Clasificarea formelor de turism

Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă

precum cea desfăşurată în alte sectoare-cheie din economia mondială (industrie,
agricultură, comerţ). Fenomenul turiştic este extrem de greu de delimitat
deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidenţa studiului interdisciplinar,
antrenând deopotrivă economişti, geografi, psihologi şi sociologi.
Potenţialul turistic constituie o componentă esenţială a ofertei turistice şi
o condiţie indispensabilă a dezvoltării turismului. Prin dimensiunile şi
diversitatea elementelor sale, prin valoarea şi originalitatea acestora, el
reprezintă motivaţia principală a circulaţiei turistice. Evaluarea corectă a
componentelor sale, analiza posibilităţilor de valorificare eficientă a acestora
presupune elaborarea unui sistem naţional şi categorial adecvat care să permită
conturarea unei strategii coerente a dezvoltării activităţii turistice. Atracţia
turistică este motivul fundamental şi imboldul iniţial al deplasării către o
anumită destinaţie turistică. O zonă sau un teritoriu prezintă interes în
măsura în care dispune de elemente de atracţie a căror amenajare poate
determina o activitate de turism. Din această perspectivă, potenţialul turistic al
unui teritoriu poate fi definit la modul general, prin ansamblul elementelor ce se
constituie ca atracţii turistice şi care se pretează unei amenajări pentru vizitarea
şi primirea călătorilor.
Cercetarea formelor de turism şi a geografiei lor este necesară în turism
pentru a dezvolta şi aplica metodele pentru estimarea impactelor asupra
localităţilor şi pentru a conduce la o eficientă alocare a resurselor pentru
obiectivele ce intră în concurenţă. Fireşte, turismul dispune de un anumit
potenţial pentru promovarea creşterii economice în multe zone sau regiuni, dar
el nu este întotdeauna atât de mare cât le-ar plăcea să creadă unor susţinători
locali. Oricum, sumele alocate pentru deschiderea sau extinderea dezvoltării în
turism pot şi trebuie să asigure administraţiile publice centrale şi locale de şansa
creării de noi locuri de muncă şi posibile venituri pentru bugetul de care dispun.
Încercarea de diferenţiere a activităţilor turistice şi clasificarea lor în tipuri
şi forme este diferită în literatura de specialitate.
Poser distinge 5 tipuri de turism (de tratament, de recreere vara, de sporturi de
iarnă, de recreere la distanţă scurtă, de tranzit).
Pe acelaşi spaţiu geografic se pot practica mai multe tipuri de turism în funcţie
de resursele de care dispune spaţiul respectiv. Aceasta este o tendinţă a
turismului actual.
În prezent se disting mai multe tipuri de turism:
- Turism de recreere şi agrement – este la îndemâna tuturor turiştilor proveniţi
din medii sociale diferite. În special populaţia urbană este atrasă de natură, în
timp ce populaţia rurală participă mai puţin. Este un tip de turism practicat de
toate grupele de vârstă, dar mai ales de populaţia de vârstă matură şi de tineri.
Durata este variabilă predominând turismul de durată scurtă (week-end)
sau medie, se efectuează la distanţe diferite în funcţie de posibilităţile materiale
ale turiştilor. Scopul principal al turismului de recreere este schimbarea
peisajului, care se poate considera şi atunci când evadezi dintr-o natura în alta.
- Turismul de îngrijire a sănătăţii (balnear sau curativ) – îşi are originile în
timpurile antice, când oamenii cunoşteau şi exploatau proprietăţile curative ale
apelor minerale şi termale, ale curei heliomarine, nămolurilor. Este considerat
cel mai vechi tip de turism, la care participă mai mult persoanele învârstă. Prin
amenajările corespunzătoare, are avantajul că se practică tot timpul anului şi
poate fi organizat corespunzător capacităţilor de cazare. Se desfăşoară pe
distanţe medii si lungi, în strânsă legătură cu durata concediului de odihnă şi
eficacitatea tratamentului curativ. Are nevoie de o infrastructură specializată şi
de dotări speciale (săli de proceduri, de gimnastică medicală, saune, băi,
nămoluri, etc.) precum şi de un personal calificat, ceea ce ridică costul
serviciilor.
- Turismul cultural – cuprinde persoanele care vizitează obiective turistice
aparţinând patrimoniului cultural. Se adresează anumitor categorii de populaţie
(elevi, studenţi, intelectuali); atrage populaţia urbană şi rurală; durata este
limitată la un timp scurt sau mediu. Acest tip de turism este practicat frecvent de
turiştii aflaţi în tranzit, care nu utilizează prea mult infrastructură turistică.
Fluxurile de turişti amatori de turism cultural se îndreaptă spre oraşele mari ale
lumii recunoscute prin arhitectura veche a clădirilor, prin muzee sau prin
concentrări de obiective turistice variate (Veneţia, Florenţa, Atena, Roma, Paris,
Londra, Beijing, Tokio, New York).
- Turism educaţional – cuprinde activităţile turistice organizate în scopuri
educative, in general pentru grupa de vârstă tânără.
- Turismul social – reflectă stratificarea socială (veniturile diferite ale
populaţiei), pentru populaţia cu venituri mici (sau cu handicap) anumite
organisme (sindicate, case de ajutor) sociale oferă înlesniri pentru a putea fi
cuprinşi în activitatea turistică. Dezvoltarea acestui tip de turism a fost posibilă
datorită democratizării turismului (apariţiei turismului de masă organizat).
- Turismul de tip complex – rezultă din asocierea pe acelaşi teritoriu a celorlalte
tipuri. Este cel mai realist întâlnit în practică, cuprinzând un mare număr de
turişti de toate vârstele şi profesiile, fiind practicat în special în perioada
vacanţelor şi concediilor. Acest tip are nevoie de o ofertă foarte largă, de o
infrastructură şi servicii diversificate.
Un element major al atractivităţii îl constituie specificul gastronomic al unei
regiuni. Sunt cunoscute expoziţiile şi festivalurile generate de sărbătoarea
vinului, a berii şi a altor băuturi, precum şi a unor sortimente culinare. Producţia
de vinuri constituie pentru anumite ţări o atracţie turistică de sine stătătoare
(Franţa, Spania, Italia). Particularităţile locale ale sortimentelor de vinuri
renumite oferite turiştilor în pivniţe de degustare şi vânzare, creează fluxuri
turistice continue.
- Turismul pentru cumpărături (Shopping) – se practică în special în regiunile
turistice renumite, în marele oraşe cu galerii şi centre comerciale, în magazine
mici renumite pentru anumite produse.
Turismul se desfăşoară în mai multe forme, în funcţie de: aria de provenienţă a
turiştilor, distanţa, durata şederii, tipul de transport utilizat, vârsta turiştilor,
modul de organizare, modul de desfăşurare, preţul plătit, particularităţile regiunii
de destinaţie, interacţiunea turiştilor cu locul de destinaţie, numărul turiştilor,
etc.