Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii

Capitolul 1

MATERIALE DIN LEMN

FOLOSITE ÎN CONSTRUCŢII

1.1. Pădurea ca ecosistem şi sursă de materii prime şi energie

Pădurea, noţiune cu valoare de simbol, ce semnifică însăşi ecosfera, reprezintă o

întruchipare a existenţei umane, condiţia primară pentru apariţia, menţinerea şi dezvoltarea omului.
De-a lungul evoluţiei societăţii, relaţiile dintre om şi pădure s-au derulat sub multiple aspecte,
cuprinse între confruntare şi armonizare şi continuând să aibe semnificaţii noi, complexe şi de
durată. Pentru lumea de azi şi de mâine, aceste relaţii au un rol deosebit de important, pădurile
constituind prin produsele şi funcţiile lor ecoprotective un patrimoniu al umanităţii.
După datele communicate de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură
(F.A.O.), pădurile ocupă aproximativ o treime din suprafaţa continentelor (tab. 1.1), din care numai
50% este luată în exploatare, restul constituind încă zone virgine, cuprinzând imense rezerve de
“aur verde” siberiene, braziliene şi africane. Pădurile de răşinoase, a cărui lemn este folosit cu
preponderenţă în construcţii reprezintă aproximativ o treime din totalul suprafeţei împădurite.

Repartiţia actuală a resurselor forestiere pe mari regiuni geografice

Tabelul
1.1.
Terenuri forestiere

Păduri de răşinoase Păduri de foioase

(mil. ha)Suprafaţa uscatului
Regiunea geografică

Suprafaţa
de pădure
Suprafaţa Volum pe Suprafaţa Volum pe
pe
picior picior
locuitor
(mil. ha) (mil. ha) (mil. ha) (mil. ha)
(ha)
(mil. ha)

Europa 471 145 0,31 82 8 100 59 5 400

Ţările fostei
Uniuni 2 144 1 245 3,21 796 66 000 185 13 000
Sovietice
Asia 2 700 550 0,19 90 3 600 410 11 400
Africa 2 970 698 2,34 4 200 694 4 200
America de
1 875 750 3,34 440 34 000 273 10 800
nord
America
272 76 0,92 37 200 36 700
centrală
America de
1 750 867 5,28 20 600 847 76 000
sud
Zona
842 255 5,40 4 600 249 3 800
Pacificului
TOTAL 13 034 4 592 1,83 1 473 113 300 2 753 125 300

Ingineria clădirilor 1.1

Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii
Fondul forestier public din România este constituit din totalitatea suprafeţelor de teren cu
destinaţie forestieră, aflate în proprietate privată sau a statului. Regia Naţională a Pădurilor este
administratorul acestui fond forestier.
România a fost şi continuă să fie o ţară forestieră (tab. 1.2); pădurile, care constituie fondul
forestier, sunt repartizate neuniform sub raportul teritorial: în zona de munte aproximativ 65%, în
zona de deal – 28% şi în cea de câmpie 7%.

Fondul forestier în România

Tabelul 1.2.
Fondul
forestier
Fondul Suprafaţa de
raportat la Păduri de răşinoase Păduri de foioase
forestier pădure pe
suprafaţa (mii ha) (mii ha)
(mii ha) locuitor (ha)
uscatului
(%)
Molid 1 427 Fag 1 894
Brad 315 Stejar 1 143
Foioase
6 360 26,8 0,27 Pin 137 334
moi
Alte specii 43 Alte specii 936
TOTAL 1 922 TOTAL 4 307

Principalele caracteristici ale fondului forestier public în etapa actuală sunt:

 Suprafaţa totală - circa 6,3 milioane ha.
 Pondere în suprafaţa totală a României - 27%
 Masa lemnoasă pe picior - aprox. 1.350 mil. m.c.
 Volumul mediu de biomasă - 212 mc / ha
 Creşterea medie anuală - 5,6 mc / ha
 Volum comercial actual - aprox. 15 mil. mc / an
 Distribuţia funcţională - 44% păduri de protecţie
- 56% păduri de producţie.

În ceea ce priveşte structura fondului forestier pe categorii administrative, situaţia se

prezintă astfel:
 Suprafaţa ocupată de păduri - 5.869,8 mii ha (97,85%)
 Suprafaţa destinată producţiei - 22,3 mii ha (0,37%)
 Suprafaţa destinată administraţiei - 38,1 mii ha (0,63%)
 Suprafaţa destinată culturilor forestiere - 3,6 mii ha (0,06%)
 Suprafaţa destinată reîmpăduririi - 18,5 mii ha (0,31%)
 Suprafaţa neutilizabilă - 37,0 mii ha (0,62%)
 Litigii - 8,3 mii ha (0,14%)
 Suprafaţa temporar transferată altor firme - 1,2 mii ha (0,02%)

Structura pe specii a fondului forestier, redată în diagrama din figura 1.1 relevă că pe
primul loc se situează fagul, care reprezintă 31,7% din totalul pădurilor, urmat de molid (23,5%),

Ingineria clădirilor 1.2

Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii

Fag

31,7% 23,5% Molid

Stejar

Brad

Salcâm
Plop si salcie

Pin
17,8%
11,5% Tei
1,8% 2,4% 4,3% 5,1%
Alte specii
1,9%

Fig. 1.1. Structura pe specii a fondului forestier public

stejar (17,8%), brad (11,5%), salcâm (4,3%), plop şi salcie (2,4%), pin (1,9%), tei (1,8%) şi alte
specii care reprezintă 5,1% din fondul forestier.
În perspectivă se preconizează creşterea fondului forestier prin reîmpădurirea zonelor
exploatate în exces şi a pădurilor îmbătrânite.
Destinaţia masei lemnoase recoltate anual din fondul forestier public este prezentată în
figura 1.2.

70%

Industrie
Populaţie
Cota RNP

6% 24%

Fig. 1.2. Destinaţia masei lemnoase recoltate anual

Pădurile României se caracterizează printr-un potenţial productiv superior; comparativ cu

date similare înregistrate pe arborete din centrul Europei, din Ucraina şi din partea europeană a
Rusiei, pădurile realizează la aceeaşi vârstă înălţimi şi creşteri medii superioare cu 15…20%. Din
volumul total de masă lemnoasă pe picior, lemnul existent în trunchi, care reprezintă 75…85%
poate fi utilizat pentru prelucrare.
Pădurea reprezintă baza economică a producţiei de lemn, dar cel puţin tot atât de important
este faptul că prin existenţa lor, pădurile au o contribuţie esenţială la asigurarea şi îmbunătăţirea
regimului hidrologic, a purităţii şi îmbogăţirii resurselor de apă subterană. La nivelul majorităţii
naţiunilor pădurea este considerată ca un factor economic care serveşte la menţinerea existenţei
umane. Mutaţiile ce au loc în evoluţia tehnică, economică şi demografică, fac ca însuşi destinul
lemnului să fie evaluat printr-o viziune nouă. Întreaga activitate de exploatare şi industrializare a
lemnului trebuie să fie corelată cu potenţialul productiv al fondului forestier pentru a asigura
generaţiilor viitoare continuitatea producţiei de masă lemnoasă şi multitudinea funcţiilor
ecoprotective ale pădurilor.
Ultimul indicator statistic elaborat pentru anul 2008 relevă că în anul respectiv s-a exploatat
un volum mai mic cu 4.7%, faţă de anul 2007 (tab. 1.3.).

Ingineria clădirilor 1.3

Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii

Volumul de lemn exploatat, în anul 2008 comparativ cu anul 2007, pe specii lemnoase
Tabelul 1.3.
Diferenţe (±)
2007 2008 Anul 2008 faţă de anul 2007
mii m.c.
Total 14608 13977 -631
Lemn rotund – total 13005 12472 -533
-Răşinoase 5670 5045 -625
-Fag 3957 4080 +123
-Stejar 1054 1207 +153
-Diverse specii tari 1114 1168 +54
-Diverse specii moi 1210 972 -238
Coajă 1078 720 -358
Alte sortimente 525 785 +260

1.2. Lemnul ca material modern de construcţie

Material de construcţie tradiţional şi regenerabil, lemnul este folosit în ultimele decenii la

realizarea unor clădiri de locuit, social-culturale, sportive şi administrative, datorită calităţilor sale
de bază, precum şi a tratamentelor pe care tehnica şi tehnologia actuală i le aplică.
Pătrunderea lemnului în existenţa omului a constituit o adevărată istorie a cunoaşterii şi
folosirii lui, întâi gospodăreşte şi apoi industrial, care a generat zeci de meşteşuguri, importante
ramuri industriale şi de artă, cu semnificaţii adânci pentru viaţa spirituală, culturală şi economică în
diferite ţări. Premergător metalului şi betonului armat, ca material de construcţie, folosit cu multă
artă la construcţia de locuinţe, biserici şi poduri (fig. 1.3), lemnul a supravieţuit în competiţia cu
celelalte materiale de construcţie şi este astăzi utilizat la realizarea unui fond important de locuinţe.
În epoca contemporană, caracterizată printr-o rapidă dezvoltare economico-socială şi o
reanalizare a necesităţilor, aspiraţiilor şi exigenţelor omului, când lemnul serveşte atât la construcţia
şi amenajarea locuinţei, în industrie şi transport, la obţinerea unor produse de uz curent şi când în
acelaşi timp este irosit cu multă uşurinţă, reducerea lui a declanşat în ultimele decenii o îngrijorare
la fel de alarmantă ca şi criza energiei. Pentru refacerea fondului forestier şi asigurarea cantităţii
necesare de lemn pentru industrializare şi pentru construcţii, în foarte multe ţări se depun eforturi
susţinute pentru a creşte suprafaţa şi calitatea pădurilor, paralele cu valorificarea superioară a masei
lemnoase tăiate.
Datorită caracteristicilor fizico-mecanice superioare, precum şi a multiplelor avantaje de
ordin tehnic şi constructiv pe care le prezintă, lemnul va constitui şi în viitor unul dintre principalele
materiale de construcţie care va sta la baza realizării unui volum important de construcţii.
Materialul lemnos, mai ales sub forma produselor moderne răspunde cu prisosinţă actualelor cerinţe
din domeniul construcţiilor, în ceea ce priveşte reducerea greutăţii proprii a elementelor de
construcţie şi a reducerii consumului de energie înglobată.
Importanţa lemnului ca material de construcţie mai ales sub formă de produse moderne
(lemn lamelat încleiat, lemn densificat, stratificat, plăci din aşchii şi fibre de lemn) îl situează în
grupa principalelor materiale utilizate în construcţii.
În rapoartele prezentate de Comitetul Exploatării Forestiere şi de Comitetul Comisiei
Economice Europene se evidenţiază tendinţele actuale privind utilizarea lemnului şi a produselor
noi pe bază de lemn în construcţii, prioritate având casele prefabricate din lemn.
Pe plan mondial s-a trecut printr-o activitate de consolidare a cuceririlor în domeniul ştiinţei
şi tehnologiei construcţiilor moderne din lemn sub aspectul perfecţionării soluţiilor constructive şi
tehnologice şi al îmbunătăţirii metodelor de calcul. Paralel s-au desfăşurat cercetări pentru
perfecţionarea tehnologiilor privind executarea elementelor încleiate şi a măsurilor chimice de
protecţie a lemnului împotriva biodegradării şi a focului, pentru utilizarea de noi materiale –
Ingineria clădirilor 1.4
Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii
composite (lemn – beton) sau armate (lemn – oţel sau lemn – materiale plastice) cu caracteristici
superioare, care să asigure o îmbunătăţire a performanţelor elementelor şi structurilor din lemn, sub
aspectul eficienţei tehnico-economice, precum şi a durabilităţii şi siguranţei în exploatare. Se
remarcă, de asemenea, o preocupare susţinută pentru economisirea materialului lemnos, în special a
cherestelei, prin reducerea consumurilor şi folosirea pe scară largă a înlocuitorilor (placaj, plăci
aglomerate şi fibrolemnoase, lemn densificat), precum şi prin folosirea lemnului lamelat încleiat,
care permite utilizarea raţională a materialului lemnos de calităţi diferite şi a celui de mici
dimensiuni.
Lemnul lamelat încleiat, şi mai nou lemnul lamelat încleiat asociat cu bare din oţel constituie
în prezent un material important de construcţie atât pentru case de locuit, cât şi pentru construcţii cu
deschideri libere medii şi mari.
În ţara noastră, la realizarea elementelor de construcţie şi a caselor integral prefabricate din
lemn se utilizează prioritar lemnul masiv şi mai rar lemnul lamelat încleiat, lemnul stratificat
(densificat), placajul de construcţie şi plăcile din aşchii sau fibre de lemn.

Fig. 1.3. Tradiţii în construcţia de lemn în ţara noastră

Ingineria clădirilor 1.5

Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii
Lemnul, mai ales sub forma unor produse moderne, ameliorate şi tratate contra biodegradării
şi a focului va constitui în viitor unul dintre principalele materiale de construcţie pentru casele
integral prefabricate, graţie caracteristicilor fizico-mecanice superioare şi a avantajelor de ordin
tehnic şi constructiv pe care le prezintă.
Cantitatea de material lemnos utilizată sub diverse forme, la nivel mondial, în etapa actuală
echivalează cu cea a oţelului (aproximativ 700 miliarde tone, ceea ce reprezintă circa 1,5 miliarde
m3).
Structura utilizării lemnului pe consumatori este foarte diferită în diversele ţări ale lumii;
astfel în Germania la nivelul anului 1995, structura era următoarea: industria mobilei – 45%,
ambalaje şi transporturi – 19%, construcţii – 27%, diverse – 9%, iar în S.U.A. consumul mare îl
deţine industria construcţiilor, aproximativ 70%. În Canada şi S.U.A. consumul de cherestea în
construcţii este de 3…4 ori mai mare decât în multe ţări dezvoltate din Europa (tab. 1.4).

Consumul mediu de lemn şi produse pe bază de lemn pentru locuinţe în diverse ţări şi zone
geografice (m3/1000 locuinţe)
Tabelul 1.4.
Lemn rotund şi ecarisat Produse pe bază de lemn
Ţara,
Lemn de Lemn de
Regiunea Total Placaj PAL PFL
răşinoase foioase
S.U.A. 493 417 76 88 21 25
Rusia 347 286 61 12 15 5
Europa 187 146 41 11 30 11

1.3. Specii de lemn utilizate în tehnica construcţiilor

Principalele specii de lemn indigen utilizate sunt:

Lemn de răşinoase:
 bradul care se încadrează în categoria lemnului uşor şi moale, cu contrageri mici şi
rezistenţe mecanice medii; prelucrările mecanice se fac fără dificultăţi dar relativ mai
greu decât la molid din cauza smulgerilor de fibre;
 laricele, caracterizat ca un lemn potrivit de greu, moale, cu rezistenţe mecanice foarte
mari pentru specia de răşinoase;

 molidul, caracterizat ca un lemn uşor şi moale, cu contragere totală mică şi rezistenţe

mecanice medii; prelucrarea mecanică a lemnului de molid se realizează fără dificultăţi;
 pinul, care se încadrează în categoria lemnului greu şi moale, cu rezistenţe medii la
solicitări mecanice.

Lemn de foioase:
 carpenul, care se încadrează în categoria lemnului greu şi tare, cu contrageri mari şi
rezistenţe mecanice medii superioare fagului;
 fagul, lemn greu şi tare, cu contrageri mari şi proprietăţi mecanice medii; prezintă
dificultăţi la uscare, având tendinţa de a se crăpa şi a se deforma;
 frasinul, care se încadrează în categoria lemnului greu şi tare, cu contracţii mari;
 paltinul de câmp sau de munte, lemn relativ greu şi tare, cu rezistenţe încadrate în
categoria medie;

Ingineria clădirilor 1.6

Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii
 plopul, din clasa indigenă, negru sau tremurător şi din clona adaptată la condiţiile de
vegetaţie din ţara noastră (euroamerican), lemn uşor şi moale, cu contrageri reduse şi
rezistenţe mecanice reduse;
 salcâmul de plantaţie, care este un lemn greu şi tare, cu contrageri şi rezistenţe
mecanice mari.

Domeniile de utilizare în tehnica construcţiilor ale diverselor specii de lemn de răşinoase şi

de foioase sunt prezentate în tabelul 1.5.
Domeniile de utilizare pentru diferitele specii de lemn, prezentate în tabelul 1.5 nu sunt
restrictive. Pentru diversele categorii de construcţii se pot utiliza şi alte specii, cu respectarea
condiţiilor de rezistenţă, stabilitate, comportare la umiditate şi biodegradare.

Domeniile de utilizare ale diverselor specii de lemn indigen la realizarea elementelor structurale

Tabelul 1.5.
Specia Domenii de utilizare
Brad, molid, pin Case prefabricate, construcţii provizorii, elemente structurale la clădiri
civile, cu deschideri medii şi mari, şarpante de acoperiş, panouri de cofraj,
tâmplărie, lemn lamelat încleiat
Larice Case prefabricate, elemente structurale la şarpantele acoperişurilor, stâlpi
pentru eşafodaje şi susţineri
Carpen, frasin Elemente structurale supuse la solicitări reduse, şarpantele acoperişurilor
cu deschideri mici şi medii
Fag Elemente de rezistenţă la construcţii provizorii, stâlpi pentru eşafodaje şi
susţineri
Mesteacăn Elemente structurale la diferite categorii de construcţii
Plop Elemente structurale în cazul unor solicitări mecanice reduse
Salcâm Elemente structurale la construcţii agrozootehnice, stâlpi pentru eşafodaje
şi susţineri
Cer, gorun Stâlpi de rezistenţă, structuri la panouri portante, şarpante de acoperişuri
pentru deschideri mici şi medii, tâmplărie
Stejar Elemente structurale cu solicitări mecanice importante la construcţii cu
diferite destinaţii, case integral prefabricate din lemn, tâmplărie

1.4. Casa prefabricată din lemn – avantaje, priorităţi

Creşterea producţiei de construcţii din lemn pe plan mondial rezidă din posibilităţile largi de
realizare şi diversificare a elementelor structurale prin procedee tehnologice simple, industrializate,
precum şi a uşurinţei de a se adapta multiplelor forme şi necesităţi constructive. Se conferă astfel un
domniu larg şi variat de aplicare a lemnului, atât la construcţiile civile, cât şi la unele construcţii
industriale şi agricole.
Cercetările efectuate în cadrul Comisiei Economice Europene arată o scădere a consumului
mediu de cherestea, crescând în schimb consumul produselor noi pe bază de lemn (placaj, PAL,
PFL, lemn lamelat încleiat, lemn densificat-durolemn), care valorifică superior masa lemnoasă (tab.
1.6).

Domenii de utilizare a lemnului şi a produselor pe bază de lemn în ţările membre CEE

Ingineria clădirilor 1.7
Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii

Tabelul 1.6.
Lemn ecarisat (%) Produse pe bază de lemn (%)
Domenii de utilizare
1990 2000 1990 2000
Construcţii 58,1 60,6 48,6 63,4
Ambalaje 16,1 19,9 0,9 6,5
Mobilă 6,3 9,3 37,1 26,6
Transporturi 2,3 0,5 1,2 0,2
Minerit 3,1 0,5 11,4 3,0
Alte domenii 14,1 9,2 0,8 0,3
% 100,0 100,0 100,0 100,0
TOTAL
mil. m3 93,2 135,0…146,0 21,6 71,0…92,0
Indice de creştere 2000/1990 - 1,45…1,57 - 3,29…4,26

În marea majoritate a ţărilor din Europa şi îndeosebi în SUA, Canada şi Rusia, lemnul
lamelat încleiat, tratat insectofungicid şi ignifug a căpătat o extindere tot mai mare în construcţii, la
realizarea caselor prefabricate şi a structurilor de rezistenţă pentru acoperişurile clădirilor cu
deschideri medii şi mari.
Casele prefabricate din lemn, amenajate astfel încât să asigure interioare în care să se
desfăşoare activităţi de viaţă şi odihnă ale oamenilor, în mod temporar sau permanent, realizate atât
în mediul urban cât şi în cel rural, constituie o soluţie preferată în multe ţări europene, precum şi în
SUA şi Canada, datorită avantajelor pe care le prezintă: casele familiale (parter sau etajate) din
prefabricate uşoare din lemn şi produse noi pe bază de lemn se execută într-un timp redus (10…15
zile), cu minimum de manoperă, consum de materiale şi energie înglobată (50…60% din consumul
de energie înglobată la clădirile din zidărie sau beton armat), cost convenabil, valorificând la
maximum avantajele micii mecanizări.
În diversele ţări se consideră că argumentele puternice în favoarea promovării şi extinderii în
viitor a caselor familiale integral prefabricate din lemn şi produse pe bază de lemn se datorează:
 greutăţii proprii reduse, în raport cu caracteristicile mecanice pe care le prezintă, ceea ce
conduce la un coeficient de calitate superior metalului şi betonului;
 rapidităţii montajului şi posibilităţii de montare şi demontare simplă şi rapidă indiferent
de condiţiile de climă;
 posibilitatea de realizare industrială prin prefabricare a elementelor şi subansamblelor
constructive;
 consumului redus de energie înglobată – cantitatea de energie necesară producerii şi
punerii în operă a unui m3 de cherestea este de aproximativ 5 ori mai redusă în
comparaţie cu cea necesară pentru un m3 de zidărie sau beton;
 posibilităţilor multiple de asigurare a unor condiţii superioare de confort interior;
 reducerii consumului de energie în exploatare.
Se remarcă în foarte multe ţări dezvoltate tendinţa actuală de a se trece de la clădirile
multietajate la cele familiale parter sau parter şi unul sau două etaje, casele realizate din panouri
prefabricate din lemn şi produse derivate pe bază de lemn în combinaţie cu alte materiale moderne
concurând cu cele realizate din zidărie de cărămidă sau beton.
Cercetările intreprinse în diverse ţări, în ultima perioadă, sunt intreprinse în direcţia
promovării unei producţii realizate integral industrializate, cu secţiuni tipizate, urmărindu-se
asigurarea protecţiei insecto-fungicide şi ignifuge a materialului lemnos şi perfecţionarea sistemelor
de îmbinare.
Într-un mare număr de ţări din Europa (Belgia, Danemarca, Irlanda, Norvegia şi Anglia)
ponderea caselor pentru una sau două familii se situează între 65 şi 70%, iar în SUA ele reprezintă
aproximativ 60% din totalul locuinţelor. În Canada se realizează anual aproximativ 100.000 case
Ingineria clădirilor 1.8
Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii
din panouri prefabricate din lemn şi produse pe bază de lemn. În ţara noastră, în condiţiile în care
fondul construit pentru locuinţe este deficitar, casa prefabricată din lemn, destinată locuirii, va
constitui o opţiune, datorită avantajelor pe care le conferă.

1.5. Avantajele si dezavantajele utilizarii lemnului în construcţii

1.5.1. Avantajele construcţiilor din lemn

 Densitatea aparentă redusă faţă de rezistenţa relativ mare.

Comparativ cu densitatea celorlalte materiale principale de construcţie (zidărie, beton armat,
oţel, etc.) se poate constata că lemnul este de 3,5 … 16 ori mai uşor iar raportul dintre rezistenţă
şi densitate are valoarea comparabilă pentru lemn şi oţel, atat la compresiune cat şi la intindere.
 Greutatea redusă a lemnului face ca toate construcţiile realizate din acest material să
prezinte o comportare favorabilă la acţiunea seismică, să poată fi amplasate cu mai multă
uşurinţă pe terenuri dificile de fundare şi să necesite consumuri mai reduse de materiale în
structurile de fundaţii.

 Prelucrarea şi fasonarea uşoară a lemnului atat în uzină cat şi pe şantier, datorită

rezistenţelor reduse la prelucrare, cu posibilitatea executării construcţiilor în orice anotimp, fără ca
să necesite măsuri speciale de execuţie. Viteza de execuţie este mare, prin eliminarea lucrărilor
umede specifice construcţiilor din beton armat sau zidărie, iar darea în exploatare a construcţiilor de
lemn este posibilă imediat după terminarea lucrărilor.
 Existenţa mai multor sisteme de asamblare, cu posibilitatea demontării şi a refacerii
parţiale sau totale a elementelor şi construcţiilor.
 Posibilitatea realizării unor forme şi gabarite deosebite care sunt dificil sau chiar
imposibil de realizat cu alte materiale de construcţie. Există construcţii din lemn sub formă de arce
sau cupole cu deschideri ce ating 100 m.
 Proprietăţile termice sunt favorabile pentru construcţii.
În comparaţie cu oţelul, betonul şi chiar cărămida, lemnul are:
- coeficientul de conductibilitate termică ( λ ) mult mai redus, ceea ce justifică folosirea lui ca
material pentru izolaţie termică cu bună eficacitate. Lemnul opune o rezistenţă termică, la trecerea
unui flux de căldură prin el, de 300 – 400 ori mai mare decat oţelul şi de 7 – 10 ori mai mare decat
betonul;
- coeficientul de dilatare termică liniară in lungul fibrelor ( α ) redus face să nu fie necesare
rosturi de dilataţie termică la construcţiile din lemn şi să prezinte o comportare bună din punct de
vedere a rezistenţei la foc.
Pentru lemnul de răşinoase, de exemplu, coeficientul α este de 4 ・ 10-6…5 ・ 10-6, adică
aproximativ de 2-3 ori mai mic decat coeficientul de dilatare termică a oţelului şi al betonului
armat.
 Durabilitatea mare a construcţiilor din lemn, aflate intr-un regim optim de exploatare,
din punct de vedere a condiţiilor mediului ambiant
Cheltuielile de intreţinere sunt cele de tip curent cu excepţia finisajului exterior care necesită
întreţinere periodică (vopsea la 7…8 ani). Intervenţiile asupra elementelor de lemn, pentru
consolidare sau refacere, se fac uşor şi la faţa locului.
 Comportarea relativ bună din punct de vedere a rezistenţei la foc.
Lemnul, deşi este un material combustibil, se comportă bine din punct de vedere a
rezistenţei structurale la foc deoarece elementele masive se consumă relativ lent, cu o viteză de 0,5
… 0,7 mm / minut, ceea ce presupune o scădere a secţiunii transversale de 1 cm pe fiecare faţă
într-un sfert de oră timp în care temperatura incendiului poate să ajungă la 700 – 800°C. Pe de altă
parte, rezistenţa şi rigiditatea lemnului în interiorul secţiunii carbonizate răman practic neschimbate.
 Posibilitatea refolosirii lemnului, după o perioadă de utilizare, la realizarea altor elemente
de construcţii şi utilizarea lui pentru producţia de energie face ca deşeurile să fie reduse, respectiv
reciclabile.
Ingineria clădirilor 1.9
 Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii
 Caracteristicile arhitecturale deosebite şi senzaţia de căldură pe care o dă lemnul făcand
să fie folosit nu numai ca şi material structural dar şi ca material de finisaj sau aparent, cu efecte
estetice deosebite.
 Posibilitatea asocierii lemnului cu oţelul sau cu betonul şi formarea unor structuri mixte
eficiente.

1.5.2. Dezavantajele construcţiilor din lemn

Lemnul, ca şi produs natural, de natură organică, avand structura neomogenă şi anizotropă

pe langă calităţi are şi o serie de inconveniente şi dezavantaje cum ar fi:
 Variabilitatea foarte mare a caracteristicilor atat intre specii cât şi în cadrul aceleiaşi
specii datorită unor surse de variabilitate foarte diverse
 Variaţia caracteristicilor mecanice şi fizice pe diferite direcţii faţă de direcţia fibrelor.
Datorită neomogenităţii structurii lemnului rezistenţele sunt diferite în lungul trunchiului
lemnului şi pe secţiune transversală, variaţia acestora fiind cuprinsă între 10 … 40 %.

 Influenţa mare a umidităţii asupra caracteristicilor fizico-mecanice, a dimensiunilor şi

durabilităţii lemnului. Spre exemplu variaţia umidităţii de la 5 pană la 15% duce, la unele specii
de lemn, la scăderea cu aproape de 2 ori a rezistenţei la compresiune. Creşterea umidităţii
favorizează, de asemenea, degradarea biologică a lemnului , în special datorită acţiunii ciupercilor şi
crează probleme de sănătate pentru ocupanţii construcţiilor.
 Sortimentul limitat de material lemnos atât în ceea ce priveşte dimensiunile secţiunii
transversale cât şi în privinţa lungimilor. Folosirea unor elemente, sub formă de grinzi sau stalpi, cu
dimensiuni transversale mari (de obicei peste 20 cm) sau cu lungime mare ( peste 5-6 m) duce, de
multe ori, la preţuri ridicate. Această deficienţă se poate elimina prin folosirea unor elemente
compuse sau a unor elemente realizate din scânduri încleiate.
 Defectele naturale ale lemnului (defecte de formă şi structură, crăpături etc.), defectele
cauzate de ciuperci, insecte sau de unele substanţe chimice precum şi efectele fenomenelor de
contracţie şi de umflare reprezintă inconveniente importante ale materialului lemnos de construcţie.
 Degradări produse de ciuperci şi insecte atunci cand nu există un tratament
corespunzător împotriva acestora.

1.6. Condiţii de calitate

1.6.1. Factori care influenteaza calitatea lemnului

Calitatea lemnului variază atat intre specii cat şi in cadrul aceleiaşi specii. Sursele de
variabilitate in cadrul unei specii sunt diverse, iar o sinteză a lor şi a consecinţelor acestora se
prezintă in fig. 1.4.

DEFECTE ALIERAŢII
de ex. datorită
ciupercilor

DE NATURĂ DE GEOMETRIE

Noduri Fisuri si crăpături

Sănătoase Putrezite Apărute în Datorita Curbura Răsucirea Înclinarea

Ingineria clădirilor perioada uscării trunchiului fibrelor trunchiului
1.10
de creştere
Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii

plAfectarea caracteristicilor mecanice

Concentrarea contracţiilor
Înclinarea locală a fibrelor Utilizare deficitară sau neutilizare

CONSECINŢE MECANICE

Fig. 1.4. - Surse de variabilitate la lemn şi consecinţele lor

Pot exista, o serie de defecte cum ar fi crăpăturile sau defectele produse de insecte şi de
ciuperci, defecte ce influenţează calitatea materialului şi duce la împartirea acestuia în clase de
calitate.

1.6.2. Procedee de clasificare a lemnului pe clase de calitate

Exista două procedee de clasificare a calităţii lemnului:

 clasificarea tradiţională se realizează in urma unui examen vizual şi are in vedere factorii de
reducere a rezistenţei care pot fi examinaţi (in principal nodurile şi lăţimea inelelor anuale);
 clasificarea mecanică se realizează pe baza unor incercări mecanice (procedeul mecanic sau
cu maşina).
Normele europene EN 388-1994 sortează lemnul pentru construcţii în 9 clase pentru
rasinoase şi 6 clase pentru foioase.

Clase de calitate
Tabelul 1.7.
Clase de rezistenţă
Specia
C10 C18 C24 C30 C40
Molid, brad, larice, pin x x x - -
Stejar, gorun, cer, salcam - x x x -
Fag, mesteacan, paltin, frasin, carpen - x - x x
Plop, anin, tei x x - - -

Clasa de rezistenţă a lemnului, conform tabelului 1.7., se defineşte prin valoarea

rezistenţei caracteristice la întindere din încovoiere, exprimată în N/mm2.

1.7. Lemnul natural ca material de construcţie

În functie de modul în care se pastrează structura materialului lemnos pentru produsele

utilizate în tehnica constructiilor se disting doua categorii importante:
 produse care pastreaza structura materialului lemnos – lemn brut, lemn ecarisat, lemn
lamelat incleiat, placaj, lemn stratificat, panel, lemn laminat, lemn densificat;
 produse care nu pastreaza structura lemnului – placi din aschii de lemn (PAL), placi
din fibre de lemn (PFL, PAF), placi din aschii de lemn dublu orientate (O.S.B. –
Oriented Strand Board).

1.7.1. Produse din lemn brut

Ingineria clădirilor 1.11

Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii
Produsele brute din lemn se obtin din trunchiuri care au fost curatate de craci si decojite,
utilizate la schele, esafodaje, stâlpi pentru linii aeriene, lemn pentru mină, elemente pentru structuri
de rezistenţă la cladiri (popi, pane, grinzi, stâlpi) şi piloţii utilizaţi la fundaţii, diguri, incinte
îndiguire şi poduri.
Conicitatea lemnului este o caracteristică specifică a lemnului natural, care se exprimă
conform specificaţiei din fig. 1.5.

Fig. 1.5. Piesă din lemn brut

D  Dmin
C max
2 L

unde:
Dmax – diametrul la capatul gros;
Dmin – diametrul la capatul subţire;
L – lungimea piesei.

Conicitatea se limiteaza la:

- 0.8 cm/m pentru elemente de construcţie civile, industriale şi agricole;
- 1.0 cm/m pentru esafodaje, schele şi poduri.

Lemn rotund pentru construcţii

Bile, manele, prăjini
Tabelul 1.8.
Diametrul d, fara coaja (cm) Lungimi
Specia Categorie
la capatul subtire la capatul gros (m)
bile 12 ... 16 - 6,00 ... 9,00
răşinoase manele 7 ... 11 max. 14 2,00 ... 6,00
prăjini 3 ... 7 max. 8 1,00 ... 4,00
bile 12 ... 18 20
foioase manele 8 ... 11 17 ≥2,50
prăjini 3 ... 7 14
Cu treapta de
- lungime din 0,10 în
0,10

Tot în categoria lemnului brut pot fi incluşi şi piloţii cu diametrul la jumătatea lungimii
cuprins intre 20 ... 40 cm şi cu lungimea de 3.00 ... 15.00 m.

1.7.2. Produse din lemn semiecarisat

Piesele din lemn semiecarisat asigură o utilizare mai eficientă a lemnului şi sunt folosite
pentru construcţii provizorii, clădiri de locuit în mediul rural, schele si esafodaje.
În funcţie de modul de debitare pot fi:
 cioplitură care are muchiile rotunjite (fig. 1.5., a);
 lemn semirotund obţinut prin tăierea în jumătate a lemnului brut (fig. 1.5., b);
Ingineria clădirilor 1.12
Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii
 calote, margini sau restroller, obţinute ca resturi de la debitarea lemnului ecarisat (fig. 1.5., c).

a b c

Fig. 1.5. Piese din lemn semiecarisat

Lungimile de fabricatie ale lemnului semiecarisat nu sunt standardizate, fiind similare

lemnului brut sau lemnului ecarisat.

1.7.3. Produse din lemn ecarisat

Produsele din lemn ecarisat se obţin prin debitarea buştenilor paralel cu axa longitudinală,
cu ajutorul gaterelor, ferăstraielor panglică sau ferăstraielor circulare şi au toate fetele netede cu
muchii drepte.
Cheresteaua ecarisată se poate clasifica după urmatoarele criterii:
 după specia lemnului: cherestea de raşinoase (brad, molid, pin, etc.), cherestea de
foiase tari (fag, stejar, carpen, paltin, ulm, etc.), cherestea de foiase moi (plap, tei,
anin, salcie, etc.);
 în funcţie de lungime există următoarele sortimente de cherestea: lungă, normală,
scurtă şi subscurtă;
 după pozitia piesei de cherestea în raport cu inelele anuale există cherestea:
 radială - unghiul dintre tangentă la inelele anuale şi faţa exterioară este
cuprins între 60° si 90°;
 semiradială - unghiul dintre tangenta la inelele anuale şi faţa exterioară
este cuprins între 45° si 60°;
 tangenţială - unghiul dintre tangenta la inelele anuale şi faţa exterioară
este cuprins între 0° si 45°;
 după calitate, lemnul se clasifică în funcţie de prezenţa defectelor (numărul şi
mărimea lor), precum şi în funcţie de calitatea prelucrării;
 după dimensiunile pieselor şi raportul între lăţime şi înălţime: scânduri, dulapi, şipci,
rigle, grinzi (tab. 1.9., tab. 1.10., tab. 1.11.).

Şipci şi rigle din lemn de răşinoase

Dimensiuni nominale
Tabelul 1.9.
Grosimi Lăţimi Lungini (m)
(mm) (mm) scurte lungi
24 38 48 - -
38 - - 58 - 1,00 ... 2,75; 3,00 ... 6,00;
48 - 48 - 96 din 0,25 în 0,25 din 0,50 în 0,50
58 - - 58 -

Ingineria clădirilor 1.13

Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii
Scânduri şi dulapi din lemn de răşinoase
Dimensiuni nominale
Tabelul 1.10.
Sortiment Grosimi Lăţime Lungimi (m)
e (mm) (mm) scurte lungi
12
18 60 ... 300; 1,00 ... 2,75; 3,00 ... 6,00;
Scanduri
22 din 10 în 10 din 0,25 în 0,25 din 0,50 în 0,50
24
28
38 70 ... 300;
48 din 10 în 10 3,00 ... 6,00;
Dulapi -
58 din 0,50 în 0,50
68 80 ... 300;
75 din 10 în 10

Grinzi din lemn de răşinoase

Dimensiuni nominale
Tabelul 1.11.
Grosimi Lăţimi Lungini (m)
(mm) (mm)
100 120 150 - - -
120 120 150 - - -
150 - 150 170 190 250 3,00 ... 6,00;
190 - - - 190 250 din 0,50 în 0,50
250 - - - - 250
300 - - - - 300

1.7.4. Furnir

Furnirul este un produs obţinut prin tăierea, longitudinală sau tangenţială, a trunchiului
arborelui în foi subţiri (0,08 … 7 mm).
După modul lor de utilizare furnirele sunt: furnire estetice, pentru mobilier (STAS 5513- 87)
şi furnire tehnice (STAS 9406-84) de faţă sau miez.
Furnirele tehnice, destinate fabricării placajelor, panelelor, lemnului stratificat, produselor
mulate din lemn, etc. se obţin din lemn de foioase şi răşinoase prin derulare centrică în foi subţiri cu
ajutorul unor maşini speciale.
Dimensiunile nominale conform STAS 9406-84, măsurate la umiditatea lemnului de
(10±2)% sunt:
- grosimi (mm): 0,5; 0,8; 1,1; 1,5; 2,1; 3,1; 4,2; 5,2; 6,0;
- lăţimi (mm): de la 100 la 1000 (din 50 in 50 mm); 1300; 1330; 1610; 1910; 2080; 2280; 2520;
- lungimi (mm): 980; 1300; 1330; 1610; 1910; 2080; 2280; 2520.
După defectele naturale şi de prelucrare admisibile, conform STAS 9406-84, furnirele se
sortează în patru calităţi (A, B, C, D).

1.7.5. Placaje

Placajele (STAS 1245-90) sunt panouri de diferite dimensiuni, realizate dintr-un număr
impar (minimum trei) de straturi de furnir, încleiate prin presare la cald la o temperatură de 90°C …
Ingineria clădirilor 1.14
Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii
150°C cu diverse tipuri de adezivi. Foile de furnir folosite la placaje se obţin prin derulare
longitudinală a trunchiului şi au grosime de 1…4 mm.
Fibrele foilor exterioare sunt dispuse în acelaşi sens, iar fibrele foilor intermediare în sensuri
alternative simetric faţă de axa mediană (fig 1.6). În mod obişnuit fibrele sunt dispuse perpendicular
unele pe altele la două foi alăturate.

Fig. 1.6. Alcatuire placaj

Compoziţia placajelor limitează variaţiile dimensionale şi umflarea şi asigură proprietăţi

egale după diferite direcţii în planul produselor.
Placajele se caracterizează prin cateva particularităţi faţă de lemnul din care sunt realizate
foile de furnir şi anume: densitate superioară, variaţie mai redusă a umidităţii cu variaţia umidităţii
mediului ambiant, variaţii dimensionale reduse (0,02% pentru 1% variaţie de umiditate), deformaţie
de curgere lentă mai mare, variaţie mai redusă a durabilităţii funcţie de specia de lemn.
Umiditatea placajelor variază mai puţin decat cea a lemnului masiv de răşinoase cu
umiditatea mediului ambiant (tabelul 1.12).

Umiditatea de echilibru a placajelor

Tabelul 1.12.
Mediu ambiant cu temperatura de 20°C şi
30% 65% 85%
umiditate relativă de:
Umiditatea de echilibru a placajelor 5% 10% 15%

Umiditatea de echilibru a lemnului de răşinoase 6% 12% 17%

Comportarea elastomecanică este condiţionată de direcţia fibrelor şi depinde de unghiul faţă

de orientarea fibrelor foilor exterioare.
Durabilitatea placajelor este influenţată de grosimea foilor, compoziţia panoului (atunci când
se folosesc foi provenite de la diferite specii de lemn), cantitatea şi calităţile adezivului.
Caracteristicile placajelor sunt influenţate de:
 parametrii geometrici (compoziţie, numărul şi grosimea elementelor componente);
 caracteristicile materialului (esenţa, utilizarea diferitelor tipuri de materiale într-un
panou, conţinut de umiditate);
 cantitatea şi proprietăţile adezivilor;
 condiţiile de solicitare (direcţia eforturilor faţă de direcţia fibrelor elementelor de
faţă, durata încărcării, etc.).
Placajele se împart în:
- placaje obişnuite sau de uz general, folosite în industria mobilei;
- placaje de exterior sau cu utilizări speciale, folosite în construcţii, aviaţie, construcţii de
nave etc. (STAS 1245-90, STAS 7004-86).
Valorile caracteristice ale rezistenţelor şi densităţilor produselor de placaj realizate în
diferite ţări, după documentul CEN / TC 112406 ,, Panouri pe bază de lemn – Valori caracteristice

Ingineria clădirilor 1.15

Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii
pentru produse reformate” sunt prezentate în tabelul 1.14 iar cele ale modulului de elasticitate în
tabelul 1.15.
Valorile din tabelele 1.14 şi 1.15 sunt date pentru placaje de clasa I şi II clasificate după
EN635 ,,Placaje – Clasificare după aspectul suprafeţei” partea 2 pentru foioase şi partea 3 pentru
răşinoase.

Caracteristicile fizico-mecanice ale placajelor de exterior din furnir de fag

Tabelul 1.13.
Tipul de placaj
Nr. F(încleiat cu filme de S (încleiat cu
Caracteristica
crt. răşină soluţie de răşină
fenolformaldehidrică) formaldehidică)
1. Densitatea aparentă ρa ( kg/ m3) min. 680 650 - 740
2. Conductibilitatea termică (W / m. grd ) 0.20 0.20
Modulul de elasticitate la încovoiere la
încărcare perpendiculară pe straturi, axa
longitudinală a epruvetei fiind paralelă cu
3. direcţia fibrelor straturilor exterioare
(N/mm2):
7 700 8 370
- în stare uscată ( U =7% )
4 600 5 000
- în stare umedă (după 24 h imersie în apă)
Modulul de elasticitate la încovoiere la
încărcare paralelă cu straturile, axa
longitudinală a epruvetei fiind paralelă cu
4. direcţia fibrelor straturilor exterioare
(N/mm2):
11 100
- în stare uscată ( U =7% )
2 897
- în stare umedă (după 24 h imersie în apă)
Rezistenţă la compresiune paralelă cu
straturile, axa longitudinală a epruvetei fiind
paralelă cu direcţia fibrelor straturilor
5.
exterioare (N/mm2):
- în stare uscată (U =7% ) 40.0 43.5
- în stare umedă (după 24 h imersie în apă) 12.0 15.5
Rezistenţă la încovoiere la încărcare
perpendiculară pe straturi, axa longitudinală
a epruvetei fiind paralelă cu direcţia fibrelor
6.
straturilor exterioare (N/mm2):
- în stare uscată ( U =7% ) 73.0 78.0
- în stare umedă (după 24 h imersie in apă) 39.5 43.0

Ingineria clădirilor 1.16

Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii
Rezistenţă la incovoiere la incărcare paralelă
cu straturile, axa longitudinală a epruvetei
fiind paralelă sau perpendiculară cu direcţia
7.
fibrelor straturilor exterioare (N/mm2):
- in stare uscată ( U =7% ) - 56.0
- in stare umedă (după 24 h imersie în apă) - 32.5 - 36.0
Rezistenţă la întindere paralelă cu straturile
(N/mm2), axa longitudinală a epruvetei fiind:
-paralelă cu direcţia straturilor exterioare
8.
(U =7% ); 43.5 57.0
-perpendiculară pe direcţia straturilor 38.5 45.0
exterioare (U =7% )
Rezistenţă la forfecare perpendicular pe
straturi (N/mm2), cu direcţia forţei:
- paralelă cu direcţia fibrelor straturilor
9. - 11.5
exterioare, în stare umedă;
- pendiculară pe direcţia fibrelor straturilor
- 14.0
exterioare, în stare umedă.

Tabelul 1.14.
Tip de placaj
Rezistenţa caracteristică la:
S FIN US CAN D
Încovoiere cu încărcare perpendicular
23.0 37.2
pe planul panoului cu axa longitudinală 23.5 19.0 77k1
21.6 34.8
paralelă cu fibrele plăcilor exterioare (fm,0,k ) 14.8 15.8
Încovoiere cu încărcare perpendicular pe planul 12.2 7.3 77(1-k1)/k3
11.4 27.6
panoului cu axa longitudinală perpendiculară la 10.1 8.7
12.4 29.0
fibrele plăcilor exterioare (fm,90,k )
Întindere paralelă cu fibrele plăcilor 15.0 38.9 13.6 9.9 77k2
exterioare (ft,0,k ) 15.4 37.2 10.5 10.6
Întindere perpendiculară pe fibrele 12.0 32.9 7.2 6.3 77(1-k2)
plăcilor exterioare (ft,90,k ) 11.4 34.1 6.9 6.6
Compresiune paralelă cu fibrele 15.0 19.9 13.9 12.6 58k2
plăcilor exterioare (fc,0,k ) 15.4 19.3 10.6 14.1
Compresiune perpendiculară pe 12.0 17.5 8.1 9.0 58(1-k2)
fibrele plăcilor exterioare (fc,90,k ) 11.4 18.1 7.7 9.7
Forfecare din încovoiere după paralel cu fibrele
2.9 9.8 3.2 3.2 8.0
plăcilor exterioare (fν,k )
Forfecare din încovoiere cu încărcare 0.9 0.9 3.0
0.9 2.5
perpendicular pe planul panoului, (fr,k )
NOTĂ: fk – rezistenţa caracteristică, N/mm2
S – placaje suedeze P30; grosime 12.0 mm respectiv 24.0 mm
FIN – placaje finlandeze; grosime 12.0 mm respectiv 24.0 mm
US – placaje americane din minimum 5 foi; grosime 12.5 mm respectiv 21.0 mm
CAN – placaje canadiene; grosime 12.5 mm respectiv 25.5 mm
D – placaje germane; grosime 12.5 mm respectiv 21.0 mm

Valori caracteristice pentru modulul de elasticitate

Tabelul 1.15.
Tip de placaj
Caracteristică:
S FIN US CAN D
Ingineria clădirilor 1.17
Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii
Modulul de elasticitate la încovoiere cu
încărcare perpendicular pe planul panoului, 9200 9800 10300 9200 11000k1
cu axa longitudinală paralelă cu fibrele 8700 8900 7800 6700
plăcilor exterioare (Em,0,mediu )
Modulul de elasticitate la încovoiere cu
încărcare perpendiculară pe planul panoului 4600 6200 2500 2000 11000(1-k1)
cu axa longitudinală perpendiculară la fibrele 5000 7100 2500 3300
plăcilor exterioare (Em,90,mediu )
Modulul de elasticitate la întindere şi
7200 8500 6800 6000 11000k2
compresiune paralelă cu fibrele plăcilor
7400 8300 5200 6300
exterioare (Et(c),0,mediu )

Modulul de elasticitate la întindere şi

4800 7500 4600 4400 11000(1-k2)
compresiune perpendiculară pe fibrele
4600 7700 3900 4300
plăcilor exterioare (Et(c) ,90,mediu )
Densitatea caracteristică, ρk ( kg/ m3) 410 550 410 410 550
NOTĂ: Modulul de elasticitate caracteristic (Ei,k ) are valoarea 0.8 Ei, mediu , ( N/mm2 )

EL= 0,41E0 pentru încovoiere perpendiculară la fibrele plăcilor exterioare;

- pentru întindere şi compresiune în planul panourilor:
EII = 0,60E0 pentru eforturi paralele la fibrele plăcilor exterioare;
EL = 0,40E0 pentru eforturi perpendiculare la fibrele plăcilor exterioare.
Valorile medii ale modulului deformaţiilor transversale Gv, variază de la 500 N/mm2 pentru
răşinoase la 700 N/mm2 la foioase.

1.7.6. Panel

Panelul (STAS 1575-88) este un produs alcătuit dintr-un miez de şipci de lemn masiv lipite
sau nu intre ele şi acoperite pe ambele feţe cu foi de furnir sau placaj. Fibrele foilor de furnir sunt
perpendiculare pe direcţia fibrelor şipcilor (fig.1.7). Orientarea fibrelor şipcilor de lemn este
considerată ca fiind sensul de rezistenţă principal.
În Romania panelul se fabrică cu şipci lipite între ele şi are:
- grosime de 16; 18; 19; 22 şi 25 mm;
- formate (lungime x lăţime) de 1220x2200 mm; 1220x2440 mm; 1250x2000 mm.

Fig. 1.7. Alcatuire panel

1.7.7. Produse din lemn lamelat încleiat

Lemnul lamelat încleiat este un material de construcţie de înaltă tehnologie, având

numeroase avantaje comparativ cu lemnul masiv.
Produsele de lemn lamelat incleiat sunt realizate din mai multe piese de lemn ecarisat (in
mod curent scanduri sau dulapi) aşezate, de obicei, orizontal, unele peste altele şi imbinate prin
intermediul unor pelicule de incleiere, prin presare.
Ingineria clădirilor 1.18
Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii
Elementele componente cu lăţime de maximum 20 cm sunt suprapuse şi incleiate cu
concavitatea inelelor anuale orientată in sus (fig. 1.8.) cu excepţia primului element care este plasat
invers.

Fig. 1.8. Produse din lemn lametal încleiat

Dispunerea astfel a elementelor reduce la minimum contracţia transversală şi eforturile de

întindere transversală din variaţii climaterice care acţionează asupra lemnului şi în îmbinările
încleiate.
Dacă lăţimea produsului depăşeşte 20 cm este recomandabil să se plaseze două elemente
unul langă altul cu decalarea rostului de îmbinare pe o distanţă de minimum de 2 ori grosimea
elementelor.
Elementele încleiate pot fi realizate de lungimi şi înălţimi foarte mari, dimensiunile fiind
limitate în general de posibilităţile de transport. În mod curent se pot realiza elemente de 30 … 35
m lungime şi până la 2,2 m înălţime.
Pentru realizarea elementelor structurale de lungime mare, elementele componente
(scândurile, dulapii) se prelungesc prin încleiere pe o suprafaţă dreaptă (figura 1.9, a), înclinată cu
lungime de minimum 10 ori grosimea elementului (figura 1.9, b), sau prin joante de încleiere sub
formă de dinţi (figura 1.9, c). Îmbinările se decalează la distanţă de minimum 50 cm de la o
scândură la alta pe înălţimea elementului (figura 1.9d).

Ingineria clădirilor 1.19

Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii

Fig. 1.9. Îmbinarea longitudinala de prelungire a elementelor încleiate:

a. – cap la cap; b. – pe suprafaţă teşită; c. – cu dinţi; d. – decalarea îmbinărilor

Îmbinarea pe o suprafaţă dreaptă (figura 1.9, a) se foloseşte la elemente comprimate iar cea
pe suprafaţă teşită (figura 1.9, b) la toate tipurile de elemente (întinse, comprimate şi încovoiate).
Joantele, pentru îmbinările din figura 1.9, c, se caracterizează prin lungimea ,,dinţilor” (l),
pasul (p), grosimea extremităţii dinţilor (bt) şi jocul de îmbinare (lt).
Dimensiunile de realizare a dinţilor conform figuri 1.8 sunt recomandate de diferite norme.
Produsele de încleiere sunt răşini sintetice, aplicate pe ambele feţe ale pieselor şi se aleg
funcţie de condiţiile climaterice la care urmează să fie supuse elementele şi funcţie de mărimea
solicitărilor mecanice.
Procesul de priză a cleiurilor şi rezultatul încleierii depinde de o serie de factori, dintre cei
mai importanţi sunt: caracteristicile materialului de încleiere (natură, concentraţie, viscozitate,
temperatură, etc.); caracteristicile materialului lemnos (specia, forma şi aspectul suprafeţei,
umiditatea, temperatura, etc.); caracteristicile mediului ambiant (umiditate, temperatură, presiunea
vaporilor, etc.); tehnologia de execuţie şi altele.

Avantajele deosebite ale utilizării elementelor de lemn încleiat constau în:

 dimensiunile teoretic nelimitate ale elementelor, în practică producandu-se în mod curent
piese cu înălţime de maximum 2 m şi lungime de 30…40 m, dimensiunile fiind limitate
din condiţii arhitecturale, de capacitatea de prelucrare a maşinilor, de dimensiunile
atelierelor de fabricaţie şi de condiţiile de transport;
 forma elementelor, care poate fi dreaptă sau curbă, cu secţiunea transversală constantă
sau variabilă (figura 1.10);

Ingineria clădirilor 1.20

Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii

Fig. 1.10. Geometrii curente ale grinzilor din elemente de lemn încleiat:
a) – cu pantă; b) – curbe cu moment de inerţie constant; c) – cu două pante;
d) – în două pante cu intrados curb şi cu moment de inerţie variabil

 ameliorarea rezistenţei şi a rigidităţii prin reducerea influenţei nodurilor şi realizarea

unui material cu omogenitate mai mare;
 folosirea raţională a lemnului disponibil pe secţiune transversală prin plasarea unor
elemente componente de clasă mai mare de rezistenţă în zonele mai puternic solicitate şi
de clasă mai redusă în zonele slab solicitate; de exemplu la elementele încovoiate spre
exterior se foloseşte lemn de bună calitate iar la interior, spre axa neutră, lemn de calitate
mai redusă;
 eliminarea, în exploatare, a deformaţiilor datorate uscării deoarece la realizarea
elementelor structurale părţile componente sunt uscate la o umiditate de 12%, valoare
aproximativ egală cu umiditatea de exploatare din interior fapt ce realizează o umiditate
de echilibru a lemnului care variază intre 9 şi 12%;
 precizia dimensională a elementelor datorită uscări în prealabil şi datorită procedeului
industrial de fabricare.
Execuţia acestor elemente presupune şi folosirea unui personal calificat şi existenţa unor
sectoare cu instalaţiile necesare (sector de pregătirea pieselor; atelier unde temperatura şi umiditatea
pot fi menţinute între anumite limite şi controlate; sector de ambalare a pieselor; sector cu instalaţii
de încleiere a pieselor între ele, cu posibilităţi de realizare a elementelor drepte sau curbe, etc.).
Elementele încleiate care se folosesc la realizarea grinzilor sau a stalpilor au, în mod curent,
secţiune rectangulară. Se pot realiza şi elemente ca secţiuni transversale I şi sub formă de cheson, cu
unele dificultăţi în procesul de fabricaţie care insă sunt compensate prin avantajele în planul
stabilităţii şi al flambajului elementelor (figura 1.11.).
Grinzile din elemente de lemn încleiate pot fi drepte sau curbe, cu moment de inerţie
constant sau variabil. Geometria cea mai des folosită pentru grinzi este cea cu o singură pantă, curbe
cu secţiune constantă cu două pante şi cu intrados curb (fig. 1.10.).
Aceste grinzi sunt realizate cu extrados din elemente tăiate şi un intradosul din elemente
continue drepte sau curbe.
La elementele solicitate la înconvoiere raportul înălţime /deschidere este în general 1/3…1/8
şi nu este mai mic de 1/10.

Ingineria clădirilor 1.21

Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii

Fig. 1.11. Sectiuni pentru piese din lemn lamelat încleiat:

a) – dreptunghiulară; b) – secţiune I; c) – secţiune chesonată.

La realizarea elementelor, pentru a evita apariţia tensiunilor suplimentare din curbare, se

recomandă ca raza de curbură rin a elementelor componente să nu fie mai mică decat 200 t i (ti – fiind
grosimea scândurilor sau a dulapilor), dacă elementele au grosime ti <30 mm; această rază poate să
ajungă la 150 ti cu condiţia ca ti = 625+0,4 rin - 25 mm.
Se urmăreşte:
 limitarea razei medie de curbură r;
 stabilirea unei corelaţii între grosimea elementelor componente (ti) şi raza minimă de
curbură (rin);
 reducerea eforturilor maxime longitudinale şi transversale în funcţie de raportul între
înălţimea secţiunii (ha) şi raza de curbură medie (r).
Norma DIN 1052 impune corelarea raportului de curbură (ά i = rin / ti) cu grosimea
elementelor (ti). Astfel pentru 150 < άi < 200 se recomandă ca grosimea elementelor să se reducă la
valoarea maximă ti = 10 + 0,4 (rin –150).
Alte norme internaţionale recomandă ti ≤ 0,01 rin pentru rin < 1000mm şi ti ≤ 0,006 rin + 4mm
pentru rin > 1000 mm.
Caracteristicile elementelor din lemn incleiat, pentru elemente omogene realizate din acelaşi
tip de elemente componente, se pot determina pe baza caracteristicilor lemnului din elementele
componente conform relaţiilor date în tabelul 1.16.

Caracteristicile mecanice ale lemnului din elemente incleiate

Tabelul 1.16.
Caracteristica: Notatie Valoare (conf. EN11949)
2
Rezistenţa la încovoiere ( N/mm ) fm,g,k 1,2 + ft,0,l,k
Rezistenţa la întindere ( N/mm2)
ft,0,g,k 9 + 0.5 ft,0,l,k
Pa - paralelă cu fibrele
ft,90,g,k 1.15 ft,90,l,k
- perpendiculară pe fibre
Rezistenţa la compresiune paralelă cu
fc,0,g,k (1,5 – 0.01 fc,0,l,k) ft,0,l,k
fibrele ( N/mm2)
Densitate ( kg/m3 ) ρ g,k 0.95 ρ l,med

Se constată că majoritatea caracteristicilor mecanice ale elementelor din lemn lamelat

încleiat sunt superioare celor ale lemnului din elementele componente, lucru explicat prin:
 reducerea efectelor defavorabile datorate defectelor excentrice, cum sunt nodurile, care la
piesele individuale introduc eforturi din incovoiere;
 reducerea efectului slăbirii secţiunii datorită nodurilor, prin consolidarea produsă de
elementele adiacente;

Ingineria clădirilor 1.22

Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii
 asigurarea unui element mai omogen cu efect pozitiv asupra rezistenţelor şi asupra densităţii
generale, care se apropie mult de densitatea medie a elementelor componente.

Clase de rezistentă a lemnului din elemente încleiate

Tabelul 1.17.
CLASE DE REZISTENŢĂ
Caracteristică: Notaţie
GL20 GL24 GL28 GL32 GL36
Rezistenţa la încovoiere (N/mm2) fm,g,k 20 24 28 32 36
Rezistenţa la întindere (N/mm2)
ft,0,g,k 15 18 21 24 27
Pa - paralelă cu fibrele
ft,90,g,k 0.35 0.35 0.45 0.45 0.45
- perpendiculară pe fibre
Rezistenţa la compresiune
fc,0,g,k 21 24 27 29 31
- paralelă cu fibrele ( N/mm2)
fc,90,g,k 5.0 5.5 6.0 6.0 6.3
- perpendiculară pe fibre
Rezistenţa la forfecare (N/mm2) fv,g,k 2.8 2.8 3.0 3.5 3.5
Modulul de elasticitate (N/mm2)
E0,me,k 10 11 12 13.5 14.5
- mediu x 103
E0,05,k 8 8.8 9.6 10.8 11.6
- minim x 103
Densitate (kg/m3) ρ g,k 360 380 410 440 480

Norma EUROCODE 5 ia în considerare valorile din tabelul 1.16 aplicate la elemente cu:
- o înălţime şi lăţime egală cu 600 mm pentru încovoiere şi întindere paralelă cu fibrele;
- un volum de referinţă de 0,01 m3, pentru întindere perpendiculară pe fibre.
La caracteristici diferite de cele menţionate trebuie să se ia in considerare efectul de scară.
În ceea ce priveşte clasele de rezistenţă a lemnului lamelat încleiat în EN 1194 se propun 5
clase conform tabelului 1.17.
Pentru realizarea claselor date în tabelul 1.17, elementele componente trebuie să satisfacă
clasele de rezistenţă date în tabelul 1.18.

Condiţii pentru compoziţia lemnului din elemente încleiate

Tabelul 1.18.
Tipuri de Clase de rezistenţă a elementului
Condiţii pentru:
elemente GL20 GL24 GL28 GL32 GL36
Elemente
Toate scandurile C18 C22 C27 C35 C40
omogene
-Scânduri externe (1/6 din C22 C24 C30 C35 C40
Elemente înălţimea elementului la faţa
neomogene superioară şi inferioară)
-Scânduri interne C16 C18 C22 C27 C35

1.7.8. Produse din lemn statificat

Lemnul stratificat, făcand parte din produsele de lemn reconstituit, a apărut în anii 1960 şi
s-a dezvoltat mult în anii 1980. El a fost realizat din necesitatea reducerii efectelor negative a
defectelor asupra rezistenţelor produsului final. Producţia unor astfel de produse era în anul 1993 de
circa 440 000 mc în America, 51 000 mc în Europa şi 40 000 mc în restul ţărilor. El poartă marca de
Micro - Lam LVL în America şi Kerto LVL în Europa.
În tabelul 1.19 se dau, pentru exemplu, caracteristicile geometrice ale lemnului stratificat
Kreto-LVL produs în Finlanda; lungimea produselor poate depăşi 20 m.

Produse din lemn lamelat Kreto

Ingineria clădirilor 1.23
Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii
Tabelul 1.19.
Grosime (mm)
Lăţime (mm)
27 33 39 45 51 63 75
200 x x x x x x x
260 x x x x x x
300 x x x x x
360 x x x x
400 x x x
450 x x
500 x x
600 x
900 x

Lemnul stratificat se caracterizează, faţă de lemnul natural, prin: durabilitate comparabilă,

umiditate de echilibru în serviciu cu 2% mai mică, caracteristici mecanice superioare, variaţii
dimensionale în funcţie de umiditate mai mici. Densitatea caracteristică este ρk = 500 kg/m 3, iar
densitatea medie are valoarea ρm = 520 kg/m3.
Având în vedere că un lemn fără defecte are rezistenţe de 2…4 ori mai mari decat cel cu
defecte s-a căutat eliminarea neajunsurilor datorate defectelor prin desfacerea lemnului în lamele
fine, de tipul furnirului, care apoi sunt lipite între ele pentru a se realiza un nou material.
Realizarea lemnului stratificat a pornit şi de la constatarea că un produs realizat din lemn
incleiatat o rezistenţă mai mare decat lemnul component. Acest avantaj este mai mare dacă lemnul
şi, implicit, defectele mari ale acestuia se împart în defecte mici prin divizarea lemnului în foi de
1… 5 mm grosime. Foile astfel realizate sunt lipite cu adezivi şi presate la o temperatură de 150˚ C.
Lemnul stratificat se diferenţiază de placaj prin aceea că orientarea fibrelor tuturor foilor,
sau a majorităţii lor este paralelă, astfel încat se pot obţine dimensiuni cu mult mai mari.
Valorile caracteristicilor de calcul pentru lemnul laminat Kreto-LVL sunt date in tabelul
1.20.
Valorile caracteristicilor pentru lemn laminat Kreto – LVL
Tabelul 1.20.
Caracteristica: Notatie Valoare ( N/ mm2)
Încovoiere
- pe cant fm,k 51
- pe suprafaţă 48
Întindere
- paralelă cu fibrele ft,0,k 42
- perpendicular pe fibre ft,90,k 0.6
Compresiune paralelă cu fibrele fc,0,k 42
Compresiune perpendiculară pe fibre
- paralelă la planul de încleiere fc,90,k 9
- perpendiculară la planul de încleiere 6
Forfecare
- pe cant fν,0,k 5.1
- pe suprafaţă fν,90,k 3.0
- între plăci din încovoiere cu încărcare fr,k 1.5
perpendiculară pe suprafaţă
Modulul de elasticitate
- minim E0.05 12 400
- mediu E0.mediu 14 000
Modulul de forfecare
- minim G0.05 820
- mediu G0.mediu 960

Ingineria clădirilor 1.24

Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii
În figura 1.13 se prezintă o comparaţie a caracteristicilor de rezistenţă pentru lemnul masiv,
lemnul încleiat şi lemnul laminat iar în figura 1.12 sunt prezentate trei secţiuni transversale realizate
cu cele trei materiale pentru aceeaşi capacitate portantă la încovoiere.
În Romania lemnul laminat, denumit lemn stratificat, se obţine prin încleierea furnirelor
tehnice de fag. Acest produs, după gradul de presare, poate fi:
 lemn stratificat nedensificat (LSN), cu densitate de 800 kg/m3;
 lemn stratificat densificat (LSD), cu densitate de 1200kg/m3.
După modul de orientare a fibrelor straturilor de furnire tehnice lemnul stratificat se împarte
în trei tipuri:
 tipul A având straturile cu fibrele orientate paralel cu una din laturi;
 tipul B cu grupe de zece straturi respectiv cinci pană la zece, la cel durificat, orientate
paralel cu una din laturi, alternând cu un strat cu fibrele orientate perpendicular pe aceeaşi
latură;
 tipul C cu straturile alăturate orientate perpendicular.

Fig. 1.12. Secţiune cu aceaşi capacitate de rezistentă la încovoiere:

a) – lemn masiv (C24); b) – lemn încleiat (GL32); c) – lemn laminat (LVL)

Fig. 1.12. Valorile caracteristicilor lemnului masiv (C24),

lemnului lamelat încleiat (Gl32) şi ale lemnului laminat (LVL)

E - modul de elasticitate; fm , ft , fc , fv – rezistenţele caracteristice la încovoiere,

întindere, compresiune, respectiv forfecare.
Ingineria clădirilor 1.25
Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii

Lemnul stratificat nedensificat (STAS 10031-80) se produce cu grosimi de 10…40 mm din

5 in 5 mm şi cu formate de 1250 x 920 mm şi 2000 x 920 mm, iar lemnul densificat (STAS 10032-
80) se produce cu grosimi de 10…50 mm din 5 în 5 mm şi cu formate de 1250 x 920 mm, 1250 x
2000 mm şi 1250 x 2220 mm.
Principalele caracteristici ale celor două categorii de lemn stratificat sunt date in tabelul
1.21.
Caracteristicile lemnului stratificat produs în Romania
Tabelul 1.21.
Lemn nedensificat Lemn densificat
Caracteristica:
Tip A Tip B Tip C Tip A Tip B Tip C
Umiditatea la livrare (%) 8 8
Densitatea aparentă (g/cm3) 8 1.2
Absorţia de apă după 24 de ore de
- 14
imersie (%)
Rezistenţa la compresiune paralelă
70 80 55 140 130 100
cu fibrele straturilor exterioare (N/mm2)
Rezistenţa la încovoiere statică
100 100 80 180 130 100
perpendiculară pe straturi (N/mm2)
Rezistenţa la tracţiune paralelă cu
- - - 220 200 100
fibrele straturilor exterioare (N/mm2)

1.7.9. Produse din lemn fasonat

În tehnica construcţiilor sunt utilizate in mod curent diferite piese din lemn fasonate precum:
 scânduri sau dulapi pentru pardoseli, lambriuri si închideri la tavan, cu canturi drepte
rindeluite pe o faţă (fig. 1.14., a);
 scânduri sau dulapi pentru pardoseli, lambriuri şi închideri la tavan, cu canturi profilate cu
nut si fader (fig. 1.14., b);
 scânduri sau dulapi pentru lambriuri şi închideri la tavan, cu canturi înclinate şi profilate cu
nut si fader (fig. 1.14., c si fig. 1.14., d);
 stalpi şi balustrade pentru scări prefabricate din lemn (fig. 1.14., e);
 lamele pentru parchet cu nut si fader (lambă si uluc) realizate din lemn de stejar, fag, brad,
sau esente nobile (fig. 1.14., f);
 parchet laminat stratificat cu grosimea de 0.6 ... 1.2 cm, lăţimi de 6 ... 12 cm şi lungimi de
1.00 ... 1.50 m, cu faţa finisată din fabricaţie;
 plăci de şiţă, şindrilă sau draniţă utilizate pentru învelitori la construcţii civile şi uneori la
finisajul exterior al pereţilor (fig. 1.14., g).

Ingineria clădirilor 1.26

Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii

Fig. 1.14. Produse din lemn fasonat

1.8. Produse derivate pe bază de lemn, utilizate în tehnica construcţiilor

Produsele care nu păstrează structura lemnului au apărut din necesitatea de a înlătura

inconvenientele lemnului legate de dimensiunile naturale şi de anizotropie şi complectează
produsele din lemn compozit care păstrează structura lemnului (lemn încleiat, placaje, lemn
stratificat).
Panourile din lemn compozit sau din lemn reconstituit prezintă, în raport cu lemnul masiv, o
serie de avantaje şi anume:
 nivelul de dispersie a caracteristicilor mult redus;
 anizotropie redusă;
 stabilitate a dimensiunilor în plan ;
 o varietate mai mare a dimensiunilor.
Panourile pe bază de lemn au o gamă largă de aplicare în numeroase industrii dar peste 50%
se folosesc în construcţii pentru planşee, acoperişuri, şarpante, cofraje, scări, uşi, etc.
Pentru a înlătura inconvenientele lemnului legate de dimensiuni şi anizotropie în timp au
fost căutate noi soluţii de utilizare a lemnului. O primă cale de rezolvare în acest sens o constituie
placajele şi lemnul stratificat care au la bază furnirele şi adezivi de legătură. O a doua rezolvare o
constituie elementele tip realizate din particule din lemn (fibre, lamele, aşchi, etc.) aglomerate cu
aditivi, asigurând astfel punerea în valoare a tuturor rezervelor forestiere, inclusiv a deşeurilor şi a
elementelor mici de lemn elemente, în care particulele reprezintă aproximativ 85% din volumul
panoului şi au la bază în principal lemnul de răşinoase.

1.8.1. Panouri din aşchii de lemn (PAL)

Plăcile din aşchii de lemn sunt produse semifabricate care se obţin prin presarea la cald a
particulelor mici, fine sau a lamelelor de lemn amestecate cu un liant.
Normele Europene CEN disting panourile propriu-zise din particule de lemn şi panourile din
lamele de lemn ( OSB – Oriented Strand Board).

Ingineria clădirilor 1.27

Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii

La panourile propriu-zise alcătuite din particule de lemn, sunt folosite elemente de lemn
(aşchii) care pot fi fine, normale (lungime maximă 20 mm) şi mari (lungime minimum 32 mm). În
masa panoului pot exista un singur tip de particule sau tipuri diferite; structura plăcilor poate fi
omogenă sau stratificată cu trei sau cinci straturi. În cazul folosirii tipurilor diferite la suprafaţă se
folosesc particule foarte fine, sub acestea se folosesc particule fine (maxim 30 mm) iar particulele
mari formează zona centrală; orientarea particulelor fiind aleatorie.
Ca liant se folosesc răşini sintetice conţinutul fiind de aproximativ 11% din masa totală,
pentru straturile exterioare şi 5% pentru zona centrală. Presarea se realizează perpendicular pe feţe
sau paralel cu feţele (extrudare).
În produs pot fi introduse diferite substanţe pentru îmbunătăţirea unor caracteristici iar
suprafaţa exterioară poate fi prelucrată (şlefuită) sau acoperită cu alte substanţe (caşerată, furniruită,
armată, melaminată, emailată etc.). Pe plan mondial se produc panouri cu grosimi de 6mm…40mm,
densităţi de 450 kg/m3 ….700 kg/m3 şi dimensiuni de pană la 5m lungime şi până la 2,5m lăţime;
elementele sunt debitate la dimensiuni de 2,4m x 1,2m pentru pereţi şi 2,4m x 0,6m pentru planşee.
În Romania, în funcţie de densitate, plăcile din PAL (STAS 6769-87) sunt clasificate în:
 uşoare, cu densitatea sub 400 kg/m3;
 semigrele, cu densitatea de 400 kg/m3…800 kg/m3;
 grele, cu densitatea peste 800 kg/m3.
Plăcile din aşchii de lemn se pot folosi în interior sau exterior pentru mobilier, înnobilare sau
pentru construcţii.
Plăcile din interior antiseptizate şi ignifugate PAL-AI (STAS 10146-80), se fabrică in 3
clase de calitate (A, B, C) avand grosimea de 8; 10; 12; 16; 18; 22 mm şi dimensiuni de 3660x1830
mm şi 1830 x 1830 mm.
Principalele caracteristici fizico-mecanice ale plăcilor de interior sunt date in tabelul 1.22.

Caracteristicile fizico-mecanice ale plăcilor de interior

Tabelul 1.22.
PAL cu feţe normale PAL cu feţe fine
Caracteristică:
Cal. A, B Cal. C Cal. B Cal. B Cal. C
Densitatea ( kg/m3 ) 550 - 800 680 -850
Umiditate la livrare (% ) 8±2 8±2
Umflarea în grosime după
Max 14 Max 16
2h imersie în apă (% )
Rezistenţa la încovoiere
statică (N/mm2) pentru:
- plăci de 8-12 mm 20.0 18.0 20.5 20.5 19.0
- plăci de 16-18 mm 18.0 16.0 18.5 18.5 17.0
- plăci de 22 mm 16.0 14.0 16.5 16.5 15.0

Plăcile de exterior PAL – CON ( STAS 10371-86), încleiate cu răşini fenolice, au grosimi de
8; 12; 16; 18; 22; 25 mm şi dimensiuni de 2500x1220 mm şi 3000x1220 mm. Plăcile de exterior se
produc în două tipuri:
 I.100, cu încleiere rezistentă la fierbere în apă;
 I.100, cu încleiere rezistentă la fiertul în apă, la atacul ciupercilor şi al insectelor.
Plăcile din aschii de lemn pot fi realizate cu structura omogenă (figura 1.15, a), stratificate,
materialul mai dens fiind dispus către zonele extreme (figura 1.15, b) sau stratificate, realizate cu
goluri (figura 1.15, c). Canturile placilor pot fi drepte sau cu lamba si uluc (nut si feder).

Fig. 1.15. Plăcile din aschii de lemn

Ingineria clădirilor 1.28
 Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii

1.8.2. Panouri OSB (Oriented Strand Board)

Panourile OSB se realizează din lamele de lemn legate cu răşini sintetice, care reprezintă
2 … 4 % din masa totală.
În America se folosesc lamele de dimensiuni mari având secţiune pătrată cu latura de 75 mm
şi grosime de 0.4 mm … 0.6 mm iar în Europa lamelele folosite sunt cu secţiune rectangulară de
lungime 50 mm …70 mm şi lăţime de 20 mm …30 mm.
Panourile se realizează din trei straturi. Straturile exterioare, egale ca grosime, au lamelele
orientate paralel cu lungimea panoului iar stratul interior, care reprezintă aproximativ 50% din
volum, are lamelele orientate perpendicular pe lungimea panoului.
Grosimea panoului este de 6 ... 40 mm (uzual de maximum 25 mm), iar densitatea este de
550 …750 kg/mc.
În Europa, panourile OSB sunt realizate de grupul elveţian KRONO iar în Romania se
folosesc produsele KRONOPOL (Polonia) care au caracteristicile din tabelul 1.23.
Conform standardului european produsele OSB se fabrică în următoarele sortimente: OSB2,
de uz general utilizate în mediu uscat, la interior; OSB 3, utilizate la interior şi exterior în mediu cu
umiditate moderată; OSB 4, utilizate ca elemente structurale în medii cu umiditate ridicată.
Plăcile se pot folosi la realizarea pereţilor structurali, la realizarea elementelor planşeelor
(plăci, grinzi cu inimă plină sau cu goluri, etc.) sau ca astereală la şarpante.

Caracteristicile panourilor KRONOPOL

Tabelul 1.23.
Tipul produsului
Caracteristică:
OSB2 OSB3 OSB4
6...1 >10... >10... >10...
Grosime (mm) 18...25 6...10 18...25 6...10 18...25
0 <18 <18 <18
Densitate (kg/m3) 620 600 580 680 660 640 700 690 680
Rezistenţa la
încovoiere
(N/mm2)
- longitudinal 22 20 18 22 20 18 30 28 26
- transversal 11 10 9 11 10 9 16 15 14
Rezistenţa la
0.34 0.32 0.30 0.34 0.32 0.30 0.50 0.45 0.40
întindere (N/mm2)
Modulul de
elasticitate
(N/mm2)
- longitudinal 3500 3500 4800
- transversal 1400 1400 1900
Umflarea în
grosime după 20 15 12
24h (%)

1.8.3. Panouri lemn – ciment

Aceste tipuri de panouri s-au dezvoltat între anii 1950 şi 1960 şi se obţin din aşchii fine de
lemn sau particule de lemn legate cu ciment. Particulele, care au o orientare aleatorie, se amestecă
cu ciment şi apă în raport 3:1:1 şi cu eventuale substanţe acceleratoare de priză.

Ingineria clădirilor 1.29

Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii

Amestecul se pune în operă de obicei în 3 straturi presate, după care panourile se usucă la 70
... 80°C timp de 6 … 8 ore, iar apoi se taie la dimensiuni şi se lasă 12 ... 18 zile pentru a se realiza
priza cimentului.
Grosimea panourilor este de 6 … 40 mm şi au densitate de aproximativ 1200 Kg/mc.

1.8.4. Panouri din fibre de lemn (P.F.L)

Panourile sunt fabricate din fibre lignocelulozice, a căror coeziune se realizează fie prin
presare la cald sau uscare, fie datorită proprietăţilor adezive proprii, fie prin adăugare de lianţi. In
acest produs pot fi incorporaţi diferiţi adjuvanţi (adezivi, hidrofuganţi, antiseptizanţi, ignifuganţi,
etc), în scopul modificării uneia sau a mai multor proprietăţi.
Pe plan internaţional se fabrică, prin procedeul umed sau uscat, 7 tipuri de panouri,
diferenţiate în funcţie de densitatea şi proprietăţile lor (tabelul 1.24).
Prin procedeul umed, fără a folosi presarea, se pot realiza:
- panouri izolante cu grosime de 9…25 mm şi densitatea de 200…400 kg / mc;
- panouri semidure, cu grosimi de 6…13 mm şi densitate de 400…900kg/ mc;
- panouri dure, cu grosime de 3…8 mm şi densitate de 900…1100 kg / mc.
Panourile semidure şi dure se obţin prin presare la temperatură de 160…180 C.
Se pot obţine şi panouri extra - dure din panourile dure prin tratare într-o baie de huilă caldă
cu amelioratori de rezistenţă sub formă de răşini.

Tipuri de panouri din fibre de lemn

Tabelul 1.24
Densitatea
Procedeul de
obţinere Scazuta Medie Mare
<400 kg/m3 400 ... 900 kg/m3 ≥900 kg/m3
Mediu
Izolant SB Dur HB
Densitate scazuta MLB
Umed
Mediu
Impregnat SBI Extra-dur MBI
Densitate mare MBH
Uscat MDF

Procedeul uscat foloseşte ca lianţi răşini sintetice în proporţie de 10% din masă şi tehnologia
presării. Produsul obţinut are grosimi de până la 40 mm şi densitate de 600…1100 kg / mc.
În Romania plăcile din fibre de lemn PFL (STAS 6986-88) pot fi realizate cu structură
omogenă, dintr-un singur strat sau cu structură stratificată (STAS 8561-80) compusă dintr-un miez
şi două straturi exterioare. Pentru fabricare se folosesc trei procedee (STAS 6964-88): umed, uscat
şi semiuscat.
Plăcile fibrolemnoase realizate în ţară se împart în următoarele sortimente:
- plăci moi, nepresate cu densitate mai mică de 350 kg/m3 realizate în trei tipuri (standard –
S, bitumate – B, bitumate şi antiseptizate – BA);
- plăci semidure, presate, cu densitate de 350 Kg/m3…800 kg/m3;
- plăci dure, presate, cu densitate mai mare de 800 kg/m3.

1.9. Exigenţe şi criterii de performanţă aferente construcţiilor de lemn

Pe plan internaţional, conceptul de performanţă a fost abordat pe linie ISO de o multitudine

de norme: ISO 6240-1980, ISO 6241-1984, ISO 6242-1992. Conceptul de performanţă în
construcţii, prezentat de norma ISO 6240-1980, este structurat pornind de la „Condiţiile necesare de
utilizare” (cerinţele utilizatorilor), cărora le corespund „exigenţele de performanţă”, care traduc
aceste cerinţe în calităţi ale construcţiei în exploatare, respectiv ale dotărilor sau părţilor de
construcţie.
Ingineria clădirilor 1.30
Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii

Norma ISO 6241-1984 detaliază conceptul de performanţă prin:

 categoriile de exigenţe de performanţă ce corespund cerinţelor utilizatorilor;
 tipurile de construcţii care răspund la diferite necesităţi de utilizare;
 natura factorilor care influenţează performanţele.
Norma ISO 6241-1984 prezintă exigenţele utilizatorilor ca fiind următoarele:
 exigenţe de stabilitate;
 exigenţe de siguranţă la foc;
 exigenţe de etanşeitate;
 exigenţe higrotermice;
 exigenţe privind puritatea aerului;
 exigenţe acustice;
 exigenţe vizuale;
 exigenţe tactile;
 exigenţe dinamice;
 exigenţe privind igiena;
 exigenţe de adaptare a spaţiilor funcţionale;
 exigenţe de durabilitate;
 exigenţe economice.
În completarea conceptului de performanţă în construcţii, în anul 1992, a fost elaborată
norma ISO 6242 în care se utilizează termenul de „obiectiv al utilizatorului” cu semnificaţii de
cerinţe ale utilizatorului.
Categoriile de construcţii realizate parţial sau integral din lemn şi/sau produse pe bază de
lemn, grupate în „clase de clădiri” pentru care apare necesitatea elaborării unui sistem de prescripţii
privind exigenţele utilizatorilor şi criteriile de performanţă pot fi:
 clădiri de locuit;
 clădiri comerciale, magazine, clădiri pentru alimentaţie publică;
 clădiri pentru învăţământ, şcoli, grădiniţe, internate, cămine;
 clădiri din reţeaua sanitară – dispensare, policlinici, cămine pentru vârstnici,
creşe, spitale;
 clădiri pentru manifestări culturale – săli acoperite, muzee, expoziţii, biblioteci;
 clădiri pentru turism – hoteluri, moteluri;
 clădiri administrative;
 săli de sport, bazine de înot.
Sistemul de prescripţii tehnice privind criteriile de performanţă trebuie să aibă în vedere:
 exprimarea specificaţiilor de performanţă;
 metodele de evaluare a performanţelor în faza de concepţie;
 metodele de verificare „în situ” sau în laborator a construcţiei sau elementelor de
construcţie.
În domeniul prescripţiilor privind criteriile de exigenţe în construcţii, acestea necesită a fi
organizate după un algoritm care să cuprindă:
 prescripţii „pe verticală”, care să trateze o anumită categorie de exigenţe pentru
toate nivelurile de structurare, luând în considerare toate clasele de clădiri;
 prescripţii „pe orizontală” care să trateze un anumit nivel de structurare din
punct de vedere al tuturor categoriilor de exigenţe, luând în considerare toate
clasele de clădiri;
 prescripţii „pe clase de clădiri” în funcţie de destinaţia acestora.
În algoritmul din figura 1.14 este prezentată o schemă logică privind criteriile care stau la
baza alegerii soluţiilor arhitectural-tehnologice şi a celor pentru structura de rezistenţă, în corelare
cu exigenţele şi criteriile de performanţă pe care trebuie să le îndeplinească o construcţie realizată
din lemn.

Ingineria clădirilor 1.31

Capitolul 1 Materiale din lemn folosite în construcţii

Concepţie arhitecturală (interioară, exterioară)

Protecţie împotriva biodegradării şi a focului

Microamplasament, configuraţie teren

Protecţie termică şi acustică

Funcţionalitate, gabarit

Iluminare, instalaţii

Condiţii geotehnice
      
Soluţii Soluţii pentru
arhitectural structura de
tehnologice rezistenţă

Alegerea
  Fundaţii
materialelor

Distribuţia
Forma în elevaţie
  încărcărilor
şi secţiune
în plan

Mod de Distribuţia

asamblare, detalii  încărcărilor în
elevaţie
Elemente de

închidere Sisteme construc-
tive principale şi

Prefabricarea secundare (formă

elementelor şi deschidere)

Transport, Sisteme construc-


montaj tive terţiare

(formă şi
deschidere)
Impregnare,

ignifugare
Asigurarea
stabilităţii spaţiale

a structurii de
rezistenţă

Fig. 1.16. Exigenţe şi criterii de performanţă

Ingineria clădirilor 1.32