Universitatea Dunarea de Jos din Galati

Referat
Tema:Efectele negative ale obezității

A efectuat: Belibou Mariana

A verificat: Risneac Evelina

Galati
2016
 Introducere
Obezitatea este o creștere exagerată a greutății corporale (peste 25% față de
greutatea normală), cauzată de acumularea unei cantități mari de grăsime în țesutul
subcutanat și în jurul viscerelor. Poate fi exogenă, când este determinată de o
alimentație excesivă sau endogenă, când apare în urma unor tulburări ale glandelor
endocrine ori ale centrilor nervoși din hipotalamus. Constituie un factor de risc în
diabetul zaharat, patologia cardiovasculară și arterioscleroză.

Obezitatea este o afecțiune medicală de nutriție și metabolism (schimb de materii)

în care grăsimea corporală se acumulează în exces, astfel încât poate avea un efect
advers, negativ asupra sănătății, ducând la o speranță de viață redusă și/sau
probleme de sănătate. Oamenii sunt considerați obezi atunci când indicele de masă
corporală (IMC), o mărime obținută prin împărțirea greutății unei persoane,
exprimată în kilograme, la pătratul înălțimii acelei persoane, exprimată în metri,
este mai mare de 30 kg/m2.

Obezitatea crește riscul de diverse afecțiuni, în special boli de inimă, diabet de tip

2, apnee obstructivă de somn, anumite tipuri de cancer, osteoartrită și astm. În cele
mai multe cazuri, obezitatea este provocată de o combinație dintre un consum
excesiv de calorii, lipsa activității fizice și o predispoziție genetică, deși, în
anumite situații, cauzele principale sunt genele,
afecțiunile endocrine, medicamentația sau afecțiunile psihice. Există puține dovezi
ce susțin punctul de vedere conform căruia anumite persoane obeze mănâncă puțin,
însă se îngrașă din cauza metabolismului lent; în medie, persoanele obeze consumă
mai multă energie decât cele slabe, dată fiind energia necesară pentru a susține o
greutate crescută.

Dietele și activitatea fizică sunt principalele ajutoare în tratamentul obezității.

Calitatea regimului alimentar poate fi îmbunătățită prin reducerea consumului de
alimente calorice, cum sunt cele bogate în grăsimi și zaharuri, și creșterea
consumului de fibre alimentare. Se pot lua medicamente împotriva
obezității pentru a diminua apetitul sau a bloca acumularea grăsimii, împreună cu o
1
dietă potrivită. În cazul în care dieta, activitatea fizică și medicamentația nu sunt
eficiente, se poate apela la un balon gastricpentru scăderea în greutate, sau
la operație pentru a reduce volumul stomacului și/sau lungimea intestinelor,
ducând astfel la instalarea mai rapidă a stării de sațietate și la o capacitate redusă
de absorbție a substanțelor nutritive din alimentație.

Obezitatea este una dintre principalele cauze de deces ce pot fi prevenite la nivel

mondial, cu o răspândire din ce în ce mai mare la adulți și copii, iar autoritățile o
consideră ca fiind una dintre cele mai grave probleme de sănătate publică din
secolul al XXI-lea. În mare parte din lumea modernă, obezitatea
este stigmatizată (în special în Occident), cu toate că a fost percepută drept un
simbol al bogăției și fertilității de-a lungul istoriei, acest lucru fiind încă valabil în
anumite zone din lume. Din 2013, Asociația Medicală Americană a clasificat
obezitatea drept o boală.

Cauze

Se crede că, la nivel individual, majoritatea cazurilor de obezitate se explică printr-

o combinație de consum excesiv de calorii și lipsa activității fizice. Situațiile
cauzate în principal de ereditate, motive medicale sau boli psihice sunt limitate. De
fapt, se crede ca la nivel social cazurile de obezitate au crescut ca urmare a unui
regim alimentar accesibil și savuros, a dependenței din ce în ce mai mari de mașină
și a mecanizării.

O analiză din 2006 a identificat zece alte posibile cauze ale creșterii obezității:

(1) odihnă insuficientă,

(2) disruptori endocrini (substanțe poluante din mediu ce interacționează cu

metabolismul lipidic),

(3) o variabilitate scăzută a temperaturii mediului înconjurător,

(4) diminuarea fumatului, deoarece fumatul suprimă pofta de mâncare,

(5) consumul crescut de medicamente care duc la creșterea în greutate

2
(6) creșteri proporționale în grupuri etnice și de vârstă, ce tind să cântărească mai
mult,

(7) sarcina la o vârstă mai înaintată (ceea ce poate cauza o predispoziție către
obezitate infantilă),

(8) factori de risc epigenetici transmiși din generație în generație,

(9) selecția naturală pentru un IMC mai mare, (10) mariajul asortativ ce duce la o

concentrație ridicată a factorilor de risc pentru obezitate (acest lucru ar duce la
creșterea numărului de persoane obeze prin creșterea discrepanțelor în greutate
dintre oameni). Cu toate că există dovezi substanțiale ce susțin influența acestor
mecanisme asupra creșterii gradului de răspândire a obezității, acestea sunt încă
neconcludente, iar autorii afirmă că acestea au probabil o influență mai mică decât
cele prezentate în paragraful anterior.

Alimentația

Pe măsură ce societățile se bazează din ce în ce mai mult pe porții mari, pline de

energie și mese de la fast-food, asocierea dintre consumul de fast-food și obezitate
devine și mai alarmantă. 

Persoanele obeze declară în mod constant un consum mai scăzut de hrană, în

comparație cu persoanele de o greutate normală. Această afirmație este susținută
atât de teste efectuate asupra unor persoane într-o cameră calorimetrică cât și prin
observare directă.

Stilul de viață sedentar

Stilul de viață sedentar joacă un rol semnificativ în obezitate. Există o tendință la

nivel mondial de a ne îndrepta către activități mai puțin solicitante din punct de
vedere fizic, și în prezent, cel puțin 60% din populația lumii nu face suficientă
mișcare. Acest lucru este cauzat în principal de utilizarea crescândă a transportului
mecanizat și de răspândirea în majoritatea gospodăriilor a tehnologiei care
ușurează munca manuală. La copii, activitatea fizică a scăzut, din cauza mersului
mai puțin pe jos și diminuării educației fizice. Tendințele mondiale în ceea ce
3
privește timpul liber activ activitatea fizică nu sunt prea clare. Organizația
Mondială a Sănătății indică faptul că peste tot în lume oamenii au din ce în ce mai
puține activități recreaționale fizice, în timp ce un studiu din Finlanda  a descoperit
o creștere a acestora, iar conform unui studiu din Statele Unite, activitățile fizice
recreaționale nu s-au modificat semnificativ.

Atât la copii, cât și la adulți există o asociere între timpul petrecut în fața
televizorului și riscul de obezitate. În urma unei analize, s-a descoperit că 63 din 73
de studii (86%) au indicat o creștere a ratei de obezitate infantilă în cazul unei
expuneri mediatice crescute, numerele crescând proporțional cu timpul petrecut în
fața televizorului.

Genetica

Ca și în cazul multor altor afecțiuni, obezitatea constituie rezultatul interacțiunii

dintre factorii ereditari și cei de mediu. Polimorfismul genelor care
controlează apetitul și metabolismul predispune la obezitate atunci când energia
furnizată de alimente se află într-o cantitate suficientă. Începând din 2006, peste 41
de loci ai acestor gene au fost asociați cu apariția obezității, sub acțiunea unor
factori favorizanți. Persoanele cu două copii ale genei FTO (gena obezității)
cântăresc, în medie, cu 3–4 kg mai mult și au un risc de 1,67 mai mare de a deveni
obeze decât persoanele care nu prezintă alela de risc. Procentajul cazurilor de
obezitate care poate fi atribuit factorilor genetici variază, în funcție de populația
examinată, de la 6% la 85%.

Obezitatea reprezintă o caracteristică importantă a câtorva sindroame,

precum sindromul Prader-Willi, sindromul Bardet-Biedl, sindromul
Cohen șisindromul MOMO. (Termenul „obezitate non-sindromică" este uneori
utilizat pentru a exclude aceste afecțiuni.) La persoanele cu debut precoce al
obezității severe (definit printr-un debut înainte de vârsta de 10 ani și un indice de
masă corporală cu o abatere standard de trei ori mai mare decât valoarea normală),
7% dintre cazuri prezintă o mutație punctiformă la nivelul ADN-ului.

4
Studiile care s-au concentrat mai mult asupra eredității și mai puțin asupra genelor
specifice au indicat faptul că 80% dintre copiii cu ambii părinți obezi erau ei înșiși
obezi, spre deosebire de mai puțin de 10% dintre copiii ai căror părinți aveau o
greutate normală.

Ipoteza genelor prosperității postulează că din cauza lipsei hranei pe parcursul

evoluției umanității, oamenii sunt predispuși la obezitate. Capacitatea de a profita
de rarele perioade de abundență prin depozitarea energiei sub formă de grăsime ar
reprezenta un avantaj în perioadele în care disponibilitatea hranei variază foarte
mult, persoanele cu rezerve mai mari de grăsime având mai multe șanse să
supraviețuiască unei perioade de foamete. Pe de altă parte, această tendință de a
acumula grăsime nu s-ar justifica într-o societate care dispune de rezerve constante
de hrană.  Această teorie a primit numeroase critici, dar, pe de altă parte, au fost
propuse și alte teorii evoluționiste, precum ipoteza driftului genetic și ipoteza
fenotipului prosperității.

Alte afecțiuni

Anumite afecțiuni fizice sau psihice, dar și substanțele farmaceutice utilizate

pentru tratarea acestora, pot crește riscul apariției obezității. Afecțiunile medicale
care cresc riscul apariției obezității includ anumite sindroame genetice rare
(menționate mai sus), precum și anumite afecțiuni congenitale sau
dobândite: hipotiroidism, sindrom Cushing,deficiența hormonului de creștere
și ulburări alimentare: hiperfagie și hiperfagie nocturnă. Cu toate acestea,
obezitatea nu este considerată tulburare psihică și nu figurează în DSM-IVR ca
boală psihică. Riscul supraponderalității și obezității este mai ridicat la pacienții
care suferă de tulburări psihice, față de persoanele care nu suferă de astfel de
afecțiuni.

Anumite medicamente pot contribui la creșterea în greutate sau la apariția unor

modificări în compoziția corporală; printre aceste medicamente se
numără insulina,sulfonilureicele, tiazolidinedionele, antipsihoticele

5
atipice, antidepresivele, steroizii, anumite anticonvulsive (fenitoina și valproatul de
sodiu), pizotifenul și anumite medicamente utilizate în contracepția hormonală.

Factori sociali

Deși factorii genetici sunt importanți în înțelegerea obezității, aceștia nu pot

explica creșterea dramatică a numărului de cazuri de obezitate înregistrat în prezent
în anumite țări sau la nivel mondial. Chiar dacă este unanim acceptat că obezitatea
apare atunci când energia acumulată prin alimentație este mai mare decât energia
consumată, influența acestor doi factori în funcție de poziția socială constituie un
subiect aprins de discuții. Există câteva teorii referitoare la cauze, dar, în general,
se crede că obezitatea constituie rezultatul mai multor factori.

Corelația dintre clasa socială și indicele de masă corporală diferă la nivel global.

Un studiu din 1989 a arătat că, în țările dezvoltate, femeile dintr-o clasă socială
superioară aveau mai puține șanse să devină obeze. Nu s-au înregistrat însă
diferențe semnificative în cazul bărbaților provenind din clase sociale diferite. În
țările în curs de dezvoltare, s-a constatat o rată a obezității mai mare la femeile,
bărbații și copiii din clasele sociale superioare. Reluat în 2007, studiul a indicat
relații similare, dar mai slabe. Se crede că acest lucru se datorează
efectelor globalizării. În cazul țărilor dezvoltate, obezitatea la adulți și procentajul
adolescenților supraponderali se corelează cu inegalitatea veniturilor. O relație
similară se constată și în Statele Unite: tot mai mulți adulți, chiar și din clase
sociale superioare, sunt obezi în statele în care inegalitatea economică este
evidentă.

Au fost oferite multe explicații în ceea ce privește legătura dintre indicele de masă
corporală și clasa socială. Se crede că, în țările dezvoltate, persoanele înstărite își
pot permite alimente mai bogate în nutrienți, sunt supuse unei presiuni sociale mai
mari de a rămâne slabe și au mai multe posibilități de a-și menține condiția fizică.
În țările nedezvoltate, disponibilitatea hranei, consumul ridicat de energie datorat
muncii fizice și valorile culturale care favorizează persoanele mai corpolente
contribuie, se crede, la situația prezentă. Atitudinea pe care oamenii o au față de
6
greutatea corporală poate juca și ea un rol în ceea ce privește obezitatea. S-a
descoperit că există o corelație între prieteni, frați și soți în ceea ce privește
schimbarea în timp a indicelui de masă corporală. Stresul și condiția socială
inferioară par să crească riscul obezității.

Fumatul are un impact major asupra greutății. Persoanele care renunță la fumat se
îngrașă, în medie, cu 4,4 kilograme (9,7 livre) în cazul bărbaților și cu
5,0 kilograme (11,0 livre) în cazul femeilor, în decurs de zece ani. Cu toate acestea,
schimbările apărute în rata fumatului au influențat foarte puțin rata totală a
obezității.

În Statele Unite, numărul copiilor influențează riscul de obezitate al părinților

acestora. În cazul femeilor, riscul crește cu 7% pentru fiecare copil, în timp ce la
bărbați, riscul crește cu 4% pentru fiecare copil în parte. Acest lucru s-ar putea
explica într-o oarecare măsură și prin faptul că, în Occident, persoanele care au
copii fac mai puțină mișcare.

În țările aflate în curs de dezvoltare, urbanizarea contribuie la creșterea ratei

obezității. În China, rata totală a obezității este mai mică de 5%; cu toate acestea,
există orașe în care această rată depășește 20%.

Malnutriția în primii ani de viață contribuie, se pare, la rata actuală a obezității,

aflată în creștere, în țările în curs de dezvoltare. Modificările endocrine care apar în
timpul perioadelor de malnutriție pot duce la acumularea de grăsime atunci când
aportul de alimente crește.

Ca și în cazul datelor cognitivo-epidemiologice, există numeroase studii care

confirmă că obezitatea se asociază cu deficiențele cognitive. În prezent, nu se știe
cu exactitate dacă obezitatea este cea care determină deficiențele cognitive sau
invers.

Agenți infecțioși

Studiul efectelor agenților infecțioși asupra metabolismului se află încă la

început. Flora intestinală diferă la persoanele slabe față de cele obeze. Există
7
indicii care arată că flora intestinală la persoanele obeze și la cele slabe poate
afecta potențialul metabolic. Se crede că această modificare aparentă a
metabolismului sporește capacitatea de acumulare de energie, ceea ce conduce
către obezitate. Urmează însă să se stabilească în mod clar dacă aceste diferențe
reprezintă cauza directă a obezității sau rezultatul acesteia.

S-a descoperit că există o legătură între virusuri și obezitate, atât la oameni, cât și

la diferite specii de animale. Urmează însă să se stabilească în ce măsură aceste
legături contribuie la rata actuală a obezității, aflată în creștere.

Efecte asupra sănătății

Obezitatea - greutatea corporală în exces - este asociată cu diverse afecțiuni, în

special afecțiuni cardiovasculare, diabet zaharat de tip 2, Sindromul de
hipoventilație obeză(Sindromul Pickwick anumite tipuri
de cancer, osteoartrită și astm. Drept urmare, obezitatea poate reduce speranța de
viață.

Mortalitate

Obezitatea reprezintă una dintre principalele cauze de deces ce pot fi prevenite la

nivel mondial. Studii americane și europene efectuate la scară largă au arătat că
riscul de deces este cel mai mic la un IMC de 20–25 kg/m la nefumători și de 24–
27 kg/m2 la fumători, riscul crescând odată cu schimbările în oricare direcție. Un
IMC mai mare de 32 a fost asociat cu o rată a mortalității dublă printre femei, de-a
lungul unei perioade de 16 ani. În Statele Unite se estimează că obezitatea
cauzează de la 111,909 până la 365,000 de decese anual, în timp ce în Europa 1
milion (7,7%) de decese sunt atribuite greutății excesive. În medie, obezitatea
reduce speranța de viață cu șase până la șapte  ani: un IMC de 30–35 reduce
speranța de viață cu doi până la patru ani, în timp ce obezitatea severă (IMC > 40)
reduce speranța de viață cu 10 ani.

Morbiditate

Obezitatea mărește riscul apariției multor afecțiuni fizice și mentale. Aceste

8
patologii asociate sunt întâlnite cel mai frecvent în sindromul metabolic, o
combinație de tulburări medicale care include: diabetul zaharat de tip 2, tensiunea
arterială ridicată, colesterolul sanguin crescut și nivelul crescut al trigliceridelor.

Complicațiile sunt provocate fie direct de obezitate, fie sunt legate de aceasta în
mod indirect, prin mecanisme care au o cauză comună, precum alimentația greșită
sau un stil de viață sedentar. Forța legăturii dintre obezitate și afecțiunile specifice
variază. Una dintre cele mai puternice legături este cea cu diabetul de tip 2.
Grăsimea corporală excesivă stă la baza a 64% din cazurile de diabet la bărbați și a
77% din cazuri la femei.

Consecințele asupra sănătății se încadrează în două mari categorii: cele care pot fi
atribuite efectelor creșterii masei adipoase (cum sunt osteoartrita, apneea
obstructivă în somn, stigmatizarea socială) și cele datorate creșterii
numărului celulelor adipoase (diabet, cancer, afecțiuni cardiovasculare, steatoză
hepatică nealcoolică). Creșterea grăsimii corporale afectează răspunsul
organismului la insulină, putând conduce la rezistență la insulină. Acumularea
grăsimii generează, de asemenea, o stare proinflamatorie și o stare protrombotică.

Paradoxul supraviețuirii

Deși consecințele negative ale obezității asupra sănătății populației în general sunt
bine susținute de dovezile disponibile, rezultatele în materie de sănătate în anumite
subgrupuri par să se amelioreze la o valoare crescută a indicelui masei corporale
(IMC), un fenomen cunoscut sub denumirea de paradoxul supraviețuirii în rândul
persoanelor obeze. Paradoxul a fost descris pentru prima dată în 1999, la persoane
supraponderale și obeze supuse hemodializei, și a fost ulterior constatat la persoane
cu insuficiență cardiacăși cu boala arterială periferică (BAP).

La persoanele cu insuficiență cardiacă, în rândul celor cu un IMC cuprins între

30,0 și 34,9 s-a înregistrat o mortalitate mai redusă decât în rândul celor cu o
greutate normală. Acest lucru a fost atribuit faptului că, deseori, pacienții pierd din
greutate pe măsură ce devin tot mai bolnavi. Constatări similare au fost făcute și în
alte tipuri de boli cardiace. Persoanele încadrate în gradul 1 de obezitate și care
9
suferă de boli cardiace nu prezintă o incidență mai mare a altor probleme cardiace
decât persoanele cu greutate normală și care, de asemenea, suferă de boli cardiace.
Totuși, la persoanele încadrate în grade de obezitate mai mari, riscul unor
evenimente ulterioare este crescut. Nici chiar după o intervenție de bypass
coronarian nu s-a observat o creștere a mortalității la persoanele supraponderale și
obeze. În urma unui studiu, s-a constatat că rata de supraviețuire mai bună s-ar
putea explica prin tratamentul mai agresiv pe care persoanele obeze îl primesc
după un eveniment cardiac. În urma altui studiu, s-a constatat că, dacă se ține
seama de boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) la persoanele cu BAP,
beneficiul obezității nu mai există.

Abordare terapeutică

Tratamentul principal al obezității constă în regim dietetic și activitate

fizică. Programele dietetice pot produce scădere ponderală pe termen scurt, dar
menținerea acestei greutăți scăzute este frecvent dificilă și necesită deseori
activitate fizică și o dietă alimentară cu conținut caloric scăzut, ca parte
permanentă a stilului de viață. Ratele de succes pentru menținerea scăderii
ponderale pe termen lung prin modificarea stilului de viață sunt scăzute, fiind
cuprinse între 2 și 20%.Regimul dietetic și modificările stilului de viață sunt
eficace în limitarea greutății ponderale excesive în timpul sarcinii și ameliorează
evoluția atât la mamă cât și la făt.

Unul dintre medicamente, orlistat (Xenical), este larg disponibil în prezent și

aprobat pentru utilizarea pe termen lung. Totuși, scăderea ponderală este modestă,
în medie 2,9 kg (6,4 lb) la 1 până la 4 ani și există informații reduse privind modul
în care aceste medicamente afectează complicațiile pe termen lung ale
obezității. Utilizarea sa este asociată cu o frecvență crescută a reacțiilor gastro-
intestinale și au apărut preocupări legate de efectele sale negative asupra
rinichilor. Alte două medicamente sunt de asemenea
disponibile. Lorcaserina (Belviq) determină în medie o scădere ponderală cu 3,1 kg
(3% din masa corporală) mai mare decât placebo în decurs de un an. O asociere
10
de fentermină și topiramat (Qsymia) este de asemenea eficace într-o oarecare
măsură.

Cel mai eficace tratament al obezității este chirurgia bariatrică. Chirurgia obezității

severe este asociată cu scădere ponderală pe termen lung și scăderea mortalității
generale. Un studiu a evidențiat o scădere ponderală cuprinsă între 14% și 25% (în
funcție de tipul procedurii efectuate) la 10 ani și o reducere cu 29% a mortalității
de orice cauză, comparativ cu măsurile standard de scădere ponderală. Cu toate
acestea, date fiind costurile și riscul de complicații asociate cu această metodă
terapeutică, cercetătorii investighează alte tratamente eficace dar mai puțin
invazive.

Concluzii:
1.Independent de factorii genetici, etc., există suficiente dovezi științifice pentru
susținerea faptului că efortul fizic regulat, efectuat prin practicarea sportului, scade
procentul de grăsime din organism, precum și factorii de risc aferenți bolilor
cardiovasculare, diabetului, sau a anumitor tipuri de cancer.

2. Adoptarea unui stil de viață activ ar trebui asociată nu numai cu o stare de

sănătate mai bună, ci și cu petrecerea agreabilă a timpului liber și o socializare
îmbunătățită, indiferent de vârsta fiecăruia, dar cu atât mai mult în cazul populației
pediatrice/juvenile și vârstnice.

3. Prevenția obezității nu a fost considerată un obiectiv prioritar în contextul

efortului fizic și al științei sportive până acum câțiva ani. În prezent însă, este
dezirabilă implicarea investigatorilor din domeniul sportiv și educațional în
echipele multidisciplinare ce concep strategii preventive și de intervenție.

Bibliografie:
1.Hâncu, N. ș.a.: Recomandări pentru managementul obezității și supraponderii la adulți, Jurnalul
Român de Diabet, Nutriție, Boli Metabolice, 2:1, 2001

2. Stiuriuc, Simona: Obezitate, 07-05-2009

11
3. Paulescu, N.: Tratamentul obezitatii - regim propus de Prof. Dr. Paulescu

4. 13 martie 2012, Mihaela Stănescu, Descoperă

5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Obezitate#

12