Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Țările cu cea mai mare capacitate instalată în ferme eoliene sunt China, Statele
Unite, Germania și Spania. La începutul anului 2011, ponderea energiei eoliene, în
totalul consumului intern era de 24% în Danemarca, 14% în Spania și Portugalia,
circa 10% în Irlanda șiGermania, 5,3% la nivelul UE; procentul este de 3%
în România la începutul anului 2012. La aceeași dată în România existau peste o mie
de turbine eoliene, jumătate dintre ele fiind în Dobrogea.
Primele mori de vânt din Europa au fost construite în sec al 12-lea în
nordul Franței și în sudul Angliei, ele s-au răspândit apoi în Belgia, Germania și
Danemarca. În Olanda ele au fost folosite pentru a drena (asana) zonele mlăștinoase
pentru a le face locuibile de către Jan Leegwater și inginerii danezi care i-au urmat.
Morile de vânt europene erau folosite atât la măcinarea grăunțelor cât și la
tăierea buștenilor, mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei, presarea
semințelor de in pentru ulei și măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat.
Morile de vânt europene tipice aveau patru palete, unele aveau cinci și
ocazional mai existau și cu șase. Treptat multe din aceste mori de vânt europene au
ajuns să aibă două sau trei nivele interioare unde bunurile (grăunțele, vopseaua,
tutunul) puteau fi stocate.
Morile de vânt americane pentru ferme se foloseau pentru pomparea de apă de
la mare adâncime, fiind folosite în agricultura americană în vestul Statelor Unite.
Eficiența rotorului s-a dublat grație îmbunătățirilor paletelor- acum din metal-
realizate de inginerul american Thomas Perry, la sfârșitul anilor 1800. Omul de
afaceri american La Verne Noyes a construit cea mai de succes moară de vânt pentru
ferme, Aermotorul, grație unor palete de metal foarte speciale. Aceasta s-a dovedit așa
eficientă încât a revoluționat morile de vânt pentru ferme și se folosește și în zilele
noastre.
Morile de vânt americane au rămas memorabile prin siguranța și eficiența lor în
capacitatea de a pompa apă de la mare adâncime. Totuși ele produc aproximativ o
zecime din puterea unei turbineeoliene echivalente ca mărime. Astfel ele nu sunt
potrivite pentru generarea de electricitate.
Morile de vânt pentru ferme au fost în vogă în prima parte a sec. al 20-lea. Mai mult
de 1 milion de asemenea mori sunt încă în funcțiune în lume.
Criza petrolului din anii 1970 a fost un stimulent pentru preocupările de
valorificare a energie eoliene ca o sursă verde, alternativă de electricitate. Turbinele
de vânt uzuale moderne generează între 250-300KW putere, aproape de 10 ori mai
mult ca turbinele tradiționale europene de aceeași mărime.
Turbine Magle
Turbinele eoliene pot fi împărțite arbitrar în trei clase: mici, medii și mari.
Turbinele eoliene mici sunt capabile de generarea a 50-60 KW putere și folosesc
rotoare cu diametru între 1-15 m. Se folosesc în principal în zone îndepărtate, unde
există un necesar de energie electrică dar sursele tradiționale de electricitate sunt
scumpe sau nesigure.Unele mici turbine sunt așa compacte încât pot fi cărate în locații
îndepărtate pe spatele calului.
Cele mai multe dispozitive eoliene sunt turbinele de dimensiune medie. Acestea
folosesc rotoare care au diametre între 15-60 m și au o capacitate între 50-1500 KW.
Cele mai multe turbine comerciale generează o capacitate între 500KW-1500KW.
Turbinele eoliene mari au rotoare care măsoară diametre între 60-100 m și sunt
capabile de a genera 2-3 MW putere. S-a dovedit în practică că aceste turbine
mastodont sunt mai puțin economice și mai puțin sigure în raport cu cele de
dimensiune medie. Turbinele eoliene mari produc până la 1,8 MW și pot avea o paletă
de peste 40 m, ele fiind plasate pe turnuri de 80 m.
Energia eoliană este o energie curată și regenerabilă dar este intermitentă, având
variații în timpul zilei și al anotimpului, și chiar de la un an la altul. Turbinele eoliene
operează cam cam 60% din an în regiunile cu vânt. Prin comparație, uzinele de
cărbune operează la circa 75-85% din întreaga capacitate.
Majoritatea turbinelor produc energie peste 25 % din timp, acest procent
crescând iarna, când vânturile sunt mai puternice.
În cazurile în care turbinele eoliene sunt conectate la mari rețele de electricitate,
caracterul intermitent al energiei eoliene nu afectează consumatorii. Zilele fără vânt
sunt compensate prin alte surse de energie cum ar fi uzinele de cărbune sau uzinele
hidroelectrice care sunt conectate la rețea
Cele mai multe turbine eoliene comerciale sunt offline (pentru întreținere sau
reparații) mai puțin de 3 % din timp, fiind, așadar, la fel de sigure ca și uzinele
convenționale de energie.
Energia eoliană este folosită extensiv în ziua de astăzi, și turbine noi de vânt se
construiesc în toată lumea, energia eoliană fiind sursa de energie cu cea mai rapidă
creștere în ultimii ani. În ultimii 10 ani, utilizarea energiei eoliene a consemnat un
progres deosebit. Astfel, între 1995 – 2005, rata anuală de creștere a fost de cca 30%,
conducând la o putere instalată totală nouă de 32.000 MW, adică dublu decât în
domeniul energiei nucleare din aceeași perioadă.
China a ajuns lider mondial în ceea ce privește capacitatea instalată în ferme
eoliene, devansând Statele Unite, potrivit unui raport al Wind Energy Association
(Asociația Energiei Eoliene-nr) și citat de Reuters, la 11 iunie 2011. La această dată
China a ajuns la circa 45.000 MW instalați în mori de vânt, după ce în 2010 a adăugat
18.900 MW. În SUA s-au adăugat doar 5.116 MW iar totalul a ajuns la 40.000 MW,
de ajuns cât să furnizeze energie pentru 10 milioane de locuințe. În 2009 Statele Unite
devansase Germania la producția de energie eoliană. În lume cele mai mari
producătoare de energie eoliană sunt: China (44.733 MW), Statele Unite (40.180
MW), Germania (27.215 MW), Spania (20.776 MW), India (13.065
MW), Italia (5.797 MW), Franța (5.560 MW), Marea Britanie (5.203
MW), Canada (4.008 MW), Danemarca (3.734 MW).
La sfârșitul anului 2010 prețul unei turbine eoliene chinezești nu depășea
600.000 de dolari pe MW, în timp ce turbinele de proveniență occidentală ajungeau la
peste 800.000 de dolari pe MW.
Cea mai mare fermă eoliană din lume (2010) este The Roscoe Wind Complex
(Statele Unite, Texas), cu o capacitate de 781 MW, capabilă de a oferi electricitate
pentru 230 000 gospodării. Ea are 627 turbine, a costat 1 miliard de dolari, construcția
ei a început în 2007 și se întinde pe 100 000 acri de teren Prin comparație o uzină de
cărbune generează în medie 550 MW.
Deși încă o sursă relativ minoră de energie electrică pentru majoritatea țărilor,
producția energiei eoliene a crescut practic de cinci ori între 1999 și 2006, ajungându-
se ca, în unele țări, ponderea energiei eoliene în consumul total de energie să fie
semnificativ: Danemarca (23%), Spania (8%), Germania(6%). Ponderea energiei
eoliene, în totalul consumului intern era, la începutul anului 2011, de 24% în
Danemarca, 14% în Spania și Portugalia, circa 10% în Irlanda și Germania și 5,3% la
nivelul UE, iar în România de numai 1,6%.
La nivelul Uniunii Europene, capacitatea totală de producție energetică a
turbinelor eoliene era la finele anului 2010 de 84.074 MW. Potrivit datelor de la finele
anului 2010 Germania are cea mai mare capacitate de producție de energie eoliană din
UE, de 27.214 MW, urmată de Spania, cu 20.676 MW, iar apoi, la mare distanță, de
Italia (5.797 MW) și Franța (5.660 MW).
În martie 2011, energia eoliană a devenit, pentru prima dată, tehnologia cu cea
mai mare producție electrică din Spania, potrivit Rețelei Electrice din Spania (REE),
cu 21 % din totalul cererii de electricitate din Spania. Pe locurile următore: energia
nucleară (19%), energia hidraulică (17,3%), ciclurile combinate (17,2%),
termocentralele pe cărbune (12,9%) și energia solară (2,6%). Mulțumită aportului
energiei eoline, s-a evitat importarea de hidrocarburi în valoare de 250 de milioane de
euro și emisia de 1,7 milioane de tone de CO2, adică echivalentul plantării a 850.000
de copaci.
În anul 2011, pentru construcția unei capacități de producție energetice eoliene
de 1 MW, este necesară o investiție de 1,5 – 1,7 milioane de euro.
În prezent, parcul eolian Whitelee din Scoția este cel mai mare parc eolian
terestru din Europa.
În sectorul eolian din România au investit CEZ (Cehia), ENEL (Italia), Energias
de Portugal (Portugalia) și Iberdrola Renovables (Spania)
CEZ a instalat 115 turbine la Fântânele, 90 dintre ele fiind deja legate la rețeaua
natională de energie electrică. Eolienele au cca 100 m înălțime. Turbinele pentru
parcul eolian construit de CEZ sunt livrate de către gigantul industrial american
General Electric.
Energias de Portugal (Portugalia), al treilea cel mai mare investitor în energie
eoliană la nivel mondial, a terminat construcția unui parc eolian de 69 MW
la Cernavodă, în mai 2011. Energia poate alimenta 70 000 de gospodării și a costat
200 milioane de dolari. La această dată în Dobrogea sunt construite deja parcuri
eoliene care însumează 600MW.
în 2009 erau instalați doar 14 MW. În 2010, în centralele eoliene erau instalați
în total 462 MW. România a ajuns, în 2011, la 850 MW instalați în total în eolian
(adică o putere mai mare decât cea a unui reactor nuclear de la Cernavodă). Un MW
instalat costă 1,6 milioane de euro.
La începutul anului 2012, în Dobrogea există peste 500 de turbine eoliene.
Cehii de la CEZ, portughezii de la EDP sau italienii de la Enel au investit în energie
eoliană în Dobrogea.
În România, la începutul anului 2012, există peste 1000 de turbine eoliene care
produc 3% din totalul de energie. Investițiile în eoliene au creat până acum 1000 de
locuri de muncă.
Eolienele din România produc, în medie 150 – 200 de megawați-oră. Costul
energie eoliene este de 170 de euro pe megawatt/oră, de aproape trei ori mai mult față
de energia produsă de hidrocentrale.
Avantaje
Energia eoliană s-a dovedit deja a fi o soluție foarte bună la problema
energetică globală. Utilizarea resurselor regenerabile se adresează nu numai
producerii de energie, dar prin modul particular de generare reformulează și modelul
de dezvoltare, prin descentralizarea surselor. Energia eoliană în special este printre
formele de energie regenerabilă care se pretează aplicațiilor la scară redusă.
În 2004 prețul energiei eoliene ajunsese deja la o cincime față de cel din
anii 1980, iar previziunile sunt de continuare a scăderii acestora deoarece se pun în
funcțiuni tot mai multe unități eoliene cu putere instalată de mai mulți megawați.
Mașini eoliene
Richard Jenkins, un inginer britanic, a stabilit un nou record mondial pentru
mașini eoliene care se deplasează pe pământ: 126 mph (202,9km/h) cu mașina sa
numită Greenbird. Fostul record aparținea lui Bob Schumacher cu 116 mph, în 1999,
cu mașina Iron Duck. Jenkins a spus că i-au trebuit zece ani să construiască mașina.
Vehiculul cântărește 600 kg.