Sunteți pe pagina 1din 2

Leordean Manuela-Eliza

P.Î.P.P, an III, ZI

Politici educaționale și sociale

-examen scris-

Sub. 1. 3p

Analizați următoarea decizie de politică educațională din perspectiva oportunității și


necesității luării ei:

“Art. 1 Începând cu data de 09.11.2020 se suspendă, pentru o perioadă de 30 de zile activitățile


didactice care impun prezența fizică în unitățile de învățământ preșcolar, primar, gimnazial, liceal și
postliceal a preșcolarilor și elevilor. Art. 2 (1) Activitățile didactice pentru unitățile prevăzute la art. 1
vor fi desfășurate în sistem on-line,... (2) În cazul în care activitățile nu pot fi desfășurate conform
prevederilor alin. (1), inspectoratele școlare județene/inspectoratul școlar al municipiului București
și unitățile de învățământ preuniversitar au obligația să asigure resursele educaționale pentru elevii
care nu au acces la tehnologie informațională și internet.” OM nr. 5.972 din 8.11.2020

Decizia de politică educațională menționată anterior a fost luată pe fondul crizei


epidemiologice desfășurate la nivel național, și anume incidența mare de cazuri de infectare cu noul
coronavirus). Suspendarea activităților didactice desfășurat fizic s-a făcut, așadar, pe fondul unei
analize la nivel național al numărului de infectări, având ca prim scop protejarea tuturor
preșcolarilor, elevilor și a cadrelor didactice.

Necesitatea luării acestei decizii a adus după sine și oportunități, atât pentru cadrele
didactice, cât și pentru educabili. În primul rând, desfășurarea activității didactice în regim on-line
presupune un confort sporit, activitățile desfășurându-se în propriile locuințe. Acest lucru înseamnă,
așadar, o mai bună familiarizare cu platformele tehnologice educaționale (multe la număr) de care
orice cadru didactic și elev se pot folosi. Din păcate, din necesitatea impusă de contextul
epidemiologic, această trecere a învățământului înspre tehnologizare se produce mult prea brusc,
abrupt chiar. Chiar daca în teorie oportunitățile sunt extrem de benefice (atât pentru un sistem de
învățământ învechit prin prisma resurselor didactice de care dispune, cât și pentru o societate care
se dorește a fi într-un continuu progres), acestea nu pot fi observate în momentul în care nu există o
continuitate, o trecere lină, o instruire eficientă atât a cadrelor didactice, cât și a educabililor.

Art. 2, alin. (2) acoperă, în teorie, și problema care ne-a măcinat sistemul de învățământ încă
de dinaintea contextului epidemiologic: lipsa resurselor educaționale tehnologice în rândul unui
număr covârșitor de elevi. Practic, acesta stipulează că ISJ-urile au obligația să asigure aceste resurse
tuturor elevilor care nu beneficiază de ele, în vederea unei bune desfășurări a activității didactice.
Necesitatea acestui alineat este evidentă: cum putem realiza activități educaționale în regim on-line,
dacă elevii sunt offline? Soluția, la rândul ei, este evidentă: le asigurăm tuturor acces în on-line. Din
păcate, însă, această soluție este viabilă doar pe termen lung; pe când criza actuală este acum, are
nevoie de o soluție imediată și eficientă.

Necesitățile și oportunitățile luării acestei decizii sunt, așadar, direct proporționale, cel puțin
în sistemul nostru de învățământ: necesitățile sunt mari, iar oportunitățile apar, din păcate, doar în
momentul în care necesitățile își fac acut simțită prezența. Decizia luată este o decizie bazată pe
necesități, însă o evaluare ex-post va determina un rezultat pe care îl cunoaștem deja cu toții:
ineficiența practică.
Leordean Manuela-Eliza
P.Î.P.P, an III, ZI

Sub. 2. – 3 pct.

În opinia voastră, în ce măsura decizia de politică educațională de mai jos a fost


implementată cu succes?

” Art. 2. (3) Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și
armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și în asumarea unui sistem
de valori care sunt necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului
antreprenorial, pentru participarea cetățenească activă în societate, pentru incluziune socială și
pentru angajare pe piața muncii.

(4) Statul asigură cetățenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile și formele de
învățământ preuniversitar și superior, precum și la învățarea pe tot parcursul vieții, fără nicio formă
de discriminare.

(5) Aceleași drepturi se asigură și cetățenilor celorlalte state membre ale Uniunii Europene, ai
statelor aparținând Spațiului Economic European și ai Confederației Elvețiene.

(7) În România învățământul constituie prioritate națională.” Legea 1/2011

Idealul educațional este reprezentat de finalitatea educațională de maximă generalitate, o


finalitate înspre care întregul proces educațional aspiră; idealul educațional al școlii românești,
astfel, acoperă o întreagă paletă de competențe înspre care educabilul aspiră în vederea unei
integrări sociale de succes. De la formulare și până la realitatea cu care societatea se confruntă mai
este cale lungă: participarea cetățenească activă în societate se menține, încă, ca un ideal
îndepărtat; incluziunea socială mai are un lung drum până să se facă resimțită, însă un aspect lipsă
extrem de evident este tocmai angajarea pe piața muncii, statul român având un deficit de angajați
peste care nu se poate trece ușor cu vederea.

Alin. (4), de asemenea, se menține ca un ideal în societatea noastră: drepturile egale de


acces la toate nivelurile și formele de învățământ reprezintă un țel pe care încă încercăm să îl
atingem, și acest lucru este susținut de faptul că există diferențe foarte mari între mediul urban și cel
rural în privința actului educațional. Cei mai mulți absolvenți de liceu sunt, așadar, elevi provenind
din zonele urbane; cu cât ne îndepărtăm de urbe, cu atât studiile pe care membrii societății le dețin
sunt din ce în ce mai mici. Discriminarea, la rândul ei, este încă o problemă cu care ne confruntăm.

Chiar dacă educația reprezintă un scop strategic pentru fiecare națiune în parte,
determinând evoluția și bunul mers al lucrurilor într-o societate, învățământul nu constituie o
prioritate națională: cadrele didactice nu sunt suficient de bine formate, atracția înspre acest job
este mică, un prim factor fiind tocmai salarizarea și condițiile de muncă. Așadar, prea puțini elevi cu
rezultate foarte bune vor fi atrași înspre un job care presupune dedicare totală și remunerație invers
proporțională eforturilor depuse.

În concluzie, decizia politică menționată mai sus a fost propusă cu un scop extrem de
important, însă implementarea acesteia (încă) lasă de dorit.