca şi Orfeu, spun specialiştii în mitologie au fost preluaţi de civilizaţia
grecească din panrteonul mitologic al tracilor dunăreni.
În basmul Doi Feţi-Logofeţi îi regăsim în varianta românească pe Pollux şi
Castor ce reprezintă exemplul ideal de iubire frăţească, de înţelegere la bine şi rău.
Erau reprezentaţi în mitologia greacă ca doi tineri atleţi, iar jocurile Olimpice erau
organizate sub egida lor.
Personajul basmului Urga-Murga are atributele zeului Hermes, mesagerul zeilor

olimpieni, ocrotitorul comerţului şi a acţiunilor îndrăzneţe, inventatorul instrumentelor
muzicale ca lira şi flautul.
În Archir şi Ileana îi reîntâlnim pe zeul Apo/Io şi zeiţa Diana. Prin sincretism
religios Diana în mitologia românească devine Sânziana sărbătorită la Sânziene
ce corespunde solstiţiului de vară din 15 iunie 6 • De asemenea majoritatea
legendelor legate de ape sau lacuri cu proprietăţi tămăduitoare aşa cum sunt cele
de la Şopotul Vechi sau Ciclova o au ca personaj prin sincretism pe zeiţa Diana.
Cadrul geografic în care se desfăşoară drama mitică a lui Iovan Iorgovan se
circumscrie Văii Cemei, zonă considerată ca spaţiu sacru încă de către Herodot, care
localizează aici urmele lui Hercules. 7
Personajele baladei tragice despre lovan Iorgovan, fata Sălbatecă, Şarpele pot fi
identificaţi cu Hercules, Cavalerul Trac , cu marea zeiţă chtoniană Zeiţa Mamă -
Pământul, sau cu divinitatea dacică Bendis.
Faţă de cele prezentate, în cadrul cercului, considerăm ca fiind necesară
introducerea graduală a elevilor prin lecturarea şi cunoaşterea personajelor de basm,
legendă sau baladă în lumea spiritualităţii populare româneşti, având ca scop cunoaşterea
eroilor şi aportul fondului mitic autohton la literatura orală sau scrisă, fond ce aparţine
civilizaţiilor străvechi îndeosebi traco-geto-dacice şi greco-romane.
Într-o firească legătură cu personajele amintite din basm, legende, balade şi mituri,
se desprinde chipul eroului, asupra căruia tematica cercului va zăbovi explicativ şi
cauzal în cadrul subiectului Câte tipuri de eroi cunoaştem.
În conştiinţa poporului român s-a impus mai multe tipuri de eroi 8 •
Eroul salvator - ce este reprezentat de personajul care printr-un act de curaj ce
nu exclude sacrificiul suprem, salvează comunitatea, poporul, neamul în momente de
mare cumpănă şi primejdie.
Astfel de eroi salvatori au fost Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu,
Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, Pintea Viteazu, Iancu Jianu, ce au devenit personaje
de legendă şi baladă.
Eroul civilizator - este personajul care descoperă, cucereşte un ţinut, o ţară şi o
transformă pentru binele poporului său, luptă pentru eliberarea ei de sub asuprire străină.
Astfel de eroi mitizaţi au fost: Decebal, Basarabii, Muşatinii.
Eroul cultural - reprezintă personajul înţeleptului, creator de valori spirituale,
de creaţie artistică şi filozofică. Printre primii eroi culturali ai neamului românesc,
venind din fondul străbun traco-dacic şi preluat de cultura spirituală greco-romană a
fost Orfeu, poetul muzician care prin cântecul lui fermeca oamenii, îmblânzea animalele
şi natura dezlănţuită. Zamolxe , omul devenit zeul suprem al daco-geţilor, personaj
care după mărturia istoricilor antici Herodot şi Strabo ar fi trăit pe vremea expediţiei
448 Tibiscwn - XI
lui Darius la nord de Dunăre, elev a lui Pitagora, desăvârşindu-şi pregătirea

spirituală pe lângă marii preoţi egipteni. A fost întemeietorul religiei daco-geţilor,
" le-a întocmit legile şi i-a îndemnat la bărbăţie, convingându-i pe geţi că sufletul
lor este nemuritor " 9 , aşa cu ne relatează părintele istoriei Herodot.
Un alt erou cultural al etnosului daco-get a fost Deceneu marele preot al
acestora, creator de învăţătură filozofică, ştiinţă empirică şi legiuitor. Meşterul
Manole încheie seria eroilor culturali, fiind creatorul şi ziditorul mirificei mănăstiri
de la Curtea de Argeş 10 •
Aşa cum se ştie, formarea reprezentărilor şi noţiunilor de istorie ca forme
generalizate de cunoaştere care oglindesc la diferite nivele de aprofundare, realitatea
istorico-obiectivă, constituie esenţa procesului învăţării dirijate şi conştiente a
conţinutului acestui obiect de învăţământ.
Cunoaşterea faptelor istorice reprezintă doar primul pas în studierea
istoriei, gândirea elevilor fiind condusă de analiza faptelor, la înţelegerea
legităţilor istorice. În cadrul cercului, ca instrument formativ-educativ şi con-
tinuator al procesului de predare-învăţare a istoriei patriei ne propunem în
mod obligatoriu de a adâncii o serie de noţiuni caracteristice acestui obiect
de studiu, unele din ele formate şi însuşite în anii anteriori la lecţiile de citire
cu conţinut istoric.
Formarea reprezentărilor şi noţiunilor de istorie, a sentimentelor de mândrie
naţională, este rezultatul unui proces evolutiv de cunoaştere a valorilor umane în mod
raţional şi cât se poate mai atractiv pentru elevi, prin judecare directă, inductivă sau
complementară 11
•
Scopul urmărit prin tematica cercului de istorie cu caracter interdisciplinar este

acela al formării pe plan individual al reprezentărilor şi noţiunilor istorice ca forme
generalizate de cunoaştere, parcurgere din punct de vedere psihologic, parcurgând
aceleaşi etape ca şi la formarea şi însuşirea altor noţiuni din curricullumul şcolar: etapa
de elaborare, de formare a noţiunii, etapa de consolidare şi în final de operare cu aceste
noţiuni.
În prima etapă, gândirea elevilor este dirijată spre înţelegerea noţiunilor de istorie
care are loc printr-o intensă activitate de analiză. Comparare, abstractizare şi generalizare
a materialului cognitiv, deci a faptelor, a mărturiilor, evenimentelor şi proceselor istorice.
Scopul urmărit este dezvăluirea prin redescoperire în cadrul cercului a tot ce au în
comun, esenţial, a relaţiilor dintre ele şi de includere a acestora în noi legături din ce în
ce mai generale 12 •
De aceea folosirea şi valorificarea elementelor de istorie locală şi nu numai, în
cadrul cercului de istorie, au un rol important în lărgirea orizontului de cunoaştere al
elevului, în aprofundarea cunoştinţelor, în dezvoltarea sentimentelor de patriotism şi
Caransebeş- 2003
449
mândrie naţională la elevi. Ele vor fi folosite în aşa măsură încât să nu denatureze
conţinutul lecţiei propriu-zise, ci să-i uşureze înţelegerea fenomenelor istorice şi
îndeplinirea obiectivelor pe care învăţătorul şi le-a propus în lecţia respectivă.
De aceea considerăm că lecţiile de citire cu conţinut istoric aflate în manualele
de clasa a II-IV -a stau la baza formării şi înţelegerii noţiunilor de istorie care
urmau să fie reluate şi mai amplu comentate, dezvoltate în cadrul lecţiilor de
istorie din clasa a IV-a, ei elevii, fiind familiarizaţi cu aceste noţiuni şi reprezentări.
Parcurgând tematica cercului pentru elevii de clasa a II-a şi a III-a, în cadrul
lecţiilor de istorie din clasa a IV-a , elevii cercului vor înţelege şi vor opera mai uşor cu
sisteme de noţiuni specifice dezvoltării societăţii umane.
În elaborarea temelor şi activităţilor specifice propuse a fi abordate, comentate,
dezbătute şi aplicate în cadrul cercului cu profil interdisciplinar s-a ţinut cont de următorul
punctaj metodologic structurat pe următoarele criterii:
Criteriul geografic şi istoric, în care mediul geografic reprezentă habitatul în
care trăim şi ne desfăşurăm activitatea constituind matricea existenţială pentru toate
epocile istorice; prezentul românesc îşi are rădăcinile în trecutul îndepărtat, în existenţa
sa pe aceeaşi vatră şi spaţiu geografic, proces evolutiv ce poate fi definit prin sintagma
unitate-continuitate de cultură şi civilizaţie materială şi spirituală. Fiecare localitate,
judeţ cu specificul său natural şi istoric alcătuind laolaltă istoria poporului român.
Criteriul pluridisciplinarităţii şi interdisciplinarităţii, cuprinzând mărturiile de
viaţă şi cultură materială, de civilizaţie românească cu care operăm în cadrul cercului
acoperind domenii ca geografia, ştiinţele naturii, geologia, mineralogia, palee-metalurgia,
arheologia, etno-arheologia, speo-arheologia, numismatica, istoria tehnici, istoria culturii,
toate la un loc remarcabila civilizaţie creată de-a lungul timpului în spaţiul cuprins
între Carpaţi, Dunăre şi Marea Neagră; legăturile acestui spaţiu cu marile culturi şi
civilizaţii europene şi universale; cauzalitatea luptei pentru păstrarea fiinţei naţionale,
pentru apărarea independenţei şi suveranităţii de sta a României.
Criteriul valorii de patrimoniu cultural-naţional, prin care se subînţelege avuţia
culturală a unei naţiuni, alcătuită din totalitatea elementelor de istorie locală: mărturii
arheologice, monumente şi situri istorice, etnografice, obiecte, documente, instalaţii şi
utilaje, lucrări de artă, cărţi, publicaţii, fotografii, hărţi, medalii, arme , monede etc.,
constituind cel mai bogat tezaur de informaţii privind etnogeneza şi istoria unui popor.
Criteriul de valorificare şi de parteneriat elev-învăţător-muzeogrcifce cuprinde
o gamă largă de procedee, începând cu simpla identificare mărturiilor cu caracter
arheologic, etnografic sau istoric, consemnarea acestora într-o fişă-semnal de evidenţă
ca bun de patrimoniu; realizarea unui program comun de instruire-informare şi aplicaţie,
de parteneriat pe bază de vouchers cultural între elevi, învăţători şi personalul de
specialitate din muzee.
450 Tibiscum - XI
Muzeul şi şcoala, două instituţii la prima vedere diferite, sunt totuşi parteneri
egali atunci când în acţiunea lor comună, pretind o cunoaştere ştiinţifică asupra
destinului unei culturi sau civilizaţii, a unui popor sau naţiuni în cadrul unui
amplu şi complex proces istoric.
Nu putem vorbi despre relaţia muzeu-şcoala , fără prezenţa efectivă şi
afectivă, a elevului de vârstă mică si mijlocie ca statornic destinatar al întregului
proces educaţional-formativ 13 •
Este dovedit faptul că elevii, oricât de bine şi-au însuşit materia cuprinsă în
manualul de istorie, nu au o imagine completă a unui anumit tip şi mod de viaţă în
cadrul unor culturi şi civilizaţii de mult apuse, a unor evenimente şi procese istorice cu
semnificaţii şi implicaţii majore în destinul unui popor. 14
În această situaţie muzeul cu bogatul său patrimoniu cultural, pe care îl deţine şi
îl valorifică ştiinţific, etalându-l expoziţional spre contemplare, admiraţie si cunoaştere,
îndeosebi publicului şcolar, devine partenerul ideal şi locul special destinat recuperării
imaginii istorice, al identităţii etnoculturale a poporului român şi nu numai .
De aceea, colaborarea muzeului cu şcoala în cadrul unui triumvirat partenerial
alcătuit din cadre didactice - elevi -muzeografi se poate defini ca matrice educaţională
integrată şi interdisciplinară, având ca scop informarea, acumularea, însuşirea,
consolidarea unor cunoştinţe profunde şi durabile, atât de necesare formării unor
deprinderi de cercetare ştiinţifică fără de care societatea prezentă şi cea viitoare nu pot
exista, colaborare în care toţi existenţi şi îndeosebi elevii nu au decât de câştigat 15 •
Este necesar să subliniem faptul că muzeul se înscrie în procesul educativ ca un
factor compensatoriu al învăţământului, deoarece raţiunile şi cunoştinţele deprinse în
şcoală se văd în muzeu sub forma unor reprezentări concrete, directe puse în slujba
adevărului istoric; elevul poate opera selecţii şi asocieri, îşi poate justifica opţiunile sau
experimentele, muzeul devenind scena, iar cadrele didactice, elevii şi muzeografii
parteneri egali ai unui învăţământ deschis, activ şi interdisciplinar
în cadrul acestui parteneriat fiecare dintre subiecţi îşi aduce propria sa contribuţie
conform unui program-cadru dinainte elaborat în care elevul este principalul receptor
al mesajului interactiv. Se poate opta pentru diferite tipuri de impuls muzeal, cum ar fi:
cercul de istorie cu profil interdisciplinar, clubul de arheologie si numismatică, expoziţia
atelier, atelierul de restaurare-conservare şi ocrotirea patrimoniului, clubul-atelier de
etnografie şi folclor, şcoala de sâmbătă şi duminică - toate la un loc forme educative
atractive în care experimentul, demonstraţia, reconstituirea, dialogul învăţător-elev
muzeograf ocupă un loc prioritar 16 •
Subiecte ca: În ce locuri şi cum putem descoperi urme arheologice din trecutul
îndepărtat al poporului nostru; Locuri de apărare şi refugiu de-a lungul vremurilor;
Cum trăiau, dacii, daco-romanii, românii, etc. aflate într-un dialog permanent cu lecţia
din manualele de istorie de clasa a IV-a , nu pot fi abordate fără cunoştinţe din
domeniul toponimiei locale.
"Toponimia, spunea regretatul academician Iorgu Iordan, poatefi socotită istoria
nescrisă a unui popor, o adevărată arhivă care păstrează amintirea atâtor evenimente,
fapte, întâmplări care au impresionat într-un chip sau altul sufletul popular " 17 •
Studierea şi cunoaşterea toponimiei locale, oferă argumente în plus privind
continuitatea şi unitatea de locuire milenară a poporului român în acelaşi spaţiu
etnogenetic, oferă elevilor elementele necesare de comparare asupra limbii vechi vorbite,
numele topice comportând fonetisme şi particularităţi morfosintetice arhaice şi regionale
cum ar fi: La Scămnel, Vârful Znamen, Sălişte, Hârboace, Rovină, Ogaşul Băieşului,
Căşile Codrenilor, Dealul Păcurariului etc. 18 •
În cadrul cercului, îi învăţăm pe elevii de vârstă şcolară mică, că prin cunoaşterea
toponimelor locale, a denumirilor de locuri din vatra unei localităţi fie oraş, comună
sau sat, se obţine informaţia primară, cea mai preţioasă pentru cercetător în depistarea
şi descoperirea atât a celor mai vechi locuri cu urme de locuire ce merg până în preistorie,
dar şi a vechilor denumiri privind ocupaţiile, tradiţiile şi obiceiurile locuitorilor din
satul românesc.
Sălişte, Săliştiuţa, toponime întâlnite în extravilanul multor sate bănăţene,
desemnează locul pe care a fost cândva vatra unui sat. În locurile cu acest nume topic,
arheologii descoperă şi localizează în mod deosebit aşezări de epocă daco-romană,
feudal timpurie ce suprapun în unele cazuri aşezări preistorice. Astfel de exemple pot fi
oferite de descoperirile arheologice din locurile cu acest topic de la Grădinari, Ilidia,
Şopotul Vechi, Gomea, Modova Nouă, Pojejena, Bănia, Moceriş. Prigor, etc.
Sat Bătrân, este sintagma ce localizează în cele mai multe cazuri aşezări datând
din secolul al XIV-XVII cum este cazul descoperirilor arheologice din raza localităţilor:
Sat Bătrân comuna Armeniş, Iaz, Obreja.
Alte toponime legate de vatra satelor dispărute din evul mediu românesc dar
aparţinând şi altor epoci istorice sunt:
La Scămnel - din satul Ilidia - loc situat în imediata apropiere a unei curţi
cneziale medievale de secol XIV-XV, unde obştea sătească în acele vremuri se întrunea
şi sfatul bătrânilor se pronunţau asupra diferendelor, disputelor, neînţelegerilor iscate
între membrii comunităţii săteşti locale.
Znamen - din comuna Lăpuşnicel şi din satul Şopotul Nou; Lunca Znamănului
- comuna Teregova, sunt toponime ce indică fie urmele unui milliar (piatră de kilometraj
roman cum este cazul de la Lăpuşnicel, fie existenţa unei necropole romane cum este în
cazul toponimului de la Teregova. Znamen, znamăn, zleamăn în topica locală caraş
severineană desemnează piatră de mormânt sau piatră cioplită, adesea cu scriere aplicată
prin scrijelare sau cu dalta.
452 Tibiscum - XI
La Mormânţ - Ciclova, Luncaviţa, Bănia; Gomilă - Duleu sunt toponime

care indică fie cimitirul unei aşezări dispărute, fie turnului funerari preistorici.
Toponime ca Dealul Strajiţa de la Mehadia; Răduturi din extravilanul comunei
Lăpuşnicul Mare; Budinic - Reşiţa; Turnu lui Ovid de la Turnu Rueni, Căşile
Codernilor de la Ilidia, indică puncte de observaţie, pândă apărare sau adăpost.
În cazul unor locuri cu denumiri ca: Cetate (Ilidia, Bozovici), Gruniul Cetăţii,
Buza Turcului (Bocşa), Culă (Pescari), Cetatea Beiului (Socolari), (Stăncilova),
Zidina (Pojejena, Mehadia), Grad (Divici), Grădişte (Dalboşeţ, Văliug), Palanaciki
Breg (Socol), descoperirile arheologice au dovedit că în aceste puncte, purtând
aceste toponime sunt prezente fortificaţii dacice, romane sau medievale.
Nume topice ca Ogaşul Băieşului, Ogaşul Grecilor (Moldova Nouă, Ramna),
Cracul cu Aur (Bocşa), Pravăţ (Brădişorul de Jos), Cauniţa (Gornea), Drumul
Ruzii (Rudăria-Eftimie Murgu, Delineşti) indică locuri, sau aşezări, unde s-a extras
şi prelucrat minereuri utile ca aur, argint, fier, plumb în antichitate sau în evul mediu.
Denumiri locale ca: Blidaru (Dalboşeţ), Hârboace (Greoni), Vârciopolea
(Prigor), Ciobeni (Vărădia), Valea Cuptorului (Vălişoara) desemnează de asemenea
pe baza descoperirilor arheologice de suprafaţă constând în fragmente ceramice,
ţigle şi cărămizi romane urmele unor aşezări străvechi.
Locuri numite Biserica Spartă (Mehadia), Ţărcoviţa (Moceriş), Valea
Călugării (Naidăş), Dealul Chilii (Vărădia) păstrează în memoria locală urmele
unor aşezări monahale sau biserici dispărute din evul mediu românesc.
Antroponime ca Rotaru, Dulgheru, Prisăcaru, Grădinaru, Căpraru, Olaru,
Fieraru, Papuc, Blănaru, Ştrinfu, Popa, Cojocaru, Vânătoru etc, sugerează
ocupaţiile de bază din cadrul unor familii din lumea satului bănăţean.
Pe planul pregătirii teoretice, prin însuşirea acestor toponime, elevii în cadrul
cercului pe care îl frecventează, înţeleg relaţiile ce au existat din-totdeauna între
mediul înconjurător şi activitatea de zi cu zi a locuitorului acelui habitat, mai întâi
ca individ şi mai apoi ca etnie şi popor.
În cadrul cercului cu caracter interdisciplinar, elevii au privilegiul să înţeleagă
că omul dependent fiind de bogăţiile solului şi ale subsolului, a mediului geografic
în care locuieşte, omul pe plan spiritual îi conferă şi îl înconjoară cu o aură şi
sentimente de sacralitate, proiectându-şi astfel primele noţiuni: pământ sacru,
vatră sacră, pământ strămoşesc, ţară, patrie, patriotism , iubire de neam şi ţară.
În cadrul temelor Datini străbune, obiceiuri şi tradiţii populare legate de
sosirea primăverii, elevii i-au cunoştinţă despre datinile şi obiceiurile folclorice
prilejuite de diferite momente din viaţa satului din zona de munte a Banatului.
În cadrul cercului, elevilor li se va explica originile şi semnificaţiile unor dansuri,
jocuri şi obiceiuri cu caracter ritual cum ar fi Urşii de la Ciclova, Berbecii de la Slatina
Timiş, Lunea Cornilor şi Nunta Cornilor de la Bănia, Şopotul Vechi, Bozovici,
Eftimie Murgu, Blojii de la Cuptoare-Secu, Oraviţa, Grădinari, Molodova Vecche

etc; Strigăturile de peste sat din zona satelor de pe Pogăniş (Duleu, Valea Pai,
Dezeşti,) care au un caracter moralizator pentru tinerii satului;
Elevilor participanţi ai cercului de istorie cu profil interdisciplinar 1-i se va
explica şi argumenta faptul că, cercetările mitologilor, etnografilor lingviştilor şi
arheologilor români acordă un loc aparte datinilor, credinţelor şi superstiţiilor la
români, ca dovezi ale unei continuităţi multimilenare în acelaşi spaţiu geografic.
Astfel însuşi numele de Zamolxis, zeul străbunilor geto-daci este legat de
prezenţa şi semnificaţia ursului. În limba traco-dacă zalm înseamnă piele iar olxis
- urs. De asemenea a doua divinitate ca importanţă la geto-daci Gebeleizis
înseamnă mâncător de miere. După Vulcănescu numele Zamolxis putea fi un
apelativ cu valoare de tabu, a zeului cerului şi al soarelui, care la început a fost
mare preot al unei congregaţii religioase de tipul Nannerbund-ului sau confreria
ursinilor. În cadrul acesteia, ulterior a fost întreprinsă reforma mitologică, având
ca rezultat naşterea religiei în cadrul căreia Zamolxis a fost proclamat zeu 19 •
Obiceiul şi dansul Urşilor de la Ciclova Română, aşa cum se desfăşoară el în
prezent, reprezintă un relict mitologic de zooidolatrie la care se adaugă elemente din
cultul străvechi al fecundităţii, al fertilităţii, de revenire la viaţă a naturii. Este o amintire
moştenită din vremurile cele mai îndepărtate, când Anul Nou era sărbătorit ritual în
luna martie-aprilie.
În acest context, în cadrul cercului, elevii vor afla câteva credinţe şi superstiţii
legate de urs.
Ursul la români, este considerat animal sfânt, regăsindu-se adesea în iconografia
icoanelor şi pe fresca bisericilor. Amintim că în context arheologic preistoric în locuinţe
cercetate au apărut numeroşi idoli zoomorfi având înfăţişarea de urs (Zorlenţ, Gomea,
Buchin, Cuptoare-Cornea, Vărădia). De asemenea în mormântul princiar aparţinând
unui conducător dac descoperit la Cugir în inventarul acestuia erau şi colţi de urs cu rol
de talisman.
În vremuri nu prea îndepărtate de noi, călcatul de urs pe spate era considerată o
metodă terapeutică cu efecte magico-medicale.
Cine visează urs, îi merge bine. Zicătorile populare despre urs îl înfăţişează ca
pe un animal naiv, credul, curat şi sincer. Pentru aceste calităţi , reprezentând simboluri
de zei, ursul a fost inclus pe cer în constelaţia Ursa Mare şi Ursa Mică sau cum spun
ţăranii noştrii Ursul Mare şi Ursul Mic 20 -
Un alt animal deosebit de respectat în regiunea etno-culturală din sud-estul Europei
a fost lupul. Herodot, referindu-se la neuri, îi prezintă ca pe o populaţie care trăia la
nord de Dunăre şi care odată pe an se transformau în lupi, recăpătându-şi înfăţişarea
umană după câteva zile 21 •
454 Tibiscum - XI
Reprezentarea plastică a lupului, o întâlnim pe Columna lui Traian, ca

emblemă de stat în stindardul de luptă al dacilor într-o îmbinare magico-mistică
alcătuită din corpul unui balaur (şarpe) şi cap de lup. Mircea Eliade, releva în
scrierile sale că naşterea poporului român sub însemnele lupului dacic şi al
lupoaicei mitice Lupa Capitolina, a lui Romulus şi Remus, adică a fuziunii a
două popoare ce îşi trag obârşia totemică şi mitică din lup 22 •
Repertoriul superstiţiilor în care lupul este o prezenţă semnificativă, este
deosebit de bogat. Astfel, unii indivizi morţi se întrupează în strigoi şi strigoaice
sub înfăţişarea lupului. Mai târziu, odată cu creştinarea la români, lupul devine
mesager, reprezentare sau metamorfoză a diavolului.
Medicina magică populară foloseşte diferite părţi din corpul lupului: părul la
fumigaţii pentru bolnavii de vezică şi împotriva sterilităţii feminine, ficatul pentru bolile
de plămâni, gâtul pentru bolile de piele şi împotriva spaimei sau fricii.
Taurul, zimbrul, bourul, populează de asemenea mitologia satului românesc.
Astfel elevii vor afla că pe un scut dacic descoperit în cetatea de la Piatra Roşie din
munţii Orăştiei, se afla imaginea în relief dispusă central al taurului.
În legenda Brazda lui Novac apar bourii năzdrăvani ce au putut să tragă plugul
uriaş picat din cer cu care au realizat miraculoasa brazdă ce se vede astăzi la nord de
Dunăre între Hinova şi Calafat şi care ştiinţific reprezintă un urias val de apărare
ridicat fie de către daci fie de către romani. Imaginea zimbrului moldav apare ca emblemă
a statului feudal românesc Moldova începând cu Muşatinii. În poveştile cu Ileana
Cosânzeana, bourul o poartă pe aceasta într-un leagăn aşezat între coarne ducând-o
prin păduri şi ape învolburate. Ne frapează similitudinea cu legenda nimfei Europa
furată de Zeus metamorfozat în taur din mitologia greacă.
Elevii cercului de istorie cu profil interdisciplinar vor mai afla că mistreţul,
porcul au de asemenea valenţe mitice, regăsindu-se în poveştile şi superstiţiile românilor.
Semnificaţiile ce ţin de transfigurările mitice ale porcului fie el domestic sau sălbatec,
le regăsim în obiceiurile şi ritualurile legate de sărbătorile creştine ca Ignat, Crăciun,
Anul Nou, în colinde, în datul pomenii porcului.
Calul îşi are şi el corespondenţa sa în mitologia românească încă din antichitatea
daco-romană. Îl găsim reprezentat în iconografia Cavalerului Trac, a Cavalerilor
Danubieni. În evul mediu apare în ipostaza calului năzdrăvan a lui Iovan Iorgovan şi a
Sfântului Gheorghe. În Noaptea de Sânandrei, credinţa populară consemnează
metamorfozarea unor flăcăi în făpturi antropocabaline , flăcăi cu trup de cai. Aceşti
antropocabalini ne aminteşte şi ne face să consemnăm asemănarea frapantă cu identităţi
similare - centaurii - din mitologia greacă.
Ariciul, câinele, capra, berbecul, şarpele, corbul sunt alte vietăţi ce populează
bestiarul mitologic şi credinţele românilor, fiecare dispunând de atribuţii, funcţii
şi sarcini ce fac din ele personaje etice deosebite, admirate şi preţuite de popor.
Astfel ariciul, este considerat ca inventator al focului, al agriculturii.
Corbul, are rol profetic ca vestitor al naşterii, vieţii şi morţii. În această ipostază
îl regăsim în basmele româneşti, dar şi pe blazonul heraldic al lui Iancu de
Hunedoara, al Ţărilor Române, al stemei României. Câinele, ocupă şi el un rol
aparte în imagologia mitică românească fiind ambivalent, câinele alb considerat
cel bun cu atribute benefice, câinele negru având atribute malefice. Îi găsim ca
acolit al cavalerului Trac şi al lui lovan Iorgovan sau alături de ciobanul din
Mioriţa.
Albina, face parte din economia domestică şi de stat, din civilizaţia şi
cultura dacilor, a daco-romanilor şi a românilor. Istoricii antici greci şi latini
menţionau că "Dacia era drept ţara albinelor "sau "ţara minunată a melifagilor
";consemnează de asemenea " tracii spun că ţinutul de dincolo de Istru e ocupat
de albine şi din cauza lor nu se poate pătrunde mai departe " 23 • Legendele,
basmele româneşti îi conferă albinei, atribute binefăcătoare pentru om, fiind
mesagera veştilor bune, sfătuitoare credincioasă a omului 24 .Pe blazonul
diferitelor cetăţi, în heraldica acestora, albinele sunt prezente fie singulare, în roi
sau stupul acestora.
Ocupaţiile principale din trecut, devenite în prezent secundare unele dintre
ele chiar dispărute, se regăsesc şi ele în întregul sistem de datini, tradiţii, credinţe,
superstiţii legate de viaţa cotidiană a locuitorilor satului românesc.
Vânătoarea, pescuitul, păstoritul, agricultura, mineritul, viticultura, apicultura
îşi au corespondenţele tematice din punct de vedere religios. Astfel este cazul pescuitului
ritual, albinăritul ca ocupaţie sacră ce o regăsim în mai toate mânăstirile, păstoritul cu
imaginea Bunului Păstor, datini şi sărbători privind culesul şi însămânţatul grâului, al
meiului, obiceiuri legate de culesul fructelor, credinţe şi ritualuri specifice minierilor25 •
Despre toate cele prezentate mai sus, în care cunoştinţele şi noţiunile de istorie se
vor împleti armonios cu cele de etnografie, civilizaţie şi cultură populară, elevii vor lua
cunoştinţă în cadrul temelor ce şi-au propus să abordeze o asemenea tematică, specifică
cercului de istorie cu caracter interdisciplinar.
Posedând cunoştinţe legate de cunoaşterea mediului, de toponimia locală, de
obiceiuri, datini şi tradiţii, de mitologia românească şi nu în ultimul rând posedând un
bagaj informaţional referitor la totalitatea elementelor de istorie locală, elevii prin
elaborarea unor proiecte de cercetare în teren vor fi implicaţi în diverse activităţi
aplicative: redescoperirea locurilor de legendă, îmbogăţirea repertoriului arheologic şi
etnografic al judeţului, formarea şi alcătuirea de colecţii, întocmirea de fişe simple de
evidenţă a patrimoniului cultural descoperit, întocmirea de rapoarte şi cataloage de
descoperire etc.
456 Tibiscum - XI
Astfel elevii învaţă să descopere, învăţarea prin descoperire având o valoare

formativă deosebită în dezvoltarea capacităţilor de cunoaştere ce duce la formarea
şi afirmarea spiritului ştiinţific, la modelarea şi formarea viitorului cercetător.
Din perspectiva obiectivelor pedagogice aparţinând domeniului cognitiv,
afectiv şi acţionai, cercul de istorie cu profil interdisciplinar, prin programul şi
structura tematicii abordate răspunde unor necesităţi şi cerinţe cum ar fi:
cunoaşterea istoriei judeţului Caraş-Severin, a mediului său geografic, a
principalelor sale valori de patrimoniu cultural-naţional.
Se insuflă elevilor de mândrie de a fi locuitor al judeţului Caraş-Severin,
admiraţie şi veneraţie pentru trecutul acestui ţinut istoric; faţă de faptele, obiceiurile
şi tradiţiile locuitorilor acestui judeţ; admiraţie pentru valorile şi bunurile create
de-a lungul vremurilor de către locuitorii judeţului nostru; emoţie şi preţuire pentru
specificul naţional şi mândria de a fi român; respect pentru istoria, cultura materială
şi spirituală a celorlalte naţionalităţi conlocuitoare din judeţul Caraş-Severin; dorinţa
de a proteja, ocroti, păstra şi conserva monumentele, siturile istorice şi arheologice
ale judeţului; de implicare în protejarea şi ocrotirea monumentelor naturii, de
păstrare şi ocrotire a mediului natural în general.
Activităţi cu caracter aplicativ formativ-educativ.
Excursile tematice - au un înalt nivel educativ-formativ, sunt adevărate itinerare

de aprofundate a cunoştinţelor. Contribuie la ridicarea nivelului de cunoaştere, cultural
şi ştiinţific al elevilor, formează sentimente şi deprinderi de etică ecologică, civică, de
dragoste, grijă şi mândrie pentru valorile patrimoniului cultural-naţional, faţă de
frumuseţile mediului natural românesc.
Excursiile tematice, organizate de către cercul de istorie în cadrul programului
său de activitate sunt programate să se desfăşoare în timpul anului şcolar în lunile când
factorii climaterici permit desîaşurarea lor. Ca ritmicitate, atunci când este posibil,
preferabil odată pe lună răspunzând şi completând tematica program a cercului.
Excursia tematică sau cu temă, cuprinde două etape. Prima etapă este cea
pregătitoare, în care el vii vor fi informaţi cu privire la traseul şi obiectivele ce urmează
a fi vizitate. În cadrul timpului prevăzut pregătirii excursiei elevii organizaţi pe ateliere
de maxim cinci elevi, îşi propun şi îşi stabilesc obiectivele ce trebuie să fie atinse în
cadrul excursiei în concordanţă cu conţinutul lecţiilor parcurse deja la orele de istorie,
de cunoaştere a mediului, geografie, educaţie plastică şi cunoştinţele dobândite deja în
cadrul orelor de cerc. Tot în cadrul etapei pregătitoare excursiei tematice, în cadrul
cercului prin intermediul diapozitivelor, planşe, hărţi, documente, elevii vor fi bine
informaţi privind modul , forma de desfăşurare şi scopul excursiei.
Caransebeş- 2003
457
Acest mod de lucru pe lângă creşterea eficienţei şi calităţii şedinţei, duce la

sporirea şi aprofundarea interesului elevilor pentru finalizarea tematicii şi programului
cercului, duce la formarea unui spirit şi a unei atitudini pentru lucrul bine făcut, de care
să fie mândru că l-a realizat cu forţele proprii şi totalitatea aptitudinilor sale intelectuale.
Fiecare excursie astfel pregătită, devine o adevărată destindere în natură, o
reîntâlnire cu ce au învăţat la orele de casă şi cerc. Reprezintă pentru elevi, o
posibilitate în plus de a se convinge prin prezenţa lor la faţa locului de adevărul
geografic, toponimic, etnografic şi nu în ultimul rând cel istoric şi arheologic.
Pregătirea, dezbaterile, excursia propriu-zisă se desfăşoară într-un cadru
de loisir în care jocul, cântecul, glumele creează o atmosferă de destindere şi
recreere completă, factor deosebit din punct de vedere psihopedagogie.
Excursia odată proiectată şi programată, presupune de la sine un itinerar. Vom
prezenta câteva trasee şi obiectivele ce vor face obiectul unor excursii propuse în cadrul
cercului.
1. Reşiţa - Cuptoare - Secu
distanţa: 7- 1O km
obiective: Peştera Turcului, zona Sodol, loc de refugiu al locuitorilor din satele
Cuptoare şi Secu în secolele al XV-XVII; Piatra Albă-loc situat între satul Cuptoare
şi peştera Turcului, unde au fost descoperite mai multe tezaure monetare de secol II-III;
Cercetări arheologice de suprafaţă, în zona dealului Piatra Albă unde au fost semnalate
urme de cuptoare de redus minereul; Clădirile şi administraţia vechilor mine STEG;
Sistemul de aducţiune, canalizare şi transport, a lemnelor de la Văliug la prima fabrică
de distilat spirtul de lemn din România construită şi funcţionând între anii 1895-1965.
2. Reşiţa - Văliug - Gărâna - Semenic
distanţa: 25 km
obiective:
Vă/iug, localitate tipic de munte înfiinţată după 1780 cu o populaţie adusă din
ţara Românească, austrieci, germani, maghiari, slovaci, colonizaţi pentru exploatarea
lemnului necesar uzinelor metalurgice reşiţene cu: Barajele de acumulare de la Breazova
şi Gozna; Staţiunea Crivaia, cu barajul construit în 1956, vila Klauss, crescătoria de
păstrăvi.
Gărâna, localitate cu populaţie germană situată în apropierea platoului munţilor
Semenic. Verificarea unor informaţii cu caracter arheologic şi istoric privind existenţa
unor fortificaţii şi aşezări străvechi în puncte din extravilanul satului cum este dealul
Grădişte şi Morminţi. Cunoaşterea habitatului, a arhitecturii, portului, ocupaţiile şi
obiceiurile comunităţii şvabilor din această localitate. Platoul Semenicului, supranumit
"acoperişul Banatului", cu cele mai bătrâne păduri din sud-vestul României, sistemul
de canale construit în sec. al XVIII-XIX, lacul glacial Baia Vulturilor etc.
458 Tibiscum - XI
3. Reşiţa - Doman - Caraşova - Anina

distanţa: 25 km
obiective:
Reşiţa, Muzeul Banatului Montan, care găzduieşte o semnificativă expoziţie
permanentă referitoare la cultura şi civilizaţia locuitorilor din spaţiul montan al Banatului;
Biserica medievală de secole XIV. de pe dealul Ogăşele; Termocentrala Grebla,
bijuterie arhitectonică de început de secol XIX, prima de acest gen din România;
Complexul Secu, bază turistică şi de agrement
Doman cu instalaţiile şi utilităţile administraţiei miniere de secol XIX.
Caraşova: Cetatea Turcului, atestată documentar la 1247 sub denumirea de
castrum Crasson pe lângă alte 13 cetăţi şi 10 localităţi mari (târguri) şi 200 de sate din
comitatul Caraş în secolul XIII- XIV; Rezervaţia naturală Cheile Caraşului şi a
Pro/asului; Peşterile cu urme de locuire din preistorie din Cheile Caraşului-Prolas
Anina - "Cetatea huilei", cu vechile cartiere miniere construite începând cu
secolul al XVIII; Complexul administraţie minelor. instalaţii şi vechile puţuri miniere
datând din secolul al XVIII-iea; Calea ferată Anina-Oraviţa, supranumită "Semeringul
bănăţean", prima cale ferată din România în lungime de 34 km, 14 tuneluri, 1Oviaducte
cu o diferenţă de nivel de 338 m, construcţie finalizată în anii 1860-1864 şi care a
costat 6 milioane de guldeni austrieci; Peştera Buhui, cu urme de locuire din paleolitic;
Rezervaţia naturală cu lacul şi zona carstică Buhui; Lacul Dracului, un lac glacial
4. Reşiţa - Cârnecea - Vărădia - Oraviţa - Ilidia
distanţa: 60 km
obiective;
Cârnecea; cu Dealul Bisericii, biserică şi necropolă medievală românească de
secol XIV;
Vărădia, antica aşezare daco-romană Arcidava, cu Dealul Chilii şi Pustă, unde
cercetările arheologice au adus la lumină o importantă aşezare protodacică, două castre
romane, urmele unei aşezări monahale.
Oraviţa - oraş cu caracter montan, cel mai important centru economic şi cultural
al văii Caraşului, reşedinţă de prefectură şi judeţ, cu o arhitectură specifică secolului
XVIII -XIX unde pot fi vizitate: Cel mai vechi teatru din România, înfiinţat în anul
1817 construit după planurile arhitecţilor români Ion Niuni şi Petru Iorgovici, o copie
mai mică a teatrului din Viena; Cea mai veche topitorie de aur, construită la începutul
secolului al XVIII-iea; Cea mai veche moară mecanizat. datând din anul 1863.
llidia - sat situat la poalele munţilor Aninei unde pot fi vizitate: Complexul
arheologic de arhitectură medievală de secol XIV-XV de pe dealul Obliţa şi Cetate;
Stâncile cu picturi, situate la 3 km nord, pe Valea Mare, unde pe peretele negativ al
unui masiv stâncos sunt reprezentate scene dintr-un război antiotoman databil probabil
în secolul al XIV-XV sau poate chiar mai timpuriu; Complexul de mori de apă,
din intravilanul localităţii.
5. Reşiţa - Bozovici sau Ţara Almăjului
distanţa: 100 km
obiective:
Eftimie Murgu - Rudăria cu Rezervaţia etnografică-mulinologică de pe
Valea Rudăriei, cu cele peste 25 de mori în stare de funcţionare construite încă
din secolul al XVII-lea
Dalboşeţ, cu locul numit Drago mireana unde se află situată o construcţie romană
de tip statio situată pe malul Nerei, în imediata apropiere a drumului roman şi cetatea
dacică din punctul Grădişte.
Şopotul Nou, cu Rezervaţia naturală Cheile Nerei, una din cele mai sălbatice
chei în lungime totală de 30 km; Lacul Dracului, Ochiul Beiului, cascada Beuşniţa.
6. Reşiţa - Bocşa - Ocna de Fier
distanţa: 40 km
obiective
Bocşa: Dealul Colţani, aşezare eneolitică, cea mai vechi sit arheologic cu urme
de prelucrare a minereului de cupru; Cracul cu aur, galerii şi puţuri de exploatare a
aurului datând din epoca romană; Buza Turcului, cetate medievală de secol XIV-XV;
Mânăstirea Izvor, construită la sfărşitul secolului al XVIII-lea
Ocna de Fier: Colecţia mineralogică Constantin Gruescu, mic muzeu ce
adăposteşte unicate mineralogice şi flori de mină; Complexul de puţuri şi galerii de
mine de pe dealul Dănila, exploatate începând din antichitatea romană şi până în
contemporaneitate, loc unde a fost descoperită cea mai mare pepită de aur cântărind 30
kg.
7. Reşiţa - Valea Dunării sau Clisura Dunării
distanţa: 120 km
obiective:
Pojejena - castru roman din piatră de secol II-III în punctul Zidina sau Şiţarniţa
Divici - cetatea dacică din punctul Grad.
Baziaş - Complex bisericesc, de secol XVI-XVII; ruinele şi instalaţiile vechiului
port fluvial sec. XIX.
Socol - cetatea dacică din punctul Palanacki Breg
Zlatiţa - mănăstirea Zlatiţa
Lescoviţa - ruinele mânăstirii Lescoviţa
Moldova Nouă cu Ogaşul Băieşului, loc situat la cca 3 km nord de centrul civic,
unde arheologic au fost puse în evidenţă o aşezare, galerii şi puţuri romane de secol 11-
III; Zona Florimunda-Suvarov, exploatări de suprafaţă a minereului de cupru.
460 Tibiscurn - XI
Pescari - cetate medievală "Sfladislau " de secol XIII-XIV ce suprapune

o cetate dacică din punctul Culă; Gaura Chindiei şi Gaura cu muscă, peşteri cu
picturi rupestre de epocă neolitică.
Gornea cu punctele Căuniţa de Jos, Tărmuri, Zomoniţă, locuri situate în imediata
apropiere a şoselei şi a Dunării unde există o villa rustica romană, aşezări preistorice
din paleolitic şi până târziu în evul mediu.
Liubcova - cetatea dacică de pe malul Dunării din punctul Stenca Liubcovei.
8.Reşiţa - Băile Herculane
distanţa: 150 km
obiective:
Caransebeş - Muzeul Judeţean de etnografie şi al Regimentului de Graniţă,
adăposteşte expoziţia permanentă cu numeroase colecţii şi bunuri culturale ce oglindesc
viaţa satului cărăşan, istoria şi arheologia văii Timişului şi a depresiunii Caransebeş;
Biserica şi cetatea medievală de secol XV-XVI, din intravilanul municipiului.
Armeniş - Schitul Piatra Scrisă
Teregova antica aşezare Ad Pannonios cu castrul şi aşezarea civilă romană, de
la confluenţa pârâului Hideg cu Timişul şi în imediata apropiere a intersecţiei spre
Rusca.
Domaşnea - Gaganis, urmele unei întinse aşezări rurale romane sunt situate la
ieşirea din localitate spre Băile Herculane în locul numit Coveiul lui Iocşa.
Cuptoare pe Dealul Sfogea, situat la intrarea în localitate imediat după podul de
peste pârâul Cornea, se află un puţ ritual datând din perioada de tranziţie spre epoca
bronzului, suprapus de o necropolă medievală.
Mehadia , pe malul pârâului Belareca, la intersecţia spre satul Globul Rău, se
află locul numit Zidina, unde se văd la suprafaţă ,urmele castrului şi a aşezării romane
antice Praetorium; Biserica spartă, punct situat la intrarea în localitate în dreptul
intersecţiei cu drumul ce duce la Iablaniţa, unde se păstrează ruinele unei biserici de
secol XIV-XV; cetatea Mehadiei, ridicată în secolul al XIV-lea, domină localitatea de
pe dealul cu acelaşi nume.
Băile Herculane în multimilenara staţiune balneoclimaterică
cunoscută în antichitatea romană sub denumirea de Ad Mediam pot fi
vizitate: muzeul staţiunii; Peştera Hoţilor, situată deasupra hotelului
Roman, peşteră cu urme de locuire din paleolitic şi până târziu în evul
mediu; complexul arhitectural balnear de secol XVIII, construit în stil
baroc; rezervaţia naturală Domogled; Valea Cernei cu Cheile Corcoaiei
cu urmele legendarului lovan Iorgovan; barajul Balmezu cu micro zona
etnografică Cerna Izvor; Sfinxul Bănăţean , situat la cca 2 km spre
Topleţ, pe malul stâng al Cernei.
9. Reşiţa - Brebu - Jupa - Sarmizegetusa

distanţa: 150 km
obiective:
Brebu - la 3 km de localitate spre Caransebeş, la poalele dealului Ciclău unde se
păstrează ruinele conservate in situ a unei construcţii romane de tip vi/la rustica.
Jupa, Complexul şi rezervaţia arheologică Tibiscum-Jupa, se află situată la 5
km de Caransebeş, unde pot fi vizitate urmele municipiului roman Tibiscum,
castrul şi aşezarea civilă şi muzeul complexului arheologic.
Obreja - biserică şi necropolă medievală românească de secol XIV, situată
în extravilanul comunei pe malul stâng al Bistrei de-a lungul stâlpilor de înaltă
tensiune la aproximativ, 2 km sud de sat în punctul Sat Bătrân.
Zăvoi antica aşezareAgnavae, unde în intravilanul localităţii se văd urmele unui
castru roman de pământ.
Vois/ova - pe platoul situat deasupra staţiei CFR din localitate se află o fortificaţie
romană de tip burgium sau castellum.
Bucova antica aşezare dacică Tapae, unde în zona parcării ce delimitează judeţul
Caraş-Severin de judeţul Hunedoara se pot observa valurile de pământ dacice şi o
construcţie romană
Tematica cercului de istorie cu profil interdisciplinar; lecţiile de istorie şi
unele din temele cercului ţinute în spaţiul expoziţiei permanente şi în sălile de
expoziţie temporară ale muzeului; participarea elevilor în cadrul laboratorului
de restaurare al muzeului; organizarea prin participare directă a elevilor în
montarea unor expoziţii didactice cu subiect istoric; organizarea şi participarea
elevilor din cadrul cercului la cercetări arheologice de suprafaţă în zone mai
puţin cercetate; participarea directă a elevilor la sondaje şi săpături arheologice
cuprind tot atâtea activităţi teoretice şi practice într-o strânsă dependenţă cu
materialul studiat în procesul de învăţământ, având un rol determinant în a
aprofunda şi lărgi orizontul de cunoaştere a elevilor, tot atâtea demersuri de a-
i crea deprinderi, sentimente şi opţiuni.
Optimizarea relaţi.ei şcoală-muzeu

în cadrul unui parteneriat interdisciplinar
1. Expunerea de motive
- Muzeul şi şcoala, două instituţii la prima vedere diferite, sunt totuşi parteneri
egali atunci când în acţiunea lor comună pretind o cunoaştere ştiinţifică asupra destinului
unei culturi sau civilizaţii, a unui popor sau naţiuni în cadrul unui amplu şi complex
proces istoric.
462 Tibiscum - XI
- Colaborarea muzeului cu şcoala în cadrul unui triumvirat parteneriat

alcătuit din cadre didactice-elevi-muzeografi se poate defini ca matrice
educaţională integrată şi interdisciplinară, având ca scop informarea, acumularea,
însuşirea, consolidarea unor cunoştinţe profunde şi durabile, atât de necesare
formării unor deprinderi de cercetare ştiinţifică lară de care societatea prezentă şi
cea viitoare nu pot exista, colaborare în care toţi partenerii şi îndeosebi elevii nu
au decât de câştigat.
Muzeul se înscrie în procesul educativ ca un factor compensatoriu al
învăţământului, deoarece raţiunile şi cunoştinţele deprinse în şcoală se văd în
muzeu sub forma unor reprezentări concrete, directe puse în slujba adevărului
istoric; elevul poate opera selecţii şi asocieri, îşi poate justifica opţiunile sau
experimentele, muzeul devenind scena, iar cadrele didactice, elevii şi
muzeografii sunt parteneri egali ai unui învăţământ deschis, activ şi
interdisciplinar.
În cadrul acestui parteneriat fiecare dintre subiecţi îşi aduce propria sa
contribuţie, conform unui program-cadru dinainte elaborat în care elevul este
principalul receptor al mesajului interactiv.
2. Structuri şi tipuri de impuls muzeal

2.1. - Cercul de istorie cu profil interdisciplinar.
2.2. - Clubul arheologilor.
2.3. - Clubul de etnografie şi folclor.
2.4. - Atelierul - patrimoniul cultural Caraş-Severin
2.5. -Expoziţia-atelier.
2.6. - Şcoala de sâmbătă şi duminică
Forme educativ-atractive în care experimentul, demonstraţia, reconstituirea,
dialogul învăţător-profesor-elev-muzeograf- cercetător ocupă un loc prioritar.
2.1 Cercul de istorie cu profil interdisciplinar- se adresează cu precădere elevilor

din ciclul primar şi gimnazial, clasele II-IV, V-VIII; se desfăşoară constant, pe tot
parcursul anului şcolar prin activită~ din cele mai diverse şi atractive; subiectele abordate
au o tematică structurată în raport direct cu particularităţile de vârstă a elevilor şi în
concordanţă cu programa şcolară pentru istorie, geografie, română, ştiinţele naturii,
educaţie civică etc. Tematica cercului este în mare, cea prezentată în lucrarea de faţă.
Se desfăşoară constant, pe tot parcursul anului şcolar prin activităţi teoretice şi practice
din cele mai diverse şi atractive în cadrul clubului, la muzeu, cercetări de teren (periegheze
arheologice), şantiere arheologice, lucrări de întreţinere, consolidare şi ocrotire a
monumentelor arheologice.
Tematica clubului: Ce este arheologia, speo-arheologia, etno-arheologia,

paleo-metalurgia, arheologia industrială; Cunoaşterea repertoriului arheologic
al judeţului Caraş-Severin; Arheologia preistorică; Arheologia dacică;
Arheologia romană; Arheologia daco-romană; Arheologia medievală; Tehnici
şi metode de cercetare arheologică ;Importanţa ceramicii în demersul arheologic;
Despre inventarul arheologic special; Reconstituirea habitatului arheologic;
Tipuri de locuinţe, fortificaţii şi aşezări ;Evidenţa patrimoniului arheologic.
Membrii clubului, posedând cunoştinţe teoretice legate de arheologie, vor
putea participa efectiv la depistarea şi identificarea de noi situri cu urme de locuiri
străvechi în zone ale judeţului mai puţin cunoscute arheologic cum ar fi de :
Gărâna-Văliug; Dognecea-Ocna de Fier-Bocşa; Valea Pai-Duleu-Valea Mare;
Comuţel Banat - Rugi- Delineşti; Comereva-Valea Cemei; Depresiunea Bozovici
etc.
Pe şantiere arheologice: Vărădia, Berzovia, Jupa, Clisura Dunării etc.
Expediţii cu caracter arheologic şi etnocultural: Masivul Muntele Mic-Ţarcu;
Munţii Locvei; Depresiunea Bozovici.
Vor întocmi fişe de sit, de evidenţă primară, documentaţie grafică şi fotografică,
rapoarte arheologice preliminare, rapoarte de expediţii, constituirea de colecţii ce vor
face obiectul unor expoziţii temporare sau permanente, a unor colţuri sau mici muzee
şcolare. etc.
2. 3. Clubul de etnografie şi folclor- se adresează atât elevilor din ciclul gimnazial
cât şi elevilor de liceu ce îşi declină dorinţa de a-şi însuşi cunoştinţe de etnografie şi
folclor, faţă de cultura materială şi civilizaţia spirituală rurală sau cultural multietnică
din spaţiul Banatului de munte. Activitatea clubului, se desfăşoară constant, pe tot
parcursul anului şcolar prin activităţi teoretice şi practice din cele mai diverse şi atractive
în cadrul clubului, la muzeu, cercetări în teren lucrări de întreţinere, consolidare şi
ocrotire a monumentelor etnografice.
Tematica clubului: Ce este etnografia şi etnologia?; Zone şi subzone etnografice
din Banatul muntos ;Repertoriul etnografic al judeţului Caraş-Severin; Tehnici şi
instalaţii ţărăneşti; Ocupaţii, obiceiuri şi tradiţii populare; Mitologiea românească
şi a comunităţilor etnice conlocuitoare din Caraş-Severin; Tehnici şi metode de
cercetare etnografică; Modul de clasare a patrimoniul mobil etnografic; .Evidenţa
primară a patrimoniului etnografic.
2.4. Atelierul - Patrimoniul cultural caraş-severinean; structura şi activitatea
acestui modul se adresează elevilor din ciclul gimnazial şi liceal ce doresc să cunoască,
să participe la conservarea, protejarea şi restaurarea patrimoniului cultural al judeţului
Caraş-Severin. Se desfăşoră constant, pe tot parcursul anului şcolar prin activităţi
teoretice şi practice din cele mai diverse şi atractive în cadrul atelierului, la muzeu,
Tiparul executat la Imprimeria Mirton
300125 Timişoara, str. Samuil Micu nr.7
Tel.: 0256-272926, 225684
Fax : 0256-208924

11 Tibiscum XI 2003 Caransebes

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

11 Tibiscum XI 2003 Caransebes

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MUZEUL JUDEŢEAN DE ETNOGRAFIE

ŞI AL REGIMENTULUI DE GRANIŢĂ CARANSEBEŞ

Responsabilitatea pentru conţinutul articole/or şi al rezumate/or în limbi

CUPRINS • CONTENTS • INHALT • SOMMAIRE

Sorin Marius Petrescu, Ileana Petrescu, Vinul şi banchetul jullerar la traco-daci

Nicoleta Gumă, cultică creştină din

Ilie Moldovan, Lumilla în viaţa spirituală - semnificaţia hristofaniei de pe

Alin Câmpean, Vederea luminii celei dumnezeieşti în teologia Sfâlltului Simeon

Ioan Bude, De la Îlltuneric la lumină, de la grâu la pâille şi din moarte la viaţă

Vasile Muntean, Determinări privitoare la sinaxarul bizantin I On the byzantine

Traian Mihailovici, Luminile candelabrului MENORACH în simbolistica ritului

Sebastian Moldovan, Sensuri morale ale hranei euharistice, după o lectură a

Marius Dan Drăgoi, Teodora Roşca, Pâinea liturgică şi pâinea collsacrată în

Adrian Petru Danciu, Semnificaţiile precreştine ale apei neîncepute I On the

Octavian Popescu, Sâmceaua, cuţit popular din Banat I Sâmcea, cout~au

Ion Glodariu, Profesorul Constantin Daicoviciu I Professor Constantin

Gheorghe Lazarovici, Sorin M. Petrescu, D. Negrei, S. Ion, Daniela Gurgu, Balta

Sabin Adrian Luca, Date noi cu privire la cronologia absolută a eneoliticului

Daniela Gurgu, Dan Anghel, Un aspect inedit al sitului de la Ampoiţa Oud.

Mihai Meşter, Despre un posibil ritual de înmormântare în tumuli cu manta de

Gabriel Crăciunescu, Cercetările de salvare de la Bistreţ, judeţul Mehedinţi I

Radu Ardevan, CIL III - o propunere de restituire I CIL 1111596 - Un essai de

Constantin Pop, Bronzurifigurate în Dacia romană: repere cronologice I Bronzes

Dacian Rancu, Tipologia uneltelor romane I Romischen ackergeriitschafts

Dacian Rancu, Terminologia românească de origine latină a uneltelor agricole

AdrianArdeţ, Cartografia modernă şi Tibiscum-ul antic I Moderne Kartographie

Adriana Radu, Dumitru Ţeicu, Săpături arheologice de salvare în raza satului

Ligia Boldea, Un secol al afirmării politico-militare a cnezilor români bănăţeni

Ovidiu Marinel Tufiş, Un document referitor la organizarea mineritului şi

Constantin Brătescu, Biserica strămoşească din Banatul de sud şi contribuţia

Eusebiu Narai, Aspecte privind ocupaţia sovietică în judeţul Caraş-Severin I

Rodica-Ileana Brebenariu, Amenajările hidrotehnice din Banat - repere de

Rodica-Ileana Brebenariu, Elemente de patrimoniu de arheologie industrială,

Nicoleta Gumă, Ovidiu Bozu, Cercul de istorie cu profil interdisciplinar I On the

VINUL ŞI BANCHETUL FUNERAR LA TRACO-DACI

S.M Petrescu - Ileana Petrescu

Începând cu epoca bronzului ritul de înmormântare predominant a fost cel al

9 În necropola de la Ferigele ( 149 de tumuli şi 23 de monninte plane ) au fost identificate 1570 de

12 FI. Medeleţ, ActaMN, 35, I, 1995, p. 296-297.

THE WINE AND THE FUNERAL BANQUET AT THRACO-DACIANS

OBIECTE LEGATE DE LUMINA CULTICĂ CREŞTINĂ

Română, MJERG Caransebeş nr. inv. 16).

A. Opaiţul paleocreştin de la Gomea-Căuniţa de Sus datat secolul II-III, ca şi

opaiţe folosite de creştini „ într-o zi anumită, înainte de răsăritul soarelui se adună

B. Referitor la statueta romană descoperită la Gomea-Zomoniţă opinăm că

D. Candela, considerată şi ea ca fiind obiect de cult provenind din grecescul

ON THE OBJECTS ATTACHED TO THE CULT OF LIGHT BELONGING

Fig. 1. Opaiţul paleocreştin descoperit în încăperea A. Căuniţa de Sus - Gornea

LUMINA ÎN VIATA SPIRITUALĂ- SEMNIFICATIA

Lumina de pe drumul Damascului la care se referă ,,Faptele Apostolilor'', în

dumnezeiască, ni se va descoperi „bogăţia slavei lui Dumnezeu" (Efes. III, 16), de

THE LIGHT IN THE SPIRITUAL LIFE. THE MEANING OF

VEDEREA LUMINII CELEI DUMNEZEIEŞTI

de fapt, ca reflexie a luminii dumnezeieşti. Şi cum altfel? Printr-o purificare continuă,

De observat că pentru Sfântul Simeon Noul Teolog unirea cu Dumnezeu se

Astfel, avem în vederea luminii dumnezeieşti două direcţii. Pe de o parte ea se

1. Dumnezeu se descoperă pe Sine ca Lumină.

THE HOLY LIGHT REVEALING IN THE THEOLOGY

DE LA ÎNTUNERIC LA LUMINĂ, DE LA GRÂU LA PÂINE

„La început pe când fiinţa nu era, nici nefiinţa,

„Asemenea snopilor de grâu, ea vă seceră.

Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.

Hristos Domnul a ales şi a consacrat pâinea şi vinul, ca unicele elemente naturale

FROM DARKNESS TO LIGHT, FROM WHEAT TO BREAD,