înţelege cum stau lucrurile pe planetă se indignează graţios în mijlocul pogoanelor sale de situaţia din cipru şi liban pândeşte sateliţii şi le smulge aparatura electronică bă plozilor nu uitaţi bateriile solare să ne-ncălzim la chindie conserva de fasole cu cârnăciori produsă la feteşti bă daţi în câini lumea e mică bă cu gerovital se duc ridurile ca-n palmă hai daţi-i zor cu porumbul că eu mă duc puţin pe lumea cealaltă adică a treia şi ultima. feţii mei dragii mei copchiii mei ce să-i faci aşa e jocul arză-l-ar focul.
Poezia face parte din volumul de debut a lui Mircea Cartarescu
,,Faruri,vitrine,fotografii”(1981) volum structurat in cinci parti:Caderea,Calea regala,Fotografii,Georgicele,Jocuri mecanice. Titlul ciclului din care face parte Georgica a IV-a trimite la opera poetului latin Vergilius(70-19 inainte de Hristos),adica la opera unui autor antic,canonic prin excelenta.Tratarea trecutului este asadar parodica,ironica,in spiritul lui Umberto Eco, pentru care trecutul nu trebuie uitat ,ci dimpotriva trebuie ,,revizitat” cu umor si ironie. Pe de alta parte in Georgice putem detecta si un alt tip de intentie parodica,defapt polemica,orientata impotriva imaginii idilice a satului samanatorist ,reluat mai apoi de propaganda comunista. Georgicele dispun de ,,un sarcasm distrugator”(Andrei Bodiu), cititorul putand identifica in aceste texte sloganuri si comportamente ale vremii,termeni din toate registrele vocabularului si aluzii livresti. Georgica a IV-a surprinde atat prin lexicul atipic cu elemente din limbajul jurnalistic ,,situatia din cipru si liban”, sau publicitar ,,cu gerovital se duc ridurile ca-n palma’’, cat si prin alternanta marcilor prezentei personajelor in text.Astfel, ,daca in primele 6 versuri relatarea la persoana a III-a e mai degraba neutra ,,taranul intelege cum stau lucrurile pe planeta” , in cea de a doua parte isi fac simtita prezenta indicii personali de persoana I singular si plural si de persoana a II-a plural ,,ba plozilor nu uitati bateriile solare/sa ne incalzim conserva de fasole...”. Ultima secventa a textului trimite in mod evident la poemul lui Tudor Arghezi ,De-a v-ati ascuns.Prezenta citatului arghezian in finalul Georgica aIV-a ,,asa e jocul arza-l-ar focul”, desi vadeste intentia parodica a autorului,nu anihileaza total un anumit tragism subteran.Jocul absurd,desi tinta a unei amare ironii,nu este nici amuzant, nici gratuit.Andrei Bodiu avea dreptate sa afirme ca ,,umorul si vitalitatea acestor poeme sunt doar coordonate de suprafata,care in profunzime contureaza portretul taranului ca om fara insusiri”.