Tehnologia prelucrării roților dințate

Rol funcțional, clasificare forme constructive, condiții tehnice de execuție

Roțile dițate sunt organe de mașini de revoluție cu dantură, destinate transmiterii mișcării de rotație și a
momentelor între doi arbori [V1].

Clasificarea roţilor dinţate Clasificarea angrenajelor

a) după forma suprafeţei de danturare: a) după direcţia axelor:
- cilindrică; - cu axe paralele;
- conică; - cu axe concurente;
- melcată; - cu axe neparalele (încrucişate în spaţiu);
- alte forme de revoluţie; b) în funcţie de transmiterea mişcării;
- necirculare - angrenaje ce transformă o mişcare circulară tot într-o
b) după direcţia dinţilor: mişcare circulară;
- cu dinţi drepţi; - angrenaje ce transformă o mişcare circulară într-o mişcare
- cu dinţi înclinaţi; de translaţie.
- cu dinţi în V, W; c) în funcţie de sensul de mişcare al dinţilor:
- cu dinţi curbi. - în acelaşi sens;
c) după poziţia danturii în raport cu cilindrul pe care se află - în sens diferit.
dantura: d) în funcţie de numărul de roţi care se află în angrenare:
- cu dantură interioară; - simple (două roţi);
- cu dantură exterioară. - trenuri de angrenaje (mai mult de două roţi).
e) în funcţie de profilul dinţilor: e) în funcţie de mobilitatea axelor:
- cu profil evolventic; - ordinare (cu axe fixe);
- cu profil în arc de cerc etc. - planetare (simple sau).
f) în funcţie de constanţa raportului de transmitere:
- cu raport de transmitere constant;
- cu raport de transmitere variabil.
g) după tipul contactului dintre flancurile dinţilor:
- cu contact liniar;

Fig. 2 Angrenaj cilindric cu Fig. 3 Angrenaje conice cu

Fig. 1 Roată dințată cu caneluri
dinți drepți dinți drepți

Calitatea unui angrenaj este apreciată din mai multe puncte de vedere: zgomotul şi trepidaţiile ce pot apărea în
funcţionare, precizia de transmitere a mişcării, puterea ce poate fi transmisă şi durabilitatea angrenajului.

În ceea ce priveşte calitatea roţilor dinţate cilindrice cu dinţi drepţi, înclinaţi sau în V, standardele prevăd trei
criterii de apreciere: precizia cinematică, funcţionarea lină şi pata de contact dintre flancurile dinţilor.
Precizia cinematică a unei roţi este determinată de eroarea totală a unghiului de rotire, la o rotaţie completă a
acesteia.
Criteriul preciziei cinematice este foarte important când se cere un raport de transmitere riguros constant, cum se
întâlneşte la diferite aparate, mecanisme şi lanţuri cinematice de la maşinile-unelte.
 Funcţionarea lină a angrenajului este determinată de acele componente ale erorii totale a unghiului de rotire care se
repetă de mai multe ori în timpul unei rotaţii. Acest criteriu devine mai important la roţile care lucrează cu viteze periferice
mari.
Criteriul petei de contact are primă importanţă la roţile care transmit eforturi mari la viteze periferice scăzut.
Deci precizia danturii unei roţi dinţate are niveluri diferite după cele trei criterii, ceea ce implică măsuri
tehnologice adecvate la fabricarea ei.
Pe lângă condițiile de precizie a danturii, menționate mai sus, trebuie să se acorde o atenție deosebită preciziei
geometrice alezajului (dimensională IT 6 …IT9; formă; rugozitate Ra 0,8 …3,2 µm), precizia poziției relative dintre
suprafața de rostogolire a danturii față de suprafața alezajului, rugozitatea flancurilor danturii Ra 1,6 …0,4 µm (v și tab 1).
Suprafața alezajului constituie o baza de referință importantă (v.tab. 2)
Tab.1
Condiții tehnice impuse roților dințate
Condiția tehnică Valoare
Jocul de bază intre flancuri, STAS.... A, B, C, D
Rugozitatea flancurilor danturii ...... Ra=(1,6 ...0,4)µm
Duritatea suprafețelor active .... HRC = 56 .... 62
Precizia suprafețelor de ghidare (alezaj/fus) .... (6, 7) ISO
Bătaia frontală .... (0,015 ... 0,05)mm
Precizia diametrului exterior, lățimea coroanei și a
butucului .... (8 ...10) ISO

Tab. 2
Indicarea pe desenul de execuție a principalelor condiții tehnice

Roată dințată cu dinți exteriori Roată dințată cu dinți interiori Roată dințată conică Melc dințat

În cazul roților dințate, un rol important il au modulele m, mn, mt. Astfel sunt definite:
Profilul danturii rezultă ca linia de intersecție a danturii cu un plan iar profilul flancului este linia de intersecție a
unui flanc al dintelui cu un plan.
Sunt definiți:
-profil frontal: este profilul danturii în secțiune frontală. Profilul frontal al unei roți dințate cilindrice cu dinți
înclinați şi profilul frontal al unei roți dințate cu care aceasta vine în angrenare se găsesc în același plan;
-profil normal: la o roată dințată cilindrică cu dantură evolventică înclinată, datorită curburii secțiunii normale,
se poate defini numai un profil normal aproximativ, care se regăsește într-un plan tangențial sau într-un plan
osculator la secțiunea normală;
-profil axial: este profilul danturii în secțiunea axială.

Unul din elementele importante ale unei danturi este pasul p. Între pasul p și modulul m există relația
m=p/π.
Modulul profilului de referință m este modulul normal (modulul în secțiune normală) mn al danturii roții dințate
cilindrice.
Într-o secțiune frontală se obține modulul frontal mt, după relația:
mt=mn / cosβ
unde β- unghiul de înclinare al danturii.

Valorile modulului m (în mm) sunt standardizate. Modulul m reprezintă modulul normal mn pentru angrenaje
cilindrice cu dinţi drepţi și cf. STAS 822 are următoarele valori: . . . 0 , 1 ; 0 , 1 2 ; 0 , 1 5 ; 0 , 2 ; 0 , 2 5 ; 0 , 3 ;
0,4; 0,5; 0,6; 0,8; 1; 1,25; 1,5; 2; 2,5; 3; 4; 5;6; 8; 10; 12; 16; 20; 25; etc.
 2. Materiale utilizate la fabricarea roţilor dinţate [V1]
Stabilirea materialelor cât şi a tratamentelor termice şi termochimice ale acestora pentru fabricarea
roţilor dinţate este condiţionată de condiţiile de funcţionare ale angrenajului din care fac parte acestea. Prin
condiţii de funcţionare se înţelege: forţele care solicită roata dinţată, viteza periferică, solicitările constante şi
cele prin şocuri ale danturii, silenţiozitatea, precum şi mediul de lucru, în special, variaţiile de temperatură şi
prezenţa agenţilor corosivi ai mediului de funcţionare. Aceste condiţii formează un complex de criterii pe baza
cărora se fac următoarele recomandări privitoare la alegerea materialelor pentru fabricarea roţilor dinţate. Roţile
dinţate care funcţionează în condiţiile unor încărcări pe dinte reduse şi viteze periferice mici cuprinse între 0,3 şi
2 m/s, se recomandă a fi fabricate din aliaje neferoase pe bază de zinc, cupru, materiale termoplastice, aliaje
feroase de tipul fontelor Fc250 şi Fc300 (STAS 568-80) şi a oţelurilor carbon de uz general de tipul OL (STAS
500/1-80). Pentru roţile dinţate supuse la solicitări medii, exploatate la viteze periferice mici şi mijlocii cuprinse
între 2 şi 8 m/s se recomandă oţelurile semidure slab aliate susceptibile a fi îmbunătăţite, sau oţelurile nealiate
de tipul OLC (STAS 880-88).

Pentru roţile dinţate greu solicitate, exploatate la viteze periferice ridicate (12...16 m/s) cu încărcări mari
pe dinte şi şocuri în funcţionare se folosesc oţeluri cu tenacitate mare OLC (STAS 880-88), la care se aplică
durificarea superficială, prin tratamente termice şi termochimice sau oţeluri înalt aliate Cr-Ni, Cr-Ni-Mn ş.a.
(STAS 791-88); Roţile melcate se execută de obicei din fonte sau bronzuri de tipul BzAllOT (STAS 197/1-80)
sau Bzl2T (STAS 198/2-81).

Sintetic mărcile de oţeluri recomandate la fabricarea roţilor dinţate prin aşchiere sunt prezentate în
tabelul 3.

Tab.3

3. Metode de obţinere a semifabricatelor pentru roţi dinţate

Principalele metode de obţinere a semifabricatelor pentru roţi dinţate sunt:
 turnarea;
 presarea volumică la cald (forjarea liberă, forjarea în matriţă, rularea la cald etc.) și la rece;
 debitarea din bare laminate la rece sau la cald;
 trefilarea;
  ştanţarea şi ştanţarea de precizie;
 presarea şi sintetizarea din pulberi metalice etc.

Alegerea uneia sau alteia dintre metode se realizează în funcţie de: domeniul de utilizare a roţii dinţate,
dimensiunile, volumul de producţie, materialul precum şi modul de realizare al procesului de fabricaţie optim.
Turnarea se recomandă în cazul roţilor dinţate ce se vor fabrica din: oţeluri nealiate sau slab aliate, fonte cenuşii
(Fc250, Fc300), aliaje neferoase (în special bronzuri pentru roţi melcate).
Obţinerea semifabricatelor pentru roţi dinţate prin turnare este însoţită, de apariţia unor defecte cum
sunt: incluziunile nemetalice, retasurile, suflurile, porozităţile etc.
Dacă aceste defecte apar în zonele de solicitare maximă, acestea conduc la distrugerea prematură a roţii
dinţate în funcţionare, deci au o fiabilitate scăzută. De asemenea, din turnare pot rezulta uneori semifabricate cu
o structură metalografică necorespunzătoare. Tratamentele termice executate ulterior, pentru omogenizarea
structurii sunt costisitoare şi uneori nesigure. Sunt totuşi cazuri când turnarea este singura metodă raţională de
obţinere a semifabricatelor pentru roţi dinţate mijlocii şi mari. Pentru roţile dinţate de module mari, dantura se
poate asigura din turnare, cu adaosul necesar pentru prelucrările prin aşchiere ce se execută ulterior.
În cazul roţilor dinţate de importanţă mai mare, semifabricatele se obţin din oţeluri debitate din bare
laminate. Atunci când însă solicitările sunt foarte mari se alege metoda de realizare a semifabricatelor prin
forjare, tot din bare laminate, obţinându-se un coroiaj foarte ridicat.
La producţiile de unicate şi serie mică se alege metoda de obţinere a semifabricatului pentru roţile
dinţate prin forjare liberă, iar pentru producţia de serie mare forjarea în matriţă.

Rularea la cald a danturilor constă în obţinerea acestora printr-un proces de rulare, care are loc între
semifabricatul încălzit superficial pe o anumită adâncime şi o sculă de forma unor roţi dinţate conjugate.
La rularea roţilor dinţate cilindrice se utilizează două procedee de lucru. Primul dintre acestea (fig. 4)
constă în fixarea semifabricatului 2 pe dornul central /, iar sistemul are un avans continuu axial, semifabricatul
trecând prin inductorul 3, care asigură încălzirea superficială, ajungând apoi în zona roţilor dinţate - sculă 4 şi 6,
care imprimă, prin angrenare cu semifabricatul cald, profilul dinţilor. Roţile - sculă 4 şi 6 sunt reglate iniţial după
o roată etalon.

Fig.4 Fig. 5

Cel de-al doilea procedeu constă în aceea că semifabricatul se încălzeşte iniţial, într-un inductor, pe adâncimea
necesară începând apoi rularea danturii, pe un dispozitiv similar cu cel descris anterior, la un alt post de lucru. Metoda
prezintă avantajul eliminării fazelor intermediare de degroşare prin aşchiere, realizându-se o însemnată economie de metal
şi o îmbunătăţire a proprietăţilor fizico-mecanice, fibrajul semifabricatului fiind continuu (fig. 5), mărind capacitatea de
efort a roţii dinţate.
În prezent domeniul de aplicabilitate a procedeului cuprinde: roţi dinţate cilindrice cu dinţi drepţi având diametre
între 24 şi 600 mm şi module între 3 şi 10 mm.
Pentru producţia de serie a roţilor dinţate cilindrice de diametre până la 60...100 mm, este utilizată pe scară tot mai
largă trefilarea lor. Filiera pentru trefilat este de fapt o roată dinţată cu dantura la interior de un anumit modul.

Rularea danturii la rece. Realizarea danturii la rece se poate executa prin copiere sau prin rulare. În
primul caz, se folosesc scule profilate, construite după golul danturii roţii. Din punctul de vedere al procedeelor
de lucru, rularea prin copiere a danturii se poate executa în două moduri.
Primul procedeu este caracterizat de producerea unei deformări plastice profunde care afectează
întreaga secţiune a piesei. Maşina de rulat este echipată cu un cap cu role profilate 1, al căror număr este egal cu
numărul de dinţi al roţilor 2, care se prelucrează (fig. 6). Deoarece deformările se produc şi în direcţie axială,
diametrul exterior iniţial trebuie să fie egal cu diametrul exterior al roţii finite.
Maşinile care lucrează după al doilea procedeu au capul de lucru echipat cu două role dispuse faţă în
faţă. Aceste role lucrează prin lovire, producând deformaţii parţiale la doi dinţi ai semifabricatului. Deoarece se
pot executa numai două goluri la o cursă de lucru, este necesară o divizare intermitentă.
 Prelucrarea prin rulare a semifabricatelor se execută cu scule de forma melcilor. Maşina este echipată cu
două role melcate (fig. 7) opuse, printre care semifabricatul este obligat să treacă, executând o mişcare de rulare
şi una de avans axial.

Fig. 6 Fig. 7.

4. Tratamente termice si termochimice ale otelurilor si fontelor utilizate la fabricarea roţilor

dinţate
Tratamentele termice şi termochimice aplicate acestei categorii de piese depind atât de materialul din
care se execută acestea, de rolul funcţional, cât şi de modul de obţinere al semifabricatului. De menţionat că o
serie de tratamente termice şi termochimice sunt aplicate în scopul creşterii gradului de prelucrabilitate
(recoacere, detensionare etc.), creşterii durabilităţii şi fiabilităţii în funcţionare (cementare, călire, revenire etc.)
sau în scopul durificării suprafeţei superficiale cum sunt tratamentele speciale (cianizarea, sulfizarea, fosfatarea,
nitrurarea ionică etc.).
Studierea şi cercetarea aspectelor privind tratamentele termice prezintă o importanţă deosebită în cazul
materialelor greu prelucrabile deoarece un tratament termic aplicat corect constituie uneori singura alternativă
de a ameliora o prelucrabilitate scăzută, uneori chiar imposibilă prin procedee clasice.
Structurile obţinute în urma efectuării tratamentelor termice au o influenţă directă asupra
prelucrabilităţii, uzura sculelor de danturat fiind dependentă de tipul şi structura oţelului din care sunt fabricate
roţile dinţate.
La fonte tratamentele termice fac ca cementita rezultată din elaborare sau turnare să se transforme în
ferită şi grafit (recoacere de maleabilizare); în plus şi structura feritică se îmbunătăţeşte în carbon conducând în
final la rezultate bune. De exemplu, la fonta cenuşie o viteză de răcire mare conduce, în cadrul tratamentului
roţilor dinţate, la o structură albă cementitică (greu de aşchiat), în timp ce o viteză mică conduce la obţinerea
unei structuri ferito-perlitică uşor de aşchiat.
Roţile dinţate executate din oţeluri care pot fi tratate termic trebuie să satisfacă două condiţii de bază: să
aibă proprietăţi mecanice (rezistenţă, plasticitate, tenacitate etc.) mai ridicate cât şi să posede proprietăţi
tehnologice bune (deformare plastică, aşchiere, călibilitate).

5. Prelucrarea danturii
Se poate face prin copiere (frezare cu freza disc modul - fig.8,a; frezare cu freza deget -modul) sau prin
rulare (cu freza melc modul - - fig.8,c; cu cuțit pieptene modul prin mortezare - fig.8,d; cu cuțit roată modul
prin mortezare - fig.8,e și f)

Fig. 8.Posibilități de prelucrare a danturii

 5.1 Frezarea danturii prin copiere
Generarea danturii prin copiere se bazează pe materializarea curbei generatoare a dintelui prin muchia
aşchietoare a sculei. în acest scop profilul tăişului se execută identic cu golul dinţilor roţii. Sculele având astfel
de tăişuri sunt complicate şi greu de executat, în schimb maşinile pe care se execută prelucrarea sunt relativ
simple. Generarea danturii prin copiere nu asigură, în general, o precizie ridicată nici a profilului dintelui şi nici
a pasului danturii. Din acest motiv, prelucrarea prin copiere se aplică, de obicei, la producţiile de serie mică şi
unicate.
Prelucrarea se execută cu freze profilate, disc modul (fig. 15.8, a) şi deget modul (fig. 15.8, b). în
majoritatea cazurilor, prelucrările se execută cu freze-disc modul. Acestea se construiesc până la un modul de
24 mm. Peste această valoare, din cauza dimensiunilor exagerat de mari, frezele-disc modul devin neraționale şi
sunt înlocuite cu freze-deget modul, care pot fi utilizate începând de la module de 10 mm.

●●Prelucrarea cu freze-disc modul. Se execută pe maşini de frezat orizontale sau universale, echipate
cu cap divizor.
Pentru realizarea prelucrării sunt necesare următoarele mişcări:
- mişcarea principală de aşchiere, efectuată de către sculă, care este o mişcare de rotaţie n s [rot/min];
- mişcarea de avans, efectuată de către piesă, o dată cu deplasarea mesei maşinii;
- mişcarea de diviziune intermitentă, executată de către muncitor, în mod periodic, pentru a aduce în faţa
tăişului sculei un gol neprelucrat; pentru roţile cu dantură înclinată piesa are şi o mişcare de rotaţie cu un anumit
unghi.
Viteza de aşchiere se alege în aşa fel încât să asigure o durabilitate economică a sculei. în general, în
cazul danturării roţilor din oţel, cu freze din oţel rapid, se lucrează la degroşare cu viteze de (15...20) m/min, iar
la finisare cu (25...30) m/min.

Fig. 9.-1 Fig. 9.-2 Fig. 10 Fig. 11

α

Fig. 12 Fig. 13

Expresia diametrului cercului de bază se calculează cu relaţia:

Db = m z cos α [mm] (1).
Se observă că pentru fiecare număr de dinţi corespunde o evolventă unică (fig. 11). Astfel, pentru a
genera un profil corect, pentru fiecare număr de dinţi, la acelaşi modul, trebuie construită o freză specială.

Din motive economice, se admite utilizarea unei singure freze pentru prelucrarea unei game de roţi, de
acelaşi modul, dar cu număr diferit de dinţi. S-au construit astfel seturi de 8, 15 şi 26 de freze.
 Setul de 8 freze se utilizează pentru module mici (0,8.÷.8) mm. Pentru module mai mari de 8 mm se
utilizează setul de 15 freze. Setul de 26 freze se utilizează foarte rar, în cazul roţilor de precizie mai ridicată şi
cu modul mare.
Limitarea numărului de freze duce la deformarea profilului evolventei rezultate din prelucrare.
Divizarea intermitentă introduce erori de divizare, mai ales erori de pas. La toate acestea se adaugă erorile de
fabricaţie ale sculei, care apar datorită dificultăţilor de realizare tehnologică a profilului curbiliniu. Ca urmare,
precizia de prelucrare este redusă.
În cazul prelucrării roţilor cu dinţi elicoidali (înclinaţi), masa maşinii cu capul divizor se roteşte, faţă de
poziţia zero (fig. 15.10), cu unghiul fi de înclinare al danturii.
În acest caz, alegerea frezei se face în funcţie de numărul de dinţi echivalent cu relaţia:

ze = z/(cos3β) (2).

Fig. 14 Fig. 15 Fig. 16

Deoarece, ze rezultă, de obicei, ca fiind un număr zecimal, este important de reţinut că alegerea frezei se
face în funcţie de partea întreagă a numărului. În niciun caz numărul nu se rotunjeşte la întregul următor.
Prelucrarea danturii elicoidale la exterior sau interior cu freze-disc modul duce la o modificare
suplimentară a profilului dinţilor. Astfel, profilul evolventic se obţine într-o secţiune normală pe dinte şi nu în
secţiune frontală, aşa cum ar fi corect.
La pinioanele dințate, dantura face corp comun cu arborele şi, în acest caz, prinderea piesei în vederea
danturării se face între vârfuri sau în mandrina capului divizor şi vârful păpuşii mobile (fig. 15).
Roţile dinţate 1 cu alezaj se pot prinde în mandrina capului divizor 2 prin intermediul bacurilor 4, în
mandrina prinsă pe masa rotativă etc.
Avansul de generare a flancurilor se face după o direcţie verticală, de către freza 3.

Parametrul care interesează în cazul divizării este numărul n de găuri peste care trebuie mutată maneta
capului divizor, când se face divizarea de la un dinte la altul:

ng = k G/z, (3)

unde k este raportul de trasmitere al capului (40, 60 sau 90), iar G este numărul de găuri ale discului.

Obținerea danturii prin copiere se realizează cu productivitate scăzută atât din cauza curselor de mers în
gol, la întoarcerea iniţială pentru prelucrarea altui dinte, cât şi a timpului necesar divizării manuale, care este în
general mare. De asemenea şi vitezele de aşchiere sunt mici, de circa (10...20) m/min. De aceea, procedeul este
folosit numai în cazul unei producţii de unicat sau serie mică şi unde se obţine o precizie în clasa 9 şi o
rugozitate a flancurilor Ra ~ (6,3...12,5) µm.

●●Prelucrarea cu freză-deget modul. Se aplică roţilor dinţate de modul mare, cu dinţi drepţi, înclinaţi,
în V sau W.
Prelucrarea se poate executa pe maşini de frezat orizontale, verticale sau universale, pe maşini de găurit
şi alezat orizontal sau pe maşini speciale.
 Fig.17

Mişcările necesare prelucrării sunt aceleaşi ca şi în cazul prelucrării cu freză-disc modul.

Vitezele de aşchiere medii sunt de (8... 15) m/min şi chiar mai mici.
Frezele-deget modul nu se construiesc în seturi şi se deosebesc în funcţie de tipul danturii de prelucrat.
Astfel, frezele pentru prelucrarea roţilor dinţate evolventice cu dinţi drepţi nu se pot utiliza pentru prelucrarea
roţilor dinţate cu dinţi elicoidali sau în V. La acestea din urmă, profilul frezei nu este identic cu profilul golului dinţilor
şi, ca urmare, este necesară o freză deget-modul specială.
Mişcările necesare prelucrării sunt aceleaşi ca şi în cazul prelucrării cu freză-disc modul.
Vitezele de aşchiere medii sunt de (8... 15) m/min şi chiar mai mici.
Frezele-deget modul nu se construiesc în seturi şi se deosebesc în funcţie de tipul danturii de prelucrat. Astfel,
frezele pentru prelucrarea roţilor dinţate evolventice cu dinţi drepţi nu se pot utiliza pentru prelucrarea roţilor
dinţate cu dinţi elicoidali sau în V. La acestea din urmă, profilul frezei nu este identic cu profilul golului dinţilor şi, ca
urmare, este necesară o freză deget-modul specială.

5.2. Frezarea danturii prin rulare

Generarea danturii prin rulare se bazează pe obţinerea profilului dinţilor pe cale cinematică, ca rezultat
al mişcării relative dintre sculă şi piesă, într-un proces care reproduce angrenarea roţii-piesă semifabricat cu
cremaliera de referinţă.

Din punct de vedere cinematic, evolventa poate fi generată în mai multe moduri: rularea unei drepte pe
un cerc de bază fix (dreapta având o mişcare de rotaţie de viteză unghiulară ω şi una de translaţie de viteză v),
rularea unui cerc pe o dreaptă mobilă şi rularea unui cerc pe o dreaptă fixă. În caz particular dreapta poate fi
înlocuită cu un cerc.

Fig. 18 Generarea evolventei prin rularea unei drepte pe un cerc de bază fix
Fig. 19 Generarea evolventei prin rularea unui cerc Fig. 20 Generarea practică a evolventei (dinților
(rotitor) pe o dreaptă mobilă piesei) prin rularea unui cerc rotitor(piesa) pe o
dreaptă mobilă (muchia SA)

Fig. 21 Generarea evolventei prin rularea unui cerc Fig. 22 Generarea practică a evolventei (dinților
pe o dreaptă fixă piesei) prin rularea unui cerc rotitor (piesa) pe o
dreaptă mobilă (muchia SA)

Ultimile două variante, la care dreapta se deplasează iar cercul de bază se roteşte, respectiv dreapta este
fixă, iar cercul de bază are ambele mişcări, sunt mai uşor de realizat tehnic și astfel au o largă utilizare în
practică.
Având în vedere că cele două variante de rulare se deosebesc esenţial prin faptul că dreapta este mobilă
sau fixă, metodele sânt cunoscute sub denumirea de metoda de rulare cu dreapta mobilă şi metoda de rulare cu
dreapta fixă.

Metoda de rulare cu dreaptă mobilă. O dreaptă PK (fig. 19) se deplasează cu o viteză v= Rb. ω pe cerc
din P în P'. Evolventa Ev va ocupa poziţiile E'v, iar tangenta T va ajunge în T.
Se observă că noua poziţie a tangentei (T ') este paralelă cu poziţia iniţială (T ). În acest caz, se poate
considera că tangenta T este solidarizată cu dreapta PK. Datorită rulării tangenta ajunge în T', iar generatoarea
teoretică (evolventa) se obţine ca înfăşurătoarea poziţiilor succesive ale tangentei în mişcare.
Tangenta T este materializată de tăişul sculei care se deplasează cu o viteză (viteza de aşchiere) aflată
într-un plan perpendicular pe planul figurii sau pe partea frontală a unei scule abrazive (linie subţire în fig.19).
În acelaşi timp, tangenta T se deplasează pe direcţia PK cu viteza v, iar piesa semifabricat cu raza Rb se roteşte
cu viteza unghiulară ω. Pentru un anumit raport între cele două viteze un punct P descrie o evolventă.
Acest mod de generare a evolventei este folosit la unele maşini Maag de rectificat dantura roţilor dinţate
cilindrice.

Generarea danturii prin rulare se bazează pe obţinerea profilului dinţilor pe cale cinematică, ca rezultat
al mişcării relative dintre sculă şi piesă, într-un proces care reproduce angrenarea roţii-piesă semifabricat cu
cremaliera de referinţă.
în acest scop se folosesc scule care au aceeaşi cremaliera de referinţă cu roata care se prelucrează,
profilurile sculei şi piesei fiind, în acest caz, curbe reciproc înfăşurătoare.
 Din punct de vedere cinematic, la baza generării profilului evolventic pe maşinile de danturat stau
următoarele procedee:
- generarea cu dreaptă mobilă şi cerc rotitor (fig. 19, 20);
- generarea cu dreaptă fixă şi cerc deplasabil (fig. 21, 22).
După primul procedeu lucrează majoritatea maşinilor de danturat şi, în special, cele care utilizează freze
melc (şi cuţite pieptăne).
După procedeul al doilea lucrează unele maşini cu cuţit pieptăne (MAAG).

Prelucrarea roţilor dinţate cu freze melc

Acest procedeu este utilizat pentru realizarea flancurilor dinţilor tuturor roţilor cilindrice (roată dinţată,
roţi de lanţ, arbori canelaţi etc.). De obicei, se realizează roţi cu dantură exterioară. Freza melc asigură prin
construcţie şi cinematică obţinerea unei cremaliere imaginare care trebuie să angreneze cu roata semifabricat
(fig. 23,b). Freza melc este un melc (şurub cu pas mare), căruia i s-au imprimat calităţi aşchietoare prin
practicarea unor canale longitudinale elicoidale, normale pe elicea melcului (înclinate faţă de axa melcului cu
unghiul β). Intersecţia dintre canalele elicoidale şi elicea melcului determină muchia aşchietoare a sculei, care
este formată dintr-o succesiune de tăişuri ce alcătuiesc o cremalieră.

Fig. 23
Prin mişcarea de rotaţie I a frezei melc, datorită particularităţilor constructive ale melcului, se asigură
deplasarea cremalierei pe direcţia mişcării II’ (rularea fără alunecare a cremalierei pe roata semifabricat). Între
mişcarea II de avans circular Sc, de frecvenţă n p a roţii semifabricat, şi mişcarea de rotaţie I, de frecvenţă n s a
sculei, trebuie să existe o legătură bine determinată. În ipoteza că freza melc are la bază un şurub melc cu k
începuturi, atunci pasul elicei cilindrice (p e) a melcului trebuie să fie un multiplu al pasului roţii semifabricat
(p), adică,

pe = k p= k π mn. (4)

Din condiţia vII = vII’ (vitezele tangențiale ale piesei și sculei)

VII=Vp=ω Rd=2π npRd = πDp np =m z p np VII’=Vs=pe.ns = k π mn, (m=mn) (5)

rezultă condiţia din care se obţine relaţia (6) care reprezintă relaţia de interdependenţă necesară generării cu
freza melc a roţilor cilindrice cu dinţi drepţi

np k
= (6)
ns z p
 Viteza de așchiere Vc pentru scule cu tăișul din carbură metalică este cuprinsă (100-160) m/min, pentru
scule cu tăisul din oțel rapid Vc=15-50 m/min.

Viteza de avans axial este executată de scula așchietoare, W III=S3 = faz zsc ns

În cazul prelucrării roţilor cilindrice cu dinţi înclinaţi, viteza tangenţială II” pentru generarea elicei se
însumează algebric cu viteza tangenţială de rulare II, impusă de generarea evolventei. În acest mod, pentru
dantura înclinată va rezulta o mişcare tangenţială de rulare II”=II ± II’ la nivelul roţii semifabricat, semnul fiind
determinat de sensul elicelor melcului şi roţii semifabricat (minus cînd sunt de acelaşi sens). Ca urmare, în timp
ce freza execută mişcările I şi III roata semifabricat trebuie să execute o mişcare de rotaţie de frecvenţă np,
alcătuită din două componente: una interdependentă cu mişcarea I de viteză v 1, iar cealaltă în interdependenţă cu
mişcarea III de viteza vIII.

Pentru prelucrarea danturilor cu dinti inclinați maşinile de prelucrat roţi dinţate sunt dotate cu un lanţ
cinematic numit de filetare, care dă unghiul de înclinare a directoarei elicoidale.
Caracteristica principală a procedeului de danturare cu freza melc este că divizarea este continuă (nu
mai este necesar un mecanism de divizare), fiind asigurată de mişcarea de rulare (v II = vII’) şi de construcţia
specifică a sculei (angrenarea dintre o cremalieră imaginară a cărei mărime poate fi oricît de mare şi o roată
dinţată).

Prelucrarea roţilor dinţate cilindrice prin mortezare

Prelucrarea roţilor dinţate cilindrice prin mortezare şi rabotare Prelucrarea roţilor cilindrice cu dinţi drepţi,
înclinaţi sau în V se poate realiza cu un cuţit pieptene tip cremalieră aşchietoare (fig. 24).

Fig. 24

Cuţitele pieptene sunt scule simple, ieftine şi precise, în comparaţie cu frezele melc, în schimb maşinile-
unelte sunt mai complicate datorită necesităţii unui lanţ cinematic de divizare discontinuă. Un cuţit pieptene este
din punct de vedere geometric un segment de cremalieră cu 5÷24 dinţi, care are calităţi aşchietoare obţinute prin
practicarea unor unghiuri de aşezare şi de degajare. Se deosebesc două variante constructive de cuţite pieptene:
tip I, denumit şi cuţit tip Parkinson (fig. 24,a), la care unghiul de degajare, γ, se obţine constructiv şi tip II,
denumit şi cuţit tip Maag (fig. 24,b), la care unghiul de degajare se obţine prin poziţionarea înclinată a sculei la
un unghi de degajare, γ > 0°, faţă de planul frontal al roţii semifabricat. Maşinile-unelte care lucrează după
procedeul Maag sunt echipate cu un singur cuţit de morteză, în schimb maşinile Sunderland care lucrează după
varianta Parkinson sînt echipate cu un cuţit sau două cuţite de raboteză pentru danturi în V.
 Prelucrarea roţilor dinţate cilindrice prin mortezare şi rabotare cu cuţite roată

Cuţitele roată de prelucrat roţi dinţate sînt scule aşchietoare destinate prelucrării roţilor cu dinţi drepţi,
elicoidali sau în V prezentînd un grad ridicat de universalitate ca urmare a accesului muchiei aşchietoare în zone
inaccesibile pentru sculele de tipul frezelor disc modul sau a frezelor melc modul. În acest sens, un domeniu
tipic de utilizare a cuţielor roată îl reprezintă prelucrarea roţilor dinţate cilindrice de modul mic din structura
blocurilor de roţi dinţate (roţi baladoare) sau prelucrarea danturilor interioare (cuplaje).
Cuţitul roată este, din punct de vedere geometric, o roată dinţată pe care i s-au imprimat calităţi
aşchietoare prin practicarea unei suprafeţe conice interioare pentru suprafaţa de degajare (care asigură obţinerea
unui unghi de degajare pozitiv) şi printr-o formă evolventoidală-elicoidală a suprafeţei de aşezare.
Cuţitele roată folosite au dinţi drepţi pentru roţile cilindrice cu dinţi drepţi şi dinţi înclinaţi (o porţiune
dintr-o elice) de acelaşi sens pentru roţile cu dinţi înclinaţi.

Fig. 25

Mişcarea principală I (fig. 25), de viteză v şi frecvenţă n în cd/min este rectilinie-alternativă, la

danturarea roţilor cilindrice cu dinţi drepţi şi elicoidală la prelucrarea roţilor cu dinţi inclinaţi sau în V. Cuţitul
roată execută o mişcare II de avans circular Sc intermitent, de frecvenţă n s , iar roata semifabricat are o mişcare
II’ de avans circular S’c , egală cu mărimea Sc în mm/cd.
Flancurile danturilor drepte ale roţilor cilindrice se obţin în urma angrenării dintre roata semifabricat şi
roata sculă (vII = vII’). Din condiţia de 21 Prelucrarea roţilor dinţate angrenare se obţine relaţia de
interdependenţă (11.14) dintre frecvenţele mişcărilor II şi II’, respectiv n p şi ns.

np z s
= (7)
ns z p
Pentru realizarea dinţilor pe întreaga lor înălţime este necesară o mişcare IV de avans radial de
pătrundere (Sr ), mişcare care încetează atunci cînd se realizează distanţa dintre axele celor două roţi aflate în
angrenare. Avansul radial este determinat de deplasarea radială dintre sculă şi piesa semifabricat la fiecare curs
dublă a sculei. Deplasarea radială totală pentru generarea dinţilor roţii trebuie făcută pe înălţimea h a dintelui
sau adîncimea de aşchiere pentru o trecere, în timp ce roata semifabricat se roteşte cu un unghi θ, după care se
întrerupe avansul radial. În continuare roata semifabricat se roteşte cu cel puţin 360° +θ . Pentru a se evita
frecarea inutilă a suprafeţelor de aşezare în timpul cursei în gol, la sfîrşitul cursei active scula se retrage radial
cu aprox. 0,5 mm

Regimul de aşchiere la prelucrarea roţilor dinţate cu cuţitul roată

Avansul circular Sc are valori cuprinse de (0,3-0,45) mm/cd pt degroșare și (0,15-0,25) mm/cd pt
finisare.
Avansul radial Sr se determină funcţie de avansul circular cu o relaţie de forma Sr = (0,1÷0,2)Sc

Şeveruirea prin rulare a roţilor dinţate cilindrice

 Şeveruirea roţilor dinţate este un proces de aşchiere la care dimensiunile aşchiei sînt foarte mici
(microaşchiere). Procesul de răzuire (shaving = răzuire) este posibil dacă scula aşchietoare are unghi de degajare
pozitiv. Prin şeveruire se realizează finisarea roţilor dinţate cilindrice, după frezare, cu ajutorul unor scule
numite şevere, confecţionate din oţel rapid. Aşchierea are loc în urma procesului de alunecare relativă a dinţilor
sculei şi piesei, care sunt obligate să angreneze într-o poziţie particulară a celor două axe. Șeveruirea se aplică
roţilor dinţate la care nu s-a realizat tratamentul termic sau în urma tratamentului termic de îmbunătăţire. Scula
aşchietoare (şeverul) este realizată dintr-o roată dinţată, o cremalieră sau un şurub melc. Pentru realizarea
calităţilor aşchietoare pe flancurile dinţilor se practică nişte canale transversale (fig. 26).

Fig.26

Toate şeverele lucrează după metoda prin rulare. Pentru ca şeverul să realizeze aşchierea (de pe flancul
dintelui se ridică un adaos de 0,05÷0,08 mm), în timpul angrenării sale cu roata dinţată, trebuie realizată o
mişcare principală II de viteză v în lungul generatoarei roţii semifabricat. Mişcarea relativă dintre dinţii
şeverului şi roţii semifabricat se realizează numai în cazul în care cele două elemente formează un angrenaj
încrucişat (elicoidal). Dacă în cazul şeverului melc această mişcare există, la celelalte şevere, disc şi cremalieră
mişcarea de viteză v obligatoriu trebuie să se realizeze încrucişarea axelor cu un unghi de 5°÷15°.
La o angrenare obişnuită între două roţi dinţate nu există diferenţe între vitezele din punctul de contact
al celor două flancuri. Pentru a se realiza o viteză de alunecare între cele două flancuri trebuie ca angrenarea să
aibă loc între două elemente care au axele înclinate (β ≈ 15°). Astfel sînt posibile situaţiile: roată cilindrică cu
dinţi drepţi şi şever cu dinţi înclinaţi; roată cilindrică cu dinţi înclinaţi şi şever cu dinţi drepţi sau înclinaţi (se
impune ca unghiul dinţilor şeverului β1 să fie diferit de unghiul β2 astfel încît β2 - β1 ≈ 15° ; roată cu dinţi
înclinaţi şi şever cremalieră cu dinţ drepţi etc.