Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți

Catedra de științe economice

Titular de curs: Alina SUSLENCO, dr. lect.univ.

Bălți, 2020
1. Conținutul planului muncii și al salarizării
2. Planificarea creșterii productivității muncii după factorii tehnico-
economici
3. Direcții de creștere a productivității muncii
4. Planificarea numărului de angajați care efectuează lucrări normate
5. Planificarea necesarului de personal tehnic, economic și de altă
specialitate
6. Perfecționarea, pregătirea și recrutarea cadrelor
 Prin planul de muncă și salarizare se planifică sarcina întreprinderii privind
productivitatea muncii, se determină numărul personalului pe categorii, care va asigura
sarcinile planificate din departamentul de producție.
Acest plan curpinde următoarele secțiuni:
Remunerarea muncii

Creșterea productivității muncii

Balanța timpului de muncă pentru un muncitor

Manopera programului de producție

Necesarul de resurse umane și modalitatea de

acoperire

Eliberarea muncirorilor și a funcționarilor

Pregătirea cadrelor și perfecționarea lor

Asigurarea ritmurilor stabilite și înnalte ale creșterii
productivității muncii

Asigurarea folosirii raționale ale resurselor de

muncă

Perfecționarea metodelor de remunerare a muncii

pornind de la cantitatea și calitatea lucrului efectuat
 Productivitatea muncii reprezintă eficiența cu care se folosește munca
vie și se exprimă prin raportarea producției fabricate la cheltuielile de timp de
muncă efectuate petnru obținerea producției, și se calculează după următoarea
formulă:

𝑄
W=
𝑇
După modul de exprimare a timpului de lucru avem: Productivitatea orară,
Productivitatea zilnică, Productivitatea lunară.
I. Calculul productivității muncii după modul de exprimare a producției:
a. Productivitatea muncii extrimată în unități naturale – se calculează prin
raportarea volumului producției la cheltuielile de muncă. Calculul acestui indicatoro
oferă mai multe avantaje:
- Exprimă precis nivelul productivității muncii;
- Oferă comparații în timp cu alate unități;
- Permit comparații pe plan internațional.
b. Productivitatea muncii calculată în unități natural-convenționale – oferă
posibilitatea trnasformării producției din unități naturale în unități natural-convenționale, și
se realizează cu ajutorul unor indicatori de echivalare, prin raportarea consumului de
manoperă pentru fabricarea unui produs cu consumul de manoperă pentur fabricarea unui
produs –etalon.
c. Planificarea în unități de timp de muncă – presupune exprimarea producție
industriale în unități de timp normat. Indicatorul dat se calculează după următoarea formulă:
 d. Productivitatea muncii calculată ca expresie valorică – se calculează după
următoarea relație de calcul:

II. Calculul productivității munci după modul de calcul al timpului de muncă, avem:
a. Productivitatea orară;
b. Productivitatea zilnică;
c. Prodiuctivitatea săptămânală;
d. Productivitatea lunară;
e. Productivitatea semestrială;
f. Productivitatea anuală.
Factori tehnici – nivelul de urtlizare a tehnologiei

Factori economici și sociali – organizarea producției la

nivel macro și micro

Factori umani și tehnologici – pregătirea profesională,

nivelul de cultură, adaptabilitatea la condițiile de muncă

Factori naturali – factori de climă, fertilitatea solului,

condițiile naturale

Factori de structură – schimbările survenile în structura pe

ramuri și subramuri e economiei naționale
Automatizarea, robotizarea și promovarea tehnicilor noi – introducerea d enoi
tehnologii în procesul de producție

Modernizarea capacităților de producție existente – reducerea consumului

de materie primă, energie, creșterea vitezei de lucru

Înnoirea producției – perfecționarea caracteristicilor funcționale, estetice,

ergonomice, în vederea satisfacerii necesităților clienților

Pzerfecționarea organizării producției și a muncii – adaptarea de măsrui

pentru a introduce noi descoperiri ale științei în organizarea producției

Pregătirea și perfecționarea resurselor umane – pregătire, coaching, mentoring,

cursuri, treninguri, focus-grupuri.
Muncitorii direct productivi – perosanele care acționează direct obiectele muncii prin
mijloacele de muncă.

Muncitorii de deservire – muncirtori care asigură întreținerea clădirilor,

instalațiilor, echipamentelor, curățarea, întreținerea.

Personal tehnici productiv – maiști și alt personal de specialitate care conduc

formații de lucru, care asigură asistența tehnică, contolul tehnic.

Perosnal tehnic, ecomomic și de altă specialitate – includ personalul de

codnucere a firmei, din compartimentele funcționale, perosnalul din cadrul
atelierelor, laboratoarelor de cercetare.

Personal de deservire generală – curieri, liftieri, paznici, poștari.

Se cunosc următoarele metode:
1. Metoda calculului grupat – poate fi aplicată la o întreprindere cu o momenclatură
stabilă de producție
𝑄𝑝𝑙
Nm=𝑊𝑝𝑙
Unde, Nm- numărul de muncitori ce efectuează lucrări normate,
Qpl – cantitatea producției fizice planificate,
Wpl – productivitatea muncii calculată pe muncitor în unități fizice
2. Metoda calculului detaliat- această metodă necesită cunoașterea volumul planificat
în unități fice al producției precum și timpul normat pentru fiecare produs în parte:
𝑄𝑝𝑙∗𝑛𝑡
Nm= 𝐵𝑡𝑙∗𝑘𝑖
Unde, Qpl – volumul producție planificate
nt – norma de timp pentru un produs
Btl – balanța timpului de muncă planificat pentru o persoană
ki - % planificat de îndeplinire al normelor
 Procesul de planificare a acestei categorii de muncitori se realizează după
următoarea formulă:
𝑁𝑜∗𝑛𝑠
Nm=𝑛𝑑∗𝐾𝑡𝑙

unde, No – numărul obiectelor servite;

ns – numărul de schimbăru lucrătoare;
nd – norma de servire;
Ktl – coeficient de folosiere a timpului de lucru.
 Pentru a realiza planificarea necesarului de resurse umane din aceastpă categorie
se utilizează următoarele metode:
1. Metoda indicator sau a coeficienților – poartă un caracter statistic și stabilește
necesarul pe diferite categorii de personal pe baza unor coeficienți care exprimă raportul
dintre fiecare categorie de personal și un anumit eleemnt luat de bază ( înzestrarea tehnică,
numărul de muncitori);
2. Metoda analitică sau a schemelor – stabilește categoriile de locuri de muncă
analizându-se gradul de încărcare cu ajutorul balanței timpului de muncă
𝑡∗𝑄
N= 𝐹𝑡
Unde, t- timpul normat pentru executarea unei anumite lucrări,
Q – volumul de lucrări ce trebuie efectuată în perioada de plan,
Ft – fondul de timp efectiv al unui lucrător în perioada de plan
Recrutare Recrutare
internă externă

Recrutare strategică

Recrutare temporară

Recrutare sistematică

Recrutare spontană
 • Imaginea firmei
• Cerințele candidaților
Interni •
•
Obiectivele organizației
Situația economicop-
financiară

• Condițiile de pe piața
muncii
Externi • Atractivitatea zonei
• Cadrul legislativ
 Oficiul de
Ocupare a Head
Internet Universități Publicitate Leaning Outsorsing
Forței de Hunting
Muncă
Personalul existent pe categorii și personalul nou ce va fi
angajat

Metodele de perfecționare și numărul participanților

Numărul instructorilor formați pentru cursurile din

întreprindere

Perioadele de perfecționare pe ani, și defalcat pe semestre,

luni

Resursele financiare alocate pentru această activitate