Competenţele

O categorie aparte a obiectivelor o reprezinta formarea de compente.

Ce sunt competentele? - competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin
învăţare, cu ajutorul cărora elevii pot rezolva diferite probleme dintr-un domeniu; proiectarea curriculumului
pe competenţe vine în întâmpinarea cercetărilor din psihologia cognitivă, conform cărora prin competenţă se
realizează în mod exemplar transferul şi mobilizarea cunoştinţelor şi a deprinderilor în situaţii/contexte noi şi
dinamice.
Competenţa este un ansamblu integrat de capacităţi care se exersează într-un mod spontan pe conţinuturi
într-o categorie (într-un grup) determinată de situaţii în scopul de a rezolva probleme puse de acestea.
(ROEGIERS, 1996). De exemplu: a repara o pană de automobil, a pregăti o paella (mâncare spaniolă în bază
de orez, crustacee, carne de pasăre, diverse legume) sau a scrie un articol de presă sunt competenţe.
Competenta este "...o caracteristica fundamentala a unei persoane, care poate include o trasatura, o abilitate,
o intentie, un set de cunostinte, un aspect al imaginii de sine sau al rolului social..." (Boyatzis - "The
Competent Manager", 1982)
Competentele sunt dimensiuni distincte ale comportamentelor care sunt relevante pentru performantele in
post. Nivelul de performanta este afectat de cat de usor si eficient un individ sustine comportamentele
necesare.
Competentele se decriu ca un set de comportamente observabile, cunostinte, abilitati, interese si aspecte de
personalitate.
Pentru definirea competentelor se folosesc atat modele generice, cat si modele construite in functie de
specificul organizatiei. Primele au avantajul ca presupun economie de timp si bani, insa au dezavantajul ca nu
iau in considerare diferentele specifice organizatiei, ceea ce poate duce la rezultate care nu sunt neaparat
cautate.
Modelele construite in functie de specificul organizatiei pleaca de la analiza jobului, care induce totodata
sentimentul de apartenenta la o familie de posturi si reflecta mai corect cultura unei anumite organizatii printr-
o definire relevanta a competentelor.
O competenţă este, în acelaşi timp, mai largă şi mai restrânsă decât o capacitate. Mai largă, deoarece ea
recurge la mai multe capacităţi. Mai restrânsă, deoarece ea se exersează într-un grup de situaţii bine
determinate.
Nu devii competent utilizând un manual. Devii competent în deosebi făcând, adică în acţiune, în situaţie. Cu
toate acestea, manualul poate să joace un rol fundamental în reprezentarea pe care şi-o fac profesorul şi elevul
asupra învăţării.

Tipuri de competenţe:
1. competenţe generale - se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe durata unui ciclu de învăţământ;
au un grad ridicat de generalitate şi complexitate şi au rolul de a orienta demersul didactic către
achiziţiile finale ale elevului;
2. specifice - se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe parcursul unui an şcolar; sunt derivate din
competenţele generale, fiind etape în rezolvarea acestora; acestora li se asociază prin programă unităţi
de conţinut.

Demersul de stabilire a competenţelor:

S-a considerat că soluţia se află la intersecţia dintre domeniul didactic (vizând ariile curriculare), domeniul
socio-economic (vizând pregătirea pentru piaţa muncii) şi domeniul de cunoaştere concretizat în şcoală printr-
un obiect de studiu. Dacă primele două aspecte sunt relativ uşor de acceptat, cel de-al treilea necesită câteva
precizări: nu este vorba de a dobândi acele cunoştinţe de care dispune expertul, ci de a utiliza şi mobiliza, în
contexte adaptate vârstei şi nivelului de informaţii ale acestuia, abilităţi similare specialistului şi nu de a
acumula insule de informaţii din cadrul domeniului;
Pentru a asigura o marjă cât mai largă de acoperire a obiectelor de studiu , s-a pornit de la o diferenţiere cât
mai fină a etapelor unui proces de învăţare. Astfel, s-au avut în vedere următoarele şase etape vizând
structurarea operaţiilor mentale: percepţie, interiorizare, construire de structuri mentale, transpunere în limbaj,
acomodare internă, adaptare externă.

Categoriile de competenţe sunt organizate în jurul câtorva verbe definitorii, ce exprimă complexe de operaţii
mentale:

1. Receptarea, care poate fi concretizată prin următoarele concepte operaţionale:

 identificarea de termeni, relaţii, procese;
 observarea unor fenomene, procese;
 perceperea unor relaţii, conexiuni;
 nominalizarea unor concepte;
 culegerea de date din surse variate;
 definirea unor concepte.
2.Prelucrarea primară (a datelor), care poate fi concretizată prin următoarele concepte operaţionale:
 sortare-discriminare;
 compararea unor date, stabilirea unor relaţii;
 calcularea unor rezultate parţiale;
 clasificări de date;
 reprezentarea unor date;
 investigare, descoperire, explorare;
 experimentare.
3. Algoritmizarea, care poate fi concretizată prin următoarele concepte operaţionale:

 reducerea la o schemă sau model;

 anticiparea unor rezultate;
 reprezentarea datelor;
 rezolvare de probleme prin algoritmizare.
4.Exprimarea, care poate fi concretizată prin următoarele concepte operaţionale:
 descrierea unor stări, fenomene, procese;
 generarea de idei;
 argumentarea unor enunţuri;
 demonstrarea.
5.Prelucrarea secundară a datelor (a rezultatelor), care poate fi concretizată prin următoarele concepte
operaţionale:
 compararea unor rezultate, concluzii;
 calcularea, evaluarea unor rezultate;
 interpretarea rezultatelor;
 analiza de situaţii;
 elaborare de strategii;
 relaţionări între diferite tipuri de reprezentări, între reprezentare şi obiect.
6.Transferul, care poate fi concretizat prin următoarele concepte operaţionale:
 aplicarea în alte domenii;
 generalizarea şi particularizarea;
 integrarea unor domenii;
 verificarea unor rezultate;
 optimizarea unor rezultate;
 realizarea de conexiuni între rezultate;
 adaptarea şi adecvarea la context.
 Comportamentele de competenţă, concepute pe diferite grade de complexitate, marchează deciziile
manageriale necesare la nivelul proiectării programelor şcolare care vizează capacităţi de învăţare eficientă,
confirmate prin atingerea unor performanţe, individuale şi sociale, concrete, evaluabile şi perfectibile în timp şi
spaţiu.
Ce este o unitate de compenţă? - O unitate de competenţă din Cadrul Român Naţional de Credite şi
Calificări este definită ca fiind „un set coerent şi explicit de competenţe”. „Competenţele” descriu acele lucruri
pe care elevul trebuie să le ştie, să le înţeleagă sau pe care să fie capabil să le realizeze la sfârşitul unui proces
de învăţare.
Fiecare unitate de competenţă trebuie să aibă următoarele opt elemente cheie:

1. titlul;
2. competenţele: un set coerent de rezultate măsurabile;
3. criterii de performanţă: descrierea elementelor semnificative ale rezultatelor de succes, stabilite ca
rezultat semnificativ printr-o propoziţie de evaluare, permiţând efectuarea unei aprecieri în ceea ce
priveste achiziţionarea sau ne-achiziţionarea de către elevi a competenţei;
4. precizări privind condiţiile de aplicabilitate a criteriilor de performanţă: specificaţii privind diferitele
situaţii şi contexte în care vor fi aplicate criteriile de performanţă;
5. cerinţe privind nivelul necesar de cunoştinţe: precizări privind cunoştinţele esenţiale pe care trebuie să
le aibă;
6. probe de evaluare: precizări privind tipul de probe necesare solicitate pentru a demonstra îndeplinirea
competenţei;
7. nivel: o unitate de competenţă poate avea unul ( şi numai unul! ) dintre cele cinci niveluri: Unu, Doi,
Trei, Patru sau Cinci.
8. valoarea în credite : numărul de credite acordate unei unităţi de competenţă.
Creditele se acordă doar pentru parcurgerea unei unităţi complete. Un credit este acordat pentru competenţe
care sunt pretinse, în mod rezonabil, a fi obţinute de către un elev, în medie, în cadrul a circa 60 de ore de
învăţare.
O unitate de competenţă se concentrează pe evaluarea a ceea ce s-a învăţat în urma procesului de învăţare
(adică , a rezultatului, indiferent cum s-a realizat învăţarea! ), şi nu pe programul şcolar mai larg sau pe
procesul de învăţare (predare). Cu alte cuvinte, unitatea de competenţă nu trebuie să conţină nimic din ceea ce
este de predat- adică programa sau planificarea. Unitatea de competenţă trebuie să conţină ceea ce se învaţă ca
rezultat al programului.

Exemple de competenţe:
Competenţe cheie incluse in Cadrul European :
 Comunicarea în limba maternă;
 Comunicarea într-o limbă străină;
 Alfabetizarea matematică şi competenţe de bază în ştiinţă şi tehnologie;
 Competenţa digitală;
 A învăţa să înveţi;
 Competenţele civice şi interpersonale;
 Antreprenoriat;
 Exprimarea culturală