Sunteți pe pagina 1din 66

CIRCUITE INTEGRATE ANALOGICE

În anul 1963, datorită dezvoltării tehnologiei componentelor discrete, apare


necesitatea de realizare a dispozitivelor sub formă integrată.
Componente discrete (diode, tranzistoare, etc).
Componente integrate = pe aceeaşi plăcuţă de siliciu se realizează mai multe componente
În anul 1964 apar primele circuite integrate performante realizate pe scară industrială:
- amplificatorul de bandă largă µA702
- amplificatorul de tip operaţional µA709
- comparatorul µA700
În această primă etapă se integrează relativ puţine comparatoare şi multe rezistenţe.
A doua etapă în circuitele integrate analogice cuprinde un număr relativ mare de
tranzistoare şi mic de rezistenţe şi în această etapă se realizează primele condensatoare
primele tranzistoare pnp laterale, primele tranzistoare TEC - J şi tranzistoare super p.
A treia etapă începe din 1972 şi este etapa de proiectare asistată de calculator. În această
etapă se realizează pe scară largă.
Circuitele semiconductoare reprezintă circuitele care au elementele realizate în (sau pe)
suprafaţa materialelor semiconductoare.
Circuitele integrate peliculare au elemente constituite din pelicule subţiri depuse pe un
strat dielectric : - subţiri < 1µm
- groase < 10µm
Circuitele integrate hibride conţin atât circuite semiconductoare, cât şi circuite integrate
hibride pe acelaşi strat de dielectric.

Clasificarea circuitelor integrate


1. Circuite integrate analogice – la care o variaţie continuă a mărimii de intrare
produce o variaţie continuă a mărimii de ieşire, cele două mărimi fiind legate printr+o
anumită lege (caracteristica de transfer).
Funcţiile circuitelor integrate analogice pot fi :
- de amplificare
- generare de semnal
- redresoare
- stabilizatoare de tensiune
- modulatoare
- comparare
- filtrare , etc.

OBS !!! REDRESOARE = se alimentează la tensiune alternativă, iar la ieşire au


tensiune continuă de o anumită valoare.

2. Circuite integrate numerice – prelucrează informaţia sub formă numerică


(Circuitele Integrate Digitale).

• Circuitele Integrate Analogice – avantaje faţă de Circuitele Integrate


realizate cu componente discrete:
- reducerea dimensiunii circuitelor
- reducerea preţului de cost

1
Costul circuitelor integrate analogice nu creşte proporţional cu numărul de tranzistoare
integrate sau cu alte elemente, ci este proporţional cu aria de Siliciu ocupată.
Nu se integrează rezistenţe de valori mari ( peste 0,5kΩ ) deoarece ocupă o arie de siliciu
mare.
- creşterea fiabilităţii
- îmbunătăţirea performanţelor din punct de vedere al parametrilor funcţionali şi al
dispersiei acestora
La două tranzistoare realizate pe aceeaşi structură şi cu aceeaşi geometrie, β diferă cu ±
3% faţă de circuitele cu componente discrete la care β diferă cu ± 15%
- realizarea unor funcţii care nu se pot obţine cu precizie cu circute discrete.
Aceste avantaje se regăsesc şi la aparatura electronică realizată cu circuite integrate.

• Dezavantaje (limitări)
- nu se pot integra economic inductanţe de valori mari
- nu este economică integrarea rezistenţelor de valori mari, care sunt de obicei
înlocuite cu circuite care să realizeze aceeaşi funcţie, dar care să fie realizate cu
tranzistoare (de obicei surse de curent constant)
- nu se pot integra capacităţi de valori mari.

Clasificarea Circuitelor Integrate Analogice

1. După forma caracteristicii de transfer:


- Circuite integrate liniare care au o legătură liniară între mărimea de intrare şi
mărimea de ieşire
- Circuite integrate neliniare care au o legătură neliniară între mărimea de intrare şi
mărimea de ieşire

2. După forma constructivă


- Circuite integrate monolitice – toate componentele sunt realizate pe aceeaşi
plachetă de semiconductor şi predomină elementele active.
- Circuite integrate hibride – sunt realizate pe plăcuţe izolatoare pe care unele
componente pasive şi de valori mici şi conexiunile între acestea sunt realizate prin
tehnologie peliculară, iar componentele active, precum şi unele componente
pasive de valori mari sunt ataşate sub forma discretă
Aceste circuite integrate sunt fără capsulă, au costuri ridicate, dar prezintă
performanţe superioare, frecvenţă de lucru mare şi puteri mari.

3. După principiul de funcţionare


- Circuitele integrate analogice care lucrează pe principii convenţionale (cu
tranzistoare bipolare sau MOS)
- Circuitele integrate analogice care lucrează pe principii neconvenţionale (cu
tranzistoare CMOS cu capacităţi comutate, cu curenţi comutaţi sau transliniare).

Surse de curent constant

2
Sursele de curent constant au rolul înlocuirii rezistenţelor de sarcină sau de
polarizare care, în general, au valori mari cu sarcini active care sunt sursele de curent
constant şi care au o rezistenţă dinamică foarte mare

1. Sursa pentru curent standard

Tranzistorul T2 nu trebuie să ajungă la saturaţie. Tranzistorul T1 este conectat ca diodă şi


are rolul de a realiza compensarea termică a curentului de ieşire I0 (la variaţia UBE şi a
factorului β cu temperatura).
Tensiunea pe diodă scade cu 2mV la fiecare creştere a temperaturii cu 1°C.
Curentul I0 ≥ 0,1mA , I0 este curentul de la ieşirea sursei

Dacă I0 ar fi mai mic, atunci şi I1 ar fi de valoare mică, rezultând astfel că rezistenţa R ar


avea valoare foarte mare

V+ = I1(R+R1)+UBE1

V + −U BE 1 R
I1 = , în practică R1 ≤
R + R1 10

3
Considerând tranzistoarele identice cu proprietăţi apropiate şi β >> 1 se pot neglija
curenţii de bază ai tranzistoarelor faţă de cei de colector.

UBE1 + I1R1 = UBE2 + I0R2


Din relaţia curentului de colector în funcţie de tensiunea bază emitor (UBE) a unui
tranzistor se poate deduce că :
U BE

I C = I CS ⋅ e UT UT – tensiune termică
UT = 26mV

k ⋅T
UT = k – constanta lui Boltzman
e
CV
k = −1.35 ⋅10 −23
K
T = 300°K
e – sarcina electronului
e = 1,6 . 10-19 C

IC
U BE = U T ⋅ ln
I CS
I1 I
U T ln + I 1 ⋅ R1 = U T ln 0 + I 0 ⋅ R2
I CS I CS
UT I R UT I I
ln 1 + 1 = ln 0 + 0
I 1 ⋅ R2 I CS R2 I1 ⋅ R2 I CS I 1
UT I R I
⋅ ln 1 + 1 = 0
I 1 ⋅ R2 I 0 R2 I 1

Dacă I1 > 1mA şi R2 este de ordinul kΩ , rezultă I1R2 este de ordinul volţilor.
R1
Se poate scrie că I 0 ≅ I1 ⋅
R2

2. Sursa pentru curenţi mici (WIDLAR)

4
Se obţine din sursa precedentă făcând R1=0. Deoarece UBE1 > UBE2 se poate obţine
curentul I0 mic fără a utiliza valori prea mari pentru rezistenţa R2
U I
I 0 = T ln 1
R2 I0
Această ecuaţie transcendentă (de la intrare la ieşire) este cel mai frecvent utilizată.
Există cataloage în care sunt date curbe unde avem dependenţa I0=f(R2) când I1=ct.

I1' > I1'' > I1'''

5
Alegând curentul I0, rezultă prin alegerea lui I1 valoarea rezistenţei R2. Curentul I1 se
alege astfel încât R2 să fie de ordinul kΩ.

3. Oglinda de curent (sursa diodă - tranzistor)

UBE1 = UBE2

Dacă tranzistoarele sunt identice şi neglijând curenţii de bază rezulta I 0 ≅ I1 .


Deoarece tranzistoarele au o geometrie diferită a suprafeţei joncţiunii colector – bază, se
poate considera că densităţile de curent prin cele două joncţiuni sunt egale.
J 0 ≅ J1 J – densitatea de curent
I 0 I1 A0
= ⇒ I 0 = I1 ⋅ A – aria joncţiunii
A0 A1 A1

Se poate obţine un curent chiar şi mai mic decât cel de referinţă dacă A0 < A1

4. Sursa de curent multiplă

Pentru realizarea unor sarcini multiple şi identice, sau a unor polarizări multiple
(curenţii furnizaţi putându – se găsi într – un anumit raport) se folosesc surse de curent cu
mai multe ieşiri.
Există surse de curent multiple cu emitoarele la potenţial coborât, sau cu tranzistoare npn.
Prin surse împerecheate se pot realiza curenţi de ieşire egali cu suficientă precizie, aşa
cum este necesar pentru etajul diferenţial de intrare al unui amplificator integrat.

6
Rezistenţele din emitoarele tranzistoarelor pot stabili rapoartele curenţilor ca la
sursa standard. Dacă nu există rezistenţe în emitoarele tranzistoarelor, curenţii I01 şi I02 se
pot realiza într – un anumit raport faţă de curentul de referinţă prin ariile joncţiunilor
emitoare (vezi oglinda de curent).
Pot exista de asemenea şi surse cu emitoarele la potenţial ridicat sau cu tranzistori pnp
laterali.

7
Integratorul 324 foloseşte o sursă cu un tranzistor lateral cu 5 colectoare. Pentru toate
sursele de acest gen, rezistenţa R, care are o valoare mare se poate înlocui cu o altă sursă
de curent constant.

5. Surse de curent realizate cu TEC – J

Sursele de curent constant realizate cu TEC – J pot fi de două tipuri :


- surse pentru curenţi mici :

- surse pentru curenţi mari

UP – tensiunea de prag (la care canalul se


închide complet)

8
Dezavantajul principal al surselor realizate cu tranzistoare TEC –J îl reprezintă
instabilitatea termică mare, în timp ce ele sunt foarte simple. În cazul sursei pentru
curenţi mari, UGS = 0 , curentul de drenă ID = IDSS (curent de ordinul mA).
Pentru curenţii mici este necesar să se polarizeze joncţiunea grilă – sursă a tranzistorului,
polarizare care se realizează cu ajutorul rezistenţei R.
Punctul static de funcţionare al tranzistorului se stabileşte pe caracteristica de transfer
pentru curentul dorit.

Sursa se poate realiza şi cu tranzistor TEC – J cu canal p , cu terminalul sursei conectat


la terminal pozitiv:

9
Tranzistoarele TEC – J pot fi utilizate şi în divizoare de tensiune, în sursele cu
tranzistoare bipolare, înlocuind rezistenţa R astfel încât o rezistenţă de valoare mare este
înlocuită de un tranzistor TEC – J care ocup[ o arie mică de Siliciu.

Sursele de tensiune

Sunt utilizate în cazul în care este nevoie de tensiuni diferite de cele de


alimentare. Sursele de tensiune pot fi:
- de precizie redusă : utilizate pentru aplicaţii nepretenţioase şi în special pentru
curenţi mari variabili.
- de precizie medie : utilizate în aplicaţii mai pretenţioase şi în special pentru
curenţi mici într-o gamă restrânsă.
- de precizie mare (surse de tensiune de referinţă) : utilizate pentru curenţii mici
şi constanţi.

Precizia se referă la stabilitatea tensiunii furnizate cu tensiunea de alimentare a


circuitului integrat la variaţia sarcinii şi cu temperatura.
În cazul surselor de tensiune se pune accentul pe micşorarea rezistenţei interne, sursa
funcţionând la curenţi de sarcină variabili de valoare relativ mare.

1. Sursa de tensiune de precizie redusă

10
a) O primă variantă de realizare a acestor surse este aceea în care intervin rezistenţe,
tranzistoare conectate ca diode Zener şi surse de curent.

U0 = n UBE
R0 = R || n Rd

Rd – rezistenţa dinamică a diodei şi ea se calculează ca


U
fiind Rd = T , UT = 26mV
I1

Dezavantajele acestei scheme sunt :


- aria de siliciu ocupată este relativ mare, dacă tensiune de ieşire este mare
- dependenţa pronunţată de temperatură a tensiunii de ieşire
- rezistenţa de ieşire relativ mare pentru un număr ridicat de diode
- curentul de sarcină depinde de variaţia tensiunii de alimentare.

11
b)

U0 = n UBE
Această variantă constructivă are cam aceleaşi dezavantaje ca şi sursa din prima variantă,
aceste dezavantaje putând fi eliminate cu următoarea schemă :
c)

Această schemă utilizează o joncţiune bază –


emitor polarizată invers, care la străpungere
funcţionează ca o diodă Zener.

U Z = 6 ÷ 7V
U 0 =U Z +U BE 2
R0 = Rd || ( rz + rd )

12
Cu această sursă se obţine o compensare parţială a variaţiilor tensiunii de ieşire cu
temperatura.
ΔUZ = 2mV/ºC
ΔUBE = -2mV/ºC

Dezavantaje :
- în zona de străpungere apare zgomot mare

d) De precizie redusă este cea care utilizează o super diodă

U0 = k UBE
k – inversul factorului de divizare al divizorului rezistiv format din R1 şi R2
R + R2
k= 1
R2
U0 U
Prin proiectare se alege Ib << Id astfel încât = BE
R1 + R2 R2
 e 
U 0 = U BE ⋅ 1 + 
 e2 

Se observă că se pot obţine diferite valori ale tensiunii de ieşire şi deoarece raportul
rezistenţelor se poate obţine cu mare precizie, tensiunea de ieşire va fi precisă. Utilizând
schema tranzistorului în regim dinamic rezultă ca rezistenţa de ieşire a circuitului este
mică.

13
2) Surse de tensiune de precizie – se bazează pe compensarea termică realizată datorită
faptului că dioda Zener are un coeficient de temperatură care variază invers faţă de
joncţiunea polarizată direct.

I 1 R 1 = U Z − U 0 − (m + 1)U BE

U Z − U 0 − (m + 1)U BE
I1 =
R1
I 2 R2 = U 0 − n ⋅U BE

U 0 − n ⋅U BE
I2 =
R2

U0
din T1K ⇒ I 2 = I 1 + I S = I 1 +
RS
Din aceste relaţii se obţine
tensiunea de ieşire în funcţie de
rezistenţe şi numărul diodelor (m şi
n)

Circuite pentru deplasare a nivelului de tensiune continuă

14
Circuitele de deplasare a nivelului de tensiune continuă sunt necesare în
amplificatoare (integrate) ca urmare a folosirii unui singur tip de tranzistor integrat.
Pe fiecare etaj în conexiune EC din amplificator, apare o deplasare de nivel nedorită, de
ordinul volţilor.
Aceste deplasări însumate pe mai multe etaje (datorită cuplajului direct) duc tensiunea de
ieşire a unui amplificator spre valoarea sursei de alimentare în lipsa semnalului util, dacă
nu se utilizează un etaj intermediar pentru deplasarea în sens opus a nivelului de tensiune
continuă.

Ştiind că UBE = 0,6V rezultă că UCE1 ≅ 0,6V , excursia de tensiune din colectorul
tranzistorului T1 nu poate fi decât de zeci de mV rezultând o tensiune limitată la ieşirea
tranzistorului T1
În cazul acestor etaje este necesară prezenţa unor circuite de deplasare a nivelului de
tensiune continuă care va trebui să îndeplinească următoarele cerinţe :
- o atenuare a semnalului continuu
- să realizeze o atenuare redusă a componentei variabile, a semnalului amplificat
- să asigure o rezistenţă mare de intrare pentru a nu afecta amplificarea etajului
precedent
- să asigure o rezistenţă mică de ieşire (din acelaşi motiv)
- să nu introducă zgomot
- să realizeze derivă termică redusă

1. Repetorul pe emitor

15
a)
I0 – sursa de curent constant
Rd – rezistenţă dinamică a
sursei de curent constant
U0 – tensiunea de ieşire
RS – rezistenţă de sarcină

U0 = UI - UBE

În practică, curentul de sarcină este << decât curentul debitat de sursa de curent constant
(IS << I0) astfel încât deplasarea de nivel este practic determinată de rezistenţa R1 şi
curentul I0.
Pentru valori ale rezistenţei R1 de câţiva kΩ şi valori ale curentului I0 de câţiva mA,
decalajul realizat de circuit pentru nivelul de tensiune continuă este de ordinul Volţilor.
Deriva termică a tensiunii de ieşire este datorată tensiunii UBE
UBE = -2mV/ºC
Rezistenţa de intrare a acestui circuit are valoare mare, iar rezistenţa de ieşire este practic
egală cu R1

Dezavantaje: deriva termică şi rezistenţa de ieşire relativ mare

Obs)!!! Amplificarea de tensiune a acestui circuit este ≅ cu unitatea (puţin subunitară)

b) O altă variantă constructivă a acestui circuit este următoarea:

16
U0 = UI-UBE-UZ
rz = n x 10Ω sau n x 100Ω
UZ = 6 ÷ 7V
UZ – căderea de tensiune pe
dioda Zener

În mod obişnuit tensiunea pe dioda Zener fiind de 6 ÷7V şi dioda Zener având o
rezistenţă dinamică relativ mică, circuitul de deplasare asigură o deplasare redusă de
nivel dată d UBE şi UZ.

Avantaje :
- reducerea derivei termice datorită folosirii celor două diode
- o rezistenţă de ieşire foarte redusă în comparaţie cu varianta precedentă

Dezavantaje:
- un zgomot mare introdus în etajul următor şi o deplasare de nivel relative fixă

17
2.

U0 = Ui - UBE1 -R1 (IB2 I0) - UBE2


Avantaje:
- creşte rezistenţa de intrare
- scade rezistenţa de ieşire
- creşte amplificarea schemei
Dezavantaje:
- derivă termică mare

Există circuite care amplifică componenta variabilă. Ele sunt concepute astfel încât
amplificarea să depindă de un raport de rezistenţe existente în circuit.

18
V+ - tensiune de alimentare
V+ = I1R1 + UBE1 + UI
U0
U0 = I2R2 ⇒ I 2 =
R2
I1 = I 2

U0
V+ = ⋅ R1 +U BE 1+U i
R2

V + − U BE1 − U i
U0 =
R1
R2

(
U 0 = V + − U BE 1 − U i )
R2
R1

Se observă că tensiunea de la
ieşire depinde de raportul
R2/R1, raport ce se poate
realiza cu precizie.
Determinarea parametrilor de
semnal mic se face utilizând
schema de semnal mic a
circuitului.

Schema echivalentă în regim dinamic:

u i = h11e1 ⋅ ib1 + R1 ( ib1 + h21e1 ⋅ ib1 + h21e 2 ⋅ ib 2 )

ib 2 = h21 e1 ⋅ ib1

19
ui = [ h11e1 + R1 ⋅ (1 + h21e1 + h21e1 ⋅ h21e 2 ) ] ⋅ ib1

u 0 = −1( + h21e 2 ) ⋅ ib 2 R2 ⇒ u0 = −(1 + h21e 2 ) ⋅ R2 ⋅ h21e1 ⋅ ib1

u0 − (1 + h21e 2 ) ⋅ R2 ⋅ h21e1 ⋅ ib1 R


Au = = ≅− 2
u i ( h11e1 + R1 [1 + h21e1 + h21e1 ⋅ h21e 2 ] ) ⋅ ib1 R1

ui [ h11e1 + R1 ⋅ (1 + h21e1 + h21e1 ⋅ h21e 2 ) ] ⋅ ib1


Ri = = = h11e1 + R1 ⋅ (1 + h21e1 + h21e1 ⋅ h21e 2 )
iin ib1

R0 ≅ R2

Rezistenţa de intrare în regim dinamic are valoare mare, fapt care constituie un avantaj al
acestei scheme. Un alt avantaj ar fi realizarea unei amplificări de tensiune cu ajutorul
raportului rezistenţelor R2/R1 foarte precisă.

Etaje de amplificare cu sarcină activă

Un amplificator integrat se foloseşte de cele mai multe ori cu reacţie negativă. Acest
sistem de reacţie pune problema stabilităţii amplificatorului, stabilitate ce depinde de
numărul de poli.
În practică, cu cât numărul de poli este mai mare, cu atât se evită mai greu intrarea
în oscilaţie a amplificatorului. Deoarece fiecare etaj al amplificatorului introduce câte un
pol în funcţia de transfer, este important ca pentru a reduce numărul polilor să fie redus
numărul etajelor de amplificare.
Pentru a funcţiona cu amplificare dorită, este importantă creşterea amplificării
pentru fiecare etaj.
În locul rezistenţei de colector obişnuite, etajele de amplificare în conexiune EC
utilizează ca rezistenţă de sarcină o sursă de curent constant cu impedanţă foarte mare.
Acest lucru duce realizarea unui câştig de tensiune
ridicat.
De asemenea, căderea de tensiune la bornele
acestei sarcini este mică,ceea ce face ca tensiunile
de alimentare să fie reduse.

20
Utilizarea rezistenţei R ' măreşte şi mai mult rezistenţa sursei de curent constant. Cu
astfel de scheme se obţin amplificări în gol de 1000 ÷ 2000.
În practică se conectează la ieşire un alt etaj. Conectând la ieşire un etaj cu
rezistenţă de intrare de ordinul kΩ, se anulează efectul sursei de curent constant. Pentru
aceasta va trebui ca rezistenţa de intrare în etajul următor să fie comparabilă cu rezistenţa
între C şi E a tranzistorului T1 (rCE). Din acest motiv se utilizează la ieşire repetoare de
tensiune.

Această schemă nu impune condiţia ca


rezistenţa de sarcină să fie mare. Pentru determinarea
parametrilor schemei se utilizează modelul h
simplificat.

21
.
U=R I
u i = h11 e1 ⋅ ib1

R2
u 0 = − R1 ⋅ h21e1 ⋅ ib1 ⋅
R2 + h11e 2
ui h ⋅i
Ri = = 11e1 b1 = h11e1
ib1 ib1

R2
− R1 ⋅ h21e1 ⋅ ib1 ⋅
u0 R2 + h11e 2
R0 = = ⇒ R0 ≅ R1
R2 R2
h21e1 ⋅ ib1 ⋅ h21e1 ⋅ ib1 ⋅
R2 + h11e 2 R2 + h11e 2

R2
− R1h21e1 ⋅ ib1 ⋅
u0 R2 + h11e 2
Au = =
ui h11e1 ⋅ ib1

!!! Semnul – din calcule înseamnă că la ieşire are loc un defazaj cu 180º
Se observă că amplificarea de tensiune poate ajunge până la valori de n x 100 ÷ 1000
dacă R1 este de valoare mică.

Etaje diferenţiale

22
Etajele diferenţiale cu componente integrate sunt mai performante decât cele cu
componente discrete deoarece :
- asigură rezistenţă de intrare foarte mare
- asigură derivă termică redusă
- asigură o valoare redusă a decalajului de tensiune la intrare
- asigură o amplificare mare de tensiune ca urmare a utilizării sarcinii active

În marea majoritate a cazurilor, etajele diferenţiale funcţionează cu sarcină diferenţială şi


ieşire asimetrică, fapt care reduce câştigul de tensiune la jumătate faţă de cazul ieşirii
diferenţiale. Acest dezavantaj este înlăturat prin utilizarea unor variante specifice în cazul
circuitelor integrate.

Rezistenţa de intrare a unui astfel de etaj este dată de rezistenţa de intrare a unui singur
tranzistor. Dacă rezistenţa de sarcină este mult mai mică decât RC atunci întreaga variaţie
a curentului de colector a tranzistorului T2 trece prin RS.

23
Dacă ieşirea ar fi diferenţială amplificarea etajului ar fi dublă.
Un exemplu de realizare practică a unui amplificator diferenţial integrat este prezentat în
figura următoare:

24
Tranzistoarele T0 şi T1 realizează oglinda de curent.
Orice variaţie de curent prin tranzistorul T0 se va reflecta la tranzistorul T2. În cazul
acestui etaj diferenţial, amplificarea de tensiune se dublează comparativ cu etajul
precedent.
Ic2 = ic1+is
.
U0 = is RS = RS(ic2-ic1)

Dezavantaje ale acestui circuit :


- nesimetria circuitului
- utilizarea tranzistoarelor de tip pnp
- orice semnal comun aplicat la cele două intrări duce la modificarea semnalului de
ieşire nesimetrică
- funcţionarea tranzistoarelor pnp diferă odată cu creşterea frecvenţei.

Amplificatoare operaţionale

Amplificatorul operaţional este un circuit cu intrare diferenţială şi ieşire simplă,


folosit în circuite cu reacţie externă. El poate fie să amplifice semnalul de intrare, fie să-l
prelucreze după o anumită relaţie matematică.
În mod uzual i se ataşează extern o reţea de reacţii care controlează amplificarea
totală şi rezistenţa de intrare, minimizând efectul mărimilor de intrare de decalaj, precum
şi un circuit de compensare care controlează răspunsul în frecvenţă.
Utilizarea amplificatoarelor operaţionale permite simplificarea proiectării
circuitelor, dimensionarea reducându-se la calculul valorilor elementelor din bucla de
reacţie.
În mod usual amplificatoarele operaţionale funcţionează lafrecvenţe joase şi
medii. Există şi amplificare mai mică şi număr de etaje mai mic.
Datorită performanţelor foarte bune de realizare a amplificatoarelor operaţionale
reale în proiectarea circuitelor se utilizează noţiunea de amplificator operaţional ideal. În
acest scop anumiţi parametric sunt consideraţi ca având valori ideale uşurându-se
proiectarea cu astfel de circuite.
Se consideră că un amplificator operaţional ideal are următorii parametrii :
-
UI
- amplificarea de tensiune infinită;
A
+ UO
- impendanţa de intrare infinită;
- impedanţa de ieşire zero;
U0=AU.UI - bandă de frecvenţă infinită dacă decalajul de tensiune
echivalent la intrare este nul şi dacă deriva termică este nulă;
- caracteristica de transfer liniară şi simetrică;
- revenire instantanee din saturaţie.

Amplificatoarele operaţionale reale diferă de cele ideale prin :

25
- limitarea domeniului de frecvenţă a semnalelor ce pot fi amplificate
- existenţa unei limite inferioare de current continu de intrare ce poate fi sesizat la
ieşire
- existenţa unei limite superioare ale valorilor impendanţelor ce pot fi folosite în
reţeaua de reacţie negativă a amplificatorului

Aplicaţii uzuale la amplificatoarelor operaţionale

1.) Circuit de amplificare neinversor


I2 R2

R1 I1 N
-
U i=0 AO
R – are rol de protecţie în circuitul de
+ UO
R I i+ =0 intrare
Ui

+
-

- +

Potenţialul în punctual N este egal cu tensiunea de intrare : V N =U i


0 − Ui U − UO
I1 = ⇒ I2 = i
R1 R2
I 2 = I1 + I i ⇒ I 2 = I1

=0
U U −Uo
⇒− i = i
R1 R2
Ui Ui Uc  1 1  1
+ = ⇒ U i  +  = ⋅U o
R1 R2 R2  R1 R2  R2
 1 1 
⇒ U o = U i ⋅ R 2  + 
 R1 R2 
R R  R 
⇒ U o = U i ⋅  2 + 2  ⇒ U o = U i ⋅  2 + 1
 R1 R2   R1 
U R
AU = o = 1 + 2
Ui R1

26
Ui
Ri = =∞ ⇒ Ri = ∞
Ii

=0

2.) Circuit de amplificare inversor

I1 R1 N R2 I2

Ui I i- =0
-
U i=0 AO
+ UO
I i+ =0

Potenţialul în punctual N este zero.


VN = 0
U i − VN U i VN − U 0
I1 = = ; I2 =
R1 R1 R2
U0
I2 = − ; I1 = I 2 + I i ⇒ I1 = I 2
R2 
=0
Ui U U0 R R
=− 0 ⇒ = − 2 ⇒ U 0 = −U i ⋅ 2
R1 R2 Ui R1 R1
R
AU = − 2 (Semnul “-” din expresia amplificării de tensiune denotă cu
R1
defazaj de 1800 a semnalelor de intrare şi ieşire)
R ⋅R
R = R1 || Rr = 1 r (Rezistenţa văzută de cele 2 intrări înspre masă este
R1 + Rr
egală)
Ri = R1

3.) Amplificatorul diferenţial

27
I1 R1 P2 R2 I2

U i1 I i- =0
-
U i=0 AO
I4
+ UO
I i+ =0
I3 R3 P1

U i2
R4

Vom aplica teorema superpoziţiei :


a.) presupunem iniţial că există Ui1=0 şi Ui2=0
R
U o1 = − 2 ⋅ U i1
R1
b.) presupunem că Ui1=0 şi rămâne în circuit tensiunea Ui2

 R2  
U o = V p ⋅  1 +  
 R1   ⇒ U = U ⋅ R4 ⋅  1 + R2 
 o2 i2
R4  R4 + R3  R1 
V p = U i2 ⋅
R4 + R3 
U o = U o1 + U o 2
 R  R R4
⋅ 1 + 2  − 2 ⋅ U i1
U o = U i2 ⋅
 R1  R1 R 4 + R3
În practică se doreşte ca tensiunea de ieşire Uo să fie proporţională cu diferenţa
tensiunilor aplicate la intrare, schema purtând denumirea de amplificator diferenţial.
Această condiţie este indeplinită dacă :
R4  R  R
⋅ 1 + 2  = 2
R4 + R3  R1  R1
R4 R + R2 R2
⋅ 1 =
R 4 + R3 R1 R1
R4 ⋅ R1 + R 4 ⋅ R 2 = R2 ⋅ R 4 + R 4 ⋅ R 2
R1 R 2
=
R2 R4

28
AU

R
U o = 2 ⋅ ( U i 2 − U i1 )
R1
R2
AU =
R1

4.) Sumatorul inversor


R1 Rr IR
I1 VP

U i1
R2
I2
.
U i2 .
.
.
.
Rn
In I i- =0
-
U in
ΔUi=0 AO
I4
+ UO
I i+ =0

Pe baza proprietăţilor de la amplificatorul operaţional :


VP = 0
 U i1
 I1 = R
 1

 U i2
 I2 =
 R2


 U in
 In = R
 n
Aplicând teorema I a lui Kirchhoff se poate scrie :

29
U i1 U i 2 U
I e = I1 + I 2 +  + I n = + +  + in
R1 R2 Rn
U U U 
U o = − I R ⋅ R r = − R r ⋅  i1 + i 2 +  + in 
 R1 R2 Rn 
Când R1 ≠ R 2 ≠  ≠ R n rezultă sumă ponderată.
Cazul cel mai interesant se obţine când se doreşte să se adune tensiunile de la
intrare :
R
U o = − r (U i1 + U i 2 +  + U in )
R1
Rezistenţa R va trebui să aibă valoarea
R = R r || R1 || R2 || R3 ||  || Rn

5.) Integratorul

C
Un circuit des utilizat în
R U P=0 I 2(t)

I1(t)
tehnica măsurătorilor şi a reglării
U i(t) I i- =0 U e(t) automate care face parte din
-
categoria amplificatoarelor
AO
+ U O(t)
operaţionale ce modifică forma de
I i+ =0 variaţie în timp a semnalului adus
la intrare.
R

U i (t )
i1 (t ) =
R
dU c (t )
i c (t ) = C ⋅
dt
1
U c (t ) =
C ∫i
c (t ) ⋅ dt
1
U o (t ) = −U c (t ) = −
C ∫i c (t ) ⋅ dt
i1 (t ) = i 2 (t ) = i c (t )

30
1
R ⋅C ∫
U o (t ) = − ⋅ U i (t ) ⋅ dt

Conform ultimei relaţii tensiunea de la ieşire este proporţională cu integrala de


tensiune de la intrare ceea ce justifică denumirea circuitului.

6.) Circuitul de derivare

iC(t) C iR(t) Rn

U i(t) UC(t) I i- =0
-
ΔUi=0 AO
+ UO
Ii+ =0

U C (t ) = U i (t )
dU C (t ) dU i (t )
iC (t ) = C ⋅ =C ⋅
dt dt

U o (t ) = −R ⋅ i R (t ) = −R ⋅ i C (t )
dU i (t )
U o (t ) = −R ⋅ C ⋅
dt

Amplificatorul diferenţial Norton (amplificator diferenţial de curent)

Sursă de curent constant

31
V+

Ic

T1 T2 V ± U BE 1
Ic =
R

V+

I 01

T3
Intrare IB2
inversor I i1
- T2
I i2
+ T1 Ui
Intrare I i2 =Ii1 I 02
neinversor
Td

I B 2 = I i1 − I i 2
Amplificatorul cu amplificare diferenţială de current funcţionează într-un
domeniu larg de tensiuni de alimentare (4 ÷ 36 V). Schema funcţionează astfel încât
curenţii de la intrarea inversoare şi neinversoare să fie egali dacă este închisă reacţia.
În scheme simbolul amplificatorului Norton este :
Amplificatoarele
V+ diferenţiale de curent nu au amplificarea
de
i
curent foarte mare (sute sau mii) şi sunt folosite în aplicaţii în
i-
care utilizarea amplificatoarelor de tensiune este imposibilă.
-

Banda
AO de frecvenţă este limitată prin utilizarea unui
+
condensator
i care introduce o frecvenţă de tăiere la înalte.
i+

I+ =I−
U 0 U1
2R
Exemplu =
2R R
U 0 = 2 ⋅U1
I-
Oglinda de curent realizată cu T1 şi Td are rolul
-
de repertor de current ii2+ şi realizează în baza lui Td ,
ADC iB2=ii1-ii2.
+
U0
Excursia de tensiune maximă de ieşire ester limitată
I+
de intrarea în saturaţie a sursei de current I01 şi de tensiune
32 UBE3 de polarizare a tranzistorului T3 ; valoarea ei este uemax=E
R ± 1 V.
Tensiunea minimă de ieşire este tesniunea în saturaţie pe sursa de current I02 şi
este uemin=0,1 V. Se recomandă folosirea acestui amplificator în aplicaţiile în care se
dispune de o singură sursă de alimentare.

Amplificator diferenţial realizat cu mai multe amplificatoare operaţionale

Se utilizează pentru a obţine performanţe mai bune ale amplificatorului


diferenţial.
+ R3 R '4 R '4'
AO1
Ui1
- U01 V+
R1
U i/2 T1
+
Ui AO3
R2 r
R1 -
U0
T2
U i/2
- V-
AO2
R3 R4
+
U 02
Ui2

  
 R1   2 ⋅ R1  
U 01 = U i1 ⋅ 1 +  = U i1 ⋅ 1 +
  
 R 2   R2  
 
 2  

   R4  2 ⋅ R1 
     ⇒ U0 = − ⋅ 1 +  ⋅ (U i1 − U i 2 )
 = U i 2 ⋅ 1 + 2 ⋅ R1 
R
U 02 = U i 2 ⋅ 1 + 1
 R3  R2 
 R2   R2 
   
 2  

R4 
U0 = − (U i1 − U i 2 ) 
R3 

33
Amplificarea de tensiune a primului etaj este :
2 ⋅ R1
AU 1 = 1 +
R2
Pentru cel de-al doilea etaj, amplificarea este :
R
AU 2 = − 4
R3
Amplificarea totală de tensiune este :
R  2 ⋅ R2 
AU = − 4 1 + 
R3  R1 
Amplificarea AO1 şi AO2 sunt amplificatoare neinversoare care asigură impedanţă
mare la intrare.
Amplificatorul AO2 cuprinde în reacţia negativă etajul de ieşire cu tranzistoare
complementare T1 şi T2, realizându-se stabilitatea şi în regim static al etajului.
Amplificatorul AO3 cuprinde în racţia negativă etajul de ieşire cu tranzistoare
complementare T1 şi T2 realizându-se stabilitatea şi în regim static al etajului.

Rezistenţa R2 reglabilă se utilizează pentru a modifica amplificarea de tensiune a


amplificatorului diferenţial.
Rezistenţa R 4'' reglabilă se utilizează pentru simetrizarea amplificării diferenţiale
în scopul obţinerii unei valori maxime a rejecţiei semnalului comun.
Rezistenţa r se utilizeză pentru limitarea curentului de ieşire la o valoare mximă.
Amplificatorul diferenţial cuprinde 2 amplificatoare concentrate în casacadă,
primul realizat cu AO1 şi AO2, iar al doilea cu AO3.

Integrarea unor semnale cu componentă continuă

În cazul integrării unor semnale cu componentă continuă importantă procesul de


integrare nu poate decurge permanent.
Din acest motiv integrarea semnalului de intrare se face pe intervale de timp bine
determinate, integratorul începând de fieacre dată integrarea cu condiţii iniţiale nule.
În general procesul de integrare cuprinde 4 etape :
1.) compensarea decalajului de tensiune echivalentă de la intrare
2.) stabilirea condiţiilor iniţiale nule a tensiunii de la ieşirea integratorului
3.) integrarea propriu-zisă a tensiunii de la intrare pe durata Ti (timp de integrare)
4.) memorarea tensiunii de la ieşirea integratorului în vederea prelucrării ulterioare ale
acesteia.

34
Schema unui integrator care funcţionează după aceste principii

V+

2R 2R
P

k2
C
V-

Rp

R k1
-
AO
Ui
+
U0

k1 şi k2 comutatoare electronice realizate cu tranzistoare de obicei de tip MOS care


funcţionează în regim blocat saturat.
Pentru compensarea decalajului de tensiune iniţială se închide comutatoru k1 şi se
deschide comutatorul k2.
1.) Aplicând la intrare Ui=0 se reglează din potenţiometru P astfel încât tensiunea de la
ieţirea integratorului să fie zero.

2.) Se deschide k1 şi se inchide k2 astfel încât condensatorul C se descarcă prin


rezistenţa 2R aflată în paralel cu acesta.
3.) Se deschide k2, se închide k1 şi se aplică la intrare tensiunea Ui care urmează a fi
integrată. Acest pas durează intervalul de timp Ti la sfârşitul căreia tensiunea de la
Ti

ieşire are valoarea dată de relaţia : U 0 = ∫ U i (t ) ⋅ dt .


0

4.) Se deschide comutatoarele k1 şi k2 astfel încât comutatorul memorează ultima


valoare, un interval de timp necesar prelucrării acesteia.

Dacă valoarea capacităţii condensatorului este mai mare de 0,1 µ F este necesară
utilizarea rezistenţei de protecţie Rp care să protejeze intrarea inversoare a
amplificatorului operaţional în ipoteza în care condensatorul se încarcă.

35
Erorile ce apar în procesul de funcţionare integratorului se împart în erori în regim
static şi erori în regim dinamic.
a.) Reducerea erorilor din regim static se face prin :
- utilizarea unor comutatoare k1 şi k2 cu tranzistoare MOS care au rezistenţă foarte
mare în regim de blocare
- utilizarea unui condensator de integrare cu pierderi cât mai mici (de obicei
condensator cu tantal)
- utilizarea unui amplificator operaţional care să ofere curenţi de intrare cât mai mici,
decalaj de tensiune cât mai mică şi amplificare cât mai mare
Din acest motiv se preferă amplificatoare operaţionale cu tranzistoare MOS la
intrare.
b.) Din punct de vedere al erorilor în regim dinamic este necesar să fie îndeplinită
condiţia R ⋅ C >> Ti .

Integrarea pentru unde dreptunghiulare

R`

R
- C
AO
Ui(t) Udi
+
U0
Rs
R '' = R ' || R

36
Ui

U0 - faraR`

U0 - ϖR`

 1 d a tc ≥ a0
U i (t) = U ⋅ V (t) , u n dV (et) = 
 0 d a tc < a0
α[U ⋅V (t )] =
U
s
Se ştie că integraea unui semnal dreptunghiular fără componentă continuă permite
obţinerea unui semnal triunghiular.
Rezistenţa R’ are rolul de a limita la ieşire tensiunea obţinută prin integrarea
R'
tensiunii de decalaj echivalentă la intrare la valoarea : U d 0 = ⋅ U di .
R
Efectul negativ al utilizării rezistenţei R ' constă în faptul că tensiunea de la ieşire
nu mai are o variaţie liniară, fiind formată din porţiuni de exponenţială.
Pentru a carecteriza cât de aproape este variaţia tensiunii de ieşire de o variaţie
liniară se defineşte eroarea de pantă ca fiind :

37
R`
 ∂U 0   ∂U 
1/s .C   − 0 
∂t  t = 0  ∂t  t =T
ε p [%] = 
R

U  ∂U 0 
U i (s) =  
s -
AO
 ∂t  t = 0
+
U0(s)
tg α − tg β
R’ || R ε p [%] = ⋅100
tg α

1
R' ⋅
s⋅C
1
R' ⋅
z r ( s) s⋅C ⋅U = − R' ⋅U
U 0 (s) = − ⋅ U 1 ( s) = −
z1 ( s ) R s R ⋅ s ⋅ (1 + s ⋅ R ' )

Se descompune U0(s) în fracţii simple :


R' ⋅U 1 1
U 0 ( s) = − ⋅ ' ⋅
R R ⋅C  1 
s⋅s + ' 
 R ⋅C 
1 A B
⇒ = +
 1  s 1
s⋅s + '  s+ '
 R ⋅C  R ⋅C
1 B⋅s
= A+
1 1
s+ ' s+ '
R ⋅C R ⋅C

Dacă s=0 ⇒ A = R ' ⋅ C


1 B ⋅s  1 
=A+ s + ' 
1 1  R ⋅C 
s+ ' s+ '
R ⋅C R ⋅C
 1 
A⋅ s + ' 
1 R ⋅C 
s+ ' =  +B
R ⋅C s

38
1 1
s+ =0⇒ s =− ' ⇒ − R' ⋅ C = B
R ⋅C
'
R ⋅C
⇒ B = −R ' ⋅ C
1 R' ⋅ C R' ⋅ C
= −
 1  s 1
s s + '  s+ '
 R ⋅C  R ⋅C
 
U 1 1 
U 0 ( s) = − − R ⋅C −
'
 (imaginea )
R ⋅C s s + 1 
 
 R ' ⋅C 
U ⋅ R'  −
1
⋅t 
U 0 (t ) = − 1 − e R ' ⋅C  (originalul )
R  
 
Calculul erorii de pantă :
U ⋅ R '  − R⋅C  1    1 − R1⋅C ⋅t 
t
dU 0 (t ) U ⋅ R'  ⋅e 
=− − e ⋅  −  = −
dt R   R ⋅ C   R  R'



t
dU 0 (t ) U − '
=− ⋅ e R ⋅C
dt R ⋅C
T
dU 0 U dU 0 U − '
=− ; =− ⋅ e R ⋅C
dt t =0
R ⋅C dt t =T
R ⋅C
T
U U −
+− ⋅ e R ⋅C
'
T
R ⋅ C R ⋅ C − '
 1 T  T
ε p [%] = =1− e R ⋅C
≈ 1 − 1 − ⋅ ' = '
U  1! R ⋅ C  R ⋅ C

R⋅C

În practică R se alege 10 R .
'

Din puct de vedere al tensiunii de decalaj la ieşire se observă că ar fi necesară


utilizarea unei rezistenţa R ' de valoare cât mai mică.
Pe de altă parte obţinerea unei erori de pantă cât mai mici necesită utilizarea unei
rezistenţe R ' cât mai mare. Din acest motiv în cazurile practice rezistenţa R ' ≈ 10 R .

Integratoare duble

Sunt acele circuite la care tensiunea de ieşire este proporţională cu integrala


integralei tensiunii de la intrare.

39
R i(t) R i1(t) V=0 i 2(t) C C

Ui(t) 2C R/2

-
AO
+
U 0(t)

2R

1
U i ( s) 2 sC
I (s) = ; I1 (s) = I
1 1
R + R || R+
2 sC 2sC
1 1
U i (s) . 2 sC U i ( s ) . 2 sC U i ( s) . 1
I1 (s) = = = 2
1 1 R R 1 R sC + R 2sC
R R+ R2 + + R+
2 sC 2 sC 2 sC 2 sC 2 sC sC
R+
1 1
R+ R+
2 sC 2 sC
U i (s)
⇒ I1 (s) =
2 R ( 1 + sRC )
R R
U 0 (s) . 2 U 0 (s) . 2 U 0 ( s) . R
I 2 (s) = - =- =-
R. 1 R 1 R 1 R R 1 sRC + 1 2
1 + + 2 2 + +
+
2 sC 2 sC 2 sC s C 2 sC 2 sC s 2C 2
sC R 1 R 1
+ +
2 sC 2 sC
U 0 ( s) s 2 C 2 R
⇒ I 2 ( s) = -
2( 1 + sRC )
I1 ( s) = I 2 ( s)
U i (s) U 0 (s)s 2 C 2 R
⇒ =-
2 R ( 1 + sRC ) 2( 1 + sRC )
1 1
U 0 (s) = - 2 2 . 2 . U i ( s) imaginea
R C s
1
(
U 0 (t ) = - 2 2 . ∫ ∫ U i (t ) . dt . dt
R C
)
originalul

40
Circuitul de derivare (diferenţiere)
C Rr

Ui
-
AO
+
U0

R=Rr

Dezavantajul schemei prezentate constă în faptul că odată cu creşterea frecvenţei


semnalului de intrare, creşte amplificarea, rezultând că dacă în semnalul de intrare există
zgomote, acestea sunt puternic amplificate. Pe de altă parte odată cu creşterea frecvenţei
semnalului de intrare circuitul de derivare îşi pierde stabilitatea datorită defazajului
introdus de bucla de reacţie.
Stabilitatea unui amplificator cu reacţie este asigurată dacă intersecţia
caracteristicii amplificării în buclă deschisă (AU.β) cu axa frecvenţelor se face cu o pantă
< 40 dB/dec.
Condiţia anterioară este echivalentă cu aceeia că intersecţia între caracteristica AU
1
şi caracteristica lui β să se facă cu o pantă < 40 dB/dec.
Ue
I =
1
Rr +
jωC
1
Ue
. 1 j ωC
Ui = I ⇒ Ui =
jωC 1
Rr +
jωC
1
jωC 1
β= =
1 1 + jωCR r
Rr +
jωC
1 ω
= 1 + jωCR r = 1 + j unde ωd = ω dominant
β ωd
Vom lua un exemplu în care vom arăta că intersecţia dintre caracteristica AU şi
1
caracteristica lui β este <40dB/dec.

41
Exemplu
AU = 10 5
f j = 10 Hz
1
ωd = = 1 Hz
CR r
20 log|A U|

c
120 dB de 1
B/
0d β
AU +2
100 dB

80 dB

60 dB

40 dB

20 dB

ω1=ω 0 ω2 ω0 ω2
log f
100 Hz

10 kHz

10 MHz
10 Hz

1 kHz

100 kHz

1 MHz
1 Hz

-20
dB
/d e
c

- frecveţa de tăiere este de -10 Hz


- frecvenţa de tranziţie este de -1 MHz
1
Se observă că intersecţia dintre caracteristicile AU şi β se face cu o pantă de 40
dB/dec, din acest motiv rezultând că această schemă de circuit de derivare nu este stabil.
Pentru asigurarea stabilităşii putem avea 2 variante :
1.) În serie cu condensatorul se introduce o rezistenţă:

42
R1 C Rr

Ui
-
AO
+
U0

R=Rr

1
R1 +
jωC 1 + R1 jωC
β= =
1 1 + ( R1 + Rr ) jωC
R1 + Rr +
j ωC
ω
1+ j
1 1 + ( R1 + Rr ) jωC ω1
= =
β 1 + R1 jωC ω
1+ j
ω2
1 1
ω1 = ; ω2 = ⇒ ω1 < ω2
( R1 + Rr )C R1C
Dacă R1 << Rr ⇒ Rr + R1 ≈ Rr ⇒ ω1 ≈ ωd

2.) În paralel cu rezistenţa de reacţie se utilizează un condensator:


C1

C Rr

Ui
-
AO
+
U0

R=Rr

43
Utilizarea condensatorului C1 se face ca la creşterea frecvenţei semnalului de
intrare amplificarea circuitului să nu crească rezultând că şi zgomotele prezente în
semnalul de intrare sunt mai puţin amplificate.
1
Dimensionarea condensatorului C1 se face din condiţia ca ω1 = C R > ω2 (de
1 r

obicei de 10 ori mai mare).

Amplificatoare cu cuplaj RC

Circuitele de amplificare cu amplificatoare operaţionale cu cuplaj RC prezintă


următoarele avantaje :
- amplificarea de tensiune la frecvenţe medii este dată de rezistenţele de intrare şi de
reacţie
- amplificarea de tensiune la frecvenţe joase este determinată de condensatoarele de
cuplaj
- amplificarea de tensiune la frecvenţe înalte este determinată de tipul amplificatorului
operaţional
folosit.
Prin utilizarea cuplajului RC componenta continuă a semnalului de intrare este
eliminată, amplificatorul amplificând doar componenta variabilă.

Amplificator inversor cu cuplaj RC


C R1 Rr

V+
Ui
-
AO
+
U0
V-

Rr=R

Impedanţa condensatorului este infintă.


La varianta aceasta de schemă dacă : U i = 0 ⇒ U 0 = 0 . Alimentarea este cu 2
surse de alimentare : una pozitivă V+ şi una negativă V-.
ω
j
Rr jωCR r ω1
AU ( jω) = - =- =-
1 1 + jωCR 1 ω
R1 + 1+ j
jωC ωj
Presupunem că AU > 1 ⇒ Rr > R1

44
Dacă Rr < R1 atunci amplificatorul este atenuator de tensiune.
1
ω1 =
Rr C
⇒ ω j > ω1
1
ωj =
R1C
Rr
Presupunem că : 20 log = A0
R1
20 log|AU|

100 dB

80 dB

60 dB

40 dB

20 dB

ω1 ω1' ωî ωt log ω

unde: ωj este pulsaţia de tăiere la joase;


ωî este pulsaţia de tăiere la înalte;
Se observă că amplificatorul funcţionează cu amplificare constantă A0 într-o
bandă de frecvenţă cuprinsă între ωj (determinată de condensatorul de cuplaj) şi ωî
(determinată de punctul de intersecţie al dreptei de amplificare A0 cu caracteristica
amplitudine frecvenţă a AO folosit).
Schema prezentată utilizează două surse de tensiune de alimentare, acest fapt
putând constitui uneori un dezavantaj.
Există posibilitatea realizării unui AO inversor cu cuplaj RC utilizând o singură
sursă de alimentare, de exemplu :

45
C R1 Rr

V+
Ui
R2 -
22 kΩ AO
R3
+
2,2 kΩ U0
C1
R2
22 kΩ

Condensatorul C1 este utilizat la filtrarea perturbaţiilor care ar mai putea exista în


tensiunea furnizată de sursa de alimentare, iar rezistenţa R3 protejează intrarea
neinversoare a AO la descărcarea condensatorului C1 în momentul decuplării tensiunii de
alimentare.
Obs. În ipoteza în care tensiunea de intrare este 0, potenţialul ieşirii este stabilit
V+
cu ajutorul divizorului format din rezistenţa R2 la valoarea .
2

Amplificatorul neinversor cu cuplaj RC

R1 Rr
C1 P2

V+
-
R2 AO
C2 P1 u0
+
ui
V-
R3=Rr

Se alege R2 << R3 . Rezistenţa R2 este o rezistenţă de protecţie a intrării


neinversoare a amplificatorului la decuplarea tensiunii de alimentare (când se

46
descarcă C2). Rezistenţa R3 este necesară pentru a asigura închiderea circuitului de
polarizare a intrării neinversoare.
Schema funcţionează alimentată simetric, potenţialul la ieşire fiind zero în
curent continu.
Determinarea amplificării A( jω) se face din condiţia ca potenţialele
punctelor P1 şi P2 să fie egale.
R3 jωR3 C 2
V p1 = U i ( jω ) ⋅ = U i ( jω ) ⋅
1 1 + jωC 2 ( R 2 + R3 ) ;
R 2 + R3 +
jωC 2
1
R1 +
jωC1 1 + jωR1C1
V p2 = U 0 ( jω ) ⋅ = U 0 ( jω ) ⋅ ;
1 1 + jωC1 ( R1 + R r )
R1 + R r +
jωC1
V p1 ( jω ) = V p2 ( jω )
jω R3 C 2 1 + jω R1C1
U i ( jω ) ⋅ = U 0 ( jω ) ⋅ ;
1 + jω C 2 ( R 2 + R 3 ) 1 + jωC1 ( R1 + R r )
u ( jω ) jω R3 C 2 [1 + jω C1 ( R1 + R r ) ]
Au ( jω ) = 0 = ; 20log A(jω)
u i ( jω ) (1 + jω C1 R1 ) [1 + jω C 2 ( R 2 + R3 ) ]
1 1
Notăm: ω1 = R respectiv ω 2 = C ( R + R ) . A0
1C1 2 2 3
De obicei ω 2 > ω1 din cauza valorilor
condensatoarelor şi nu a rezistenţelor.
Rr > R1 ⇒ R2 + R3 > R1
ω t = ω î ⋅ A0 ω1 ω2 ωt logω
ωî
Se observă că apare posibilitatea ca amplificatorul
neinversor să intre în oscilaţie la frecvenţe joase datorită
faptului că, intersecţia caracteristicii cu axa frecvenţei se
face cu o pantă de 40 dB / dec . Acest fenomen se poate evita prin reducerea
pulsaţiilor de tăiere ω1 şi ω2 , fapt care se realizează prin mărirea capacităţii
condensatoarelor C1 şi C 2 .
R3  Rr  R1 Rr  Rr 
A0 = 1 +C  Dacă este P2
îndeplinită condiţia: R 2 < < R3 ⇒ A0 = 1 + .
R 2 + R3  1R1   R1 
Este posibilă realizarea unei alimentări V
cu+ o singură sursă de tensiun,
situaţie în care se doreşte ca în ipoteza în care tensiunea de intrare este zero,
RV + -
ieşirea să fie la valoarea 4 ⋅ R3
22K
2 AO
P1 u0
+
2,2K
C
R4
R2
22K

47
ui
Este posibil să se realizeze un amplificator diferenţial cu cuplaj RC în
ipoteza în care cele două tensiuni de intrare se aduc la intrările inversoare respectiv
neinversoare, fiind necesare a fi îndeplinite două condiţii:
R r R3 R1 Rr
1) = C1 P2
R1 R 2 ui1
R r = R3 ⇒ R1 = R 2
1 1
2) ω 1 = ω 2 ⇒ =
R1C1 ( R2 + R3 ) C 2 -
R1
C 2 = C1 R2 AO
R 2 + R3 C2 P1 u0
+
ui2

R3

Aplicaţii neliniare ale amplificatoarelor operaţionale

Există situaţii când între mărimea de ieşire şi cea de intrare nu există o


dependenţă strict liniară, în aceste situaţii amplificatorul având conectat fie în
bucla de reacţie, fie în afara ei un element de circuit cu caracteristică neliniară.
Redresoare de precizie

În cazul redresoarelor uzuale elementul care asigura procesul de redresare îl


constituia dioda. Se ştie că, datorită caracteristicii diodei, nivelele tensiunii care
pot fi redresate cu redresoare clasice trebuie să depăşească tensiunea de deschidere

48
a diodei U dγ . În situaţia în care nivelul tensiunii care se doreşte a fi redresată este
mai mic decât U dγ , utilizatea redresoarelor obişnuite nu mai este posibilă.
Reducerea nivelului de la care se poate face redresarea se face prin
utilizarea unor AO care au în bucla de reacţie circuite cu diode, în acest fel nivelul
U dγ
minim al tensiunii care se poate redresa coborând la valoarea U d' γ = unde
Au 0
Au 0 - este amplificare în buclă deschisă.
Redresor monoalternanţă neinversor

R1 Rr
P2

Funcţionarea

- D
AO
+
ui RS us

redresorului

U dγ
1) > ui > 0
Au 0
În aceste condiţii tensiunea la ieşirea amplificatorului operaţional este mai
mică decât U dγ , deci dioda D este blocată. Deoarece curentul de polarizare al
intrării inversoare este practic nul rezultă că şi tensiunea la bornele rezistenţei de
sarcină este zero.
U dγ
2) u i >
Au 0
În aceste condiţii tensiunea la ieşirea AO tinde să crească peste valoarea
tensiunii de deschidere a unei diode U dγ , dioda D se deschide şi reacţia
amplificatorului cu reacţie este închisă. În aceste condiţii potenţialul intrării
inversoare este egal cu potenţialul intrării neinversoare (deci cu al tensiunii de
intrare) astfel că tensiunea de la ieşire este egală cu tensiunea de la intrare.
3) u i < 0
În această situaţie, tensiunea de la ieşirea AO este negativă (fiind egală cu
valoarea tensiunii de alimentare negative ≅ −15 V . Dioda D este blocată, şi
deoarece curentul de polarizare al intrării inversoare este neglijabil rezultă că
tensiunea pe rezistenţa de sarcină este nulă.

49
Schema prezintă dezavantajul saturării ieşirii AO pe semialternanţa
negativă fapt care reduce mult frecvenţa semnalului care poate fi redresat cu astfel
de scheme.
Ex: În cazul utilizării AO741 frecvenţa minimă a semnalului ce poate fi
redresat este câteva sute de Hz. Dacă se doreşte şi obţinerea unei amplificări se
Rr
folosesc rezistenţele R1 şi R r , amplificarea de tensiune va fi: Au = 1 + R .
1
Redresor monoalternanţă inversor
R1 Rr 1) Dacă u i < 0 rezultă
P2 că tensiunea la ieşirea
ui
D1 AO este pozitivă,
dioda D2, este în
conducţie, închizând
- D2 bucla de reacţie şi
AO
tensiunea de la ieşire
va fi egală cu:
+ R
Uo = − r Ui .
R1
Din acest motiv,
frecvenţa maximă a semnalului care poate fi redresat cu astfel de scheme este de
câteva sute de Hz.
2) Dacă u i > 0 rezultă că tensiunea la ieşirea AO este negativă, dioda D2
este blocată şi tensiunea la ieşire este zero, dar reacţia AO este închisă de dioda
D1, amplificatorul operaţional nemai intrând în saturaţie.

Redresor bialternanţă realizat cu amplificatoare operaţionale

R R

R R
ui D1
-
AO2
+ u0
- D2 R/2
AO1
+ u01

50
AO1 realizează un redresor de precizie monoalternanţă în configuraţie
inversoare care funcţionează pe semialternanţa pozitivă.
AO2 este un sumator inversor care furnizează la ieşire suma dintre
tensiunea de intrare amplificată cu –1 şi tensiunea de la ieşirea redresorului
monoalternanţă.
Cu diodele D1 şi D2 inversate faţă de redresorul monoalternanţă se obţine pentru
prima semiperioadă (pozitivă) a tensiunii ui o tensiune u01 negativă şi cu
amplificare 1.
La intrările sumatorului se aduc tensiuni cu amplitudini egale una alternativă
(chear u1) şi una redresată monoalternanţă (u01). Tensiunea u01 este amplificată
dublu la însumare astfel că la ieşire rezultă o tensiune redresată bialternanţă.
Inversând sensul diodelor se obţine redresor de precizie bialternanţă cu
tensiune de ieşire negativă.

Ui

Umax

-Umax
U01

Umax
t

-Umax
U0
Umax

umax t

ui -
AO
-Umax
+
D1 D3
I0 RS
Redresor bialternanţă cu
sarcină flotantă
D2 D4

51
R1
Se observă că această schemă realizează o redresare bialternanţă, sarcina
fiind flotantă.
Se observă de asemenea că valoarea maximă a curentului care circulă prin
rezistenţa de sarcină este:
U i max
I 0 max =
R1
deoarece pentru fiecare semialternanţă există circulaţie de curent în circuitul de
reacţie, reacţia fiind închisă;
2
I 0med = ⋅ I 0 max
π
Schema prezintă avantajul că într-un anumit domeniu de variaţie a rezistenţei de
sarcină valoarea curentului care circulă prin aceasta este constantă.

Detectoare de vârf

Se utilizează pentru determinarea valorii maxime a unei tensiuni într-un


anumit interval de timp. Determinarea valorii maxime a tensiunii necesită
memorarea acesteia pe intervale de timp, fapt care se realizează utilizând un
condensator.
Ui
Ui(t)
Rp

(Receptor)
Ui Ri - D Rs=∞
+AO
+ U0
-
Ue Uc
t

1) Pentru tensiuni de intrare > decât tensiunea de ieşire, tensiunea la ieşirea


T
AO este pozitivă astfel încât dioda D se deschide astfel încât reacţia AO este
închisă.
În aceste condiţii tensiunea de la intrarea neinversoare (ui) este egală cu
tensiunea de la intrarea inversoare (u0) şi tensiunea de pe condensator urmăreşte
variaţia tensiunii de la intrare.
2) Dacă ui < u0 tensiunea de la intrarea neinversoare fiind mai mică decât
cea de la intrarea inversoare, ieşirea AO tinde să scadă, dioda D fiind blocată.
În acest caz condensatorul memorează valoarea maximă atinsă de tensiunea
de intrare până în acel moment.
La terminarea intervalului de timp în care se doreşte detectarea valori de
vârf, condensatorul se descarcă şi procesul se reia din nou.
Schema respectivă prezintă dezavantajul că în intervalul de timp în care u i <
u0 reacţia este întreruptă şi AO se saturează. Acest fapt reduce din frecvenţa
maximă la care funcţionează schema.

52
Pe durata memorării se constată că tensiunea pe condensator scade datorită
descărcării sarcinii acumulate prin:
1) dielectricul condensatorului;
2) curentului invers prin diodă;
3) curentului de polarizare al intrării inversoare a AO;
4) curentul absorbit de circuitul de sarcină (cel mai predominant).
Obs: Se pot lua măsuri de evitare a saturaţiei prin conectarea diodei D2.

R1

D2
Rp -
- D1 + AO2
Ui +AO1 U0
C 2.2K
UB1 Uc

În intervalul de timp în care ui > u0 ie;irea amplificatorului AO1 este


pozitivă, dioda D1 se deschide şi condensatorul se încarcă la valoarea ui.
În această situaţie închiderea buclei de reacţie este asigurată de rezistenţa
R1.
Tensiunea de pe condensator este repetată la ieşire cu ajutorulAO2 .
Dacă ui < u0 , ieşirea AO tinde să scadă blocând dioda D1, condensatorul C
păstrând vechea valoare maximă, repetată la ieşire cu ajutorul lui AO2.
În acest interval de timp dioda D2 închide reacţia lui AO1 astfel încât se
evită intrarea acestuia în saturaţie.
Valoarea minimă atinsă de ieşirea lui AO1 în acest interval este:
u i' = u i −U d γ
Rolul rezistenţei R1 este de a prelua în acest interval de timp diferenţa de
potenţial între tensiunea de ieşire şi cea de intrare.
Rezistenţa RP are rolul de a proteja intrarea neinversoare a lui AO2 la
descărcarea condensatorului în momentul întreruperii tensiunii de alimentare.
Cu astfel de scheme se obţin valori de viteze de alterare a tensiunii pe
condensator de 0,1-1mV/s.

Comparatoare

53
Comparatoarele sunt circuite analogice care permit compararea între ele a 2
tensiuni, la ieşire specificând care dintre acestea este mai mare.
De obicei una dintre tensiuni este numită tensiune de referinţă, cealaltă
fiind comparată cu tensiunea de referinţă.
Se observă că un astfel de circuit are antrări analogice şi îeşiri numerice
fiind un circuit hibrid.
Schema generală a unui comparator

u2
- VOH (High)
+
u1 VOL (Low)

În principiu se poate folosi pur şi simplu cu AO, fără să fie închisă reacţia.
Din punct de vedere al elementelor cu care se realizează o schemă de
comparator se pot folosi:
1. AO cu intrare diferenţială de tensiune
2. Comparatoare dedicate, care din fabricaţie au o anumiţi paramerii astfel
realizaţi ăncât să permită doar compararea a două tensiuni.

Parametrii comparatoarelor
u0

∆ ui caracteristica pt. comparatorul ideal


VOH
Tensiunea de intrare se compară cu
caracteristica pt. comparatorul real o tensiune de referinţă (ur)
VOp

VOL
ui
ur
V oH − VOL
a) Vop =
2
Vop – tensiunea de prag
Vop
b) ∆U i = ∆u i -rezoluţia comparatorului
Au
c) curenţii de polarizare IP, IB+ tensiunea de intrare maximă care se poate aduce
diferenţial între cele 2 intrări (Uimax), tensiune de mod comandă maximă (VCHmax), banda

54
de frecvenţă,rezistenţa de intrare şi Slow Rate (intervalul prea mare de variaţie a tensiunii
u0).

Comparatoare realizate cu AO

În cazul utilizării amplificatoarelor operaţionale cu intrare diferenţială de tensiune


la proiectarea circuitului trebuie ţinut seama de:
a) decalajul iniţial
b) adăugarea unor componente suplimentare pentru obţinerea nivelelor logice V0H
şi V0L compatibile cu circuite numerice care sunt comandate la ieşire
c) obţinerea timpilor de comutaţie deduşi se face prin folosirea AO neconenctate
intern şi nici extern deoarece nu se pune problema stabilităţii dinamice.
d) se verifică dacă valoarea maximă a tensiunii diferenţiale nu depăşeşte valoarea
maximă admisibilă
e) se verifică dacă valoarea maximă a tensiunii de mod comun nu depăşeşte pe
cea admisibilă.
Există o serie de metode de adaptare a AO în regim de comparator. De obicei se
evită aplicarea unor tensiuni de mod comun de valori foarte mari şi de asemenea o
excursie prea mare a tensiunii de la ieşire.
TTL (tranzistor tranzistor logic)
R Dz (4v4)

R1 - V+
ui Vi – tensiunea de intrare
+ A0 V0
R2 Vr – tensiunea de referinţă
ur V-

D1
Funcţionare: D2
Presupunând că tensiunea de referinţă Vr>0, detecţia egalităţii între
tensiunea de intrare şi tensiunea de prag se face pentru valori negative ale lui Vi.
a) Dacă ponderea tensiunii de refrinţă este mai mare potenţialul bornei
neinversoare este + şi tensiunea de la ieşire AO tinde să crească.
Aceasta creşte până în momentul în care dioda Zener străpunge, situaţie în
care: VoH=V2+VD1≈ 4,4+0,6=5V.
b) Dacă ponderea tensiunii de intrare este mai mare potenţialul intrării
neinversoare este negativ şi tensiunea de la ieşire scade, dioda Zener funcţionând
ca o diodă obişnuită.
În acest caz: VoL=-VD2-Vdz≈ -1,2V
Condiţia ca potenţialul intrării neinversoare să fie 0 este:
Vi V
=− r
R1 R2
Dacă Vi=Vp (tensiunea de prag) – tensiunea la care comută ieşirea

55
R1
Vp = − Vr
R2
Caracteristica tensiunii de ieşire funcţie de tensiunea de intrare
R1
a) Vr>0; Vp = − Vr < 0
R2

V0

V0H

Vp
Vi
V0L

R1
b) Vr<0; Vp = − Vr > 0
R2
Există posibilitatea
V0 realizării comparatoarelor
utilizând AO cu intrare
V0H
diferenţială de curent.
Acestea prezintă
Vp următoarele avantaje.
Vi a) Posibilitatea
aplicării unor tensiuni
V0L diferenţiale foarte mari prin
intrmediul unor rezistenţe
corect alese.
b) Tensiunea de
ieşire se modifică între o valoare apropiată de zero şi una determinată de tensiunea de
alimentare.

D1

- V0L
Vi AO
+
Vr V0H
D2

56
Rolul diodelor este de a proteja intrările inversoare şi neinversoare.
Condiţia de egalitate pentru determinarea tensiunii de prag este :
Vi V r R
= ⇒ Vi = V p ⇒ V p = 2 ⋅ V r
R2 R1 R1
Obs. Schema permite compararea unor tensiuni pozitive atât Vi cât şi Vr.
În cazul în care se doreşte compararea unor tensiuni negative este necesară
aducerea la intrare a unor curenţi suplimentari de astfel de valori încât pentru cele mai
mici valori a tensiunii de intrare şi de referinţă sensul curentului să fie spre intrările
inversoare respectiv neinversoare.

V+
Vi < 0
R R Vr < 0
R2 I I
Ii - V0L
Vi AO V + Vi
Ir R1 +
 + >0
Vr V0H R R2
 +
V Vr
+ >0
 R R1
Obs. Se observă fiecare inecuaţie şi se determină soluţia comună a sistemului.
Schema funcţională şi pentru tensiuni de intrare respectiv de referinţă pozitive.

Comparatoare dedicate

Sunt circuite realizate constructiv astfel încât să poată fi utilizate doar ca şi


comparatoare.
Structura de principiu este ca a unui AO însă din punct de vedere al
performanţelor se preferă o sacrificare a valorii amplificării în detrimentul creşterii benzii
de frecvenţă.
Scheme clasice realizate cu circuite de comparare dedicate:

1.Detectorul de prag

- V0H
Vi K
R2 +
Vr V0L

57
-Dacă Vr>Vi rezultă V0=VoH
-Dacă Vr<Vi rezultă V0=VoL
rezultă Vp=Vr

Pentru reducerea erorilor datorate de curentul de polarizare este recomandabil ca


R1=R2.
R1 şi R2 au un rol de protecţie în momentul întreruperii tensiunii de alimentare.
Acest circuit este alimentat (comandat) de la un generator de semnal, care după
decuplare, condensatorul din interiorul generatorului se descarcă şi dacă nu există cele 2
rezistenţe, condensatorul s-ar descărca prin intrările comparatorului.
2. Comparator cu histereză

R3
- V0H
Vi K
+
V0L
F
I R1 R2
Vr

Dacă Vr>0
Spunem că iniţial Vi este foarte foarte mică, chiar şi negativă rezultă situaţie în
care V0=VoH
V − Vr V R + V r R2 + VoH R1 − Vr R1
V p1 = Vr + I ⋅ R1 = Vr + oH ⋅ R1 = r 1
R1 + R2 R1 + R2

Vr ⋅ R 2 + VoH ⋅ R1
V p1 = (1)
R1 + R 2

V r ⋅ R2 + VoL ⋅ R1
V p2 = (2)
R1 + R2

V0
∆ Vh
V0H

V0L

Vi
Vp2 Vp1

58
(VoH − VoL ) R1
∆V h = V p1 − V p 2 = (3)
R1 + R 2

Proiectarea comparatorului cu histereză

VOH, VOL, ∆ Vh, Vr, Rg – funcţie de aceşti parametrii vom determina R1 şi R2


Rg – rezistenţa generatorului
R1 R 2 Rg R1
Rg = ⇒ = (4)
R1 + R2 R2 R1 + R 2
(VoH − VoL ) R g
(4) şi (3) rezultă V h =
R2
(VoH − VoL ) R g
R2 =
∆V h
Din (4) rezultă R 1 R g + R g R 2 = RR2
R g ⋅ R2
R1 =
R2 − R g
O altă variantă tot de comparator, dar care nu se mai foloseşte tensiune de
referinţă este următoarea:

R1  R2 - V0H
K
+
V0L
I1
R1 R2
Vi I2

I1=I2
VO L 
I1 = 
R 2  Vo L Vi
⇒ =−
V R R
I2 = − i  2 1
R1 
VoL ⋅ R1
V p1 = − Vi =V p1
R2
V ⋅ R1
V p2 = − oH V0
R2

59
Vi
Vp2 Vp1
Avantajul celui de al doilea comparator cu histereză constă în faptul că nu
necesită utilizarea unei tensiuni de referinţă, însă prezintă dezavantajele unui raport
constant între Vp2 şi Vp1 şi o aceiaşi polaritate a tensiunii de prag.
3. Comparatorul cu fereastră

+ D1
Vr1 +--
K1
-

Vi
+ D2
- -+
K2
+-+
-
Vr2
U0
Rs

Vr1 şi Vr2 – tensiuni de referinţă


Presupunem că între Vr1 şi Vr2 există o relaţie de inegalitate: Vr1<Vr2.
Caracteristica comparatorului
Vo

VoH

Vi
Vr1 Vr2
Dacă la ieşire avem V0H rezultă +
Emisie
V0L rezultă –
Comparatorul cu fereastră permite detectarea unei valori a tensiunii de intrare
între două valori de referinţă Vr1 şi Vr2, fapt care poate fi util în transmisiile de date la
eliminarea zgomotelor care pot apărea pe linia de transmisie.

Recepţie

60
Generatoare de oscilaţii

Sunt circuite electronice care permit obţinerea unor semnale periodice a căror
frecvenţă poate fi reglabilă sau nu. Din punct de vedere al formei semnalelor generate,
generatoarele de oscilaţii pot fi:
a) sinusoidale (armonice)
b) dreptunghiulare
c) triunghiulare
d) în dinte de fierăstrău etc.

a) Generatoare sinusoidale
Se bazează pe utilizarea reacţiei pozitive, reacţie care permite ca defazajul între
ieşire şi intrare să fie nul pentru anumită frecvenţă şi anume frecvenţa de oscilaţie a
oscilatorului.Stabilirea frecvenţei de oscilaţie se face prin includerea în bucla de reacţie
pozitivă a unor circuite cu elemente reactive.
Oscilator armonic cu reţea Wien
R2 C2

-
AO
u0
+
R4
R1
C1

R2 C2
R3
u0 ui

R1
C1

61
R1
R1 ⋅ 1 jω C1
jω C1
1 + jω C1
R1 + 1
Z1 jω C1 jω C1
U i ( jω ) = U 0 ( jω ) ⋅ = U 0 ( jω ) ⋅ = U 0 ( jω )
Z1 + Z 2 R1 ⋅ 1  1 
R1
+ R2 +
1
jω C1
+  R2 + 
 1 + jω R1C1 j ω C2
R1 + 1  jω C 2 
jω C1

= U 0 ( jω ) ⋅
R1

(1 + jω R1C1 ) ⋅ jω C2 = U 0 ( jω ) ⋅
jω R1C
1 + jω R1C1 jω R1C2 + jω R2C2 (1 + jω R1C1 ) + (1 + jω R1C1 ) 1 − ω 2 R1R2C1C2 + jω ( R1
Condiţia pentru care U i ( jω ) = U 0 ( jω ) este:
1 −ω2 R1R 2 C1C2 = 0
1
ω0 = 2πf 0 =
R1R2C1C2
1
În practică se alege: R1 = R2 = R şi C1 = C2 = C ⇒ ω0 = . Dacă este îndeplinită
RC
1
condiţia rezultă: U i ( jω) = U 0 ( jω) ⋅
3
R4
Amplificarea de tensiune din punct de vedere al reacţiei negative este: Au = 1 + = 3;
R3
Din punct de vedere al funcţionării în regim permanent este necesară stabilirea
amplificării datorate reacţiei negative exact la valoarea 3.
Dacă amplificarea este mai mică de 3 oscilaţiile de la ieşire se amortizează iar
dacă este mai mare de 3 ieşirea amplificatorului intră în limitare.
O variantă de schemă de stabilizare a amplificării este dată în figura următoare:

R2 C2

-
AO
u0
+
D1
R1 C1
R4” R4’

R 3’
D2

R3 62
R
Au = 1 + 4
R3
Stabilirea valorii amplificării se face utilizând rezistenţa R3'' . Presupunând că
amplitudinea tensiunii la ieşire creşte, rezistenţa dinamică a diodelor scade, scăzând
rezistenţa echivalentă R4 şi reducându-se amplitudinea tensiunii.

R2 C2

-
AO
u0
+

R1 C1
R4

R3’
R3

D
R3

Cf

Presupunând că tensiunea la ieşire creşte dioda D se blochează mai puternic,


potenţialul cursorului potenţiometrului scade şi tranzistorul se blochează, crescând
rezistenţa echivalentă R3 deci scăzând amplificarea.

63
Generatoare de unde dreptunghiulare şi triunghiulare cu aceeaşi
perioadă de repetiţie
Comparator cu histereză
integrator

R C
+
K u02
-

- R1 R2
AO
+ u01

V0 H > 0
Presupunem că: (cele două nivele de tensiune)
V0 L < 0
(V0 H < V0 L )
R1
V p1 = − ⋅ V0 H < 0
R2
R1
Vp2 = − ⋅ V0 L > 0
R2
Presupunând că iniţial tensiunea de la ieşirea conparatorului se află pe nivelul
V0 H , tensiunea de prag la care acesta va comuta va fi V p1 < 0 . Deoarece la intrarea
integratorului se aduce o tensiune V0 H > 0 , tensiunea la ieşirea acestuia va scădea liniar
în raport cu timpul.
În momentul în care tensiunea la ieşirea integratorului este egală cu V p1 , ieşirea
comparatorului comută pe nivelul logic V0 L .
Noua tensiune de prag a comparatorului cu histereză va fi V p 2 > 0 şi deoarece la
intrarea integratorului se aduce o tensiune V0 L < 0 , tensiunea la ieşirea integratorului va
creşte şi în momentul în care atinge valoarea V p 2 ieşirea comparatorului comută din nou
pe nivelul logic V0 H , după care procesul se repetă.
Pentru ca cele două nivele V0 L şi VoH să fie unul pozitiv şi unul negativ se
Rlimitare
procedează astfel:+la ieşirea comparatorului cu histereză se pun două rezistenţe.:
K
Se pune la ieţirea
-
comparatorului

64
V0 H = Vz1 + Vd 2
V0 L = −Vz 2 −Vd 1

V02 0,7

T1 T2

V01

1 t
Pentru T1 : V01 ( t ) = V p 2 − ∫V02 ( t ) dt
RC 0
V01 (t ) =V p1
T
1 1
V p1 = V p2 − ∫ V0 H dt
RC 0
1 T
V p1 = V p 2 − ⋅V0 H ⋅ t 01
RC
1
V p1 = V p 2 − ⋅V0 H ⋅ T1
RC
V p1 ⋅ RC = V p 2 ⋅ RC −V0 H ⋅ T1
V p1 ⋅ RC − V p 2 ⋅ RC V p 2 ⋅ RC − V p1 ⋅ RC
− T1 = ⇒ T1 =
V0 H V0 H

T1 =
(
RC V p 2 − V p1 )
V0 H
 R R  R
RC  − 1 ⋅ VoL + 1 V0 H  RC 1 (V0 H − V 0 L )
T1 =  R2 R2 = R2
V0 H V0 H

65
R  V 
T1 = RC 1 1 − 0 L 

R2  V0 H 
R  V 
T1 = RC 1 1 − 0 H 

R2  V0 L 
2 RR1C
T1 = T2 =
R2
Dacă diodele nu sunt egale, factorul de umplere este definit.

66