Nuvelă realistă de analiză psihologică – 1881 – Ioan Slavici

MOARA CU NOROC

Dualitatea loc binecuvântat/loc blestemat este sugerată şi de imaginea

celor 5 cruci care “stau înaintea morii vestindu-l pe drumeţ că aici locul este
binecuvântat”. Cele două cruci de piatră, alături de alte trei «cioplite din lemn
de stejar şi vopsite cu icoane sfinte” pot simboliza destinelor celor cinci
membri ai familiei. Ghiță și Ana se vor preface în cenușă, iar bătrâna și cei doi
copii se vor afla sub protecție divină.
Nuvela cuprinde 17 capitole, acţiunea se desfăşoară pe un singur plan
narativ, succesiunea secvenţelor narative şi a episoadelor realizându-se prin
înlănţuire. Fiind o nuvelă psihologică, întâlnim şi alternanţa planului exterior,
obiectiv, al existenţei sociale cu cel interior care investighează sfera trăirilor de
conştiinţă ale lui Ghiță.
Perspectiva narativă este obiectivă, naratorul omniscient și omniprezent
relatează din poziție extradiegetică, la persoana a III-a. Un statut narativ
aparte îl are bătrâna soacră, ea fiind vocea delegată de autor să-i exprime
concepțiile privitoare la natura umană. Prezența alături de familie este una
protectoare; îndepărtarea acesteia de han apare asociată cu intruziunea
maleficului sămădău în viața familiei cârciumarului.
Subiectul cuprinde o acţiune ce se desfășoară într-un spaţiu geografic
real, în pusta arădeană, între Fundureni, Ineu, Arad, într-o zonă de răscruce,
pe durata unui an : Ghiță se mută cu familia la han de Sf. Gheorghe, iar hanul
va fi incendiat în primăvara următoare, de Paște.
Succesiunea momentelor subiectului dezvăluie o lume clădită pe puterea
banului, o lume în care administraţia şi justiţia sunt corupte, un mediu social
în care valorile morale tind să fie înlocuite cu cele materiale.
Expoziţiunea surprinde nemulţumirea lui Ghiţă cu privire la statutul
social și precauția soacrei care pune pe primul plan “liniștea colibei”. Apariţia
lui Lică sămădăul la han constituie momentul intrigă, declanşând conflictul şi
întreaga desfăşurare a acţiunii.
O secvență relevantă pentru evidențierea temei/conturarea
personajului o reprezintă prima întâlnire a lui Ghiță cu sămădăul: “Peste puţin
sosi şi sămădăul, vestitul Lică sămădăul la Moara cu noroc”. Lică se impune,
întrând călare până în fața hanului, privind cu indiferență pe Ana și pe mama
ei. Secvența descriptivă ce îi conturează portretul fizic, oferă indicii asupra
caracterului și bunăstării materiale: “pieptar cu bumbi de argint”, “bici cu
codoroștea de os și cu ghintulețe de aur”. Când întâlnește pe Ghiță se
recomandă sigur pe sine “Eu sunt Lică sămădăul și cred că ai auzit de mine”, îi
amintește că hangiul dinainte a murit și că această slujbă nu e lipsită de
 Nuvelă realistă de analiză psihologică – 1881 – Ioan Slavici

primejdii. Stăpân neoficial al locurilor, având în grijă 23 de turme de porci,

sămădăul îi cere lui Ghiță informații despre turme, porcari și călători. Deși
intimidat, Ghiță îi ține piept, refuzând plata pentru mâncarea porcarilor. La
plecare, Ana presimte că “Lică e om rău și primejdios”. În sinea lui, Ghiță are
aceeași bănuială, pentru că își cumpără două pistoale de la Arad, își aduce doi
câini de la Fundureni și își ia încă o slugă, pe ungurul Marți.
Desfăşurarea acţiunii prezintă amplificarea conflictului psihologic pe
măsură ce Ghiţă intră în mecanismul necruţător al afacerilor necinstite ale lui
Lică, bucurându-se de banii nemunciţi aduşi de sămădău şi îndepărtându-se
de familia sa. Momente de maximă tensiune sunt cele în care este jefuit
arendaşul şi este ucisă femeia în negru şi copilul ei.
O altă secvență relevantă pentru ilustrarea procesului de degradării
morale a cârciumarului o reprezintă procesul la care Ghiţă depune mărturie
mincinoasă, sfidând legea și moralitatea, contribuind la condamanrea lui
Săilă-Boarul şi Buză-Ruptă în locul sămădăului. Secvența marchează ruptura
definitivă în conştiinţa eroului. Pentru sămădău, mărturia lui Ghiță este o
dovadă de prietenie și loialitate, însă pentru oamenii legii, Ghiță de vine
martor necredibil și va fi eliberat doar “pe chezășie”. Este momentul în care
Ghiţă se hotărăşte, într-un târziu, sacrificându-şi soţia, să-l ajute pe Pintea
pentru a-l prinde pe sămădău cu bani și obiecte furate asupra lui, situaţie în
care acesta ar fi putut fi pedepsit, demonstrându-i-se vinovăţia. Planul eşuează
însă, Ghiţă este ucis de Răuţ, după ce îşi înjunghie soţia şi Lică se sinucide
pentru a nu fi prins, după ce dăduse foc hanului.
Deznodămîntul aduce rezolvarea conflictelor prin moartea eroilor. Ghiţă
îşi ucide soţia şi este, la rândul lui împuşcat de Răuţ, din porunca lui Lică.
Orgolios până la capăt, sămădăul alege sinuciderea nevrând să-şi piardă
demnitatea dobândită prin duritatea caracterului. Hanul, loc aşezat simbolic la
hotarul dintre bine şi rău este purificat prin foc. Imaginea “oaselor albe ieşind
pe ici pe colo din cenuşa groasă” devine simbol al ideii că nimeni nu e mai
presus de legea morală şi că încălcarea acesteia se plăteşte cu viaţa.
În concluzie, opera literară “Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o
nuvelă realistă de analiză psihologică prin temă, prin reprezentarea veridică a
realității societății ardelenești de la sfarșitul secolului al XIX-lea și prin
complexitatea personajelor, înscriindu-se, prin valoarea sa, în seria
capodoperelor literaturii române.