Sunteți pe pagina 1din 23

PROIECT DE DIPLOMĂ

CAPITOLUL III

REALIZAREA LUCRĂRILOR DE
CADASTRU GENERAL PENTRU
SECTORUL CADASTRAL NR. 59 DIN
CADRUL MUNICIPIULUI BOTOŞANI,
JUDEŢUL BOTOŞANI

36
PROIECT DE DIPLOMĂ

3.1. Identificarea pe teren a proprietarilor şi a situaţiei juridice


a corpurilor de proprietate
Identificarea pe teren a proprietarilor bunurilor imobiliare constă în
identificarea persoanei fizice sau juridice titulară a unui drept real de
proprietate asupra bunurilor imobiliare. Tipurile de proprietate şi codurile
aferente acestora, stabilite în ţara noastră sunt următoarele:
 proprietate privată a persoanei fizice – PF
 proprietate privată a persoanei juridice – PJ
 domeniul public al statului – DS
 domeniul public al unităţilor administrativ teritoriale – DAT
 domeniul privat al statului – DPS
 domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale – DPT
În organizarea etapei de identificare a proprietarului se impune, ca
într-o primă fază, ca executantul lucrări să-şi extragă din Registru
permanent al populaţiei date cu nume şi prenume, codul numeric personal
şi adresa tuturor proprietarilor persoane fizice, respectiv denumirea, codul
SIRUES şi adresa poştală a sediilor proprietarilor persoane juridice din
cuprinsul teritoriului administrativ.
Pentru fiecare bun imobil în parte situaţia juridică, precum şi
celelalte atribute cadastrale asociate acestuia, se înscriu într-o fişă cu date
cadastrale primare, care constituie sursa principală de informaţii pentru
realizarea bazei de date cadastrale şi implicit pentru întocmirea registrelor
cadastrale, denumită „Fişa corpului de proprietate”. Aceasta este
structurată pe trei nivele principale de informaţii referitoare la parcela din
teren din cadru bunului imobil (numărul cadastral, destinaţia terenului,
categoria de folosinţă, suprafaţa din măsurători, etc.) la clădiri existente
(număr corp de clădire, suprafaţa construită la sol, destinaţie, etc.) şi la
proprietar (numele sau denumirea proprietarului, adresa, codul numeric

37
PROIECT DE DIPLOMĂ

personal sau codul SIRUES, tipul actului de proprietate, suprafaţa din act,
etc.). De asemenea, în această fişă se mai fac precizări necesare
identificări şi localizări bunului imobil, acestea fiind înregistrate
codificat.
Înscrierea numelui, prenumelui/denumirii proprietarului şi a
codului numeric personal/codul SIRUES in fişă se face pe baza datelor
din buletin/carte de identitate a proprietarului, date care se confruntă cu
cele din Registrul personal al populaţiei. În situaţia în care indiferent de
modalităţile utilizate nu s-a putut identifica proprietarul bunului imobil,
în fişă se face menţiunea „Proprietar neidentificat”, iar pentru situaţia
refuzului proprietarului de prezentare a actelor necesare, în fişă se
menţionează acest lucru, solicitându-se sprijinul consiliului local şi al
poliţiei în acest sens. Pentru femeile căsătorite sau văduve se vor înscrie
numele de familie dobândit după căsătorie urmat de numele de familie
deţinut înainte de căsătorie, iar pentru moştenitorii unui bun imobil pentru
care încă nu au obţinut titlu de proprietate se va scrie în afară de numele
de familie al deţinătorilor găsiţi, cuvântul „moştenitor” urmat de numele
şi prenumele proprietarului decedat. În cazul proprietarilor
apartamentelor din blocurile de locuinţe proprietate privată sau
proprietate mixtă, pentru fiecare bloc, se întocmeşte o listă anexă a fişei,
în care se înscriu în ordine toţi proprietarii.
La înregistrarea adresei proprietarului se vor preciza toate datele
utilizate la expedierea corespondenţei poştale.
Situaţia juridică se înscrie pe baza titlului de proprietate sau a altor
acte doveditoare (contract de vânzare – cumpărare, certificat de
moştenitor, certificat de donaţie, hotărâre judecătorească, autorizatie de
construcţie, etc. ) precum şi din relatările vecinilor (în cazul lipsei
proprietarului), avându-se în vedere că, potrivit legii, oficializarea

38
PROIECT DE DIPLOMĂ

dreptului real de proprietate se face ulterior, prin în scrierea în cartea


funciară.
Tipul de proprietate în care se încadrează speţa în cauză se
consemnează în fişa datelor cadastrale prin intermediul codurilor stabilite
în acest sens.
Suprafeţele din actele de proprietate se înregistrează separat pentru
terenuri şi construcţii, la fel procedându-se şi la înregistrarea modului de
deţinere. Referitor la modul de deţinere, imobilele pot fi deţinute în mod
exclusiv sau în comun (devălmăşie, cote părţi, coproprietate, indiviziune).
Dreptul de proprietate comună în devălmăşie se caracterizează prin
folosirea şi stăpânirea bunurilor în comun de mai multe persoane fizice,
fără ca dreptul fiecăruia să fie determinat prin cote părţi. Proprietatea pe
cote părţi constă unei pluralităţi, de drepturi de proprietate, în concurs,
dar separat şi independente, asupra unuia şi aceluiaşi bun nedivizat.
Astfel, dreptul fiecăruia este stabilit printr-o fracţiune din întreg (1/2, 1/3,
1/4 etc.) fără a fi individualizat şi concretizat asupra unei anumite părţi a
imobilului. În cazul când acest concurs al dreptului de proprietate se
referă la un singur bun, fie că el a fost cumpărat de două sau mai multe
persoane, fie că a fost creat prin muncă în comun a mai multe persoane
avem de a face cu forma numită „coproprietate”. În situaţia în care
concursul drepturilor de proprietate priveşte o universalitate de bunuri
(terenuri, case, etc.) apare starea de indiviziune, care se naşte mai ales în
cazul moştenitorilor. Fiecare coproprietate sau cota indiviza are un drept
asupra întregului bun sau asupra totalităţilor bunurilor, drept exprimat sub
formă de cotă parte. Pentru proprietari apartamentelor din blocurile de
locuinţe, în lista anexă menţionată din dreptul fiecărui proprietar sau
posesor numărul cadastral al bunului imobil, numărul blocului, numărul
etajului, numărul apartamentului, suprafaţa totală ocupată,(teren şi
construită) din care, în proprietatea exclusivă sau în coproprietatea, sau

39
PROIECT DE DIPLOMĂ

după caz in indiviziune, denumirea actului de proprietate, şi data emiterii


acestuia. Dacă nu toate apartamentele sunt proprietate personală, se va
înscrie denumirea persoanei juridice care administrează fondul locativ,
codul SIRUES şi date de identificare ale posesorilor persoane fizice şi
juridice.

În cadrul unităţii teritorial cadastrale ce face tema acestui


proiect s-au identificat 135 posesori persoane fizice şi un singur
proprietar persoană juridică.

3.2. CLASIFICAREA TERENURILOR DUPĂ DESTINAŢIA ŞI


CATEGORIA DE FOLOSINŢĂ.
În conformitate cu Legea fondului funciar cu numărul 18/1991
terenurile de orice fel, indiferent de destinaţie, de titlul pe baza căruia
sunt deţinute de domeniul public privat din care fac parte.
Etapa de identificare a categoriilor de folosinţă ale parcelelor, ale
destinaţiilor construcţiilor precum şi ale proprietarilor pot fi organizate ca
o etapă separată de lucru sau să fie realizată în paralel cu executarea
măsurătorilor topografice a bunurilor imobile. Identificarea şi
consemnarea categoriilor de folosinţă se face pentru fiecare parcelă de
teren, iar datele se înscriu în „Fişa corpului de proprietate” Personalul
tehnic, participant la această etapă de lucru, trebuie să aibă suficiente
cunoştinţe cu privire la diferenţele din gama culturilor de câmp,
plantaţiile pomicole şi viticole, etc. Pentru a nu se introduce date eronate.
De asemenea în schiţa bunului din cuprinsul fişei se înscriu simbolurile
categoriilor de folosinţă ale parcelelor constituite bunului imobil.,
constituind fondul funciar al României.

40
PROIECT DE DIPLOMĂ

3.2.1. CLASIFICAREA TERENURILOR DUPĂ


DESTINAŢIE
În funcţie de destinaţia terenurilor se clasifică astfel:
1. Terenuri cu destinaţie agricolă în componenţa cărora intră:
- terenuri agricole productive: arabile, viile, livezile, pepinieriile
viticole, pomicole, păşuni, răsadniţele;
- terenuri cu vegetaţie forestieră, dacă nu fac parte din amenajările
silvice, păşunile împădurite, cele ocupate cu construcţii şi instalaţii
agrozootehnice, amenajările piscicole şi de îmbunătăţiri funciare,
platformele şi spaţiile de depozitare care servesc nevoilor producţiei
agricole şi terenurilor neproductive, care pot fi amenajate şi folosite
pentru producţia agricolă.
Ponderea terenurilor cu destinaţie agricolă din ţara noastră este de
62% din fondul funciar existent, iar codul terenurilor cu destinaţie
agricolă este TDA.

2. Terenuri cu destinaţie forestieră în componenţa cărora intră


terenurile:
împădurite sau cele care servesc nevoilor de cultură, producţie, ori
administraţie silvică, terenurile destinate împăduririlor, şi cele
neproductive – abrupturi, râpe, torenţi – dacă sunt cuprinse în amenajări
silvice.
Ponderea terenurilor cu destinaţie forestieră din ţara noastră este
de 28% din fondul funciar existent, iar codul terenurilor cu destinaţie
forestieră este TDF.
3. Terenuri aflate permanent sub ape şi anume: albiile minore ale
cursurilor de apă, fundul apelor maritime interioare şi al mării
teritoriale.

41
PROIECT DE DIPLOMĂ

Ponderea terenurilor aflate permanent sub ape din ţara noastră


este de 3,7% din fondul funciar existent.
Codul terenurilor aflate permanent sub ape este TDH.
4. Terenuri din intravilan aferente localităţilor urbane şi rurale
pe care sunt amplasate construcţiile, alte amenajări ale
localităţilor, inclusiv terenurile agricole şi forestiere
Ponderea terenurilor din intravilan din ţara noastră este de 2,6% din
fondul funciar existent.
Codul terenurilor din intravilan este TDI.
5. Terenuri cu destinaţii speciale din care fac parte cele folosite
pentru: transporturile rutiere, feroviare, navale şi aeriene cu
construcţiile şi instalaţiile aferente, construcţii şi instalaţii
hidrotehnice, pentru explorările miniere şi petroliere, plajele,
rezervaţiile, monumentele naturii.
Ponderea terenurilor cu destinaţii speciale din ţara noastră este de
3,6% din fondul funciar existent.
Codul terenurilor cu destinaţii speciale este TDS.

3.2.2. CLASIFICAREA TERENURILOR DUPĂ


CATEGORIA DE FOLOSINŢĂ
Prin categorie de folosită a terenurilor se înţelege un sistem de
clasificare a terenurilor în funcţie de utilizarea lor şi de necesităţile
cadastrului de înregistrare organizată a datelor.
Indiferent de destinaţia lor, terenurile care compun fondul funciar
se împart, din punct de vedere al folosinţei, într-un număr de 13 categorii
de folosinţă. Pentru fiecare categorie s-a stabilit în mod convenţional câte
un cod sau simbol.
 Arabil (A). Prin terenuri arabile se înţeleg acele suprafeţe care se
ara in fiecare an sau la mai mulţi ani o dată (2 – 6 ani) şi sunt cultivate cu

42
PROIECT DE DIPLOMĂ

plante anuale sau perene: cereale leguminoase pentru boabe, plante


furajere, etc. În categoria de folosinţă arabil, sunt incluse un număr de opt
subcategorii de folosinţă.
 Păşuni (P). Sunt terenuri înierbate sau înţelenite în mod natural sau
artificial prin reînsămânţări la 15 – 20 de ani o dată şi care se
folosesc pentru păşunatul animalelor, însămânţări şi reînsămânţări
 Fâneţe (F). Sunt terenuri înierbate sau înţelenite în mod natural sau
artificial prin însămânţări şi reînsămânţări, exploatate prin cosirea
ierbii.
 Vii şi hamei (v). În categoria de folosinţă vii sunt incluse terenuri
plantate cu viţă de vie, în care intră viile altoite şi indigene sau nobile,
viile hibride, plantaţiile de hamei şi pepinieriile viticole.
 Livezi (L). Livezile cuprind terenurile plantate cu pomi şi arbuşti
fructiferi în care se includ livezile clasice, livezile intensive şi
superintensive, plantaţiile cu arbuşti fructiferi, pepinierele pomicole şi
plantaţiile cu duzi.
În grupa terenurilor neagricole se încadrează un număr de opt
categorii de folosinţă.
 Păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră (PD).În această
categorie se încadrează terenurile acoperite cu păduri, cele
destinate împăduririi, cele destinate nevoilor de cultură,
producţiei şi administraţiei silvice, tufărişurile şi mărăcinişurile.
În cadru terenurilor acoperite cu ape şi ape cu stuf se disting două
categorii de folosinţă:
 Ape curgătoare (HR). În această categorie intră fluviu Dunărea,
braţele şi canalele din Delta Dunării, cursurile de apă, gârle si alte surse
de apă cu drumurile locale.

43
PROIECT DE DIPLOMĂ

 Ape stătătoare (HB). La această categorie de folosinţă se includ şi


apele amenajate în mod special pentru creşterea peştelui, precum şi
suprafeţele cu ape stătătoare de mică adâncime, unde creşte trestia şi
papura şi alte tipuri de vegetaţie specifică în regim amenajat sau
neamenajat.
 Drumuri (DR). Sunt terenuri ocupate de drumuri de interes naţional
(autostrăzi, drumuri naţionale europene, drumuri naţionale
principale, drumuri naţionale secundare), drumuri de interes
judeţean, drumuri de interes local, străzi din localităţile urbane şi
cele din localităţile rurale.
 Căi ferate (CF). În această categorie se încadrează terenuri ocupate
de căi ferate simple, duble şi înguste.
 Terenuri ocupate cu construcţii şi curţi (C) (CC). Sunt terenuri cu
diverse utilizări şi destinaţii cum ar fi clădiri, curţii, fabrici, uzine, gări,
cabane, schituri, terenuri de sport, diguri, fâşia de frontieră, parcuri,
precum şi alte terenuri care nu se încadrează în nici una din categoriile de
folosinţă prevăzute la punctele anterioare.
 Terenuri neproductive (N). În această categorie se includ toate
acele suprafeţe de teren care nu produc venit cadastral şi care nu se pot
transforma în terenuri productive prin amenajări eficiente datorită unor
procese de degradare excesivă. Astfel, se pot enumera terenuri cu nisipuri
zburătoare, bolovănişuri şi pietriş, râpe, torenţi, sărături cu crustă, halde.

În cadrul unităţii teritorial cadastrale ce face tema acestui


proiect s-au identificat 81 corpuri de proprietate, în cuprinsul căruia de
găsesc 80 de parcele cu categoria de folosinţă arabil (A), o suprafaţă
de teren cu categoria de folosinţă fâneaţă (F), 6 suprafeţe de teren cu
categoria de folosinţă terenuri neproductive (N),10 suprafeţe de teren

44
PROIECT DE DIPLOMĂ

cu categoria de folosinţă drumuri (DR), şi 245 de terenuri ocupate


construcţii şi curţi (C şi CC).

3.2.3. IDENTIFICAREA DESTINAŢIILOR


CONSTRUCŢIILOR.

Înregistrarea construcţiilor cu caracter permanent în fişa datelor


cadastrale se face folosind drept criteriu de departajare destinaţia. Astfel
se disting următoarele destinaţii ale construcţiilor însoţite de codurile
acestora:
 Construcţii de locuit (CL);
 Construcţii administrative şi social – culturale (CAS);
 Construcţii industriale şi edilitare (CIE);
 Construcţii anexe (CA).
Identificarea corpurilor de clădire reprezintă, de asemenea, o etapă
importantă în cadrul lucrărilor de cadastru în vederea stabilirii cu
exactitate a valorii economice a clădirilor din cuprinsul bunului imobil.
Criteriile prin care se stabilesc şi se delimitează corpurile de clădiri sunt:
- clădiri izolate din cadrul aceleiaşi parcele;
- clădiri izolate legate între ele prin arcade, balcoane de servicii,
pasarele, etc.
- clădiri lipite care au sistem constructiv şi arhitectonic diferit, cu
intrări separate şi pereţi plini între ele care le separă de la fundaţie
până la acoperiş;
- clădiri alipite, dar amplasate în parcele alăturate, cu număr poştal
propriu, chiar dacă au sistem constructiv şi arhitectonic unitar; dacă
sunt in aceiaşi parcelă se consideră un grup corp, chiar dacă nu
comunică intre ele;

45
PROIECT DE DIPLOMĂ

- două sau mai multe clădiri alipite cu sistem constructiv şi


arhitectonic diferit, fără relaţii funcţionale, constituie corpuri
distincte;
- tronsoanele decalate constituie fiecare un corp distinct chiar dacă
sunt cuprinse în acelaşi număr poştal cu alte tronsoane;
- nu se consideră corpuri, construcţiile care au o suprafaţă mai mică
de 4 m2 şi înălţimea la cornişe mai mică de 2 m.
Pentru construcţii identificate, alături de denumirea şi destinaţia
lor, un alt atribut care se consemnează în „Fişa corpului de
proprietate” este suprafaţa construită la sol. Aria construită la sol a
unei construcţii este reprezentată de aria delimitată de fundaţia
acestuia.
În cadrul unităţii teritorial cadastrale ce face tema acestui
proiect s-au identificat 136 construcţii de locuit (CL) , o construcţie
industrială şi edilitară (CIE) şi 100 de construcţii anexe(CA).

3.3. Numerotarea cadastrală a corpurilor de proprietate şi a


parcelelor

Numerotarea cadastrală constă în atribuirea, după un algoritm de


lucru bine definit, de numere de ordin unităţilor teritoriale cadastrale
din cuprinsul unui teritoriu administrativ, separat pentru intravilan şi
extravilan. Aceste numere de ordine, denumite „numere cadastrale”,
individualizează fiecare unitate cadastrală în cadrul unui teritoriu
administrativ, făcând legătura dintre planul cadastral, registrele
cadastrale şi înregistrările din cartea funciară.

Operaţia de numerotare cadastrală se execută în următoarea succesiune:


 Numerotarea cadastrală a sectoarelor cadastrale din intravilan
şi extravilan;
 Numerotarea cadastrală a corpurilor de proprietate;

46
PROIECT DE DIPLOMĂ

 Numerotarea cadastrală a parcelelor şi corpurilor de clădire.

3.3.1. NUMEROTAREA CADASTRALĂ A SECTOARELOR


CADASTRALE
Numerotarea cadastrală a sectoarelor din cuprinsul unui teritoriu
administrativ se face separat pentru intravilan şi extravilan. Pentru
numerotarea sectoarelor din extravilan se pleacă de regulă cu
numerotarea din partea de N – V continuându-se într-o înlănţuire astfel
încât numerele de ordine să fie uşor identificabile ţinându-se cont de
detaliile liniare, reţeaua hidrografică până se ajunge în partea de S – E.
Numerotarea cadastrală a sectoarelor cadastrale din intravilan se
face în mod asemănător celei din extravilan, atribuindu-se numere
începând cu cifra 1. Numerele se poziţionează aproximativ în centrul
sectoarelor cadastrale într-un cerculeţ. Înălţimea caracterelor de scriere: 5
mm.

3.3.2. NUMEROTAREA CADASTRALĂ A CORPURILOR


DE PROPRIETATE
Corpurile de proprietate se numerotează cu cifre arabe de la 1la n,
din partea de N-V spre S - V separat pentru intravilan şi extravilan.
Corpurile de proprietate care reprezintă detalii liniare cum ar fi:
apele curgătoare, canalele, digurile, căile ferate, drumurile clasate se
numerotează separat în cadrul fiecărui intravilan respectiv extravilan.
Astfel detaliile liniare primesc un singur număr cadastral pe toată
lungimea lor şi un singur număr cadastral în extravilan şi pe tronsoane
create prin intersecţia cu alte detalii liniare respectându-se următoarele
succesiuni:
- căile ferate întretăiate de ape;
- drumurile naţionale întretăiate de ape şi căi ferate;

47
PROIECT DE DIPLOMĂ

- drumurile judeţene întretăiate de ape, căi ferate şi drumuri


naţionale;
- drumurile comunale întretăiate de ape, căi ferate, drumuri naţionale
şi drumuri judeţene;
- drumurile de exploatare întretăiate de ape, căi ferate, drumuri
naţionale drumuri judeţene şi drumuri comunale;
Numerele cadastrale ale corpurilor de proprietate se vor înscrie în
perimetrul corespunzător parcelei cu categoria de folosinţă CC
(curţi construcţii).
Înălţimea caracterelor de scriere va fi de 3 mm
In cadrul sectorului cadastral nr. 59 din municipiul Botoşani,
judeţul Botoşani s-au numerotat 136 de corpuri de proprietate.

3.3.3.NUMEROTAREA CADASTRALĂ A PARCELELOR


Parcelele se numerotează separat în cadrul corpurilor de proprietate
din care fac parte. Astfel acestea se numerotează cu cifre arabe de la 1 la
n urmate de simbolurile categoriilor de folosinţă, începând cu categoriile
de folosinţă CC (curţi construcţii). Înălţimea caracterelor de scriere ale nr.
cadastrale şi categoriilor de folosinţă este de 2 mm.
Pentru suprafeţe de teren ocupate de proiecţiile la sol ale
construcţiilor permanente din cadrul parcelelor cu categoriile de folosinţă
curţi construcţii i se va atribui litera C urmată de o cifră arabă de la 1 la n.

In cadrul sectorului cadastral nr. 59 din municipiul Botoşani,


judeţul Botoşani s-au numerotat 342 de parcele.

48
PROIECT DE DIPLOMĂ

3.4. Calculul suprafeţelor corpurilor de proprietate şi a parcelelor


componente

Suprafaţa teritoriului administrativ în planul de proiecţie STEREO


70 se calculează prin procedeul analitic pe baza coordonatelor
rectangulare ale punctelor de hotar cu ajutorul următoarelor relaţii
generale de calcul.
1 n
S   xi  y i 1  y i 1 
2 i 1

Pentru determinarea suprafeţei teritoriului administrativ de pe


elipsoidul Krasovski, care se apropie mai mult de ceea ce reprezintă
suprafaţa reală a teritoriului, se pleacă de la schema încadrării teritoriului
administrativ pe planurile cadastrale la scările mari şi de la suprafaţa
calculată în planul proiecţiei. Astfel, în cadrul fiecărei foi de plan se
identifică suprafeţele de teren care aparţin teritoriului administrativ ce
face obiectul calculului suprafeţei, acestea constituind ceea ce în limbajul
de specialitate înseamnă masivele de plin. Suprafeţele care nu aparţin
teritoriului administrativ reprezintă la rândul lor masivele de gol. În
continuare se calculează analitic suprafeţele masivelor pe baza
coordonatelor rectangulare plane ale colţurilor trapezului geodezic, ale
punctelor de hotar şi ale punctelor de intersecţie a liniilor de hotar cu
cadrul interior al planului. Pentru verificare, suma suprafeţelor masivelor
de plin şi de gol trebuie să fie riguros egală cu suprafaţa din coordonatele
rectangulare a trapezului geodezic. În etapa următoare se calculează
suprafaţa de pe elipsoid a trapezului geodezic folosind următoarele relaţii
de calcul:
S elip   S   N   1'  S   S   1'   E  W 

În continuare se determină raportul dintre suprafaţa trapezului pe


elipsoid şi cea din planul proiecţiei:

49
PROIECT DE DIPLOMĂ

elip
S trap
r stereo ' 70
S trap

Pe baza raportului astfel calculat se determină suprafeţele


masivelor de plin şi gol pe elipsoid cu ajutorul următoarelor relaţii de
calcul:
elip
S plin  rS plin
plan elip
S gol  rS gol
plan

Pentru control, trebuie ca


plin  S gol  S trapez
S elip elip elip

Desfăşurarea calculului se face în mod similar pentru fiecare trapez


geodezic care încadrează teritoriul administrativ. Astfel, suprafaţa
teritoriului administrativ pe elipsoid va fi egală cu suma suprafeţelor de
plin din cadrul trapezelor care încadrează teritoriul respectiv.

Calculul suprafeţelor sectoarelor cadastrale şi al corpurilor de


proprietate
Suprafaţa iniţială a sectoarelor cadastrale şi ale corpurilor de
proprietate se calculează analitic cu ajutorul coordonatelor punctelor de
contur ale acestora, determinate în urma ridicărilor topografice de detaliu.
Controlul şi închiderea suprafeţelor sectoarelor cadastrale se face pe
suprafeţe compensate ale zonelor din care fac parte (intravilane sau
extravilane), aşa cum corpurile de proprietate se face pe suprafeţe
compensate ale sectoarelor cadastrale. La final trebuie ca suma
suprafeţelor compensate ale sectoarelor cadastrale să fie egală cu
suprafaţa compensată a intravilanelor sau extravilanelor cărora aparţine,
iar suma suprafeţelor corpurilor de proprietate să fie egală cu suprafaţa
compensată a sectoarelor din cadrul căruia fac parte.

50
PROIECT DE DIPLOMĂ

Calculul suprafeţelor parcelelor


Suprafaţa parcelelor se determină în cadrul fiecărui corp de
proprietate din care fac parte. Suprafeţele compensate ale parcelelor
însumate trebuie să fie egală cu cea a corpului de proprietate din care fac
parte.
Suprafeţele iniţiale ale parcelelor se determină, în funcţie de
metoda de ridicare topografică utilizată, astfel:
– dacă ridicarea s-a făcut cu staţia totală, suprafaţa se calculează
prin procedeul analitic cu relaţia:
n
2S   xi ( y1i  yi 1 )
i 1

–dacă ridicarea s-a făcut cu panglica de oţel, suprafaţa se


calculează prin procedeul geometric. Astfel, suprafaţa fiecărei parcele se
calculează cu suma ariilor triunghiurilor compensate pentru care se
cunosc lungimile laturilor măsurate direct pe teren. Relaţia de calcul a
suprafeţei triunghiului utilizat în acest caz este:
S  p ( p  a )( p  b)( p  c )

unde a, b, c, reprezintă lungimile laturilor triunghiului, iar p este


semiperimetrul triunghiului, care se determină cu relaţia:
a bc
p .
2

– dacă informaţiile grafice referitoare la detaliile parcelelor sunt


preluate prin digitizarea planurilor cadastrale sau topografice-cadastrale
existente de pe suportul nedeformabil, suprafeţele parcelelor se obţin în
mod automat prin apelarea uneia din funcţiile meniului din cadrul
programului specializat, sub asistenţa căruia s-au desfăşurat lucrările.
Suprafeţele parcelelor din cadrul sectorului cadastral nr. 59, din
municipiul Botoşani, judeţul Botoşani, sunt prezentate in anexa nr. 3.

51
PROIECT DE DIPLOMĂ

3.5. Intocmirea documentaţiei cadastrale , planurilor şi


registrelor cadastrale
Documentaţia cadastrală pe suport analogic se obţine prin
extragere de rapoarte pe care le poate efectua sistemul informaţional al
cadastrului, în funcţie de informaţiile conţinute de baza de date. După
destinaţia lor rapoartele sunt de două categorii:
– Rapoarte de serviciu –utilizate exclusiv pentru a urmări starea
bazei de date şi a verifica datele existente. Aceste rapoarte nu
presupun nici o prelucrare.
– Rapoarte de sinteză –constituie scopul pentru care a fost creată
baza de date.
Această categorie implică prelucrări ale datelor existente astfel
încât să se obţină informaţii necesare procesului de decizie in diferite
domenii in care sunt implicate date spaţiale.
După forma lor se deosebesc:
– Rapoarte tabelare .În cazul lucrărilor de cadastru, în
conformitate cu normele tehnice de introducere a cadastrului
general, documentaţia cadastrală tabelară care se cere a fi
întocmită este reprezentată de:
– Registrul cadastral al parcelelor;
– Indexul alfabetic al proprietarilor şi domiciliul acestora;
– Registrul cadastral al proprietarilor;
– Registrul corpurilor de proprietate;
– Fişa centralizatoare a partidei cadastrale pe proprietari şi pe
categorii de folosinţă;
– Rapoarte grafice. În cadrul rapoartelor grafice, ca elemente
componente obligatorii al documentaţiei cadastrale, se
evidenţiază planul cadastral de bază şi de ansamblu. Planul
cadastral pe suport analogic se obţine din planul numeric la

52
PROIECT DE DIPLOMĂ

diferite scări în funcţie de solicitări. În funcţie de modul de


stabilire al parametrilor, de organizare a straturilor
informaţionale ale planului numeric şi de scopul urmărit se pot
obţine planuri la diferite scări intr-o gamă largă evitându-se
inconvenientele care apar la trecerea de la o scară mare la una
mică printr-o generalizare automată a detaliilor. Astfel se evită
inconvenientul „citirii” cu dificultate a planurilor şi se elimină
acele detalii care nu sunt necesare (de exemplu elementele de
conţinut ale planului cadastral de bază sunt mai numeroase
decât cele necesare planului cadastral de ansamblu).

Planul cadastral
Planul cadastral se obţine prin echiparea planului topografic-
cadastral cu datele şi codurile cadastrale, prin plan topografic-cadastral
înţelegându-se acel plan care are un conţinut limitat la nevoile specifice
ale cadastrului. Astfel, planul cadastral constituie, în ultimă instanţă,
documentaţia grafică întocmită în scopul reprezentării şi evidenţieri
poziţiilor, configuraţiilor şi caracteristicilor tuturor parcelelor şi
construcţiilor din cuprinsul unui teritoriu administrativ. Planul cadastral
se redactează in două culori şi anume pentru detalii planimetrice se
foloseşte culoarea neagră, iar pentru hidrografie culoarea albastră.
Se deosebesc două categorii de planuri cadastrale:
– Planul cadastral de bază
– Planul cadastral de ansamblu
Planul cadastral de bază se întocmeşte în scopul reprezentării în
detaliu a elementelor cadastrale, iar scările de întocmire sunt urătoarele:
– 1:5000, în zonele de şes pentru extravilan şi 1:2000, 1:1000 sau
1:500, în funcţie de densitatea detaliilor, pentru intravilane.

53
PROIECT DE DIPLOMĂ

– 1:2000, în zonele de deal pentru extravilan şi 1:2000, 1:1000,


1:500, în funcţie de densitatea detaliilor, pentru intravilane;
– 1:5000,1:10000, sau, după caz, scări mai mari în zonele
montane:
– 1:2000, 1:1000, 1:500, funcţie de densitatea detaliilor, în zona
din Delta Dunării.
Planul cadastral de bază se va redacta pe suport analogic pe
secţiuni de plan. Elementele de cadru şi extracadru ale planului
cadastral sunt :
a) conţinutul geodezic şi topografic : se reprezintă poziţia
punctelor reţelei geodezice de spijin, de îndesire şi de ridicare;
b) limite şi puncte de hotar: se reprezintă limita teritoriului
administrativ şi poziţia punctelor de hotar însoţite de numărul de ordin
stabilit la etapa de delimitare;
– limita intravilanelor cu poziţia şi numerotarea punctelor
de contur;
– limita corpului de proprietate şi ale parcelelor
componente;
c) construcţii cu caracter permanent: se vor reprezenta
contururile construcţiilor corespunzător suprafeţelor ocupate la sol.
Grosimea liniilor de reprezentare este de 0,5mm.
– Orice tip de construcţie cu caracter permanent care deserveşte
instalaţiile tehnico-edilitare, reţele de transport şi de altă natură
care ocupă în cadrul bunurilor imobile ale proprietarilor
persoanelor fizice sau juridice o suprafaţă mai mare de 1 m 2 se
evidenţiază pe planuri cadastrale (cămine de vizitare, stâlpi
iluminat, piloni, etc.). În situaţia în care aceste construcţii nu
pot fi reprezentate la scară se vor reprezenta prin intermediul
semnelor convenţionale.

54
PROIECT DE DIPLOMĂ

– Podurile şi podeţele se reprezintă prin semne convenţionale


caracteristice.
d) reţeaua de căi de comunicaţii:
drumuri:– pentru drumurile din extravilan ale căror platformă se
află la nivelul terenului linia de delimitare cu proprietăţile limitrofe
se va trasa la 1,5m de marginea exterioară a şanţului de scurgere:
Pentru drumurile din rambleu sau în debleu limitele faţă de
corpurile de proprietate limitrofe se vor stabili astfel: la 2m de la piciorul
taluzului pentru cele în rambleul, la 3m, respectiv 5 m de marginea de sus
a taluzului pentru cele în debleu cu înălţimea până la 5m sau mai mare de
5m.
Pentru drumurile din intravilan lăţimile acestora sunt egale cu
distanţele dintre limitele corpurilor de proprietate;

Drumurile de exploatare se reprezintă la lăţimea lor din teren prin


două linii paralele indiferent de variaţiile de lăţime sezoniere.
Căi ferate: se vor reprezenta pe planuri cadastrale după liniile
materializate cu borne care delimitează zona legală a căii ferate.
– Zonele triajelor, remizelor şi gărilor se vor reprezenta prin
conturul acestora pe baza delimitărilor făcute la teren cu instituţiile
abilitare ale societăţilor de căii ferate şi ale administraţiei locale.
– În perimetrele staţiilor şi triajelor se reprezintă numai liniile
ferate externe şi a zonelor aferente, iar în afara staţiilor liniilor ferate se
reprezintă după numărul firelor (simple sau duble).
Reţeaua hidrografică
– ape curgătoare – se reprezintă astfel: cele cu lăţimi mai mari de
2 m prin liniile ambelor maluri, iar pentru apele cu lăţimi mai mici de 2 m
prin axul longitudinal. În ambele situaţii se va indica pe plan lăţimea
medie şi sensul de curgere.

55
PROIECT DE DIPLOMĂ

– ape stătătoare – se reprezintă astfel: limitele lacurilor, bălţilor,


iazurilor şi mării prin poziţia lor la data ridicării. Pentru acele detalii care
prezintă o variaţie a nivelului apelor în decursul unui an cu mai mult de
5m se va evidenţia conturul acestora prin semnul convenţional de limită
variabilă;
– canale: – canalele în debleu se reprezintă prin lăţimea
deschiderii la care se adaugă cea a zonelor de protecţie ;
- canalele în rambleu se reprezintă prin proiecţia orizontală

a bazei ;

Simboluri, coduri şi numere cadastrale


– numărul cadastral al parcelelor, urmat de simbolul categoriei de
folosinţă, se înscrie aproximativ în centrul de greutate al conturului
acestora. Înălţimea caracterelor de scriere este de 2 mm;
– numărul cadastral al bunului imobil se înscrie în perimetrul
parcelei cu categoria de folosinţă curţi-construcţii, înălţimea caracterelor
de scriere fiind de 3 mm;
– numărul cadastral al sectoarelor cadastrale se înscrie în centrul
acestora cu o înălţime de 5 mm, acesta fiind încercuit;
– simbolurile (cod categorie de folosinţă, indici de cartare, număr
de nivele pentru planurile cadastrale din intravilan) asociate clădirilor cu
caracter permanent se înscriu în interiorul conturului sau afara acestuia, la
cele cu laturi mai mici de 2 m. Înălţimea caracterelor de scriere este de 2
mm;
– numărul poştal se înscrie în cadrul unui cerc, în partea stângă a
corpului de proprietate;

56
PROIECT DE DIPLOMĂ

Inscripţii toponimice şi redacţionale


– planurile cadastrale trebuie să conţină toate denumirile
localităţilor, apelor, principalelor forme de relief, pădurilor, drumurilor şi
ale străzilor, ale obiectivelor industriale, social culturale, etc. care sunt
prevăzute în nomenclatoarele şi atlasele oficiale;
– în extracadrul planurilor cadastrale se va înscrie scara de
reprezentare, sistemul de proiecţie, anul de întocmire, judeţul, teritoriul
administrativ, nomenclatura, schema de dispunere şi de încadrare a foilor
componente la nivelul trapezelor din nomenclatura sistemului de proiecţie
stereografic 1970, numele executantului, etc.

Planul cadastral de ansamblu


– se întocmeşte în scopul reprezentării întregii suprafeţe a
teritoriului administrativ pe o singură foaie de plan, maximum 4 foi.
Scările de întocmire a planului cadastral de ansamblu sunt:
– 1:10000 pentru teritoriile la care planul cadastral de bază a fost
întocmit la scara 1:2000;
– 1:25000 dacă planul de bază a fost întocmit la scara 1:5000 sau
parţial şi la scara 1:2000. În funcţie de mărimea teritoriului administrativ
şi de forma sa, se poate utiliza pentru reprezentarea grafică şi scara
1:50000.
Planul cadastral de ansamblu se obţine prin generalizarea
conţinutului planului cadastral de bază, având ca elemente obligatorii de
conţinut următoarele:
- punctele din reţeaua geodezică de sprijin;
- punctele de hotar ale limitelor administrative;
- limitele şi denumirea intravilanelor;
- denumirea teritoriului administrativ;
- pădurile şi terenurile cu vegetaţie forestieră;

57
PROIECT DE DIPLOMĂ

- reţeaua de şosele, drumuri, străzi, uliţe şi căi ferate;


- reţeaua hidrografică şi construcţiile hidrotehnice
importante;
- elemente de toponimie.
Pe fiecare foaie a planului cadastral de ansamblu se întocmeşte, în
extracadru în partea de stânga-jos, schema cu dispunerea foilor
componente.

58