TUDOR VLADIMIRESCU (MĂNĂSTIREA)

Suparschi, M., arhim., „Viaţa de obşte din Sf. Mănăstire T. Vladimirescu-

Galaţi”, în: GBis XII (1953), 2-3, p. 185-187.
Iinformaţii despre organizarea vieţii monahale din Mănăstirea Tudor
Vladimirescu – Galaţi, în perioada păstoririi acesteia de către stavrofora Veronica
Gurău. În interiorul mănăstirii se desfăşurau activităţile unei şcoli monahale unde
urmau cursurile un număr de 50 de eleve, iar mănăstirea, împreună cu metocul
Gologanu, avea 237 de vieţuitoare.

SF. TREI IERARHI (MĂNĂSTIREA)

P., G., „Serbările de la Iaşi” în: BORom XXVIII (1904-1905), 7, p. 783-811. Cu

trei fotografii.
În zilele de 2, 3 şi 4 octombrie 1904, în Iaşi, a avut loc sfinţirea bisericii Trei
ierarhi. La eveniment au participat: membrii familiei regale, guvernatorul Basarabiei,
prinţul Urusoff, generalul Wanka şi numeroşi ierarhi români şi clerici. În articol este
reprodus actul comemorativ al bisericii.
G., „Biserica Trei-Ierarhi din Iaşi”, în: BORom XXVIII (1904-1905), 11, p.
1280-1291.
Este prezentat un istoric al bisericii Trei-Ierarhi din Iaşi, ridicată de Vasile Lupu
şi sfinţită de mitropolitul Moldovei, Varlaam, la data de 6 mai 1639. Pentru
întreţinerea mănăstirii, domnul Vasile Lupu a construit în apropierea ei un feredeu şi a
înzestrat-o cu numeroase moşii şi sate. În 1641 Vasile Lupu a adus de la
Constantinopol moaştele Cuvioasei Parascheva şi le-a aşezat în ctitoria sa.
Cu sprijinul lui Petru Movilă, Vasile Lupu a întemeiat aici o tipografieîn care a
tipărit primul mitropolitul Varlaam: „Carte românească de învăţătură din multe
scripturi tălmăcită, din limba slavonească pe limba românească”. Vasile Lupu a mai
întemeiat la Trei-Ierarhi şi o şcoală, după modelul „Colegiului” lui Petru Movilă din
Kiev, la care a fost adus Sofronie Pociatski. În 1642, s-a ţinut în această mănăstire,
Sinodul prin care s-a combătut învăţătura lui Chiril Lucaris. În 1814, aici Gheorghe
Asachi şi-a întemeiat şcoala sa de inginerie, iar în 1828 s-a deschis în acelaşi spaţiu
„Şcoala Vasiliană”. Fiindcă biserica s-a ruinat, în 1882 s-a hotărât refacerea sa,
restaurator desemnat fiind arhitectul Lecomte de Nouy.
Sunt reproduse: vechea pisanie a bisericii; două hrisoave prin care domnul
Vasile Lupu dăruieşte bisericii mai multe sate şi moşii; istoricul aducerii moaştelor
Cuvioasei Parascheva săpat pe o placă de marmură neagră, ce a fost pusă în biserică.
Din istoric aflăm că moaştele au fost aduse de Ioanichie al Ierapolei, Partenie al
Adrianopolei şi Teofan al Vechiului Patras la 13 iunie 1641; cuvintele lui Lecomte de
Nouy referitoare la valoarea artistică a acestui lăcaş; cele două noi inscripţii ale
bisericii.
Berechet, Şt., „Documente slave privitoare la Basarabia în tipărituri ruseşti”, în:
BORom XLIV (1926), 3, p. 113-115.

613
 Autorul arată că la noi nu se consultă tipăriturile care au apărut la vecinii noştri
şi prezintă mai multe exemple.
La punctul al treilea se spune că nimeni nu ştia unde sunt îngropate osemintele
lui Vasile Lupu. O notă de la 1661, de pe un „Minei” din 1467, arată că acest domnitor
moldovean a fost îngropat la Mănăstirea Sf. Trei Ierarhi.
Grigoraş, N., „Biserica Sf. Trei Ierarhi din Iaşi”, în: MitrMold XXXVII (1961),
5-6, p. 351-436.
Articolul cuprinde o descriere istorică şi arhitectonică a bisericii Sfinţii Trei
Ierarhi din Iaşi. După prezentarea contextului istoric în care a fost construită şi a
locului ei în evoluţia arhitecturii moldoveneşti, sunt descrise pictura, sala gotică
(trapeza), funcţia de necropolă a familiei ctitorului, odoarele şi manuscrisele pe care le
deţine. Alte informaţii sunt adunate din mărturiile călătorilor străini despre biserică.
Totodată, aflăm şi despre evenimentele istorice legate de biserică, tipografia şi Şcoala
de la Sfinţii Trei Ierarhi.
Godianu, Virgil, preot, „Recenzii: O valoroasă monografie: Biserica Trei
Ierarhi din Iaşi”, în: BORom LXXXI (1963), 9-10, p. 1009-1012.
Volumul „Biserica Trei Ierarhi din Iaşi”, tipărit în 1962 de Centrul mitropolitan,
la Mănăstirea Neamţ, a apărut la editura Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, sub
semnătura lui N. Grigoraş, în condiţii grafice deosebite, legat în pânză, numărând 116
pagini. Volumul cuprinde 14 capitole. Sunt precizate capitolele respective. Are la
sfârşit un rezumat în limba rusă, altul în limba franceză şi lista celor 48 de ilustraţii.
Se menţionează debutul unei campanii de restaurare şi de conservare a
mănăstirilor şi bisericilor vechi prin Direcţia Monumentelor Istorice, fiind deschise
şantiere de restaurare în toate regiunile stării. O atenţie deosebită s-a acordat şi
Bisericii Trei Ierarhi şi Sălii Gotice de lângă ea, care au fost restaurate şi care
reprezintă cel mai interesant complex de artă medievală românească de la mijlocul
secolul al XVII-lea din Iaşi.
Biserica analizată a fost construită în timpul lui Vasile Lupu, într-o perioadă
favorabilă dezvoltării culturii şi artelor. Ca şi Matei Basarab, contemporanul său din
Ţara Românească, Vasile Lupu a condus acţiunea împotriva elementelor greceşti. În
arhitectură, în sculptură şi în pictura monumentală din Moldova au apărut elemente
noi, cu o diversitate decorativă: nervuri de piatră sculptate, brâie asemănătoare cu
frânghiile răsucite. Un element nou, care scoate în evidenţă şi explică frumuseţea
monumentului rămâne sculptura minuţioasă care împodobeşte tot corpul bisericii,
influenţele fiind armeană-georgiană, persană, arabo-otomană şi rusă.
Motivele decorative sunt aşezate în rânduri sau benzi orizontale, 30 la număr,
bazate pe împletituri dispuse variat, săpate în relief. Afară de frumuseţea şi bogăţia din
exterior, autorul dă amănunte şi despre aspectul arhitectonic interior, despre mobilierul
din biserică:- tronurile, candelabrele, lămpile, candelele, sfeşnicele, pupitrele,
iconostasul, toate din bronz aurit, îmbogăţit cu fildeş şi smalţuri, precum şi despre
pictura executată de cei mai buni pictori din lumea ortodoxă, trimişi de ţarul Rusiei, la
rugămintea domnului Vasile Lupu. Sunt descrise obiectele de cult, odoarele de argint,
manuscrisele, candelele, broderiile, vasele pentru Sfântul Mir, Evangheliile şi
614
Liturghierele în manuscris, tapiseriile şi broderiile, unele lucrate chiar de soţia
domnului, Teodosia Doamna şi alte broderii lucrate în fir de aur şi de argint.
Sunt expuse câteva evenimentele istorice din istoria bisericii Sf. Trei Ierarhi,
înfiinţarea şcolii de aici şi redeschiderea ei în 1813.
Mureşianu, Ion B., pr., „Biserica Trei Ierarhi din Iaşi”, în: MitrBan al XIII-lea
(1963), 9-10, p. 472-473.
Se prezintă o monografie a bisericii Trei Ierarhi din Iaşi. Pe lângă informaţiile
de ordin istoric, cum ar fi cele despre tipografia întemeiată aici în 1640 sau despre
şcoala superioară care a devenit Academia Vasiliană, aflăm amănunte şi despre sala
gotică a bisericii.
Enescu, N. C., „Autenticitatea documentului dat de Gheorghe Ştefan Vodă la 2
aprilie 1659, privind dania Domnitorului Vasile Lupu pentru Şcoala de la
Mănăstirea Trei Ierarhi”, în: MitrMold XL (1964), 5-6, p. 229-245.
Documentul dat de Gheorghe Ştefan la 2 aprilie 1659, privind dania domnului
Vasile Lupu pentru Şcoala de la Mănăstirea Trei Ierarhi, a stărnit anumite discuţii în
legătură cu autenticitatea sa. Autorul încearcă să lămurească această problemă,
prezentând diferite ipoteze, obiecţii şi posibili falsificatori ai documentului. Aflăm, de
asemenea, despre daniile făcute Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi.
Zarea, Anatolie, „Biserica Trei Ierarhi din Iaşi”, în: GBis XXIII (1964), 5-6, p.
614-615.
Autorul surprinde evenimente importante din istorica bisericii Trei Ierarhi din
Iaşi, construită în 1639; înfiinţarea aici a unei Şcolii superioare şi instalarea unei
tipografii la 1640. Prima menţiune documentară e de la 3 octombrie 1615, dar
cercetările arheologice au arătat că a fost întemeiată în a doua jumătate a secolului al
XVI- lea. A fost transformată în mănăstire la începutul secolului al XVII-lea şi
închinată Mănăstirii Ivir (2 aprilie 1625).
Stănculescu, Ioan F., „Recenzie: Două reuşite albume consacrate Mănăstirii
Cozia şi Bisericii Trei Ierarhi”, în: BORom LXXXIII (1965), 3-4, p. 355-359.
Autorul situează Mănăstirea Cozia într-un grup de biserici de tip bizantino-
sârbesc:
Biserica Mănăstirii Vodiţa, ctitoria lui Nicodim (1369-1376)
Tismana, tot ctitorie a lui Nicodim (1370-1380)
Biserica fostului Schit Brădet (din timpul lui Mircea cel Bătrân)
Biserica Mănăstirii Cozia tot din timpul lui Mircea cel Bătrân
Articolul prezintă scurte descrieri ale Mănăstirii Cozia şi bisericii Trei Ierarhi.
Vlăduceanu, V., „Biserica Trei Ierarhi şi Sala Gotică”, în: MitrBan XVI
(1966), 1-3, p. 173-174.
Prezentare bibliografică
Se face un istoric al Bisericii Sf. Trei Ierarhi din Iaşi şi a Sălii Gotice. Această
biserică a fost zidită în 1638 şi găzduieşte mormintele unor personalităţi importante
615
precum soţia lui Vasile Lupu cu cei trei fii ai săi, Dimitrie Cantemir şi Alexandru Ioan
Cuza. Dintre cele mai importante restaurări face parte şi cea din 1882, în care s-a
demolat clopotniţa şi hanul turcesc şi s-a pictat interiorul. Sala Gotică, care a găzduit
Sinodul din 1642, a fost reconstruită în 1893.
Bădărău, Dan, „Fost-a Enache din Constantinopol arhitectul bisericii Trei
Ierarhi din Iaşi?”, în: MitrMold XLII (1966), 5-6, p. 293-301.
Autorul demonstrează că Enache, amintit de Paul de Alep în calitate de ctitor al
bisericii Trei Ierarhi a fost în realitate doar postelnic şi că nu el a ridicat mănăstirea.
Băileanu, Gh., „Iaşiul în secolul al XVII-lea - partea a II-a”, în: MitrMold
XLIV (1968), 1-2, p. 64-82.
Informaţii amănunţite despre biserica Sfinţii Trei Ierarhi, zidită între anii 1635-
1639, despre odoarele cu care a fost înzestrată - o perdea cusută cu fir de aur pe catifea
vişinie (1639), candela mare de argint (1646), etc. - informaţii despre schitul Clatia al
vameşului Păun, de pe culmea dealului Repedea, înalţat în 1651 şi dărâmat în 1700 şi
despre „Colegiul Vasilian” din 1640 şi tipografia înfiinţată în 1641, care va răspândi
cartea în limba română.
Porcescu, Scarlat, pr., „Tiparniţa de la biserica Sf. Trei Ierarhi - Iaşi. Cea
dintâi carte imprimată în Moldova (1643)”, în: MitrMold XLVII (1971), 3-4, p.
204-214.
Cea dintâi carte imprimată în Moldova este „Cartea românească de învăţătură la
duminicele de peste an şi la praznice împărăteşti şi la svânţi mari”, cunoscută sub
numele de „Cazania lui Varlaam” şi tipărită la biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi, în
1643. Pentru a face această traducere, Varlaam a adunat mai multe tălmăciri pe care
le-a scris în propria limbă, creând astfel stilul cărturăresc al limbii române. Izvorul
principal al „Cazaniei” este „Comoara” lui Damaschin Studitul. Articolul cuprinde o
importantă bibliografie selectivă.
Grigoraş, N., „Primele cărţi tipărite în tipografia de la Trei Ierarhi”, în:
MitrMold XLVIII (1972), 11-12, p. 822-824.
După prezentarea pregătirilor pentru înfiinţarea tipografiei ieşene de la Trei
Ierarhi, autorul se opreşte asupra celor mai vechi tipărituri. Prima carte a apărut în
1642, „Catehismul” lui Varlaam, în care acesta condamna calvinismul. Cartea a fost
scrisă mai întâi în limba slavonă, apoi în româneşte în 1645, dar nu s-a păstrat nici
unul dintre manuscrisele originale. Între anii 1643-1646 au apărut „Cazania lui
Varlaam”, „Cele şapte taine”, „Acatistul Maicii Domnului” şi multe altele, pentru ca
între anii 1646-1651, probabil, să nu se mai fi tipărit nimic. În 1651 a apărut o
„Bucoavnă” în limba greacă.

TRESTIANA (MĂNĂSTIREA)

Gorovei, Ştefan S., „Mănăstirea Trestiana”, în: MitrMold XLIV (1968), 9-10,
p. 562-568.

616